Tipuri de raționamente

Criterii prezentare:
• Formă manifestare
• Structură discursivă
• Particularități și situații utilizare
 1) Explicația
• Formulare judecată cognitivă referitor la ceva din contextul
situațional imediat
• Precedată/ determinată de receptare stimul (ex.)
• Funcție:
a) clarificare aspecte neînțelese/ confuze/ eronate prin
raportare la „context“ (realitatea înconjurătoare, situația socială,
domeniul de activitate etc.)
b) furnizare răspunsuri (acceptabile și suficiente) întrebări
(„de ce?“ și „cum?“) → progres cognitiv, abstractizare etc.
• Concluzii - susceptibile de sens
• Diferită de demonstrație (nu urmărește demonstrare fapt/
situație/ judecată) și de argumentare (nu vizează convingere
public)
• Structură generală (poate fi cea a unui argument):
a) judecăți cu rol de premize (elemente ale contextului de
referință)
- premiză generală/ principiu general/ lege (fapte, situații
recunoscute și acceptate în contextul de referință)
- premiză contextuală (situația concretă/ particulară de
manifestare fenomen/ eveniment)
b) concluzie (derivată prin operatori logici din premize):
situație/ fenomen/ aspect explicat, clarificat, elucidat, înțeles
suficient și acceptabil în contextul de referință
• Evidentă în explicații științifice (cu scop cognitiv) + curente,
cotidiene
• Forme explicații:
a) neștiințifice (curente)
• explicare situație/ eveniment etc. prin prezentare elemente
fundamentale (premizele din care se va deduce concluzia)
• Posibilitate caracter suficient o singură premiză pt. furnizare
explicație (lipsă frecventă premize generale); transferare rol →
contextuale; motive:
- preferință pentru explicațiile neștiințifice (în înțelegerea și
acceptarea a ceva nu avem mereu nevoie de premize generale)
- facilitate sporită înțelegere context prin explicații curente
(lege minim efort)
 Ex. explicații curente

1) Bogdan și Mihai vorbesc:

Bogdan: De ce mănânci așa de repede?
Mihai: Pentru că mi-e foarte foame (lipsă premiză generală)

2) Andrei și Petre în dialog:

Andrei: „De ce se scarpină câinele tău?”
Petre: „Pentru că are purici” (lipsă premiză generală)

3) Alex și Rareș vorbesc:

Alex: „Cum ai reușit să termini treaba?”
Rareș: „M-am trezit mai devreme” (lipsă premiză generală)
 b) științifice:
• Structură clară, simplă (de ce?)
• Stabilesc legătură directă între situația observată și cauza
acesteia
• Etape:
- începere de la un principiu general (situație/ fapt cu funcție
de premiză de primul tip)
- adăugare premize secundare (particularizează, specifică
realitatea de referință fenomen)
Ex. explicație științifică
Să presupunem că punem un cub de gheață într-un pahar, după
care umplem paharul cu apă. Ce se va întâmpla când gheața se
topește?
Variante de răspuns:
1) Va curge apa din pahar (?)
2) Va rămâne apa la același nivel (?)
3) Va scădea nivelul apei din pahar (?)
• Se cere o predicție + explicație care să justifice predicția
• Desfășurare experiment → observare neschimbare nivel apă
• „De ce?“ totuși varianta 2) și nu alta? (răspuns prin urmărire
structură științifică explicație):
a) invocare principiu general – legea flotabilității (…)
b) constatare condiții concrete (cub de gheață introdus în
pahar cu apă, topire gheață)
c) situația explicată: nivelul apei din pahar rămâne
neschimbat după topire → volumul lichidului din pahar rămâne
neschimbat (respingere variante 1 și 3)
• Posibilitate reevaluare critică explicații (științifice și ne-) →
posibilitate modificare/ invalidare (prin date noi etc.) cunoștințe
explicate în trecut
 Exemplu re-evaluare critică explicație
De ce există zi și noapte?
Explicație Evul Mediu: Pentru că Soarele se învârtește în jurul
Pământului
Explicație contemporană: Pentru că Pământul se rotește în jurul
axei proprii, ceea ce înseamnă că Soarele îi luminează în mod
succesiv suprafața.
Explicația din Evul Mediu nu mai este valabilă în prezent (rol
descoperiri științifice: s-a demonstrat că de fapt Pământul se
învârtește în jurul Soarelui)

