DEMONSTRAȚIA și COMBATEREA

Demonstrația este procesul logic ce constă într-un raționament sau într-un șir de
raționamente deductive, prin intermediul căruia / cărora o propoziție numită teză este dovedită în
baza altor propoziții care trebuie să fie deja acceptate ca adevărate.
Structura generală a unei demonstrații:
 teza de demonstrat = propoziția a cărei adevăr trebuie dovedit;
 fundamentul demonstrației = ansamblul de propoziții care trebuie să fie adevărate
(axiome, teoreme, definiții, reguli, noțiuni nedefinite / primare etc.) și care ne ajută în
demonstrație.
 procedeul demonstrației / procesul de demonstrare = raționamentul sau șirul de
raționamente deductive care pune în legătură teza cu fundamentul și care permite
derivarea tezei din fundament.

Observații:
 combaterea este procedeul opus / invers demonstrației, prin care infirmăm (respingem)
adevărul unei teze, sau, cu alte cuvinte, dovedim falsitatea ei.
 dacă fundamentul demonstrației este integral adevărat, iar demonstrația este corectă
(procedeu demonstrativ valid), atunci teza de demonstrat este cu siguranță adevărată;

Analiză comparativă: demonstrație – argumentare

DEMONSTRAȚIA ARGUMENTAREA
-are drept scop dovedirea / probarea adevărului - are ca scop convingerea interlocutorului /
tezei; auditoriului în vederea acceptării tezei
argumentării;
- teza de demonstrat trebuie să fie măcar o - teza argumentării (concluzia) trebuie să fie
propoziție probabilă, dar nu una infirmată adevărată pentru a putea fi susținută (este greu
(respinsă); și nici nu are sens să încercăm să justificăm o
propoziție falsă);
- fundamentul demonstrației este format din - temeiul argumentării (premisele) este
propoziții deja acceptate ca adevărate sau constituit din propoziții doar presupuse ca
demonstrate anterior; adevărate, nu neaparat demonstrate înainte;
- procedeul demonstrativ trebuie să conțină - în argumentare putem folosi pe lângă
doar raționamente deductive, care, în cazul raționamente deductive valide și raționamente
unei demonstrații corecte, este necesar să fie nedeductive;
valide;
- elementele retorice / de limbaj nu au nicio - elementele retorice, precum și modalitatea de
importanță în demonstrație, întrucât, prin prezentare a argumentelor (aici în sens de
definiție, aceasta trebuie să fie un demers clar premise) în favoarea tezei, pot influența, uneori
și riguros; decisiv, acceptarea tezei de argumentat de către
ceilalți;
- procesul opus / invers = combaterea. - procesul opus / invers = contraargumentarea.
 Schema de inferență a demonstrației este:
P (adevărate)
Q (adevărată)
Dacă premisele P sunt adevărate și demonstrația este corectă, atunci concluzia Q este
adevărată. Rezultatul se marchează cu Q.E.D. (lat. quod erat demonstradum = „ceea ce era de
demonstrat”).

Exemplu: Chiar dacă în matematică găsim cele mai bune exemple de demonstrații, ne
este mai la îndemână un exemplu din cadrul „silogisticii”:
 teza de demonstrat: modul silogistic aoo-2 este valid;
 fundamentul demonstrației: legile generale ale silogismului (teoreme din logică);
 procedeul demonstrației: un raționament deductiv valid, de tip silogism (modul aaa-1).

Toate silogismele care respectă integral legile generale sunt valide.

Modul silogistic aoo-2 este un silogism care respectă integral legile generale.
Modul silogistic aoo-2 este valid.

Observație: Legile generale sunt propoziții / teoreme care au fost deja demonstrate ca
adevărate și acceptate de comunitatea logicienilor, pe baza unor axiome ale logicii: cele patru
principii (identității, non-contradicției, terțului exclus, rațiunii suficiente).