Argumentarea si structura sa

Lectii Logica

Datorita influentei anglo-saxone, argumentarea se confrunta cu obiectul sau, adica cu rationamentul.

Rationamentul reprezinta operatia logica prin intermediul caruia in baza anumitor proporzitii

denumite premise este intemeiata o alta propozitie denumita concluzie.

Termenul de argumentare poate fi inteles in mai multe feluri printre care:

Pe de-o parte ca argumentare obiectiva sub forma demostratiei, iar pe de alta parte ca forma a
persuasiunii.

In domeniul stiintific avem de-a face tot cu cele 2 forme amintite mai sus dar interpretate intr-o
maniera diferita: cazuistic sau spontan.

Argumentarea inteleasa ca relatie intre doua persoane dintre care una argumenteaza = locutor, iar
cealalata asculta = interlocutor.

Structura argumentarii:

1.Teza (concluzia) adica acea propozitie care poate fi acceptata sau respinsa in baza judecarii
temeiurilor sale.

2.Temeiurile sau premisele – acele propozitii care fundamenteaza teza.

3. Tehnicile de argumentare adica operatiile folosite pentru a intemeia o teza.

4.Finalitatea argumentarii adica masura in care auditotiul a fost convins de argumentarea propriu-
zisa.

Intr-o argumentare exista 2 tipuri de indicatori:

a. De premise (deoarece, pentru ca, fiindca etc.)

b. De concluzie ( in concluzie, prin urmare, in consecinta).