Alte ex.: apariție ploaie, cutremure, păstrare proprietăți

aghiasmă, păstrare intactă cadavre etc.
• Explicațiile tendențiale: explicații științifice cu concluzii mai
puțin clare/ certe (țin de științele sociale) dar cu aceeași forță de
clarificare (invocă regularități sau tendințe, principii acceptate
ca premize majore)
 
Ex. explicație tendențială
De ce în Marea Britanie se circulă pe partea stângă a
drumului?
Explicație
o istorică: regularitate purtare sabie șold stâng + încălecat/
descălecat pe partea stângă a drumului (Evul Mediu) +
conservatorism societate britanică
o științifică: vedere periferică cu ochiul drept mai dezvoltată
→ decizie: care e mai convingătoare + suficientă? 
 2) Demonstrația
• Formă de raționament (cea mai logică) ce produce concluzii în
mod necesar adevărate (utilizare: domeniile științei/
profesionale, nu în act. curente)
• Premize – considerate adevărate (existență demonstrații/
axiome, stări de fapt incontestabile anterioare)
• Concluzii:
- nu numai suficiente, acceptabile și incontestabile, ci
necesare și legice (aceleași indiferent de context)
- fie adevărate (derivare rațională corectă și validă) fie false
• Sursă adevăr concluzii:
- întemeiat pe adevărul din premize
- independent de contextul formulării și de circumstanțe
• Surse forță logică demonstrație:
a) caracter adevărat (prezumat) premize
b) validitate demers rațional/ derivare concluzie
• Întemeiată pe argumentarea deductivă
• Derivare corectă + adevărată → imposibilitate derivare
alternativă corectă
• Rezultat:
- explicare fermă și incontestabilă fenomene, situații,
evenimente
→ producere cunoștințe și înțelegeri certe
• Structură proces concret
a) Premiza majoră – Judecată/Cunoștință/ Enunț anterior
demonstrat ca adevărat (referitor la domeniu de evenimente,
situații, fenomene) ce manifestă o relație precisă, unică cu
caracteristicile din premiza minoră
b) Premiza minoră – Judecată/Enunț/Cunoștință anterior
demonstrată ca adevărată (referitoare la un domeniu de
caracteristici evenimente, situații, fenomene) ce manifestă o
relație precisă, unică cu elementele din premiza majoră
c) Concluzia – Judecata/Enunțul/Cunoștința posterior
demonstrată ca validă (referitoare la cel puțin un element din
domeniul premizei majore și la cel puțin o caracteristică din
domeniul premizei minore)
• Structură conceptuală fenomen
a) Teza de demonstrat (demonstrandum): propoziția ce va fi
supusă procesului de D (concluzia demonstraţiei)
b) Fundamentul (principia demonstrandi) (premize, axiome,
teoreme: baza din care se va deriva teza)
c) Procesul demonstraţiei: raționamentul de derivare a T din F
(inferenţele, deducţiile folosite pentru a ajunge la concluzie
(teză)
• Clasificare; criterii:
a) Procedeul utilizat:
• intuitive (când arătăm cuiva cum să facă ceva)
• formalizate (prin formule, scheme logice etc.)

b) Modul în care se sprijină pe experiență:

• inductive (întemeiate pe date concrete din experiență)
• deductive (neîntemeiate pe date concrete) 
 Corectitudine în demonstrație
• Condiție corectitudine logică D: respectare reguli proces logic
de trecere de la F la T
• Reguli de respectat teza de demonstrat:
a) Claritate și precizie formulare (termeni bine definiţi,
semnificaţie unică, fără ambiguitate) → necesse est scire quod
demonstrandum
b) Cel puțin probabilă: imposibilitate acceptare T falsă/
infirmată (non necesse demonstrandum)
c) Să rămână aceeaşi pe tot parcursul demonstraţiei (nu este
permisă înlocuirea cu alta printr-o reformulare aparent identică
sau prin demonstrarea altei teze)
d) Să rezulte cu necesitate din fundament (acceptare premize
→ impunere automată adevăr teză)
• Reguli de respectat fundamentul demonstraţiei:
a) Necesitate caracter adevărat (din adevăr decurge numai
adevărul; respingere propoziţie = acceptare propoziție opusă; din
premize false se poate demonstra orice)
b) Argumentele să constituie un temei suficient pentru teza
de demonstrat; demonstrarea lor – independentă de a tezei (dacă
o premiză nu a fost demonstrată, e nevoie de D suplimentară)
c) Să fie complet ( = raţiune suficientă pentru teză)
• Aspecte demonstrație
a) Să fie consistentă (să nu poată decurge din premize şi
negarea tezei)
b) Să fie corectă (respectare reguli logice derivare T din
argumente)
Ex inconsistență:
1) Intenție demonstrare că Dumnezeu este bun
2) Existență premize: atotputernic, cauza tuturor lucrurilor
care se petrec
Dar 2 → Dumnezeu este rău (este cauza tuturor relelor)
→ nu ajută foarte mult având în vedere teza este că e bun
Ex. 1
De ce întotdeauna după noapte urmează zi, iar după iarnă
urmează vară?
 Premiză majoră – Pământul se rotește constant în jurul axei
sale și în jurul Soarelui
 Premiză minoră – Soarele este singura sursă de lumină și
căldură a Pământului
 Concluzie – Rotirea Pământului în jurul axei sale creează
alternanțe de lumină și de întuneric, iar rotirea în jurul Soarelui
creează perioade calde și reci, într-un punct fix de pe suprafața
sa
Ex. 2
De ce balena este considerată mamifer, deși semănă cu peștii în
ce privește forma și modul de deplasare, deși trăiește, tot ca
peștii, numai în apă?
 Premiză majoră – Toate mamiferele nasc pui vii, complet
dezvoltați, apți pentru viață
 Premiză minoră – Balenele nasc pui vii, complet dezvoltați,
apți pentru viață
 Concluzie – Balenele sunt mamifere
• Importanță D
a) proces de derivare rațională ce conduce cu necesitate la
concluzii adevărate, corecte și valide
b) întemeiate pe legi/ observații/ cercetări/ experimente/
verificări și pe tentative de falsificare
c) garantare transfer adevăr premize (quod demonstratum est
ante) asupra concluziei
d) fundamentare solidă cunoștințe și raționamente
e) furnizare modele de raționare, modelare rațiune
• Înțelegere proces corect D → confirmare adevăr și validitate
demers obținere adevăr → acceptare adevăr demonstrații
neînțelese în virtutea veridicității celor înțelese
 3) Argumentarea
• Mecanism funcționare rațională gândire → producere concluzii
acceptabile, utile, adevărate
• Serie de propoziții interconectate (P) - justificări pentru o altă
propoziție (C)
• Întemeiată pe raționamentul logic informal (C nu decurge
necesar din P, ci se sprijină pe ele)
• Superioară ca forță explicației:
a) pretinde și valoarea de adevăr justificat, nu doar pe cea a
suficienței contextuale (în C)
b) pretinde considerarea validității demersului ca necesar și
generalizabil, nu doar acceptabil contextual
• Operează cu premize considerate adevărate în context pentru a
produce o concluzie ce va pretinde a fi adevărată și funcțională
(în mod generalizat)
• A se deosebi:
a) argumentare: procesul rațional de producere argumente pe
o anumită temă
b) argument: rezultatul concret și particular al argumentării/
concluzia argumentării
• Asemănări D ↔A:
a) presupun validitatea procesului de derivare
b) reguli de derivare bazate pe aceleași operații raționale și
aceiași operatori logici
• Deosebiri D ↔ A:
a) D:
- pornește de la premize considerate adevărate
- obiectivă
- scop: aflarea adevărului științific
b) A
- pornește de la premize acceptabile → nu produce cu necesitate
aceleași concluzii; motive:
- existență posibilă situații cu valoare de adevăr incertă
- relație premize incertă
- posibilitate exercitare influență context premize asupra
