Argumentarea

În centrul argumentării stă raționamentul, deoarece orice argumentare este o organizare care
poate implica:
 1. un singur raționament (argumentare simplă)
 2. mai multe raționamente (argumentare amplă).
Raționamentul = operație logică alcătuită din mai multe propoziții. Astfel, în structura unui
raționament sunt incluse: premisele și concluzia
Argumentul = reprezentat de o mulțime de propoziții, dintre care unele sunt numite:
 premise (temeiuri)
 concluzie (teză)
Argumentarea = procesul prin care dovedim, demonstrăm ceva cu dovezi obiective;
Argumentarea = procesul prin care încercăm să determinăm pe cineva să accepte o idee sau să fie
de acord cu noi într-o anumită problemă.
Întemeierea argumentării poate fi: aparentă sau reală
Orice argumentare presupune:
- conținuturi
- tehnici de argumentare
- finalitate
Teoria argumentării este compusă din două părți:
 1. teoria demonstrației = reprezentativă cunoașterii științifice
 2. teoria argumetării ca artă a convingerii = reprezentativă pentru viața de
zi cu zi și depinde de interesele celui care argumentează
Argumentarea = reprezintă o relație între două persoane din care una
argumentează (numită locutor) și cealaltă este persoana pentru care se argumentează (numită
interlocutor).
Reprezintă o construcție rațională formată din propoziții numite probe sau temeiuri care sunt
utilizate pentru demonstrarea sau respingerea unei teze.
Arhitectura structurală a argumentării:
- teza (concluzia) = se susține sau se respinge
- probe/premise/ temeiuri/argumente = se aduc în favoarea sau defavoarea tezei.
Pentru a identifica teza și premisele în conținutul argumentării se găsesc cuvinte carcateristice
argumentării;
Caracteristicile argumentării se numesc indicatori ai argumentării. Aceștia poti:
 indicatori de premisă = dacă, dar, și deși, cu toate că, pentru că, deoarece, fiindcă,
datorită, presupunând că etc;
 indicatori de concluzie = așadar, deci, conchidem că, concluzionăm că, rezultă, prin
urmare, în consecință, deci, etc
Logica studiază doar propoziții cognitive, adică doar propoziții care transmit cunoștințe și
informații; logica nu studiază enunțurile care exprimă: dorințe, valori, întrebări, porunci,
rugăminți etc