Argumentarea

1. Ce este o argumentare?

Argumentarea este un demers prin care justificăm o afirmaţie pe care o facem,

încercând să convingem că avem dreptate.

Argumentarea este procesul prin care demonstrăm (justificăm) adevărul propriilor noastre
opinii şi încercăm să-i convingem pe ceilalţi să le accepte.
Argumentarea survine de fiecare dată când cineva (un prieten, un necunoscut, o reclamă, o
carte) încearcă să ne convingă de adevărul, utilitatea, frumuseţea unei idei, a unui produs sau
a unei decizii.
Argumentarea mai survine atunci când într-o discuţie (atunci când ne exprimăm o opinie)
suntem întrebaţi: „De ce?”
A argumenta – a justifica, a susţine, a dovedi, a întări o afirmaţie, a proba un punct de
vedere.

Forma standard a unui argument este: premise – concluzie

 Exemplu de argument în formă standard:

Cei care întârzie sunt nepunctuali (premisă)
Tu eşti o persoană care întârzie (premisă)
Tu eşti nepunctual (concluzie)

 Exemplu de argument în forma non-standard:

Tu eşti nepunctual întrucât întârzii, iar cei care întârzie sunt nepunctuali.

2. Cum recunoaştem o argumentare?

Indicatorii argumentării
Identificarea unor premise şi a concluziei unui argument se poate realiza cu ajutorul unor
cuvinte sau expresii numite indicatori logici. Există două tipuri de indicatori logici:
 Indicatori logici de premisă:  Indicatori logici de concluzie:

Exemple: deoarece, pentru că, întrucât, dat Exemple: deci, prin urmare, rezultă
fiind că, presupunând că, pe baza faptului că, că, aşadar, în concluzie, (de aici)
datorită (faptului că), fiindcă, pornind de la decurge (că), deducem că,
ideea că etc. concluzionăm (că) etc.
Observaţie: orice propoziţie care
Observaţie: orice propoziţie care urmează după urmează după un indicator de concluzie
un indicator de premisă poate fi considerată poate fi considerată drept concluzie a
premisă a argumentului. argumentului.

Exemple de argumente:

1
(1). Ai luat notă mică (concluzia), pentru că (indicator logic de premisă) nu ai învăţat
(premisa).
(2). Şoferul a trecut pe roşu (premisa). Prin urmare va primi amendă (concluzia).
Observaţie: un argument poate conţine indicatori de ambele tipuri.
 „pentru că”, „deoarece”, „întrucât”, „fiindcă”, „presupunând că”, „aşadar”,
„datorită” etc. – expresii care introduc propoziţiile temei (indicatori de premise).;
 „nu poate”, „nu trebuie” – indică prezenţa unei concluzii/recomandări cu valoare de
argument;
 „dacă … atunci” – semnalează faptul că, fiind date anumite elemente, se va produce o
concluzie;
 „rezultă”, „prin urmare”, „în consecinţă”, „deci”, „conchidem” – introduc teza
(indicatori de concluzie).

 3.  Structura argumentării

În orice argumentare sunt prezente mai multe elemente logice:
 o idee de susţinut sau de respins – teza/concluzia argumentării
 temeiurile aduse în sprijinul ideii – premisele pe baza cărora se susţine sau se respinge
ideea (concluzia).
 concluzia – o propoziţie declarativă, cu valoare de adevăr; poate ocupa orice loc într-
un text; fiecare element al concluziei trebuie susţinut de premise.
Argumentarea este constituită din mai multe propoziţii declarative, ce pot fi adevărate sau
false, unele dintre ele având rol de premise iar una, rol de concluzie.
 
 
Sarcini de lucru:
1. Copiază informația în caietul de opțional
2. Definește noțiunile: premiză și teză, din domeniul argumentării;