valorii de adevăr concluzie
- subiectivă, folosită în comunicarea cotidiană
- scop: convingere interlocutor
 Demonstrație vs. Argumentare
1) Raționamente deductive
riguroase
2) C decurg în mod necesar din P
3) Pot fi corecte sau incorecte
4) P anterior dovedite și C
decurge automat din P
5) Se poate verifica doar dacă
deducția este corectă
6) Exprimă fapte
7) Concluzie definitivă și
incontestabilă
8) Scop: stabilire adevăr
9) Valoare științifică
1) Raționamente inductive
2) C decurg cu diferite grade de
tărie din P
3) Dependență forță argumentare
de: context, scop, mijloace de
justificare
4) Argumentele pot fi solide (tari)
sau mai puțin solide (slabe) logic
5) P deschise discuției și
contestabile (nesatisfăcătoare)
6) Exprimă opinii
7) Concluzie contestabilă, poate fi
rediscutată, reluată, îmbogățită
8) Scop: obținere convingere
9) Valoare socială
• Scopuri multiple:
a) convingere
b) oferire justificări
c) apreciere opțiuni
e) identificare posibile cauze sau consecințe
f) contribuire la luare decizii în situații neclare (ce admit
alternative/ cu grad ridicat de probabilitate/ critice)
• Forță de constrângere ridicată (C sfurnizată - rezultat
structurare organizată premize → evaluare foarte accesibilă)
• Utilizare în domenii în care este dificilă (imposibilă)
producerea de concluzii certe și fixe/ legi general adevărate
(social, judiciar, politic, istoric, filosofic, jurnalistic, literar etc.)
• Contexte de exersare argumentare:
a) probleme personale (încercarea de a înțelege de ce un
prieten s-a supărat pe mine)
b) alegeri electorale (identificarea celui mai bun candidat în
alegeri care să merite votul)
c) probleme de ordin social și spiritual (ar trebui religia să fie
disciplină de studiu obligatorie în școală?) TEMĂ
• Produce concluzii valide sau invalide (în cazul argumentelor
deductive) ori concluzii puternice sau slabe (în cazul
argumentelor inductive)
• Nu conduce la concluzii cu necesitate ci posibil adevărate sau
false
• Imposibilitate precizare valoare de adevăr concluzie (valoare
premize – interpretabilă/ contestabilă)
• Structură:
a) Temei/ Fundament: Judecata/Enunțul/Cunoștința acceptată
ca întemeiată (referitoare la un domeniu de evenimente/ situații/
fenomene; manifestă o relație relativă, probabilă, cu elementele
din domeniul justificării)
b) Justificare: Judecata/Enunțul/Cunoștința acceptată ca justă
și utilă (se referă la un domeniu de caracteristici ale
evenimentelor, situațiilor, fenomenelor; manifestă o relativă
relație posibilă cu elementele din domeniul temeiului)
c) Argument/Concluzie: Judecata/Enunțul/Cunoștința care
pretinde a fi acceptată ca adevărată în baza relațiilor derivate
dintre T și J
• Funcție: socială, nu științifică (vizează subiecții unui domeniu,
nu conținutul științific al domeniului)
• Scop: producere convingere/ modificare poziții/ atitudini
(despre situație/ fenomen/ eveniment) prin oferire de justificări
pentru argumentul prezentat NU adevăr suficient
• Dependență eficiență argument de:
a) publicul căruia i se adresează
b) context (social, politic, economic, ideologic, educațional
etc.)
c) tipul de justificări invocate și operatorii logici utilizați: -
inexistență constrângere în utilizare
- sunt utilizate cele mai potrivite justificări și cei mai potriviți
operatori logici (pentru situația dată)
• Condiție succes A: cunoaștere public (valori, opinii, credințe,
cunoștințe etc.)
• Justificările:
a) nu sunt neapărat fapte certe (ca în cazul demonstrațiilor)
b) pot fi și opinii, interpretări, valori sociale invocate, norme
de conduită practicate în societate, convingeri, informații istorice
etc.
→ posibilitate contestare, dar și incontestabile (justificările
impersonale)
→ posibilitate opunere alte opinii/ interpretări/ valori sociale/
norme de conduită/ convingeri/ informații la fel de valide
Ex. 1
Eu susțin că 11 septembrie 2001 a fost într-o zi de marți.
Interlocutorul meu nu este de acord cu mine. Prin urmare,
căutăm un calendar. Dar nu găsim un calendar pentru 2001, doar
un calendar pentru 2002. Pot să îmi susțin afirmația prin
următoarea argumentare:
Temei – Calendarul din 2002 arată că 11 septembrie a fost într-o
zi de miercuri. Anul 2002 nu a fost an bisect, pentru că 2002 nu
se împarte la 4
Justificare – Anii normali au 365 de zile, adică o zi mai mult
decât 52 de săptămâni
Argument– Prin urmare, în 2001, 11 septembrie a fost într-o zi
de marți
 
