REZUMATUL

tezei de doctorat intitulată

„PIAŢA PRODUSELOR AVICOLE ÎN ROMÂNIA”
elaborată de doctoranda SOARE ELENA

CUPRINS
INTRODUCERE

CAPITOLUL 1: CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND POLITICA AVICOLĂ ÎN

ROMÂNIA, PE PLAN MONDIAL ŞI UE

1.1. -Importanţa alimentarǎ şi economicǎ a aviculturii

1.2.- Tehnologii şi sisteme comportamentale în producţia avicolă
1.3.- Sortimentul produselor avicole în sistemul de distribuţie
1.4.- Locul, evoluţia şi structura aviculturii în România
1.5.- Tendinţe în avicultura Uniunii Europene
1.6.- Metode de studiu şi apreciere a indicatorilor pieţei avicole

CAPITOLUL 2: PIAŢA PRODUSELOR AVICOLE ÎN ROMÂNIA, UNIUNEA

EUROPEANĂ ŞI PE PLAN MONDIAL

2.1.-Marketingul în cadrul pieţei produselor avicole

2.2.- Piaţa produselor avicole pe plan mondial
2.3.- Piaţa produselor avicole în România

CAPITOLUL 3: CERECETĂRI PRIVIND MARKETINGUL PRODUSELOR

AVICOLE LA S.C. AVICOLA BUZĂU S.A. ŞI S.C. AVICOLA BUCUREŞTI
(studiu de caz)

3.1.- Caracterizarea activităţii economico-financiare şi de marketing a S.C. Avicola

Buzău S.A.
3.2.- Activitatea economico-financiară şi de marketing a S.C. Avicola Bucureşti
S.A.
3.3.- Conjunctura de piaţǎşi implicaţii asupra activitǎţii S.C. Avicola Buzău S.A şi
S.C. Avicola Bucureşti S.A.
3.4.- Rezultatele unei cercetǎri concrete asupra comportamentului consumatorilor de
produse avicole din Bucureşti

CAPITOLUL4: STRATEGII PRIVIND CREŞTEREA PRODUCŢIEI ŞI

EFICIENŢEI AVICULTURII ÎN ROMÂNIA

4.1. Premisele necesare şi orientările Uniunii Europene în conturarea strategiilor

producţiei şi pieţei produselor avicole
4.2.- Sporirea efectivelor de păsări ca strategie de extindere a capacităţii ofertei de
produse avicole din România

1
4.3.- Strategii de extindere a produselor avicole în raport cu cerinţele pieţei
4.4.- Influenţarea dezvoltării aviculturii prin politica de preţ

CAPITOLUL 5: OBIECTIVE STRATEGICE ŞI POLITICI PENTRU

DEZVOLTAREA PRODUCŢIEI ŞI CREŞTEREA COMPETITIVITǍŢII PE PIAŢĂ A
PRODUSELOR AVICOLE ROMÂNEŞTI

5.1.- Diagnoza stării actuale a sectorului avicol

5.2.- Ţintele strategice şi structura politicilor în sectorul de creştere a păsărilor în
condiţiile concurenţei de piaţă
5.3.- Analiza SWOT, element de cunoaştere reală a condiţionărilor şi de implementare
a obiectivelor strategice în avicultură

CONCLUZII FINALE

BIBLIOGRAFIE
ANEXE
Glosar de termeni
Abrevieri
Chestionar
Listǎtabele
Listǎfiguri

CUVINTE CHEIE

Agromarketing- domeniul de specializare al marketingului în agricultură ce include

