--­

~~
c .,}..'3

Prof. univ.dr. Florian Ciitinianu

ECONOMIA POLITICA

Microeconomia

-.Ii

Idltura MIRTON Timi,oara

2006
Sponsor: S.C. TOC JIT INTERNATIONAL SERV SRL
CUPRlNS

SECTIUNEA 1NT1IA
INTRODUCERE IN STUDIUL ECONOMIEI
Tehnoredactare computerizata: Ec. Anamaria Enea IN'TRODUCERE ...........•.....•....._...........•_....._............................................ 7

Capito lui I. Eeonomia fi ftiinta economici. Obiectul ,i metoda de

cercetare a acesteia ........................................................._............................ 9

1.1. Activitatea econormca; 1.2. Nevoile umane ~i resursele

economice; 1.3. Raritatea ~i alegerea; 1.4. Rise ~i incertitudine in
economie; 1.5. ~tiinta economica: aparipe ~i evolupe; 1.5.1. Inceputurile;
1.52. Fondatorii ~i cele doua curente de gandire derivate; 1.5.3. Gandirea
economica contemporana; 1.5.4. Obiectul ~i metoda ~tiintei economice
1.6. Economia politica in ~tiinta economica

Capitolul II. Sisteme economice .............. _._ .......................... _._...........••• 2'

2.1. Scurta caracterizare; 22. Trlisaturile economiei naturale; 2.3.

Economia de sehimb. Aparipe ~i caracteristici; 2.3.1. Natura economiel de
schimb; 2.3.2. Sistemul economiei de piatii; 2.4. Economia de comandl;
2.5. Economia m:ixta; 2.6. Tranzipa de la 0 economie de comandll. 0
economie de piatii; 2.6.1. Problemele tranzitiei; 2.6.2. Rea.1.izAri. al.
reformei economice

SECTfUNEA A nOUA
MICROECONOMIA
Deserierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei
CATINIANU, FLORIAN Capitolul III. Productia ......................................_...................................... 41

ECODomia politici: microeconomia I prof. univ. dr. 3.1. Introducere in teoria producpei; 3.2. Intreprinderea ~i obiectivele
Florin Catinianu - Timi~oara: Mirton, 2006
Bibliogr.
ei; 3.3 Dezvoltarea firmelor; 3.4. Factorii de productie; 3.4.1. Piimantul;
ISBN (10) 973-661-963-X
3.4.2. Munca; 3.4.3. Capitalul; 3.4.4. Neofactorii de productie; 3.S.
ISBN (13) 978-973-661-963-2
Oppunile producatorului. Comportamentul sau; 3.5.1. Variatia producpci
330.101.542 pe termen scurt; 3.5.1.1. Funcpa de producpe; 3.5.1.2. Producpa totalit,
.0 producpa medic ~i produclia marginala; 3.5.2. Varialia producliei pc
termen hUl", 3.6. COlturilc de productie; 3.6.1. Conceptul de cost. formele
~i elemontel. OOmpoDlftWi 3.6.2. M!rimea ~i tipologia costurilor; 3.6.3.

3
 A4

Comportamentul costurllor ,I orientareft producltorului; 3.6.4. Relapa cost
- protlt. Pragul de rentabilitate; 3.6.5. Reducerea costului ~i optimul
producltorului: 3.7. Rentabilitatea
CapitolullV. Cererea fi orerta.................................................................. 85
Capitolal IX. Consumul ~i comportamentul consumatorului .............. 181
Tltlurl de vulOlrt, pi.. OAIUltrt.U"" ,I l')rcturile lor specificc; 8.6.2.
Institutiile plClel de ".pltal~ 11.7. Prol1tul - dtsplata pentru invcstire Ii
suporturea incertltudlnU

4.1. Cererea ~i factorii ei de influent!- Functia cererii; 4.1.1.
PrincipiiIe de bad ale cererii; 4.1.2. Mi~diri.le de-a lungul curbei cererii ~i
dcplasArile acesteia; 4.1.3. lnfluente1e altor factori asupra cererii; 4.1.4.
Elasticitatea cererii; 4.1.5. Functia de cerere; 4.1.6. Utilitatea ~i cererea;
4.2. Oferta ~i faetorii ei de influent!- Functia ofertei; 4.2.1. Conceptul de
ofert!; 4.2.2. Mi~cari in lungul curbei ofertei ~i deplasari ale aeesteia;
4.2.3. Elasticitatea ofertei
9.1. Natura economica a consumului; 9.2. Preferilltele
consumatorului; 9.3. Dreapta bugetului ;;i "echilibrul consumatorului";
9.4. Modificari de echilibru pentru consumator; 9.5. Marimea ;;i structura
consumului
Bihliografie selectiva •••••••••••••••••••••••••.•••••••••••.••,_••••••••••••••••••••••_••••••••••••• 191

Capitolul V. Piata ,"i cODeurenp ............................................................. 109

5.1. Conceptul de piata. Tipuri ale acesteia ~i rol; 5.2. Concurenta:

forme ~i rol

Capitolul VI. Formarea preturilor in economia de piata

coneureDtiali•..•••••...•••..••.•....••••.••.~....................................:........................ 115
6.1. Preful: concept, rol ~i functii; 6.2. Tipologia preturilor; 6.3.
Relafiile dintre preturi; 6.4. Faetorii dimensionarii ~i evolutiei preturilor;
6.S. Formarea preturilor pe piata cu concurenta perfecta; 6.6. Formarea
prcturilor pe piata cu concurenta monopolista; 6.7. Formarea preturilor pe
piala oligopolisti1; 6.8. Fixarea autoritara a preturilor; 6.8.1. Bunurile
publice ~i externaliti1tile; 6.8.2. Fixarea preturilor la bunurile publice;
6.8.3. Implicarea statului in formarea preturilor
Capitola) VII. Schimbul ,i banii ............................................................. 143

7.1. Originea ~i premisele schimbului de bunuri; 7.2. Schimbul prin

troc; 7.3. Banii: concept, tipuri, rol ~i functii; 7.4. Valoarea banilor; 7.5.
Masa monetar.li ~i structurile ei; 7.6. Sisteme bme~ nationale; 7.7. Scurta
caracterizare a Sistemului Monetar International

Capitolul VIII. Teoria distribatiei veniturilor....................................... 157

8.1. Punerea problemei; 8.2. Piata faetorilor. Caraeterizare generali1;

M.3. Renta - rasplata pentru pamant; 8.4. Salariul - rasplata a muncii;
K.4.1. Natura salariului; 8.4.2. Conditiile cre~terii salariilor; 8.4.3.

Culcgorii de salarii ~i forme de salarizare; 8.5. DoMnda - rasplata pentru

cllpilal; 8.5.1. Creditul- formA de colectare a capitalului; 8.5.2. Dobanda­

venit al tmprumutului de capital; 8.6. Veniturile titlurilor financiare; 8.6.1.

4 ~
 INTRODUCERE

Lucrarea de fata este primul volum din Economia politica ~i vizeaza

initierea studentilor in domeniul interesant ~i important al microeconomiei. Ea
se dore~te a fl, inainte de toate, un manual adresat studentilor din pri.mul an de
studiu ~i care urmeaza cursuri de economie, drept, inginerie. ~tiinte sociale, alte
specializari care inc1ud economia in materiile de invatamant, dar se adreseaza
deopotriva ~i profesioni~tilor economi;;ti pentru reimprospatarea cuno~tintelor
dob§ndite anterior, tuturor celor dornici sa cunoasca economia reaUi.
in scopul u~urarii msu;;irii materialului prezentat. cartea este structurata
adeevat. cu accent pe partea teoretica, cuprinz§nd problematica productiei, a
repartitiei, schimbului ;;i consumului.
La elaborarea lucrarli am folosit bibliografia autohtona ~i, larg, cea
strWrm, experienta altora. Este msa posibil sa nu fi identificat pe toti detinatorii
de drepturi de autor in ciuda eforturilor depuse, motiv pentru care prezenmm
antieipat scuze pentru involuntare incaIci\ri ale unor drepturi.
Totodatli, am beneflciat de aprecierile critice ale unor colegi universitari
binevoitori asupra materialului pe care 11 punem la dispozitia doritorului de
Icctura economica. De asemenea, apreciez efortul perso:Qalului de
tehnoredactare. Tuturor, Ie adresez, pe aceasta caIe, intreaga gratitUdine pentru
sprijinul aeordat la aparipa ci\rtii.
Cum unele ehestiuni este posibil sa fi fost insuficient tratate, ehiar unele
sil fi ramas in afara atentiei, ~tept eu recuno~tinta aprecieri eritice asupra
continutului ;;i alci\tuirii materialului prezentat pentru imbunatap,rea sa in viitor.

-.1'
Timi~oara, oetombrie, 2006
Autorul

~
 $OW'

, t

INTRODUC.::t:':: ECONOMIEI
CAPITOLUL I.

ECONOMIA $1 $TlJNTA ECONOMICA.

