Logica nu este o disciplină, ci o imagine oglindită a lumii ( Ludwig Wittgenstein )

Demonstrația

Principiul rațiunii suficiente ( Gottfried Leibniz ): nicio propoziție nu trebuie admisă fără un temei
satisfăcător

Def : proces logic ( raționament / lanț de raționamente ) prin care o propoziție( teză) este
dedusă din propoziții adevărate( fundament ) pe baza unui proces / procedeu corect

Aristotel ( Topica ) : raționamentul – o demonstrație atunci când este obținut din premise adevărate și
prime ( axiome )

Demonstrația : validă atunci când raționamentul ei este valid ;

Structura :

1. Teza de demonstrat ( demonstrandum ) – propoziția ce trebuie demonstrată

( spre deosebire de silogism, unde accentul cade pe procesul de inferare, la demonstrație
accentul cade pe adevărul tezei, este mai riguroasă )

Sistemul demonstrației :
2. Fundamentul demonstrației ( principia demonstrandi ) – ansamblul de premise care justifică
teza
( premisele obligatoriu adevărate ; nu există o procedură pentru a afla adevărul premiselor –
pot intra propoziții bazate pe observație, postulate, axiome )
3. Procesul( procedeul ) de demonstrare ( inferențe valide ) – prin care deducem teza
( cel mai des utilizat : figura I )

Schema de inferare :

P ( adevărate )

Q ( adevărată ) q.e.d.

Regulile de validitate ale demonstrației :

Teza :

1. Clară, precisă – termeni bine definiți

2. Cel puțin probabilă – altfel nonsens demonstrare
3. Rămâne acceași pe tot parcursul demonstrației –altfel eroare : ignorarea tezei ( ignorantio elenchii
)
Fundamentul :
1. Toate argumentele trebuie să fie adevărate – rațiunea suficientă ; respingerea lor – accent opus
2. Demonstrarea lor – independentă de demonstrarea tezei

Procesul de demonstrare :

1. Corect – teza decurge deductiv din argumente, după reguli logice

Tipuri de demonstrație :

1. După procedeu :
- Intuitivă ( apare în limbaj natural, bazat pe intuiție )
- Formalizată ( apare în limbaj simbolic, reguli de operare _
2. După suportul experienței :
- Deductive ( nu fac apel la datele experienței )
- Inductive ( apelează la datele experienței )

Demonstrația deductivă :

a. Directă – sub forma silogismului categoric ( adevărul concluziei identic cu adevărul tezei )
b. Indirectă – demonstrația prin reducere la absurd ( adevărul concluziei din falsul contradictoriei
tezei )
˥ A, acceptat B
˥˥ A
A

II. Combaterea / Resp

- Proces logic de infirmare adevărului unei teze prin dovedirea falsității ei
( utilizează frecvent figura II )
1. Eliminarea universalei prin contraexemplu :

Schema de inferență : supoziția : A

Contraexemplu : B

Deducem : B → ˥ A

˥A

Supoziție : Toate animalele sunt ierbivore

B : Pisica este animal carnivor

Dacă pisica nu este ierbivor, nu toate animalele sunt ierbivore.

2. Reducere la absurd ( demonstrăm falsitatea unei premise, de aici decurge falsitatea

Schema de inferență : (A&B)→C
˥A
˥C

Supoziție : Toți oamenii sunt sănătoși

Paranoicii sunt oameni și paranoicii sunt sănătoși, deci toți oamenii sunt sănătoși
Paranoicii nu sunt sănătoși
Nu toți oamenii sunt sănătoși