întreg fluxul de activitati de la aprovizionarea cu factori de productie şi continuând şi
după desfacerea producţiei cu urmărirea gradului de satisfacere a nevoilor de consum.
Aliment – produs ce conţine nutrimente şi prin a cărei consumare se asigură ciclul de
viaţă a unei persoane.
Ambalaj – mijloace de protejare a unui produs pentru a se asigura protecţia necesară.
Atracţie comercială – forţa de „polarizare ” a oraşelor sau a unor zone comerciale
extrateritoriale.
Avantaj concurenţial - capacitate sau atu care conferă firmei superioritate în faţa
concurenţilor.
Avicultură – ramură a producţiei animale în care principalele mijloace de producţie şi
obiecte ale muncii sunt păsările domestice (de curte).
Avicultură- ramură a zootehniei care se ocupă cu creşterea păsărilor domestice (de
curte )
Analiza SWOT - o metodologie de analiză a unui proiect sau unei afaceri. structurată
descriptiv prin acronimele ( în limba engleză): Strengths ( puncte tari ), Weaknesses
(puncte slabe), Opportunities (oportunităţi), Threats (riscuri).

2
Brand, – logo-ul unei companii sau campanii masive de publicitate (colecţie de
elemente intangibile, idei, sentimente, asocieri de cuvinte).
Calitate, – gradul de satisfacere a cerinţelor clientului, disponibilitatea
produsului/serviciului , conformitatea cu specificaţiile, corespunzător pentru utilitate etc.
Calitate a produselor, – o afacere a pieţei, prin recunoaşterea însuşirilor unui produs
de către consumator.
Calitate alimentară, – cea care rezidă din calitatea nutriţională, senzorială,
psihologică, de servicii şi tehnologică.
Carnea de pasăre, - este considerată carnea destinată consumului uman, provenită
din sacrificarea păsărilor, care nu a fost supusă nici unui tratament, exceptând tratamentul
de răcire, refrigerare, congelare. Prin carne se înţelege atât carcasa a păsărilor (găini,
curci, raţe, gâşte) sau a vânatului, cât şi a producţiei obţinute din acestea.
Cerere alimentară, – cerere ce este determinată de categoriile de consum,
cheltuielile destinate sau valoarea produselor alimentare cerute pe piaţă.
Cheltuieli de consum, - partea din venituri cheltuită pentru cumpărarea de bunuri şi
servicii , destinate necesităţilor personale ale populaţiei.
Ciclu de viaţă (comercială) a produsului, - reprezintă perioada de timp în care
produsul/marca de produs se află pe piaţă, începând cu introducerea şi sfârşind cu
retragerea (aceste două faze pot fi identificate cu uşurinţă).
Comportament al consumatorului, -totalitatea actelor decizionale realizate la
nivel individual sau de grup, legate de utilizarea de bunuri şi servicii în vederea
satisfacerii nevoilor , incluzând procese decizionale.
Consum alimentar, – bun care face obiectul consumului alimentar.
Cotă de piaţă, – ponderea deţinută de către un ofertant în vânzările totale ale pieţei în
cauză, exprimate cantitativ sau valoric.
Consum intermediar,- folosire a bunurilor economice pentru producerea altor
bunuri. Este reprezentat din = sămânţă+ furaje+prelucrare industrială + transformare
industrială
Cost de producţie, - cheltuială exprimată valoric, suportată de agenţii economici
pentru producerea şi vinderea mărfurilor/prestărilor de servicii.
Diagnosticul financiar, - delimitează indicatori prin care să poată fi scoasă în relief
performanţa financiară a unei organizaţii (exploataţie agricolă ).
Disponibilităţile interne de consum, - cantităţile de produse agroalimentare
disponibile pentru consumul intern ajustate cu variaţia de stocuri.
Disponibilul pentru consumul uman, reprezintă cantităţile de produse
agroalimentare disponibile pentru a fi utilizate în consumul alimentar al populaţiei în
perioada de referinţă, atât sub formă de produse primare cât şi ca produse transformate.
Disponibilităţi interne de consum,-ce constau din = consum alimentar+
pierderile+variaţia stocurilor+disponibilul pentru consum uman;
Elasticitate,– variaţia unui efect considerat rezultativ (cererea) în funcţie de
modificarea factorilor săi de influenţă (venit, preţ etc).
Familie de produse, - totalitatea claselor (categoriilor) de produse care satisfac o
anumită nevoie generică.