OBIECTUL tjI METODA DE CERCETARE A ACESTEIA

1.1. Adivitatea eeonomid

Neindoielnic, economia sau activitatea economica, cum obi~nuit se
folose~te, este determinantli. pentru existenta umana ~i insote~te invariabil viata
oamenilor dintotdeauna. In afara ei este de neconceput procurarea celor
necesare consumului zilnic, implicand un sistem complex de activimp continui
de productie, circulatie ~i distributie de bunuri. Aceste activitli.p, vitale pentru
individ ~i societate, sunt cunoscute sub denumirea generica de ,.economie".
Tennenul, in raport de context, are mai multe intelesuri. Cea mai larga
acmnificatie a nopunii este aceea de activitate economica. in acest caz, accentul
cate pus pe latura utilitaristli. (practica, operationala), economia frind, mai Intru,
activitate de obtinere a celor trebuitoare traiului de zi cu zi, adica economia
reala., care sunt tenneni sinonimi. Dar economia defme~te ~i ~tiinta sociala care
cerceteazi1 baza economica a societli.tilor umane, frecvent fiind intalnitli. aceastli.
denumire In literatura anglosaxonii. in sf~it, economia msearnna ~i ceea ce s-a
acumulat (pus deoparte) pentru consumul viitor, fiind un rezultat a1
cconomisirii. in literatura de specialitate de pe continent ~i de la noi, notiunea
aflatA in atentie are sensul de activitate economica, cu care, de regula, se
confunda. Acest inteles este avut in vedere ori de cate ori nu se face 0 altli.
apecificatie.
Printr-un larg consens, activitatea economidl defme~te ansamblul de
actiuni umane de producere, circulatie, repartitie ~i de consum folosind
cxistentul dat de resurse economice. Astfel definita, economia apare ca un
sistem (economic) alcatuit dintr-o multime de activitli.ti at1ate In interlegaturi, a
cwi organizare ~i funcponare are menirea satisfacerii nevoilor (trebuintelor)
consumatorilor in conditiile unui potential de resurse Intotdeauna limitat. Cum
o.ctivitAtile economice, lesne de observat, se des~ara de catre oameni ~i
pcntru oameni, care vietuiesc In societate, inseamna ca economia este parte
inscparabila a actiunii umane. Privitli. din aceastli. perspectiva, ea apare ca
totalitate a activitli.tilor Ia care participa ~i In care se mscriu, prin functiile lor
loti agentii economici, adica economia reala1. Dar economia nu este unica
4;,

I O. Whitehead, Economia, Editura Sedona, Timi~ara, 1997, p. 1-2; Economia politica,

