Leonardo Da Vinci

Leonardo Da Vinci este omul Renaşterii, care a redat omenirii

libertatea gândirii si mai ales este un om al Renaşterii prin
aplicarea gândirii la toate domeniile conştiinţelor umane: el este un
“uomo universale”.
Consideraţiile lui Leonardo in domeniul opticii privesc atat
aparatul vederii, anatomia şi fiziologia lui, cât şi problemele de
fizică optică şi de perspectivă.
(Leonardo a înţeles alcătuirea ochiului dupa principiul
camerei obscure.)
Ca pictor, el a observat că lucrurile pictate nu pot avea
acelaşi relief ca lucrurile naturale, iar reflexele nu au culoarea
corpului de la care pleacă sau pe aceea a corpului de care sunt
purtate.Umbra albului luminat de soare şi aer are o tenta bleu,
deoarece albul nu este propriu-zis o culoare,ci provine din celelalte
culori şi, deoarece suprafaţa fiecărui corp participă la culoarea
obiectului său, in mod necesar, partea superficială albă participa la
culoarea aerului.El a considerat nonculoarea albă ca o sinteză a
diferitelor culori: “o unire de culori”.
În opoziţie cu tot ce se ştia până atunci, Leonardo a presupus
că propagarea luminii se face radiar, în toate direcţiile.
Lumina intră prin pupilă, care se dilată sau se contractă după
cantitatea acesteaia, apoi se concentrează într-un punct al retinei,
care este cel mai sensibil (vecin cu “macula lutea”).El a observat
persistenţa imaginilor pe retină, a cunoscut iluziile optice şi efectul
oglinzilor concave şi parabolice, precum şi efectul lentilelor şi
redresarea imaginilor.
Dintre toate desenele lui Leonardo da Vinci referitoare la optică,
cele mai impresionante sunt acelea asupra propagării luminii în
toate sensurile, pornind de la sursa luminoasă.El devansa astfel
teoria ondulatorie a luminii si principiul Doppler-Fizeau.Teoria
ondulatorie a luminii a fost dedusă de Leonardo din observaţia
mişcării lichidelor şi din analogia stabilită între undele concentrice
ale apei, formate la căderea unui corp şi propagarea razelor
luminoase.Studiind mişcările transversale ale apei, el a dedus că
toate mişcările ondulatorii sunt transversale, iar nu
longitudinale.Astfel, el a putut reuni mişcările lichidelor, ale
sunetului şi ale luminii, devansând pe Huygens cu doua secole şi
pe Fresnel cu trei. În “Codexul K”, Leonardo vorbeşte de mişcarea
arminică, de cutremurul sau vibraţia, care au dus la cucerirea
opticii fizicii moderne a lui Maxwell, in domeniul electro-magnetic
şi al tuturor mişcărilor oscilatorii.
Pentru lumea undelor, Leonardo a gândit o scară ascensională
cu cinci trepte: pământul, apa, sunetul, flacăra şi
spiritul(gândirea).De la radiaţiile vizibile, el a indus radiaţiile
invizibile: căldura, magnetismul, atracţia planetară, concepând
astfel radiaţia universală.
Leonardo a enunţat, cu mult înainte lui Fermat(1661), principiul
natural al acţiunii pe căile cele mai scurte, care a însemnat
previziunea opticii geometrice.
Leonardo, cu acuitatea vederii pictorului, a fost cel mai subtil
analist al fenomenelor umbrei şi luminii.El a distins:
• Lumina primară derivată şi reflectată;
• Raportul între razele luminoase şi umbra obiectului luminat;
• Raportul între câmpul luminos şi strălucirea corpului
luminat;
• Umbra în raport cu suprefaţa corpului iluminat;
• Ş.a.
Pe fizicianul Leonardo l-a preocupat,printre altele, şi studiul
zborului.El a cunoscut :”cele patru mişcări reflexe şi căderi ale
păsării” şi a observat: echilibrul în aer, schimbarea direcţiei de
zbor, aterizarea, decolarea şi a imaginat, în mod genial, echivalenţa
înotului şi zborului.
Ştiinţa, pentru Leonardo, trebuia să aibă drept “paradis”
aplicaţiile practice. În imaginaţia sa el a depăşit, de cele mai multe
ori, posibilităţile tehnice ale vremii.Leonardo a inventat astfel, în
cele mai variate domenii: aparate de măsurători de viteză şi
presiune; un excavator, un aparat de scufundat, un aparat
deşteptător, bormaşina, un aparat pentru dragare, un dispozitiv de
salvare, un compresor de apa, o manuşă pentru înot, un numărător
de paşi, un ceasornic de apă, războiul de ţesut, maşina de tors,
presa hidraulică, laminorul. De asemenea, diferite maşini şi unelte
de razboi ”pentru a păstra cel mai important dar al naturii şi anume
libertatea,mijloace de atac şi de apărare pentru cazul în care vom fi
atacaţi de tirani ambiţioşi”: arme de artilerie, carul de luptă
acoperit(anticipaţie a tancului), bombarde, proiectulul exploziv,
catapulte, precum şi sisteme de apărare: fortificaţii, galerii
subterane.