3
Ferma de elită, – ferme care îşi desfăşoară activitatea de creştere şi ameliorare a
animalelor, se organizează şi efectuează controlul producţiei.
Filieră, - reprezintă un sistem economic constituit din ansamblul canalelor de distribuţie
şi de aprovizionare utilizate de toţi producătorii şi distribuitorii care vând aceeaşi familie
de bunuri concurente pe piaţă. În cadrul unei filiere se regrupează activităţi
complementare care descriu un drum orientat al produselor din amonte spre aval,
Greutatea animalelor destinate sacrificării, – greutatea animalelor livrate
unităţilor cu activităţi de industrializare, a animalelor sacrificate de unităţile producătoare
şi greutatea în viu a animalelor sacrificate în gospodăriile populaţiei.
Greutatea în carcasă la păsări, - reprezintă greutatea corpului rece al păsării
sacrificate după îndepărtarea sângelui şi viscerelor şi după îndepărtarea penelor, a
membrelor în dreptul oaselor carpus şi tarsus şi a capului. Efectiv carcasa este dată de
greutatea animalelor după sângerare, eviscerare, îndepărtarea pielii/fulgilor, extremităţilor
membrelor şi a altor părţi necomestibile.
Lider de piaţă, - marcă/produs/firmă care deţine cea mai mare cotă a vânzărilor pe o
piaţă.
Management al calităţii, – ansamblul activităţilor desfăşurate de o organizaţie
pentru realizarea obiectivelor sale referitoare la calitate, prin utilizarea optimă a
resurselor.
Orientare către piaţă/de marketing, - strategie potrivit căreia firma acordă
atenţie sporită atât consumatorilor (clientelei), cât şi concurenţilor.
Piaţa cărnii, – ansamblul actelor de vânzare-cumpărare, privite în unitatea organică cu
relaţiile pe care le generează şi în conexiune cu spaţiile în care se desfăşoară.
Piaţă de produse avicole, – ansamblul vânzărilor şi cumpărărilor de produse
avicole, precum şi toate acele operaţiuni care definesc sfera economică a comerţului cu
ridicata şi amănuntul la aceste produse.
Preţ de piaţă, - preţul la care un produs este cumpărat/vândut efectiv pe o piaţă,
rezultat al confruntării directe a cererii cu oferta de mărfuri.
Preţ de vânzare, - preţul unui produs sau serviciu oferit de firmă spre vânzare pe
piaţă.
Producţia agricolă de carne, – reprezintă greutatea prăsilei şi sporul în greutate al
animalelor tinere, de reproducţie şi la îngrăşat, obţinut în cursul anului respectiv.
Producţia de carne de pasăre, - include producţia de găini, raţe, gâşte, curcani,
păsări din familia bibilică şi păsări ornamentale.
Producţie netă,- evidenţiază mărimea cheltuielilor legate de recompensarea factorului
uman, care participă la producerea de bunuri economice
Produs intern brut, – indicator ce exprimă marimea valorii adăugate brute a
bunurilor materiale şi serviciilor produse în interiorul ţării.
Produse ecologice animale, – produse obţinute de la animale care produc carne,
produse avicole , ouă şi lapte, iar animalele nu sunt crescute cu antibiotice sau hormoni
de creştere.
Prelucrare industrială, - constituie cantităţile de produse agroalimentare utilizate în
industrie pentru fabricarea unor produse care nu sunt destinate alimentaţiei umane;