coloctlv, ASE Bucure.,ti. Bdlturll Bconomicll., Bucure§ti, 1995, p. 18-20

9
actlvltate IOClall, cl coexlltl cu altole, ftecDrC din ele avmd rol ~i mscmnAtate
proprfCl~ (exemple de activitlti lunt cele ~tiintifice, artistice, tehnice, politice
etc.). Cu toatc acestc activitlti, economia lie interfereaza, incat nu se poate vorbi
de 0 activitatc cconomicl purl, ci numai preponderent economica, care ii
conferl notl specificl. tn decursul vremii, sub impactul dezvoltarii, in cadrul
economici a avut loe un amplu proees de separare ~i autonomizare de activitap
(nurnlt diviziune a muncii) care este continuu,·Este yorba de producpe, schimb
,i repartitie av4nd ea scop ultim consumul. Aceste sfere ale activitatii
economiee nu sunt strict delimitate, sau succesive, ci se manifesta simultan.
Eeonomia, ea rea1itate sociala complexa ~i indestructibila, este structurata
pc niveluri. De peste 30 de ani, economi~tii, din ratiuni teoretice, mai cu seama
manageriale (de politicll economica) ~i-au imparpt domeniul in doua mari
paliere: mieroeconomia ~i macroeeonomia. Din capullocului se face precizarea
cl cele dou! niveluri nu pot fi niciodata separate complet una de alta, deoarece
cxistl nurneroase legAturi lntre ele de natura sistemica.
Microeconomia este partea economiei care consta din gospodarii
indlviduale, finne ~i piete cu comportamentul lor specific. In sens mai larg,
aunt avute in vedere ~i agregatele rarouri economice, precum ~i efectele
flscalitAtii individuale, programele publice ~i cheltuielile aferente (autoritatile
locale). De pildA: industria textila (cu toate intreprinderile ce 0 compun)
aparpne microeconomiei, directiile judetene ale finantelor publice de asemenea
etc. Faptele economice autonome ce revin microeconomiei sunt: alocarea
resurselor, distribuirea veniturilor ~i stabiIirea preturilor relative ale bunurilor ~i
scrviciilor. Microeconomia este 0 entitate mai cuprinzatoare decat economia
flrmei, pc care 0 include.
Macroeconomia, pe de alta parte, este economia ,,in mare", ca "mtreg" ~i
opercazl. cu acele~i procese ~i fapte dar ca marimi agregate, globale luate ca un
tot unitar. Pe scurt, este activitatea economica la scara naponala ~i interacpunile
cf eu alte economii. Dintre elementele globale ale economiei pot fi citate:
productia totalA de bunuri ~i servicii dintr-o tara, cererea globaIa ~i oferta
corespunzAtoare acestei cereri, utilizarea fortei de munca ~i ~omajul, nivelu1
Kcneral al prefUrilor, balanta de plati, rata cre~terii economice, altele. Toate
accste mlrimi se formeaza din cele care Yin din microeconomie, prin agregare
(tnsumare). Pentru cll, in cazul macroeconomiei, activitatea economidi este
privitA pc toat! cuprinderea tarii, se mai folose~te ca sinonim ~i termenul de
"clmomie naf/onalli. Riguros, insa, economia naponala are continut mai bogat,
include tonte nctivit!ple economico-sociale constituite in decursul timpului
(iNtorie) intr-o tarA.
Activitatca econom!.cli (economia) nu este rezu)tatul vointei oamcnilor,
de 'Ii se dC5~arA prin intermediul lor, ci una cxiltlnlialit. Oamcnii rac
economic pentru a-~i satisface nevoile de conaum, 011'1.'
itO I
vlnull DlUmltutc
JI
10
11
confUndati ou reaurle cit H poItI ell limA.. DaoIl'llurlol, economlol It' ft
lutlclente n-at exista novol nuattltloutl tl nlol ICtlvltate economic. nu If ft
noceaarl. Economia, pm Ul'1'IW'e. dintotdtluna Ie tncadroul. !ntre colo dod
limite estrome: nevoi ~i resurse cxistonte. Corelatia dintro ele sugcroazl avanlu1
nevoUor care practic sunt nelimitate, in timp ce resursele sunt insuficiente.
1.2. Nevoile umane~i resursele eeonomice
Existenta indivizilor ~i a societatii, dezvoltarea lor implicil satisfaoerea
unor multiple nevoi. Cele mai presante nevoi sunt cele primare, fizioloaice,
lepte de hranA, adapost, haine ~i caIdura, de care nimeni nu se ponte lipai. PI
mIIura satisfacerii lor, odata cu sporirea posibilitatilor, au apmut nevoi noi,
considerate complexe, cum ar fi, de pilda, trebuintele de transport, comunioatiJ.
do lnstructie, artA, ~tiinta etc. De aratat este faptul ca mai intai, nevoile, oricart
Ill' fi natura lor, npar sub forma a ceea ce oamenii resimt direct sau indlrtot oa
mndu-Ie neeesar pentru existenta ~i dezvoltare. Apoi, ncvoill IUAt
con,tientizate devenind dorinte, cerinte, ~teptari, aspiratii (nevoia do hrIDIl••
In'Vltat pe om sa produca alimente, de exemplu). In fmal, nevoile dob"
dotemlinlri obiective cand dorintele, ~teptarile sunt transformate !n trlbulI$I
efective (reate), adica oamenii ~i~i ajung sa dobmdeascli satil~l tot . .
depHne pentru aspiratiile lor.
Prin definipe, nevoile umane sunt trebuintele oamenilor, 00DItInd .till
dorlntc, qteptAri, aspiratii, cerinte obiective ale indivizilor ~i 1001_ tl ..
c:lezvoltlrii lor.
Existl 0 multitudine de nevoL Trebuintele umane, practie, sunt nellmlt&tl.
llmitate sunt doar posibilitatile de satisfacere a lor, motiv care tl ctetermlnl PI
individul social sli caute, sa procure mijloace pentru aceasta. Nevoilo, . . . .
conatituie mobilu1, motorul tuturor actiunilor umane. Ele t1 mobilizead, 11
detcrminl pe om sa-~i procure cele necesare existentei zilnice. lar clnd nu
roUfo,to, nu se pune problema sa renunte, ci continua sa caute solulii do
llitiafacere a trebuintelor. 0 continua lupta duce pentru implinirea ne'Voilor, care
D fOlt ,i rlm4ne punctul de plecare in decl~area oricarui fel de activitate. Cum
NO vcdc, mm intiti se manifesta 0 nevoie, iar reactia 0 constituie desiqurarea
unol activitlti care sa-i permit! satisfacerea acesteia.lntelese astfel, nevoile stau
III huzil tntregii economii. Desigur, este yorba de nevoi autentice, viabile.
Cdnd nevoile sunt con~ticntizate, mtelese de indivizi ~i ace~tia actionem
pontru sntisfacerea lor, inscamni ci acestea au devenit interese economic•.
AccWJW trcbuic rntclos cl ncvone Hunt transformate in mobiluri (dec1f1lli8.toarc)
.Ie Qctivitltii cconomiue. uJU'c1 spus, intervine vointa oaroenilor In
lra.llIdbrmArile respectiVO. l'rln umuU'C, interesele economice sunt nevoi umanc
Q0nttlonUzata (lntele") dt ei Ii dtv.nite mobiluri ale actiunii oamenilor pcntru
procurarca color ntGtIlII llliuhd allnie. Si cle extrem de variate, intcrelOio,
tom,t n11 se aliniazA meoanfo novoUor, clci nu toate aceatea din urmtl devin
decl~poare de activit!ti umane. Dar, principiul hedonist (dupA unii, legea
hedonis~) al satisfacerii cdt mai depline a nevoilor cu efort minim ramane
va!abiliJ?.
Imp0rtantii pentru declaIllJarea de actiuni viabile este manifestarea
neingrtlditii a intereselor economice, indiferent de nivelul la care se afmna
(lndivid1J.al, de grup sau generale). Ori, acest lucru este posibil numai mtr-o
economie pluralism ~i cu initiativa libera (economia de piata). . .
Sintetizfuld,vom spune ca nevoile umane se caracterizeaz8 pritt anumite
trlsAturi, fiecare exprimfuld 0 lege economica, astfee:
_ sunt nelimitate ca numar. Pe masura satisfacerii nevoilor vechi, altele
noi Ii se adauga, necunoscute generatiilor trecute, intr-un ~ir neintrerupt,
cau.zfuld cautari, rezolvari pentru implinirea celor existente. Aceastii continua
preocupate stii la bam progresului economico-social ~i inalta omul in raport de
lumea animaIa;
_ sunt limitate in intensitate. Aceasta inseamna ca fiecare nevoie are un
grad de $atisfacere propriu ~i limitat, strict determinat dincolo de care apare
tncetarea ei. Intensitatea unei nevoi individuale este in descre~tere pe masura ce
ea este slltisfiicutii continuu. De pilda, setea se potole~te pe masurB ce se bea
apA, paw cfuld apare satietatea. In general, nevoile primare (fiziologice) au 0
limit! a $atietiipi cvasirigida, pe cfuld cele superioare (complexe) au 0 limita
superio~ a satisfacerilor mai elastica;
_ $unt concurente. Aceasta trBsatwi semnifica faptul di nevoile se
tnlocuiesLl intre ele, ca unele se extind sau se contractii in ra:port cu altele. Din
acest punct de vedere, substituirea nevoilor este nelimitatii. In cazul bunurilor
care satisfac una ~i ace~i nevoie, substituirea, dimpotriva este marginitii;
_ sunt complementare. Aceasta constatare arata ca nevoile se presupun
aa
rcciproc, evolueaza Impreuna. De pilda, hrana implica un set de tacfu:nuri, iar
ncesta din urma, nu serve~te la nimic in afara hranei;
_ pe moment nevoile se sting prin satisfacere. Dupa un timp, insa, ele
