Mărturii din Ţara Făgăraşului – Părintele Arsenie Boca

18 septembrie 2010 hermanvlad Lasă un comentariu Mergi la comentarii.

1 Vote

Puţin i români au auzit de Părintele Arsenie Boca care prin

minunile pe care le-a făcut, şi încă le face, e cu adevărat cel mai mare sfânt al ţării noastre. În
schimb, sunt la mare căutare vedetele de carton precum monik kolumbeanu, “bote”, bianca
drăguşanu, “prinţu” şi alţi invidivizi care promovează prostul gust cel aducător de raiting.
Întâmplările de mai jos sunt adevărate şi sunt povestite de oameni care sunt încă în viaţă.

• Când era arestat la Canal, a cerut permisiunea gardianului de a-i acorda trei ore de odihnă
(până la ora 17). După un timp gardianul trecând în control a sesizat absenţa Părintelui,
după care a dat alarmă generală. Nu l-au găsit, dar la ora 17 Părintele a apărut unde îl
lăsase gardianul. A fost întrebat unde a fost, la care Părintele le răspunde că a fost la
înmormântarea mamei sale. S-a dat telefon la primarul din satul Părintelui (Vaţa),
confirmându-se înmormântarea şi prezenţa Părintelui acolo. (Prof.C . F.)

• Când au venit securiştii să-l ia, să-l aresteze, Părintele nu era pregătit să plece. L-au luat
cu forţa şi l-au urcat în maşină. Zicea Părintele: „Lăsaţi-mă puţin, că mergem imediat”.
N-au vrut nicicum, dar nici maşina nu pornea. El a zis: „V-am spus să mă lăsaţi puţin şi
mergem”. Dacă au văzut că nu porneşte, l-au lăsat pe Părintele să facă ce avea de făcut,
după care a venit, s-au urcat în maşină şi a zis Părintele: „Să plecăm”. Dacă nu era
îngăduit de Dumnezeu să fie arestat, nu putea fi arestat de nicăieri.

• La multă lume le spunea toate necazurile ce le au. Nu se supăra dacă-l întrebai. Dacă era
cineva de avea un necaz mai mare, mai deosebit, îl chema deoparte şi discuta cu el. A fost
o femeie de la Braşov la care i-a plecat băiatul pe munte şi nu s-a mai întors. L-au căutat
 cu avionul, cu elicopterul şi Părintele i-a spus exact unde să se ducă să-1 caute. Am
urmărit ziarul şi am văzut că l-au găsit până la urmă. Nu trebuia să-i spui absolut nimic,
el îţi spunea tot. Am fost cu cineva care îi tot mureau animalele şi nu avea noroc de ele şi
i-a spus: „Dar de câte ori ţi-a fătat vaca, ai dat la cineva un kg de lapte de pomană? Sau
când ţi-a fâtat oaia? Atunci du-te şi dă prima mulsoare”. Şi de atunci nu a mai avut
femeia probleme. Pe urmă nu m-am mai dus la Părintele. Ne-am dus însă la mormânt, ne-
am dus iarna şi nu era zăpadă pe mormânt, erau flori. Ne-am dus şi vara, tot aşa era.
(Milşan Vionela, Recea, 71 ani)

• Două inginere, prietene foarte bune, s-au dus la Părinte la biserica Drăgănescu să
vorbească cu dânsul. Una dintre ele vorbea cu Părintele Arsenie, când cealaltă era în
spatele Părintelui, privindu-i picturile din biserică. La un moment dat, inginera M.G. din
spatele Părintelui, uitându-se la picturi a zis în gândul ei: „A, nu există Dumnezeu”. Chiar
atunci, Părintele Arsenie o lasă pe prietena acesteia vorbind, se întoarce cu faţa spre
aceasta şi îi spune: ,,Şi totuşi mă, să ştii că este Dumnezeu”, apoi s-a întors cu faţa la
cealaltă şi a continuat discuţia cu ea. Povestea aceasta mi-a spus-o inginera când a ieşit
din Biserică, spunându-mi că după ce i-a spus Părintele că totuşi este Dumnezeu, a simţit
că i se face rău de emoţie, minunându-se de unde i-a ştiut Părintele Arsenie gândurile.
Spunea sărmana de ea că a simţit că se duce în adâncul pământului de ruşine.(Bogdan
Juncu – Făgăraş)