4
Pierderi, -cantităţile de produse care s-au deteriorat s-au pierdut în timpul transportului,
înmagazinări, păstrării şi condiţionării produselor agroalimentare ( cantităţile de produse
agroalimentare devenite improprii consumului şi retrase de pe piaţă ).
Producţia utilizabilă, - încadrează acele cantităţi de produse primare obţinute în
cursul perioadei de referinţă inclusiv cantităţile utilizate de producători din producţia
proprie (autoconsumul) şi/sau cantităţile de produse transformate, exclusiv pierderile
suferite în procesul de producţie.
Produse primare, se referă la acele produse agricole în stare iniţială care nu au suferit
nici o transformare.
Produse transformate, - produse reprezentate prin produsele alimentare obţinute
prin prelucrarea artizanală şi/sau industrială a produselor primare;
Produs avicol, – care provine din sectorul avicol produsele fiind reprezentate prin:
carne, ficatul gras, grăsimea, puful şi fulgii, resturile de abator, dejecţiile, cojile de ouă
etc.
Performanţe ale firmelor avicole, - realizări obţinute în sectorul creşterii păsărilor
din unităţile de producţie.
Resurse, - totalitatea cantităţilor dintr-un anumit produs agroalimentar de care dispune
economia naţională în anul pentru care se întocmeşte bilanţul.
Sezonalitate, – repetabilitatea anuală sau intraanuală a de-a lungul unui flux
fenomenologic continuu sau prin existenţa unei discontinuităţi în prezenţa şi desfăşurarea
unei activităţi.
Sistem extensiv/semiintensiv/intensiv, - sistemul de întreţinere care este cu atât
mai intensiv, cu cât acoperind mai complet şi mai economic cerinţele de creştere a
păsărilor, permite realizarea pe unitatea de suprafaţă în adăpost a unor producţii ridicate
cu costuri reduse.
Sistem informaţional de marketing - SIM , - sistem electronic de administrare a
culegerii, analizei, stocării şi difuzării informaţiilor de marketing.
Strategie de preţ ridicat, - strategie de stabilire a preţului, utilizată, adesea, la
lansarea unui nou produs pe piaţă; aceasta are drept scop rentabilizarea, în cel mai scurt
timp, a produsului prin practicarea unui preţ de vânzare ridicat.
Strategii alimentare, – ansamblu de decizii cu caracter prospectiv care privesc
orientarea generală a alimentaţiei umane într-o anumită etapă.
Sistemele ecologice de producţie, - sisteme de producţie agricole durabile, bazate
pe agricultura biologică prin care se urmăreşte asigurarea producerii de bunuri alimentare
în cadrul exploataţiilor agricole ca oferte pe piaţă prin reducerea intrărilor, în mod
deosebit a pesticidelor şi a îngrăşămintelor chimice.
Ţinta (de piaţă), - o piaţă, un segment de piaţă sau un grup de persoane (fizice sau
morale) care face obiect al unei acţiuni comerciale (i se propune un anumit produs), sau
de comunicaţie (persoanele vizate de o acţiune promoţională). Reprezintă obiectivul la
care se tinde într-o negociere de afaceri.
Utilizările, - rezultă din = export +disponibilităţi interne de consum;
Valoare de întrebuinţare a cărnii (de pasăre), – este dată de însuşirile
organoleptice, nutritive, tehnice şi igienice.

5
Valoare nutritivă, – grad de acoperire a necesarului de substanţe nutritive de către
nutrienţii conţinuţi într-o unitate de produs alimentar.
Valorificare a cărnii de pasăre, - ansamblul operaţiilor cu caracter comercial, de
livrare a cărnii de pasăre de la întreprinderea producătoare la beneficiar.