reapar devenind obiceiuri,. traditii de consum, cele mai multe. Numai viciile
(nevoile fiJlse) nu pot fi satisfiicute.
Pe termen lung, nevoile nu pot ramfule nesatis:fiicute. Suportul satisfacetii
lor 11 coIJStituie resursele economice, cuprinzand resursele pe care Ie ofera
natura (ptimare),de munca ~i de cuno~tinte. Cu ajutorul lor se obtin bunuri
pentru sa~9facerea nevoilor cetiitenilor.
NUIJ!hn resurse economice totalitatea premiselor (conditi) ale actiunii
[oIociale priLCtice care exista, pot ~i sunt folosite pentru obtinerea de bunuri ~i
________
...
~,r-----------
J Ch. Gide Ch. rust, Historie des doctrines economiques, Paris, 1947 ; Economia pollticll,
4P. Heyne, ModIl . . . . . . (Modul lConomlcl de piati1). Editura Dldacticl ,I
colcctiv AS~ Bucure§ti, Op.cit., p. 14·18
Podaao,lcl. BuoUNtlll.',.
.1 cr. Ec~no[!lia politicll, colectlv, ASE Bucure~ti, Op. cit. p.l5-16.
Uconomll polltlol m..... M_lltl. 2002, p.20
12
Norvioii d,.tlnatl.atlsflcorU del 1rebuinle 010 tndlvlzUor ,1 comunh!pl.
Dael. modalttatea de satisfacere a nevoilor 0 reprezinttl cOl1swnul de
hunurI ~i servieii. obtinerea acestora din urmA, folosind resurae, apW1ine
productiei. Productia de bunuri ~i servieU este necesar~ numai III mllsura tn caro
pcrmite satisfacerea trebuintelor individuale ~i colective. Din paeate, nevoUo
utn cum s-a amtat, sunt nelimitate, In timp ce resursele sunt insuficiente. In
nccst punct de interferenta a trebuinte10r eu resursele sunt localizate conceptele
de bog~tie ~i bunastare. Ele caracterizeaza starea raportului nevoi - resurse ,1
l.rau la baza intregii economii.
Bogiifia unei tari consta in stocul de resurse ~i bunuri care pot fi folosito
pentru a satisface nevoile indivizilor4 • Cea mai importanta component! a
bogtltiei este constituita din resursele economice, care se grupeazii, la rfuldullor,
tn resurse materiale ~i umane. Primele, se eonstituie din resurse natural.
primare ~i cele derivate din acestea cum sunt m~inile, util~ele, echipamente1.,
materiile prime, cladirile etc., pe cdnd celelalte, cuprind resursele prima cit
DCcst gen (populatia) ~i pe cele derivate din ele, cum sunt toate·abilitiitile 'LJ1'DD
(stocul de invatamfutt ~i ~tiinta. potenpalul inovaponal, managerial etc.).
Buniistarea caracterizeaza nivelul de satisfactie pe care 0 persoanl, INP
de persoane sau 0 societate 0 detin din consumul bunurilor ~i serviciilor (ad.lol
pc seama bogapei). Este sinonima cu standardul de viata, ~i ca ~i bogatia a clrul
""ad de utilizare 0 masoara, sunt diferite de la 0 tara la alta, precum ~i pentru
acee~i tara in perioade diferite. Tendinta istorica a bunastarii este de cre~tero,
procesul avfuld desf'~urarea: daca standardul de viata al unei persoane sau a
unui grup de persoane spore~te :fiira ca, in acel~i timp, cineva sll fio
dezavantajat de aceasta, spore~te bunastarea societiitii, in ansamblul ei. Totu,i,
Hchema propusa este mai mult un model teorctic de analiza (de~i este intdlnit! Tn
rcalitate), ciici schimbarile din economie inseamna, mai des, ~tiguri (avantaje)
pcmtru unii ~i pierderi pentru altii, motiv pentru care autoritiitile intervin eu
mtlsuri corective.
1.3. Raritatea ~i aJegerea
S-au :fiicut mai lnainte dese referiri la insuficienta resurselor fat! de
nevoile umane nelimitate. Pentru oamenii obi~nuiti }ipsa resurselor inseamnl
munc~ pentru a-~i cAitiga existenta. ~i omenirea a progresat mult in aceastll
privint~: in mod obi,nuit resurselc cconomice au sporit precum ~i stocul do
hunuri (bogAtia) dostiIlftt tll1ti.facorii ncvoilor cetatenilor. Cu toate acesten
rcsursele au fost II au rim.. IImltnte in raport cu cre~terea ~i diversificarea
nevoilor. Dintotdeluna I·a trill fntr-n lumc plintl de lipsuri, ~i situatia se va
itnwtok. I. Lan,meld, B. Khan, Introduccre tn
plltra. CaUZB., u,or de dedul. 0 conltituie pup.nAtatea Msw'solor ,II bunurilor,
JnNlfflcJunla lor, cafe sunt considerate rare in comparape eu nevoUe.
ewn nuitatea resursclor ~i blmurilor, privim atat cantitativ cat ~i calitativ,
cite universal~ reprezinm 0 caracteristica generaUi a. economiei~ avand natura
loglcl. Legea raritlifii resurselorcons11i m aceea ca volumul, structurile ~i
calltatea resurselor economice se modifica mai lent dedit volumul, structurile ~i
lntcnsitatea nevoilor umane. Altfel spus, resursele ~i bunurile sunt insuficiente
(limitate). rare In raport cu nevoile.
Opusul raritlipi este abunden/a . Astfel de resurse :;;i de bunuri exista ~i
economi~tii Ie nmnesc "bun uri libere". De pilda, aerol ~i soarele sunt bunuri de
acest fel fiindca se gasesc mtr-o cantitate destul de mare ca sa ajunga tuturor ~i
sunt gratuite (ni Ie ofm natura). Toate celelalte bunuri ~i resurse nu sunt
luficiente ~i nici nu se procura gratuit (se percepe un pret pentrn ele), motiv
pcntru care sunt considerate "bunuri economice". Cam vreme "bunurile libere"
Ie gAsesc din abundenta, ele nu-:;;i pierd caracterul, cand 1nsa apar dificultati m a
Ie "lsi, devin bunuri economice (poluarea atmosferica de un anurnit nivel face
ca aerul pur sa devina rar).
tn concluzie, abundenta este exceppa, pe cand raritatea constituie
normalitatea in viata economica. Aceasta inseamna ca la satisfacerea
trcbuintelor se folosesc covar~itor bunuri economice care sunt insuficiente.
DacA resursele ~i bunurile sunt rare (insuficiente) nu se poate procura totul
pAnl la satisfacerea nevoilor. Aceasta mseamna ca oamenii sunt obIigap sa
nJeagA intre diferitele resurse disponibile, respectiv, pe care dintre ele Ie vor
folosi ~i pentru ce anume. Preocuparea oamenilor dintotdeauna pentrn oppunea
uupra resurselor ~i mtrebuintiirii ce Ii se da constituie problema fimdamentala a
organizmii oricarei economii. Ea raspunde la intrebarile: Ce sa se produca? Cat
,,11 so produca? Cum sa se produca? Pentrn cine sa se produca?
La prima ~i a doua mtrebare se raspunde prin alegerea gamei de bunuri
care trebuie produsa m condipile existentului de resurse. Odata oppunea flicuta,
intereseazli metoda de promovare folosita (a treia problema) deoarece timpul :;;i
mijloacele implicatesunt rare ~i anurnite metode consuma mai multe mijloace
decdt altele. De aici, necesitatea oJ>punii ~i asupra variantei de folosire a
mijloacelor de obtinere a bunurilor. In sfllr§it, la ultima problema, se raspunde
prin modul concret m care bunurile ~i serviciile obtinute se distribuie intre
mcmbrii sociemtii, ~tiut fiind ca m conditii de raritate partea ce revine unora nu
poate cre~te dedit mdetrimentul altora.
Rispunsul la primele trei 1ntrebari constituie ceea ce economi~ numesc
problema aloclirii resurselor. iar pentrn ultima mtrebare, problema este a
rC!partizl1rii rezultatelor activitAtii economice.
Alcgerea cauzatA de raritate impune costuri. 'intr-adevar, daca se opteaza
pcntru satisfacerea unui act de nevoi inseamna. neaparat sacrificarea unui alt set
14
(nu e.tung rallul'l'clo). Accst ucrltlclu este numit de economi~ti cost de
oportunltate al sarhlfacer.ii ncvoilor date.
Costul de oportunitate (al alegerii) este costuI bunurilor alternative
RBcrificate penlru a alege un anumit bun spre a fi procurat sau consumat Altfe)
spus, este costul celei mai bune alternative la care s-a renuntat. De pilda. costul
de oportunitate a continuiirii studiilor este costul renuntarii la un loc de munca
(pierderea de venituri suportata). 'in toate activimtile economice se aplica
principiuJ costului de oportunitate, inc1usiv de ciitre consmnator.
De precizat estefaptul ca atunci cand alegem 0 alternativa, de~i putem sa-i
stabilim costul de oportunitate, to~i, nu yom putea stabili :;;i nici nu yom putea
Oti vreodam ce s-ar fi mtfunplat daca am fi ales alta oportunitate. Cu alte
cuvinte, nu vom ~ti niciodata daca resursele alocate unei destinatii anume ar fi
dat 0 mai mare satisfacp.e daca ar fi folosite m alte moduri.
Observatia de mai sus obIiga decidentul privind alocarea resurselor sa tina
Bcama de eel putin unul din principiile:
alegerea sa fie rap.onala, respectiv sa se cantareasca riguros avantajele
tJi dezavantaje1emtre oporturutap ( alternative), astfel mcat costul renuntarii sa
fie cat mai mic la 0 nevoie data. Optiunea in aceasta judecata trebuie sa
cdntAreasca bine mtre costurile ~i beneficiiIe deciziilor alternative. Mai simplu,
alegerea fie are la baza maximizarea utilimlii oportunitapi pentru care s-a optat
