Aripi de Hartie

De Ingrid Bonta
Strange-ma de tot daca m-ai prins. M-am uitat la toporasi si aripile din hartie mi s-
au topit, s-au colorat, s-au albit si s-au impanzit. Cum ar fi fost daca as fi nimerit la un
paianjen de foc? Nu m-am putut opune vantului cu aripile mele de hartie si asa am ajuns
in toporasi.
Sssssssssss, stiu unde se termina zarea, acolo unde se vor termina toporasii. E plin
de flori dar nu am forta, nici nu vreau sa ma zbat sa ies din toporasi. Noaptea isi inched
petalele nestiind ca ei sunt pe aripile mele cand si eu vreau sa adorm.
Sunt un fluture liber si as vrea sa mai zbor spre alte flori, care renasc de fiecare
data sub ochii tai.
Am ajuns fluture dup ace am fost omida in cel mai bun caz ignorata, calcata,
strivita, scuipata. Din cauza asta am devenit cocon, usor de trecut cu vederea, inert si fara
sa imi dau seamam-am tranformat iar, sunt fluture si imi astept culorile. Am vrut sa zbor
din floare in floare ca sa mi le adun si am ramas in toporasi. Oar ear fi mai fericiti daca ar
sti ca eu plang tinandu-I pe aripi?