SINTEZA PĂRŢILOR PRINCIPALE ALE LUCRǍRII

În INTRODUCERE sunt prezentate principalele elemente ce au constituit structura

şi necesitatea unui asemnea studiu.
Primul capitol al lucrării ,, CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND POLITICA
AVICOLĂ ÎN ROMÂNIA, PE PLAN MONDIAL ŞI UE , prezintǎ principalele laturi ce
caracterizează importanţa aviculturii redate prin: creşterea păsărilor în sistem intensiv
industrial; produsele rezultate care sunt de mare importantă pentru întreaga populaţie;
nivelul consumului de carne de pasăre/locuitor ce este în corelaţie directă cu producţia de
carne şi puterea de cumpărare a consumatorului.
Au reieşit tendinţele pieţei prin structura cererii şi ofertei în cadrul politicilor de piaţă.
În ţara noastră cât şi în celelalte ţări cu o avicultură avansată, cea mai însemnată cantitate
de carne de pasăre, se obţine pe seama creşterii hibrizilor comerciali de găină, curcă, raţă
şi gâscă, specializaţi în aceasta direcţie. Se prezintă în continuare nivelul eficienţei
economico-sociale a creşterii păsărilor ce este legat de principalele particularităţi
biologice ale fiecărei specii.
Principalele coordonate în politicile urmărite de România în sectorul avicol sunt
orientate către: asigurarea necesarului de consum din producţia internă la nivel naţional;
corelarea efectivelor şi a producţiilor cu potenţialul productiv şi cerinţele la un nivel
european; eficientizarea activităţii de creştere cu performanţe de producţie similare celor
comunitare; susţinerea activităţii de ameliorare a efectivelor de păsări şi crearea de noi
hibrizi cu performanţe de producţie superioare.
La nivel mondial şi mai ales în Europa, dezvoltarea aviculturii a fost legată de situaţia
socio-economică a formelor de tranziţie, care a influenţat sistemul de creştere intensiv-
industrial. Privind consumului de carne de pasăre la nivel mondial se poate arăta că a
crescut în ultimii 15 ani în principal datorită: creşterii numărului şi veniturilor populaţiei;
preţului scăzut al cărnii de pasăre.
Privind ţările Uniunii Europene se poate arăta că existenţa unui excedent de carne
de pasăre care s-a datorat în principal politicilor şi reformelor.
În capitolul al II-lea intitulat ,,PIAŢA PRODUSELOR AVICOLE ÎN ROMÂNIA,
UE ŞI PE PLAN MONDIAL’’, se începe de la analizarea caracteristicilor specifice
marketingului agroalimentar fiind structurate nivelurile diferenţiate ca orientare (spre
producţie, produs, vânzări, marketing). Sunt detaliate problemele specifice ale pieţei
produselor avicole, prin detalierea ofertei (de la marile unităţi comerciale şi a sectorului
producţiei din gospodăriile rurale), cererea consumatorilor ( pentru carne şi ouă), filiera
avicolă şi structura acesteia ( prin delimitarea etapelor de ambalare şi marcare, etichetare
şi inscripţionarea produselor, desfacere cu amănuntul etc.)