fie minimizarea efortului realiziirii alternativei pentru care s-a decis. Se
apeleaza, de asemenea, Ia instrumentul nurnit frontiera posibilitlifilor de
producfie (F.P.P.), care reprezinta diferitele combinapi de bunuri ~i servicii pe
care 0 tara Ie poate produce folosind toate resursele disponibile ~i cele mai
cficiente telmici de productie;
cuno~terea constrangerilor economiei cauzate de regimul de Iipsuri ~i
alegeri restrictive, care sunt determinate pentru cantitatea ~i calitatea bunurilor
l1i serviciilor oferite consumatorilor;
alegerea celui mai potrivit mod de producere a bunurilor ~i serviciilor,
adica. a celei mai realiste combinapi de resurse ce vor fi folosite.
Dupa modul cmn sunt soluponate aceste principii, respectiv decise
nlegerile. economia este fie normativli, cand oppunile se fundamenteazl tn
functie de gradul de satisfacere a nevoilor, .fie pozitiva, dacii la baza optiunilor
cste pusa eficienta in folosirea resurselor rare.
J.4. Rile ,llneeriitudine in eeonomie
Alegerile determinate de mrilote nu sunt mtotdeauna rationale fiindcl, 110
nu dispunem de inatrumantolo .uecvulo pcntru a decide, fie actiona.m nerealhit.
ea urmare, in ooonomil lunt n-o"vcnt inlillnitc incertitudini l1i riscuri variate.
Ele influenteazl mtnul vt~l.onomlc() pe directii adesca nebnnuitc. Din aceat
motiv. t:rebuie ~. . . .
IS
 Inc"tltudl"." lomnUlcll nesiKurantl ptivind vUtaN! lOanomiei sau a
0 8.) ,1.Jcul .Jocl.', provooat de evenimente sociale majore cu
unci acl.ivitllti Il accstcio.. De regul4,. nesiguranta este legatl dt: rezultatele
Icontoto a sc obtine in urma unei acpuni economice. Dac! sunt posibile mai
multo rezultate ale unei anumite actiuni, dar nu este cunoscuta probabilitatea. de
aparitjc a uncia sau alteia dintreele, spunem ca aceasta este incerta (nesigura).
tntr"un mediu economic nesigur, incertitudinea devine 0 sursa potentiala
do rillc. Acesta se deosebe~te de incertitudine prin aceea ca 11 succede ~i ca
eVlnimcntul economic ~eptat poate fi cuantificat cu ~utorul probabilitaplor.
Spunem c! riseul este un eveniment nesigur ~i posibil care poate cauza 0
pjli'dcrc, 0 pagubl, nere~ita etc. EValuarea sa cu ajutorul probabilit!plor (arata
mlaura in care un eveniment este posibil sa se produca in condipi bine
detanninate), face ca riscurile sa fie stapamte ill anumite margini, controlate,
"'alate.
Conditiile producerii riscurilor stau la baza alclituirii unei tipologii, care
dupa criteriuJ avut in vedere cuprinde forme variate de riscuri5 • Astfel:
dup! modul de interpretare, exista:
• rise obieetiv, cdnd exprima starea de fapt a evenimel1telor,
independent! de individ, de aprecierea acestuia, ~i
• rise subiectiv, reprezentdnd 0 estimare a riscului obiectiv
fl.cutll de individ, de care depinde;
dupa nivelul economiei la care se produce exist!:
• rise de firma, at microeconomiei, categorie care cuprinde:
a) riscul pur, care este un rise neintenponat, accidental. El
poate fi prevazut, evaluat ~i ill consecinta, firma poate incheia 0 asigurare
Impotriva sa. De~i se refera la probabilitatea de a pierde, dar riscul nu s"a
produs ~i exist! asigurare fata de acesta, fmnele pot obtine cre~tere de profit
(rilcul genereaza profit), numit! premiu pentru risc;
b) riscul de neplata, intaInit in cazul fmnelor afiate in
lIituatie de faliment. Acestea includ in profitul ~teptat un premiu suficient
pcntru a acoperi un risc. Daca falimentul nu s-a produs, acest risc este generator
de profit;
c) riscul pentru ino'Vall" care se produce cfuld investipa
eu acest scop nu se finalizeazl1 tntr-un rezultat qtcptat. Dac! insa inovarea are
crecle pozitive, riscul asociat aduco un profit lupllmcntor;
d) riseul sp.eul"tlv apuc cAnd tirmele participa la actiuni
Npcculative putdnd c¥aa ori piarde. Bite dUloll de nsigurat.
• riscull" nlv" NUfflfffllttlmlc' incluzilnd:
, D.W.OranD, Th. Boto_, _ ......1...'.1111"0". BPI Ironhl. 1986 p.139: C.
Arthur WIlliams Jr.• R..M.Htlna, ~I Ind hllluruncc, McGraw-Hill Book en,. NY,
I\/M!!; P.A.Samuellon, Boon.... Jllook Co., 13lh edition, 1992
.......... _,'
II
.... ~
Influentl dostabilizatoare a vietii oamentlor, cum ar fi epidemiile sau l1omajul,
IUele;
b) riscul ]XJlitie, cllnd este produs de evenimente politice
drlmatice, de pildA, mzboaie1e
c) riscul economic, cauzat de ample dezechilibre
macroeconomice, cum sunt inflapa, deficitele grave din economie etc.
• riscul La nivelul economiei mondiale, ce se manifesta prin
rl.eu/ de lard, care este 0 rezultanta a riscurilor cu care se confnmta 0 economie
nltionalA. Poate fi cuantificat folosindu-se numero~i indicatori, de catre
In.tltutii internationale ~i este avut ill vedere la caracterizarea starii unei la tan,
Iprecicrea credibilitatli sale, afectdnd participarea ei la relapile dintre state.
lunt tntAlnite riseuri de tara generate de evenimente politice, cum ar fi
lohlmborea de regim politic sau grava instabilitate guvernamentala, altele care
pot duee la nerespectarea, chiar la anularea obligapilor fata de alte tan asumate
antcrlor. Dar, frecvent, riseul de tam are determinare economic!, de pilda:
nlvclul datoriei publice peste eel admis, incasan in vaIut! sub norma admisa.,
Inoapacitate de plata fata de creditorii straini etc.
in funcpe de posibilitatea producerii unor evenimente naturale exist!:
• riscuri ale mediului, unele probabilistic previzibile precum
lnundatiile, uraganele etc., ~
• riseuri provocate de om mediului cum ar fi poluarea.
Ineertitudinile ~i riscurile de orice fel'insotesc mersul economiei pe care i1
Influcnteaza. Cum efectelesunt distructive mai adesea, cu atilt este mai
Important s! fie prevazute ~i evaluate cu ajutorul· posibilitaplor in vederea
ItipAnirii lor.
1.5. ~tiinta eeoDomiea: aparipe ~i evolupe
1.5.1.1nceputurile
RAdAcinile fonnaru ~tiintei economice se mtind pana ill antichitatet
Indoosebi cea elena. La fIlosofii greci (economi~tii profesioni~ti in sensul care il
dt\.m azi au aparut in lumea modem) gasim ooele reprezentari de natul'l
~conomic!, cum ar fi cele legate de schimb, chiar de deschideri in metodologia
cuno~tcrii care au fost preluate de ~tiinta moderna. Inca cu patru secole ~i6 mai
hlnc inainte de Hristos, Platon vorbe~te despre schimb ~i masurarea sa , iar
Arislotcl define~e ~iinta economic! drept ,,~tiinta de a dobandi bogltii" .
ACCiIlSlA filiatie de idei • dozvoltaU1 - 0 intaInim paM tarziu, dup! inceputul
• If, Cltlnlanu. Tohnlea ItIblllrll """"lor, IcIlturl Mlrton, Tlml,oara, 1998, p.l; J. 06n6rol\x,
noonomle poUtlcl. MICfQtOOIIOIft. . . . . . All leok. Buc:uroOti. 2000, p.16-17
,
"
 veaculuJ 11 XX-loa', Dar. eel mal pregnant ideca de bo81~. 'Ite IntAlnitA tn
Bvul Med.iu. cAnd sunt fonnato colo dintli f:tlosofii despre economie (doctrine
I maoroeoonoml.l prlvltl ...... tI. A.NI~' 'I'UIaot (1122-1781), CIl'I dezvoltl
ld. . Itratiftclri1lOOllt11U d. . . .lllivl.U.
economice). Bste yorba de doctrina mercantilista ~i doctrinajiziocratd.
Plzlocra~ll aduo oODtrllN1l1lOtlbllt II pndlfla Clconomici de tncoput. Bl
La mercantili~ti (cuvfultuI provine de la mercantori, care in latin~
cercoteazl oconomla oa In_.. au doIr oa parte (comO$lla mercantiU,ti), 0
tnSeaD'lM negustor), cercetarea nu se intinde pe ansamblul economiei ci se
privesc din perapectivi lellturllor cllr&tn oomponento (viziunea eate aistemicl.),
flXead. asupra scbimbului ~i importanlei sale (aceasta sfem a economiei frind de
care trcbuie sl fie tn echiUbru pentru a II economie normaIl, altminteri oste una
suprafat~ era mai ~or de observat ~i analizat). Ideea fundamentaIa a doctrinei
lUlormalA, economia Olte bolnavl (aAndJrea. medicului convertit la economie
constA in evidenperea originii sau a izvorului bogapei care se afla in comett ~i
Cite evidentA). Economia, dupl ei, Olte un organism viu, eu legi proprii co
In stabilirea legaturii dintre prosperitate ~i puterea politica. Cu cat 0 tara
trebuie eunoscute pentru a acliona dupl cerintele lor. in aeest scop, abordeazl
practicl un comeI1 mai prosper, puterea ei (a suveranului) spor~te. Importanta
economia sistemic (viziune novatoare) ~i 0 eerceteaza folosind, primii, modele
'Ite forma bogapei adusa de comert, constand in bani ~i metale prepoase.
teoretice pentru a~i cuno~te mecanismul de funcponare. Gre§esc, rosA, cam