• A venit o femeie la Părintele, la Drăgănescu, să-i ceară sfat privind împărţirea averii.
Părintele i-a spus să se ducă să se împace cu sora ei. Trei ore Părintele i-a tot spus acest
lucru, dar ea o ţinea una şi bună: “Nu o iert. Nu mă împac”. După 3 ore lumea a început
să vocifereze, căci toţi veniseră să primească sfatul Părintelui. Când a plecat, după ce s-a
închinat la icoane, Părintele a întrebat-o pentru ultima dată: „O ierţi pe sora ta?”. „Nu o
iert ” „Dacă n-o ierţi te va călca o maşină”. Lucru ce s-a şi întâmplat după o vreme.(Bălan
Silvica – Făgăraş)

• Unui tânăr din Braşov, care 1-a căutat pe Părinte înainte de a merge în armată, Părintele i-
a spus să fie serios şi să nu-şi facă de lucru cu fete până la căsătorie. În armată fiind,
acesta n-a ascultat povaţa Părintelui şi a avut o aventură cu o fată pe care n-a mai întâlnit-
o după aceea. Venit din armată s-a angajat gestionar la o întreprindere. Magazia pe care o
gestiona a fost spartă, iar paguba i-a fost imputată lui, în urma cercetărilor urmând a
merge şi la închisoare, negăsindu-se adevăraţii hoţi. Disperat, acesta merge din nou la
Părintele, prefăcându-se că vine pentru prima dată şi i-a povestit necazul. Părintele l-a
recunoscut, dar amintindu-i ce-i spusese înainte de armată îi reproşează că nu l-a ascultat
şi i-a spus: “Tu nu ştii, dar fata aceea a. făcut crimă (avort) şi tu te duci acum la puşcărie
nu pentru lipsa din gestiune, ci ca să plăteşti crima ei!” . [n.edit.: să ne gândim acum cât
mai are de ispăşit poporul român, dacă ţinem cont că din 1989 până acum s-au făcut 20
milioane de pruncucideri, cam un milion pe an!] (Maica Adriana – Schitul Cornet)

• Spunea că oamenii care sunt credincioşi cred şi fără să vadă, dar care sunt necredincioşi
chiar dacă văd focul iadului tot nu cred până ce nu ajung, acolo. Spunea că oamenii cred
că Dumnezeu e numai o poveste. „Dumnezeu nu e o poveste, e o realitate. Acume pe
crezute, atunci va fi pe văzute!”. (Ierod. Ierortim Coldea)
• Ne sfătuia să ne odihnim, că trupul e templul sufletului şi dacă e obosit nici rugăciunea
nu e făcută bine. Cel târziu la ora 10 seara să te pui în pat să te odihneşti. Niciodată să nu
te culci după 12 (24.00) că acela nu e somn odihnitor. Că dacă te culci înainte de 10 te
poţi trezi şi la 3 şi la 4 şi eşti om, dar dacă te culci după 12 te trezeşti şi la 10 şi la 12 ziua.
Eu ziceam: „Părinte, mă doare stomacul de la varză, de la cartofi”; „Măi, nu mânca,
pentru că bolnavii nu au post”. Spunea să mâncăm tot timpul lapte ca să avem echilibru
de calciu în organism să nu se producă dereglări. Recomanda la majoritatea să consume
brânză de vaci, lapte crud şi zicea că din moment ce calciul scade încep să apară dereglări
şi tot felul de boli. (Ana Riţivoiu, Sibiu)