6
 Se fac aprecieri asupra producţiei şi consumului mondial de carne de pasăre pentru
care exsită un ritm lent de creştere dar diferenţiat ( ţările OECD înregistrează niveluri mai
scăzute faţă totalul ţărilor ).
În legǎturǎ cu perspectiva producţiei şi comerţului cu carne de pasăre în ţările UE,
analizate prin nivelurile comparative ale importului şi exportului, probleme analizate faţă
de producţiile brute şi nete, a rezultat o tendinţă a extinderii exportului faţă de import.
Forma şi intensitatea dependenţei dintre laturile schimburilor comerciale şi realizarea
producţiei brute de carne de pasăre, a consumului intern, a intercondiţionările generate
de capacităţile de producţie şi oferta de carne, s-a redat diferenţiat prin interpretările
coeficientului de corelaţie şi a coeficienţilor de elasticitate. Au fost surprinse diferenţieri
determinate de factori de influenţă, din care a rezultat necesitatea unei amplificări a
ofertei în cadrul pieţei cărnii de pasăre.
Toate acestea au scos în relief tendinţele de organizare a pieţelor pentru carnea de
pasăre şi ouă pentru care este necesar un sprijin guvernamental şi/sau comunitar (cu
referire la UE). Mărimea subvenţiilor la export a fost în funcţie de preţul mondial al
pieţei şi produsul exportat.
Analiza efectuat ǎ a evidenţiat necesitatea ca în România să fie stabilite urgent
produsele şi grupele de produse care să beneficieze de sprijin pe filiera de produse
avicole, iar setul de politici trebuie să fie specific fiecărui produs sau grupe de produse, în
aşa fel încât cele două verigi de pe filieră (producători – fermieri şi consumatori) să fie
protejate. La acestea se adaugă formele de integrare şi competitivitate a produselor
avicole româneşti la exigenţele UE.
Obiectul capitolului 3 este constituit din ,,CERCETĂRI PRIVIND
MARKETINGUL PRODUSELOR AVICOLE LA S.C. AVICOLA. BUZĂU S.A ŞI
S.C. AVICOLA Bucureşti S.A’’ , în care se prezintă un studiu de caz la cele două
unităţi.
Unitatea de producţie, S.C. Avicola Buzău S.A., are ca principal obiect de activitate:
creşterea păsărilor pentru carne şi ouă; producţia, prelucrarea şi conservarea cărnii de
pasăre; comercializarea cărnii de pasăre şi a ouălor; cultura plantelor de nutreţ şi alte
activităţi. În acest cadru societatea are substructuri specializate pe categorii de produse şi
tehnologii formate din ferme specializate în creşterea puilor de carne şi găinilor ouǎtoare,
o fabrică de nutreţuri combinate, abator şi alte subunităţi, amplasate pe raza judeţului
Buzău. .
Diagnosticul de marketing al activităţii S.C. AVICOLA Buzău S.A, este reflectat
prin piaţa de desfacere a acesteia care se înscrie tipologic în gama produselor alimentare,
subramura industria cărnii (din zona geografică a judeţului Buzău, alte judeţe şi
municipiul Bucureşti). Comercializarea unei părţi din producţie se efectuează printr-un
lanţ de 18 magazine proprii, pentru care s-a încercat păstrarea unui echilibru, care se
deplasează între comercializarea produselor în proporţie de 40% pe piaţa tradiţională şi
60% prin retail. În fluxurile de producţie şi desfacere în perioada lunilor mai-iulie se
manifestă sezonalitatea lunarǎ.
Produsele care vin să contribuie semnificativ la creşterea profitabilităţii firmei sunt
puii de găină pentru carne, care în cadrul fluxului tehnologic aduc creşteri în greutate
relativ mari şi ajung mai repede la vârsta de sacrificare.
S.C. Avicola Bucureşti S.A., are ca obiect de activitate: selecţia, hibridarea şi
distribuirea pe piaţa internă şi externă de material biologic pentru păsări şi animale mici;