Raprczentanli de seama ai mercantilismului sunt considerap: John Hales (sec.
punind in centrul cercetarii productia desconsidem celelalte ramuri economice,
XVI) ~i Thomas Mun (1571-1641) in Anglia, Antonio Serra (1580- 1645) ~i
care, chipurile, ~i-ar trage veniturile din agriculturli, singura adueatoare de
Olovani Bareto (1544 -1617) in Italia, Antoine de Montchrestien ~i Colbert in
Franta, bogltie in societate. Mai mult, sistemul descris de ei, apare etem, neschimbat tn
timp, fapt infirmat de dezvoltarea ulterioara a societapi.
Contribupa mercantili~tilor la conturarea gfuldirii economice i-a plasat
dotlnitiv in istoria aparipei acesteia. Negre~it, acest curent de gandire constituie 1.5.2. Fondatorii Ii cele douii curente de glindire derivate
preistoria ~tiintei economice. Numeroase dezvoltari ulterioare au la baza
Cei care au preluat ideile precursorilor constituirii ~tiinlei economice ~i le­
doctrina mercantilista, de pilda, rolul comertului, a bani lor, care a deschis
a.u dezvoltat pe baza noilor achizitii ale cuno~terii ~i sub impactuIcu cerintele
drumul aparipei primelor teorii despre bani. To~i, gandirea lor este una
practicii economice, considerati adevarap parinti ai ~tiintei la care ne referim
cmpirica, cantonata in sfera circulatiei, iar metoda de cercetare este pur
lunt reprezentantii ~-numitei ~coli c1asice burgheze. Dupa numele ~colii (aici
descriptiva. Aceasta viziune, simplista, s-a datorat nivelului scamt de
cu sensu! de comunitate de gandire ~tiin!ifica), ace~tia apaqin perioadei de
cuno~tere al epocii in care au trait. Puse in balanla, aceste limitari sunt
formare ~i expansiune a burgheziei capitaliste ~i reprezinta interesele acesteia.
covB.r~ite prin contribupile rlimase la constituirea unei gandiri noi, care avea,
Dlntre ei, multi nu erau economi~ti ci filosofi, morali$i ori juri~ti, dar deja apar
mw apoi, sa se rupa definitiv de filosofie, respectiv gandirea economica.
,I economi~ti in cercetarea economiei, in orice caz, toti au aceasta preocupare.
Intrand intr-o dinamica proprie, gandirea economica de inceput, aduce la
Sunt numero~i cei care au contribuit la constituirea $iinlei economice. Ne yom
jumAtatea secolului XVIII afirmarea unei noi doctrine, doctrina fiziocrata.
opri asupra figurilor remarcabile, cei care au savar~it ,,revolupa economica"s.
Aeum atenlie se da legilor dupa care funcponeaza societatea (de unde se trage
Primul nominalizat este William Petty, personaj straniu, care de~ a trait in
dcnumirea curentuIui ~i de gandire economica). Dupa fiziocrap, nu comertul
Mecolul al XVII-lea serie Tratat asupra impozitelor ~i contribufiilor (1662). iar
care aduce bogape sub forma de aur ~i argint este cauza Prosperitapi, ci
mai tirziu, Aritmetica politica. fiind primul care introduce in cercetarea
producpa de bunuri. Nu orice producpe insa, ci singura productia agricola,
coonomica instrumentele statistieii ~i matematicii. Mai taniu, se afirma ilustrul
capabila sa creeze un "produs net". Din acest motiv, aceasta activitate este
eonsiderat~ pozitiva, toate celelalte sunt sterile (nu aduc venit, ci consuma din profesor seopan de logica ~i filosofie morala, Adam Smith, cu primul studiu
eel adus de agriculturli). VRst de economie, Avupa napunilor (1776), aducand remarcabile contributii
privind bogltia napunii, care este data de munca, despre formarea prerurilor ~i
De remarcat, pentru ilustrarea curentului fiziocrat sunt: Hugo Grotins
ucsprc distribupe. Ne-a r4mas de la el, fiind ~i azi valabile, concepte precum
(1583-1645), Francois Quesnay (1694-1774), cel mai reprezentativ teoretician,
..mdna invizibill", eel al ..laisscz. faier"- ului sau a "capacitatii contributive". Ii
medic de profesie, care concretiz§nd ideea fundamentala a fiziocraplor
urmcazl David Ricardo. fost Bgent de bursil, mw mult autodidact (dar de geniu),
eluborcaz! al sau celebru Tablou Economic (1756), constituind 0 prima ana1i~
CIU'C scrie Despr. prlnclplll. flctmt)mlel po/itice ~i impunerii (1817) ~i ramane
pentru epoe. primul economllt Itriol l!I8ociat intr-o analiz~ teoreticl riguroRs!.
I A. MnrNhall. in celebra sa "Principii ale economiei" (1890) considera 01 ...oonomla lau
Goonomica se referil in mod deolOblt I. IIchlzitionarell. ~i folosirea obiectolor mattdalI nlGlllU'C!
bunlltllrll. "
,~ '1
• R.L. B.lllnon.r, Flloaoflll.,...lttplmAnte,U, Bc:lltura Humanltu. Bucure,tl.200S
18
~
'... ; . ' \ .
LV
~
ConUibu~U de leamillaate aunt: teoria distribupei. tearla valorH muncl, teoria
comertulul international. Contemporan cu Ricardo a fost T.R. Malthus. De~i s­
IU pretuit reciproc, n-au ezitat sA polemizeze in ~tiinta. Pastorul Malthus,
cunoacut mm ales pentru ideile sale privind popu1atia9 (cre~terea ei mai rapid!
dcolt a mijloacelor de trai duce la dezastru), scrie totu~i ~i lucrllri de purll
economie, respectiv Teoria rentei (1810). Tot in veacul al XIX-lea, in prima .
parte, se remarcA J.B.Say cu al sau Tratat de economie politicli (1804), J.S.Mill,
conslderat succesorullegitim allui Ricardo, care ne-a llisat, intre altele, tratatele
D.spn libertate ~i Principiile politicii economice, punand bazele teoriei cererii
,I ofertci ~i a pretului de echilibru, F. Bastiat pentru sublinierea ca bogatia este
muncA economist! ~i pentru dezvoltarea tezei despre "armoniile economice".
Rezumtlnd, yom reline ca ideile prlncipale ale ~olii clasice se contureaza
In jurul unor fapte cum sunt: valoarea este munca incorporata in marfli,
venlturile se formeaza din folosirea factorilor de productie (sunt pretu11or),
IVIl1~ul costului comparativ in comertu1 internaponal, posibilitatea unor
pl'ldlctii &supra evolupei societatii. Aproape lara exceptie, reprezerttantii acestei
,0011 aunt apllmtori ai liberalismului economic, ~i, la feI, pesimi~ti in ceea ce
priv.,te evolupa pe termen lung a societapi, deoarece clasele sociale se
ccmftuntl ireconciliabil pe lmpaqirea bogatiei nationale. Cu ei, prin achizitiile
,t.Untlflce referitoare la economie, cercetarea domeniului a c~tigat in continut,
a-a maturizat incdt a fiicut posibila descoperirea de concepte, principii ~i legi
proprii, a unui numar mare de teorii organic legate intre ele, alcatuind 0 ~tiinta
de sine stAtAtoare, §tiinfa economicii.
Din ,tiinta economica c1asica, la star~itul secolului al XIX-lea, se nasc
dod noi directii de cercetare, una a criticii economiei politice inse~i, cealalta
utilitaristd.
Critica ,tiintei economice clasice este cuprinsa in doctrina economicii
marxlstd. A fost fondat! de K. Marx (op. principala, Capitalul), completata de
Fr. Engels ~ continuat! de discipoli, avdnd fundamentul ideologic in
materialismul - dialectic. Potrivit acestuia, societatile nu sunt v~ce, se
lucccd datoritA schimMrii modului de productie propriu. Concluzia frreasca
CltC cl vc~nicia economiei capitaliste (susfinutade c1asici) este 0 iluzie, ea va fi
tnlocuitl. iar fO$ soeiala careia Ii revine aeeasta sarcina este c1asa muncitoare.
'e uceastA tezA, marxi~tii, i~i ~eaza critic a teoriei economice burgheze. Ei
't.Jfncsc de la postulatele acesteia, preiau 0 serle de teze pe care fie Ie dezvolta,
n nuua conceptie, fie Ie combat. Din acest motiv, multi 11 considera, in fapt, pe
IlfX un ultim clasic, dar, unul razvratit. Intre contributiile aduse la ~tiinta
conomicll de clltre marxi~ti sunt de retinut: aprofundarea tcorici valorii muncll,
Muli:rJU'ca ratei profitului, toooa reproductiei capitalului looial (dupl ti1:iocrati
A I. v,d.1 "SIOU ••upra prinolplulul populllt{ci .•. ", .plrUC fa ' ' ' ' ., l
20
aile I doua abard..., mule ...AlI'ld..... InaoJ'OCconomiei) I}i a erizelor
uaonomloc de supraproduo_., bIperlallll1lul ooonnmia, planificarea economic!,
dozvoltarca teorief dl.trIbu_.I, 1I1t1 duvultlrl de tezc ale ~tiinlei economice. Nu
alat nspectele practice ale .lConoml.l clpltaliste sunt avute In vedere la marxi~ti
cAt cole ideologioe, prevlzlonlnd al din tarele sistemului capitalist se vor ~te
prcmisele tnlocuirii sale revnlutionare. Cu toate neajunsurile lui, modelul
marxist al funcponArli capitailsmului, este de recunoscut, a fost extrnordinar de
pro/etic, dar nu exact, cAci apliearea principiilor sale, este drept in alte condip.i
dec!t eele preconizate de marxi~ti, a insemnat 0 revenire la istorie eu marl
lJuferinte pentru cei care le·au Wit. In pofida ideologizarii teoriei economice