Ex. 2
Temei – Fustele foarte scurte sunt indecente
Justificare – La școală, fetele trebuie să aibă o ținută decentă
Argument – Prin urmare, fetele nu ar trebui să poarte fuste scurte
la scoală
Ex. 3
Să presupunem un vecin de-al meu dă petreceri zgomotoase
foarte des în apartamentul de deasupra mea. Aș vrea să îl
conving fie să nu mai dea petreceri, fie să nu mai fie atât de
zgomotoase. Din fericire, vecinul meu consideră că fiecare
cetățean trebuie să respecte legea. Eu nu sunt de acord, deoarece
sunt anarhistă. Cu toate acestea, aș vrea să pot să dorm noaptea,
deci pot să produc următorul argument:
 
Este ilegal să se facă atâta zgomot după ora 10 seara.
Toți cetățenii ar trebui să respecte legea.
Ar trebui ca vecinul meu să nu mai dea petreceri atât de
zgomotoase după ora 10 seara.
Ex. 4
Un prieten al meu este ateu, iar eu sunt creștin ortodoxă. Acest
prieten mă întreabă de ce cred ca Iisus a înviat din morți. Eu aș
putea răspunde:
 
Biblia spune că Iisus a înviat din morți.
Ceea ce spune Biblia trebuie să fie adevărat.
Prin urmare, Iisus a înviat din morți.
 
• valoarea socială a argumentelor → utilizare limbaj neștiințific
(grad de rigurozitate mai scăzut) → posibilitate ambiguități
lexicale și semantice (exploatate în sensul dorit de către cel ce
argumentează)
Ex: sensul conjunctural al unor termeni: „libertate de
exprimare“, „democrație“, „dreptul la viață“ (în cadrul unor
societăți totalitare, fundamentaliste, nedemocratice)
→ necesitatea clarificării și explicării termenilor (în situația
existenței unor dubii asupra lor
→ disensiunile semantice nu vor afecta mesajul și forța
persuasivă a argumentului
 Aspectele sociale ale argumentării
• Participarea la actul de argumentare:
a) Producere argument
b) Analizare/ interpretare argument
• Aspectul conștient: a înțelege că argumentele sunt menite să
susțină un singur punct de vedere (intenția transmiterii unui
anumit punct de vedere)
• Aspectul implicit: raționamentele reflectă valorile culturii de
care aparținem (prin creștere, educație etc.)
→ efecte constructive
→ efecte mai puțin benefice (prejudecăți, limitări de
viziune, erori de argumentare etc.)
• Fundamentare argumente pe valori implicite → generare
reacții emoționale: dificultate gestionare, datorie control
eficientizare dezbatere
• Analizare eficientă demers argumentativ: aspecte de avut în
vedere:
a) Cine vrea să mă convingă?
b) Cine este autorul argumentului?
c) De ce vrea să mă convingă?
d) Care este scopul argumentării? Ce dorește să obțină?
• Importanță înțelegere motivație: posibilitate motive ascunse
(ex. abatere atenție de la o altă problemă mai importantă)
e) Verificare soliditate și corectitudine argument: legături
între motivație și concluzie, posibile erori argumentative etc.
f) Evaluare demers argumentativ, evaluare concluzie proprie
→ contribuie la formarea propriei păreri
 Exemple indicatori de concluzii
 
1) „Părinții noștri s-au înșelat odinioară, nepoții lor se înșeală
azi, ai noștri se vor înșela și ei într-o zi. Să nu ne însușim,
așadar, o opinie numai pentru că mulți țin la ea sau pentru că
a elaborat-o vreun filosof; ci numai pentru că ne convingem
că așa trebuie să fie și nu altfel... De aceea nu trebuie să
credem despre un om decât ceea ce e omenesc, adică posibil
și obișnuit.” (Cyrano de Bergerac)
2) „Materialele din natură (aerul, pământul, apa) care rămân
neatinse de efortul uman nu aparțin nimănui și nu sunt în
proprietate. Urmează că un lucru poate deveni proprietate
privată a cuiva doar dacă acesta lucrează asupra lui ca să-i
schimbe starea naturală. De aici trag concluzia că tot ceea ce
un om ameliorează prin munca mâinilor sale și a creierului
său îi aparține lui și numai lui.” (John Locke)