7
elaborarea pentru fiecare hibrid a tehnologiilor specifice, la care se adaugă şi alte
activităţi ( programe de profilaxie, asistenţă tehnică şi service, consultanţă şi expertiza
sanitar-veterinară; documentare şi informaţii asupra pieţei interne şi externe; import-
export etc ). Subunităţile structurate în 14 filiale, au o capacitate de producţie de material
biologic de cca 40 milioane puicuţe hibride de o zi pentru producţia de ouă, hibrizi de
raţă, de gâscă, iepuri şi animale de blană.
Compartimentul de marketing al S.C. Avicola Bucureşti S. A., are activităţi prin care
se următresc: problemele corelării ncesităţilor societăţii cu pulsul pieţii interne şi externe;
prospectarea pieţei de produse avicole şi puicuţe pentru a asigura un număr optim de
beneficiari în vederea unei bune activităţi a societăţii; studierea evoluţiei preţurilor în
vederea optimizării acestora cu piaţa şi stocurile existente; colaborarea compartimentului
de marketing cu toate celelalte compartimente şi subunităţi teritoriale; participarea la
activitatea de programare a puicuţelor hibride prin distribuirea în teritoriu a ghidurilor,
ofertelor şi a contractelor; analizarea permanentă a nivelului costurilor de producţie
pentru corelarea acestora cu preţurile de vânzare; alte atribuţii de corelare cu
compartimentele unităţii.
Relaţiile conjuncurale de piaţă a S. C. Avicola Bucureşti S.A analizate prin
interferenţa cost/preţ, au evidenţiat şi fundamentat aspectul rentabilităţii unităţii,
semnifictiv fiind faptul că odată cu modificarea preţului de ramură, acelaşi sens se
manifestă şi pentru preţul de valorificare. Nivelul preţurilor ofertelor pentru formele de
vânzare de gros şi detail este diferenţiat pentru livrările localizate la diferitele sucursale.
Relaţiile şi conjunctura de piaţă a S.C. Avicola Bucureşti S.A. , scoate în relief faptul
că această unitate deţine pe piaţa internă o cotă de 15% privind materialul biologic, de
2% pentru produsul ouă de consum şi doar de 1% pentru produse din carne de pasăre.
Din aceastea reiese că societatea analizată este considerată un concurent competent în
producţia de ouă de consum, dar lider în direcţia de specializare ouă şi pui de
reproducţie.
În cadrul capitolului 4 s-au prezentat ,,STRATEGII PRIVIND CREŞTEREA
PRODUCŢIEI ŞI EFICIENŢEI AVICULTURII ÎN ROMÂNIA’’, care au pornit de la
cunoaşterea implicaţiilor socio-economice şi a consecinţelor în conturarea acestor
strategii. Alternative strategice în crearea de noi oportunităţi pentru îmbunătăţirea
competitivităţii aviculturii, au la bază mecanisme prevăzute şi dezbătute în cadrul
,,Planurilor comunitare’’ de acţiune, de unde se pot delimita obiective strategice care
privesc: sensibilizarea atât a sectorului public şi privat; promovarea campaniilor de
informare; asigurarea cooperării între părţile interesate din lanţul alimentar; examinarea
posibilităţii de realizare a unui cadru general UE pentru a permite etichetarea bunăstării
animale.
Strategiile de extindere a capacităţii ofertei de produse avicole din România, au
urmărit obiectivele de dezvoltare delimitate prin: eficientizarea activităţii de creştere a
păsărilor; creşterea efectivului de păsări, îmbunătăţirea calităţii cărnii şi a producţiei de
ouă consum; conservarea fondului genetic; îmbunătăţirea performanţelor de producţie.
Strategiile de extindere a efectivelor de păsări şi influenţa asupra strategiilor de piaţă
din România, au fost de asemenea fundamentate prin corelaţii şi regresii, dar fiecare
dintre ele sunt recomandabile cu precădere în anumite situaţii. Privind efectivele de
păsări şi exportul produselor avicole prin treptele secvenţiale s-a constatat necesitatea