marxiste, azi este revalorizata, meritele fondatorului ei sunt reeunoscute in toate
lmtatele de istoria gdndirii economice occidentale, iar Marx economistul este
considerat un erudit, cel mai original ~i imaginativ dintre economi~ti.10.
Abordarea utilitarlsta a ~tiintei eeonomice (conturata in ultimul sfert al
sec. al XIX-lea), curent de gdndire derivat din teoria economica clasica,
Ilparpne .fcolii marginaliste. Creatorii ei sunt considerati Stanley Jevons
(englez, 1835-1882), Karl Menger (austriac, 1840-1921) ~i Leon Walras
(francez, 1834-1910), cu discipoli fiecare (grupap in ~coli diferite: austriaca,
englezl, a lui Jerons, ~oala de la Lansanne). Spre deosebire de c1asiei ~i
marxi~ti, care vedeau originea valorii in munca, incorporam in bunuri, ~a­
numita teorie obiectivii asupra valorii, la marginali~ti valoarea este data de
sotisfactia pe care utilitatea produsului 0 aduce individului (abordare hedonism
n valorii), dar in considerare este avum "ultima unitate dintr-o serie de produse
consumate" (cea de la marginea ~irului de bunuri de acei~i speta, marginala, de
\lnde l~i trage numele respectiva doctrina economica), valorlzarea fiind pur
lIubiectiva. In teoria subiectivii despre valoare, cum este consemnata in ~tiinta
cconomica, marginali~tii pun accentul pe frrma, pe mecanismul de functionare a
ci, pe care il evalueaza folosind instrumente lmprumutate din ~tiintele exacte
(prin caleul marginal). Mediul frrmei este unul ideal, caci concurenta este pura
,i perfecta, la fel ca piata. Ei nu se preoeupa de ansamblul economiei, demersul
lur mnd eminamente mieroeeonomic.
La Inceput de secol al XX-lea, pe acei~i linie de gdndire s-a impus
mmmarginalismui cu reprezentanti de seama preeum: Ludwig von Mises (1881­
1973), A. Hayek (Austria, premiu Nobel, 1899-1994), Vilfredo Pareto
(initiatorul fColii de la Lasanne, 1848-1923), l.R.Hicks (Anglia, premiu Nobel,
1904-1972), O. Morgenstern, Germania, Alfred Marshall (Anglia, 1842-1924),
IIpreciat pentru efortul de conciliere tntre punetele de vedere marginaliste ~i cele
ncomarginaliste.
.. '
IU J.K. Ollbndth, Thl All of UMtl'll1nt)',
R.L. Hollbroner. Op.olt" "II•• IM
Bdltura HUlhlon. Mifflin. Boston, 1977, p.77-78;
21
 Patll do mW'uinaU,tl, Oatt au promovat mecanismul interesului personal
(valoaroa cste dat! de dorlntA), avAnd in vedere restrictiile ciirora trebuia sa Ie
faell fat! firma, la neomarginalifd viziunea hedonista este inlocuita cu aceea a
op/lunilor (alegeri). Alegerea (concept nou) este obiectiva, in cazul bunurilor de
productie (se bazeazl pe J~irile lor fizice), iar in cazul bunurilor de consum,
optiunea este subiectiva (se intemeiaza pe psihologia utilizatorului §i prin
U.CDuta se mentin in limitele analizei marginaliste). Demersul neomarginalist
••to qezat tot pe mieroeconomie, ;;i ehiar §i atunci cand investigapa prive§te
.oonomia ca lntreg, judeciitile fonnulate sunt extrapolari ale concluziilor
rezultate din analiza fmnei. In prezent, dind se impune viziunea
macrocconomica, neomarginali§tii sunt depii§ip. dar raman deosebit de actuali
prln problcmatica optiunilor in contextul constrangerilor economice tot mai
numcroase. Mai este de arntat ca pentru intilia oarn la marginali.;;tii vechi ~i noi
8-a introdus eonceptul de Economics (Economica), care este larg azi uzitat.
1.5.3. Glindirea economicii contemporanii
Dup! primul sfert al secolului trecut, ;;tiinta economica se confrunta cu
provoc!ri necunoscute in trecut: dezvoltarea economiilor occidentale, primul
rlzboi mondial, dominapa marilor firme ~i internaponalizarea afacerilor,
instaurarea economiei de comanda (socialismul), criza generala de la sf~itul
cclui de al treilea deeeniu etc. La toate trebuia sa ofere rezolvari, dar mai intru
trcbuia sA fie cercetate noile sfidari.
Prima problema aflata in atenpa cercetatorilor economi~ti este concurenta
imperfect!. Ca urmare se elaboreaza teoria piefei cu concurenfa imperJecta (pe
scurt, piete imperfecte), dezvoltata prin contribupa lui Joan Robinson (1903­
1984) cu 1ucrarea Economics of Imperfect Competition ~i Edward Chamberlin
(1899-1967, Anglia) eu studiul Theory of Monopolistic Competition (1933).
Apoit analiza este ~ezatii. pe ansamblul economiei, confruntata eu mari crize.
Fondatoml analizei macroeconomice este John Maynard Keynes (1889-1946,
AngUa, profesor universitar). Lucrarea sa de capatili este Teoria generaitl a
./il/osirii mtiinii de lucru, a dobiinzii # a bani/or (1936). Prin ea, autorul (poate
eel mai sdlnteietor dintre eeonomi;;ti) inoveaza ;;tiinta economica: introduce in
teoria §i practica economica un nou agent economic, statui, avand rol
interventionist in situa.pi de disfunctionalitati in economie (crize, mai ales, frind
tcoreticianul dirijismului economic), dezvolta teoria multiplicatorului, extinde
lmnliza macroeconomiei folosind corelapi diverse intre agregatele economice,
tcoria sa a stat la baza politicilor economice (esteilustrativa politica New-Deall
din SUA, din preajma celui de-al doilea razboi mondial). Mai este de spus, ca 0
Nintez! a gandirii sale, c~. Keynes a fost preocupat de pastrarea echilibrului
macroeconomic, oferind solutil, preocupante ramanand ocuparea bratelor de
munc! (~omajul) ~i asigurarea cre~terii economice de durata, careprin insolitul
22
,11'IIdlolll.mullor Il'IU de. . _l~.........Ylratl"..ZU II •
Dupa eeJ do 81 doll.......t .....11. ItUntll aoonomlcl ",.to domlnatl do
a8.ndJrea pnatlc,y"••vlt:ntI. 011'1 ..... prI",I",'el. teme din doctrlna lui Keyne.,
dezvoldlndu-le tn oontoxtul nollor OOIIdl~t ,I provnclri. Bstc yorba de tearta
cre,toril cconomlcCl ,I elabOl'Ull. eM modelo aplicabile la accuta pcntnl
cconomiilc ru:¢ionale ,I la nlvel mandtal. prccum ~i intercsul major pentru
programerea fi prognozarea economlcl ca instrumcnte de interventie statala Tn
economie. Dintre reprczentantii noulul eurent al adaptlrii kcyncsismulul, .-a
det:qat Joseph Schumpctcr (austriac)~ un om extrem de contradictoriu, care,
Tntre alte1e ne-a lasat Teoria dezvoltl1rii economice, Ciclurile economic, (1930)
Oi Capitalism, socialism, democrafie (1942).
In ultima jumatate a veacului trecut, noi gfutditori ai economiei se 1flrmI.
Confruntati cu probleme neintalnite in trecut: stagnarea economicl combinatl
cu inflapa, noi tipuri de crize, agravarea problemelor globale, destrlmarea
sistemului etaist al socialismului, altele, ei adue contribupi dintre cele mat
diferite, dar toate notabile la imbogatirea ¢intei economice. Astlel. P.
Samuelson, primul laureat Nobel american, scrie celebml Economics ,I alte
lucrmi in care are contributii de pionierat in domeniul economiei matematioe.
Alti laureap Nobel au pus accent pe alte tehnici, de regula, neutre, cum If ft
cconometria, pe care Ie dezvolta in vederea evaluarii interlegaturilor dint:re
componentele economiei. Sunt, acum, intIDniti ;;i economi~ti, ilu,tr:I. de alt:f'tl.
care se reintorc la liberalismul economic, adica sunt neoliberali. ReprezentatSv
cstc M. Friedman. care elogiaza energic virtuple economiei libere. Dar, tl al~l.
la fel de proeminenp, care dimpotriva, neagii la fel de vehement, ecanomia
liberaIa, pe care 0 considerii perimatii.. Ilustrativ este pentru aceas'tl viziune J.K,
Galbraith (considera economia ca fiind politizata). De~i, sunt antagonici Tn
privinta naturii economiei, cei doi au un punet comun: critica la leI de upru
prczentul, dar nu se preocupa de modelarea viitomlui economiei. De remarcet,
cA oricare ar fi abordarile, toti recunosc existenta ~i insemn!tatea ,tilntel
oconomice, fie ea libera sau politizata.
Acum, la capatul acestui scurt expozeu se cuvine sa. spunem cAtevI
cuvinte ;;i despre contribufiile romane3ti la ~tiinta economica. Ele yin tncll din
Evul Mediu cu Dimitrie Cantemir, continua cu perioada p~optist!: Tcodor
Diamant, Nicolae Balcescu, I. Ghica, apoi, cu inceputurile capitalismulul
national, prin: G. Baritiu, D.P.Martian, A.D. Xenopol, P.S. Aurelian, 1.1. de In
Brad ~i cea mai fecund! pcrioadA. cea interbelic:a, eu LV. MArgean. Or.
Mladcnatz, N.A. Angelescu. J. RAducanu, V. Slavescu, N. Georgescu-Roengcn.
M. Manoilescu, A.N. Rua1nl ,i Illtli. constituind contributia cea mai prolificl ,I
mai bogata in achizitil ,tUntitloa. Dupil instaurarca socialismului tn Romania.
II R.L.Helibrono., Op.oh,. ,.314-'10
23

