Argumentarea şi structura sa

Termenul de argumentare poate fi definit în moduri diferite:

1. Argumentarea este procesul prin care dovedim, demostrăm ceva cu dovezi obiective(
temeiuri sau probe) sau argumentarea este un proces prin care încercăm să
determinăm pe cineva să accepte o idee sau să fie de acord cu noi într-o anumită
problemă. De aici rezultă că teoria argumentării se compune din două părţi: teoria
demonstraţiei şi teoria argumentării ca artă a convingerii, a persuasiunii.
2. Argumentarea este o relaţie între două persoane din care una argumentează ( locutor)
şi cealaltă este persoana pentru care se argumentează ( interlocutor).
3. Întrucât rezultatul procesului de argumentare sunt argumentele, argumentarea poate
fi definită drept un sistem de temeiuri, bine selectate şi organizate, astfel încât să
poată convinge interlocutorului de adevărul sau falsitatea unei propoziţii numită teză.
4. Argumentarea- contraargumentarea este o construcţie raţională formată din propoziţii
numite probe sau temeiuri care sunt utilizate pentru demonstrarea sau respingerea
unei teze în temeiul relaţiilor logice şi faptice ce se stabilesc între temeiuri şi teză.
Orice argumentare presupune:
 Conţinutul argumentării ( teza şi temeiurile);
 Tehnicile de argumentare ( organizarea propoziţiilor cu ajutorul
raţionamentelor);
 Finalitatea argumentării ( adică organizarea conţinuturilor cu ajutorul
tehnicilor de argumentare).

EXEMPLU: Fiindcă mergi la şcoală şi eşti atent la orele de logică, atunci rezultatele nu
întârzie să apară.

𝑇𝑢 𝑚𝑒𝑟𝑔𝑖 𝑙𝑎 ş𝑐𝑜𝑎𝑙ă.
} DECI Rezultatele bune nu întârzie să apară.
𝑇𝑢 𝑒ş𝑡𝑖 𝑎𝑡𝑒𝑛𝑡 𝑙𝑎 𝑜𝑟𝑒𝑙𝑒 𝑑𝑒 𝑙𝑜𝑔𝑖𝑐ă.

Temeiul argumentării Teza argumentării.