8
extinderii diferenţiate a capacităţilor avicole (numai prin amplificarea creşterii efectivului
de păsări peste 25 % se pot înregistra diferenţe pozitive a variabilei export/consum).
Din toate acestea reiese că piaţa produselor avicole din România analizată prin
prisma efectivelor totale şi ouǎtoare de păsări, indică necesitatea unei creşteri a acestor
capacităţi de producţie. Strategiile de extindere a producţiilor avicole în raport cu
cerinţele pieţei naţionale româneşti, trebuie să răspundă necesităţilor de realizare valorică
a produselor. Dar, amplificarea cantităţilor de produse avicole exportate va fi posibilă
numai după acoperirea acestor necesităţi interne, alături de o amplificare şi/sau
modernizare ale capacităţilor de producţie din care să rezulte o creştere calitativă atât
pentru carne, dar mai ales pentru ouă.
Capitolului 5 cuprinde ,,OBIECTIVE STRATEGICE ŞI POLITICI PENTRU
DEZVOLTAREA PRODUCŢIEI ŞI CREŞTEREA COMPETITIVITǍŢII PE PIAŢĂ A
PRODUSELOR AVICOLE ROMÂNEŞTI’’, care sub aspect tridimensional prezintă
diagnoza, structurarea şi fundamentarea stării actuale şi politicilor pieţei produselor
avicole.
Diagnoza stării actuale a sectorului avicol este redată prin cunoaşterea etapelor de
producţie, procesare şi comercializare, caracterizate prin puncte tari (care privesc
capacitatea şi aria pieţei avicole, desfacerea cu amănuntul, integrarea, disponibilitatea
materialului genitic ) şi puncte slabe (ce se pot enunţa prin: eficienţa tehnică scăzută,
calitatea slabă a componentelor furajere, standarde de igienă precare, calitatea slabă a
materialului genetic, lipsa investiţiilor, calitatea necorespunzătoare a produselor pe piaţă,
lipsa investiţiilor, nivelurile ridicate ale importurilor).
Structurarea politicilor conform pieţei UE, au impus în mod succint enunţarea şi
detalierea principalelor tipuri de politici aplicate pe plan intern şi extern pe piaţa
produselor agricole (de susţinere a agriculturii, de marketing, de creditare, de
subvenţionare a inputului, de mecanizare şi fiscale).
Prin analiza SWOT s-au putut delimita categorii de strategii adaptate specificului
fiecărei unităţi avicole care privesc: a) urmărirea oportunităţilor în creşterea producţiei
avicole la nivel macro şi microteritorial, b) depăşirea a punctelor slabe semnalate în
activităţile de producţie şi distribuţie în avicultură şi urmărirea oportunităţilor, c)
identificarea a modalitaţilor de utilizare a punctelor ţǎri în cadrul pieţei produselor
avicole pentru a reduce vulnerabilitatea la ameninţările externe, d) stabilirea a unui plan
defensiv pentru a preveni situaţia în care punctele slabe devin foarte vulnerabile în
activităţile de producţie şi distribuţie la ameninţările externe.
În ansambulul structural al strategiilor, în buna organizare a producţiei şi pieţei
produselor a fost surprins rolul important ce revine managementului în implementarea
unor afaceri de tip modern, materializate în formarea şi funcţionarea firmelor avicole
rentabile.
Structura obiectivelor strategiei marketingului unităţii avicole din România este
legată de competitivitatea, perfecţionarea sistemului de comunicare în filiera producţie
→ consumator de produse avicole. Tendinţele consumului de produse avicole pe piaţa
UE este orientată spre informarea consumatorului astfel că între producător şi consumator
să existe o înţelegere deplină privind consecinţele consumului.
Pentru acest motiv informaţiile clare furnizate consumatorilor sunt indispensabile în
sistemul de marketing. Acestea au rolul de a permite producătorilor să comercializeze
produsele avicole care provin din sisteme de creştere care respectă bunăstarea animală.

9
Comunicarea problemelor privind standardele ridicate de bunăstare animală aplicate în
secorul avicol ar trebui să cuprindă informaţii obiective referitoare la: metodele de
producţie aplicate; implicarea unor costuri suplimentare; impactul standardelor
ameliorate de bunăstare animală asupra preţului produselor avicole etc.
Efectiv aceste informaţii rezultate prin cunoaşterea nivelurilor cerinţelor
consumatorilor existenţi în anumite ţări din UE, se consideră că ar trebui promovate în
calitate de avantaj comercial şi competitiv la nivelul României. Pot fi utilizate mecanisme
prevăzute şi dezbătute în cadrul ,,Planului comunitar’’ de acţiune privind marketingul
producţiei avicole.
Concluziile finale ale lucrǎrii sintetizeazǎ paşii parcurşi, achiziţiile de cercetare şi
transferul potenţial de cunoştinte cǎtre actorii din domeniu interesaţi de abordarea
strategicǎ a pieţei produselor avicole.

10