c,u tout" cA "Uinta ,i invltlmAntul. eel economic in particular, au fost total
idcologizatc, totu~i, 0 seam! de wUversitari ~i cercetatori din institute de profil
,i-au adus contributii notabile fa dezvoltarea ~tiintei economice, nu numai
opistemologic ci ~i utilitarist, instrumentalist.
1.5.4. Obiectul $i metoda stiin(ei economice
Diferltele conceptii despre economie au insemnat §i diferite definitii date
,tiintei economice. Fiecare din acestca reprezinta punctul de vedere al
alnditorului (sau al ~coiii din care face parte), aplecat asupra cercetarii
economiei, ~ cum a reu~it sa ~i-o reflecteze mental in raport de capacitatea sa
de cuno~tere §i de interesul avut. Cu limpul, economia a evoluat §i odam cu
aceasta §i interpretarea ei ~tiintifica.
La clasici ~inta economica este studiul boga/iei, avand ca obiect
fonnarea, distribuirea ~i consumul avutiei. Se vede ca ~tiinta economica este
definita prin obiectul sau ~a cum este defmita orlce ~tiinta a naturii (a
plantelor, ~trilor, chimiei, etc.). Mai tfu:ziu, ~tiinta economica este §tiinfa
comportamentului economic al oamenilor care tind spre satisfacerea nevoilor cu
ajutorul resurselor rare. Cum se vede, viziunca preluam din ~tiintele naturii inca
se pAstreaza.
. Marx introduce viziunea sociologizanta, la el ~tiinta economica este
studiul relatiilor economice ce iau n~tere intre oameni in legaturli cu productia,
repartitia, schimbul §i consumul bunurilor pe diferitele trepte de dezvoltare
sociala.
La marginali~ti, ~tiinta economica este §tiinfIJ a schimbului pe piala, iar
obiectul de studiu il reprezinta fundamentele schimbului. Pe cand,
neomargina1i~tii 0 defmesc ca §tiinla a opfiunilor ejiciente.
In prezent, viziunea instrumentalista a patruns ~i in studiul economiei,
care este considerata §tiinta ce studiaza ~i exprlma ~tiintific prin conccpte §i
instrumente adecvate, motivatia activitatii economice ~i obiectivele ei (Francois
Perroux).
Defmitiile relinute, dar sunt inca multe altele, sunt generalizari
importante, totu§i, multe sunt unilaterale, cad nu reflecta ansamblul economiei,
ci un aspect sau altul considerat reprezentativ, definitorlu. Ori, materialul faptic
at Iltiintei economice, care este obiectul ei de studiu, este economia in toata
cuprinderea eL :in raport cu aceasta, §tiinJa economica constituie ansamblul
cocrcnt al euno~tintelor despre economie. Ea studiaza modul in care indivizii
suu societatea folosesc resursele rare pentru intrebuintari alternative, in vederea
sutisfacerii eerintelor lor. Fe scurt, este studiul utilizarii §i distribuirii resurselor
rare. Cum se vede, cconomi,tii considera disciplina lor ca 0 leorie a
comportamentelor umanc determinate de grija de a implca .atl.fa<:crca
nevoilor cu In.uftclenll rt.urltlor. '$i nu cste 0 expansiWll MJ_ftOltl 11
24
. ;;;2I1MIJ
prcocupl.rllor eOOl1.Olll.., . ., ... II urml, arlee llC~une lmpUci ,I 0
optiune economiaL
Cunotti. .le d.eIpN eoonomt, lunt numeroase Ii variate, au un conlinut
bogat, in continua cU.VIrIlfto... PI mllurl ce obiectul siu se dezvoltl. respectiv
8e multiplici afacerlle urmIrInd .atl.ticerea cu resurse limitate a nevollor
nelimitate ale indivlzilor ,1 looietltll. Dar, ~tiinta economicl este mai pu~
cuprinzltoare declt realitatea economicl pe care 0 studiazl (obiectul slu), care
este mai bogata in continut. Ea succede mi~carii economicului, care exlstl
dintotdeauna, pe cmd §tiinta despre aceasta s-a constituit, cum s-a arltat, 1&
jumitatea secolului al XVIII-lea ~i inceputul celui de-al XIX-lea.
~tiinta economica nil este cuno~tere in sine, ci serve~te practloil
economice. Pentru a fi·operationala folose~te in cuno~re un anumit mod de
abordare a domeniului. Adica folose~te 0 metoda de cercetare, care este sufletul
,tiintei, caci arata calea investigarii ~tiintifice a economiei. Sunt numeroase
instrumentele de cercetare economica, alcatuind 0 metodologie speeified. Ba
include un corp de metode, procedee (tehnici), reguli ~i postulate, unele propril
otiintei economice, altele preluate din alte ~tiinte §i adaptate scopului.
in mare, economi§tii cercemtori folosesc douli modalitati de abordare I
economiei, la care s-au mcut referiri, respectiv economia normattwJ ,I
,eonomia pozitiva. Cea dintii modalitate vizeazli scopul actiunii ~. . . .
(maximizarea satisfacerii nevoilor, cum s-a armt), care poate' fi 1flrr'".S
empiric. Are in vedere ceea ce este, a fost sau va fi. Cealalta modaH: . .
vedere eficienta obiectivelor economice, fonnulate prin judeclP I. •
Deeea are in vedere ce ar trebui sau ar fi cazulsa se intfunple.
Ambele modalitati sunt deductive, caci pomesc de la teorie spre realltltl,
adica dinspre general spre particular, pe calea rationamentului. Dar, tmpreunl
cu deductia este folosita inducJia. Aceasta raponeaza opus celeilalte, de la fapte,
uctiuni (particular) spre genera1.Folosirea ei implica operatiunile: colectarea,
prezentarea §i analiza datelor economice §i apoi stabilirea relatiilor d1ntre
variabilele observate. Totodatli, modalitatile la care s-au Iacut referiri, privesc
fcnomenele economice in des~urarea lor temporala, folosind metoda istorleiJ.
combinata eu metoda statistica pentru a gasi principiile economice generale.
Analiza economica este 0 alta abordare metodologica alternativl ,i
implica operatiunea rap.onala de descompunere a actelor, faptelor, a.ctiunilor
cconomice in parp. componente ~i cercetarea fiecareia dintre acestea in vederca
cvidcntierii specificului, a comportamentuiui ~i locului in ansamblul studiat.
I,egatl de analiza, cu care se des~oara concomitent, este operatia de slnterlJ.
I ~n semnifica reuniunea pru;:ilor studiate separat prin anali~ intregul astfel cste
rcflcut, iar legl1tutile de tip cauzal ori functional dintre componente evidcntiatc.
ARtfel, intregul Ie lndividuallzeazl fUnd desemnat printr-un simbol.
Deoarece. eoort.Ollllttll nu pot reproduce realitatea domeniulul lor tn
n 25
oondltil de labOlltor pIIIIN I Ixporhnenta (oum faa ft.....U•• "btl,)
Colo.esc
abstraclla ,tlln/tlflNl III alrOltare, Aceasta este 0 opera1ie • atIdItll prln core
cercetltorul reti11I din multel. Jaturi ale rcaliUltii economial INdia" numw pe
acelea escntlale, deflDltorll. 8icAnd abstraclie de celelalte. Rczultatul
abstractizlrii cate un ,'mbol llnsvistic: 0 notiune, un concept sau 0 categorie
economic! (termeni cconomici cu care se opereaza). Ea este premisa
genera/izarilor in ~tiinll.
tn. ~tiinta economic! contemporana sunt larg folosite ~i instrumentele
cantitative in cercetare (Ie-au introdus marginali~tii). Raporturile economice
fiind relatii cantitative, modalitiltile respective se impun de la sine. Este yorba
de folosirea graficelor (diagrame), formalizarea matematica ~i modelarea,
precum ~i tehnica probabilitiltilor. De aratat ca, de cele mai multe ori, nu se
utilizeaza 0 singura modalitate de cercetare, ci mai multe in combinatii,
sporindu-le forta de cuno~tere.
1.6. Economia poUtid. in ,tiinta economid
~i la precursorii constituirii ~tiintei economice ~i la fondatori, chiar ~i azi,
la multi cercetiltori, ~tiinta de care ne ocupam s-a identificat cu economia
politica In realitate lucrurile nu stau ~a. Mai inOO a aparut denumirea de
economie politica (Ia inceput a fost integrata filosofiei). Primul care a denumit­
o astfel a fost Antonie de Montchrestien, in 1615, prin Tratatul sau de
economie, scris pentru suveranul Frantei de atunci (Louis al XIII-lea).
Termenul provine din greaca combinfuld cuvintele: oikos, nomos, polis,
semnificand gospodarire (gospodarie), lege, cetate (or~, societate, tara), adica:
legea gospodiiririi cetiltii. Ori, aceasta ar insemna economie ~i politica (nu
politica economica, care este altceva).
Economia politica constituie parte a ~tiintei economice, trunchi de baza al
acesteia fIindca este teorie economica generala ~i metodologie de cercetare.
Poate fi definita ca disciplinii economica ce studiaza aplicarea ~tiintei
economice la comportamentul indivizilor ~i ansamblurilor economico-sociale in
vederea gospodiiririi resurselor pentru satisfacerea nevoilor acestora. Din acest
punct de vedere, ea constituie ~i un ansamblu de teorii de sine stiltiltoare, care
inglobeaza notiuni abstracte, propozitii generale ~i raporturile dintre ele servind
la reflectarea intregii activitilti economice ~i a modului de actiune asupra ei.
Prin aceasta reprezinta 0 baza teoretica ~i metodologica pentru celelalte
discipline economice. Iar obiectul sau de studiu este economia in general,
asupra cm-eia se pronunta prin cuno~tinte ~i modalitati de investigatie ~tiintifica
universale.
Economia politica, de~i pivot al ~tiintei economice, nu reflectil decat in
general activitatea economica. Pentru studiul acesteia in detaliu se folosesc inca
multe alte discipline economice. La un loc alcatuiesc sistemul ~ttinlelor
26
,eonomte" Toat. IV. Itlid lutonom, de sine stltltor care In report de
Ipccializorea dob6n.dltl In OItOotlll'ca economicA se grupeaza In ,tiinle
economice: fundamentall. teoretico-aplicative ~i de frontierA.
In §tiinlele economlce fondamentale sunt cuprinse economia politicl,
avftnd loc central in sistemul ~tiintelor economice, istoria economicl, istoria
aAndirii economice, precum ~i ~tiintele economice fimctionale: management,
marketing, statistica economica. tn.. grupa o$tiinlelor economice teoretico­
apUcative se includ discipline economice care au un obiect de studiu mai
Rpecializat, cum sunt: finante ~ credit, contabilitatea, merceologia (studiul
mlrfurilor), disciplinele economice de ramura (managementul in industrie,
agricultura, constructii, servicii ~i turism. comett). relatii economice
internationale, altele. $tiinlele economice de granitii (interferenfli) sunt
considerate: geografia economica, infonnatica economica, matematica
flnanciarii (economica), ingineria economica etc.
tntre componentele ~tiintei economice existil relatii de interconditionare,
tn centru se aflii economia politica, fiecare primind informatii de la celelalte ~i
oferindu-Ie, la raudullor, avansand lmpreuna ~i dezvolttindu-se reciproc12•
tn incheiere yom spune cii disciplina universitara pe care 0 predam,
economia politica, nu este denumitil astfel peste tot. In spapul anglo-saxon se
folose~e tennenul de Economics, introdus prima oara in ~tiinta de c!trc
marginali~i (economi~tii "subteranei", cum i-a nurnit prof. R. Heilbroner, la
opera caruia am Iacut referiri), dezvoltat de Paul Samuelson intr-o lucrare
cclebra, cu acest titlu, care i~i piistreaza pe deplin actualitatea. Sensul sau este
acela de ,,Economica", care este corespondentul in limba romfula a notiuniide
economics ~i ar fi justificat fiindca ar urma acee~i linie cu traducerea din
englez! a altor denumiri de ~inte: matematics este matematica, electronics este
clcctronicl, statistics este statistica, phisics este fIZica etc., cum sustine ~i prof.
Eugen Rahoveanu. ~i sunt folosite ~i alte denumiri, de pUda, aceea de Analiza
tlconomica, confundatil cu economia politica, tot ~ cum multi economi~ti
continWi s-o identifice cu ~tiinta economica La noi s-a adoptat de la inceput
dcnumirea originara de economie politica ~i ~ s-a incetatenit.
Oricare ar fi denumirea folositil pentru ~tiinta economicii, in particular
pentru economia politica, continutul termenilor care ii sunt atribuiti este acel~i
liindca au obiect comun de cercetare ~i acel~i rol instructiv formativ pentru cei
cure 0 studiaza Sub acest ultim aspect, cuno~terea economiei este 0
prcocupare generala, in raport de nivelul dorit ~i necesitate pentru omul
ohi~nuit, in particular pentru specialistul domeniului, care este economistul.
Accsta din urma, este un profesionist in economie ce opereaza in analiza.
prcviziunea ~i managementul economiei, in gestionarea rationaliUltii ,i
12f!conomia politicll, ASE, Op.cit, p.33-36; E. Prahoveanu, Fundamente de teorie economic"
Hdltura Staff, Bucure~ti, 1995, p.28-35.
27
eficientei activitiitilor economice pentru satisfacerea trebuin~lor de consum
individuate ~i sociale m limitele existentului dat de resurse eoonomlce. Pentru
indeplinirea menirii sale profesionale, economistul trebuie sa posede 0 pregAtire
l.'conomica temeinica, 0 cultura ~i co~tiinta economica avansate, dar ~i un
comportament rational ~i performant, bazat pe deprinderi operaponale. Cu
Bceste cerinte m fata, devenite convingeri, §i cu profesionalismul aferent,
economistul, pretutindeni, este un specialist ~i necesar ~i tot mai util. Mai
mmane sa i se dea cuvenita atentie ~i sa fie folosit cu mcredere pentru a-~i etala
competentele.
,..,~.
21
CAPITOLUL n.
SISTEME ECONOMICE
2.1. Scurli caractenzare
Activitatea economica de~i se realizeaza de catre oameni nu este de
dOineniul arbitrariului. Pacand activitate economica, oamenii i~i proeura cele
neoesare existentei lor ca indivizi dar ~i ca membrii ai societiipi, intr-un cadru
nraanizat, institutional cu reguli, norme, principii ~i legi care Ie orienteaza
onmportamentul in raport de scopul urmant. Aceasta msea.mna ca economia are
.tAt 0 caracteristica obiectiva datii de existenta sociala, cat ~i 0 caracteristica
lubiectivA, m sensul ca actiunile oamenilor au ~i 0 determinare volitionala; ei
pun in ele pasiuni, un anumit mod de intelegere, 0 anumitii ratiune
oomportamentala reprezentand interese ~i implicand organizare ~i conducere
Q()n~tien~. Ca urmare, economia, dintotdeauna, se desI~oara intr-un climat
care intr-o anumitii masura reflectii cadrul politic al societiitii. in consens eu
cele dona determinari, solutionarea problemei de baza a economiei (a alocarii
rcsurselor rare) au delimitat ~i delimiteaza forme organizatorice de economie
dlferite, deosebite sisteme economice.
in principiu. sistemele economice sunt ansambluri de activitiiti economice
Interlegate, evolufuld spre satisfacerea nevoilor concrete ~i practic nelimitate ale
consumatorilor prin alocarea resurselor disponibile, insuficiente. Ete se ocupa
uu proprietatea ~i controlul asupra resurselor13 • Principalele tipuri de sisteme
lunl: economia de piat§. ~i economia de comanda. S-a teoretizat ~i in practica
,,"le aplicat ~i sistemul intermediar, economia mixtii. Dar, mceputurile
economiei a cunoscut forma economiei naturale, ~i azi mtalnitii.
2.2. Trisiturile economiei naturale
Nevoile umane pot fi satisfiicute cu bunuri ~i servicii provenind fie din
productie proprie, prin autoconsum, fie apeland la produsele altora prin
Intermediul schimbului.
La inceputurile vietii economice modalitatea de satisfacere a trebuintelor a
IhKt autoconsumul. N evoile omului primitiv erau ~i putine ~i reduse ca
tntensitate, mcat puteau fi satisf'i1cute din propria productie. Prin urmare,
utllizurea rezultatelor muncii proprii pentru satisfacerea nevoilor este numit
'III/oconsum. El poatc f1 luloeonlurn linal, cand permite satisfacerea direc~ a
I1cvoilor ~i, autoconsUM mt.ennldill. ulunci cand serve~te la obtinerea altor
bunuri ce vor fi folo.ltt tn. vUtor delOcca,i pcrsoan!. De pildA, cele mai muite
dlntrc alimonte sunt ~. . 11 produQcrc, dar pot fi Iii cOI1SCrvate pentru
II I'h. Hardwlok, J• .....,....'. . . 1 ye,. IItII ,,12 ,I p.145·164