AFECTIVITATEA

Să presupunem că la un test de psihologie doi elevi obțin aceeași notă, nota 7. Unul dintre
ei, să-i zicem elevul A, are note numai de 9 și 10 și a învățat mult pentru acest test, iar celălalt
elev, elevul B, are numai note de 5 și 6 și nu prea a învățat pentru acest test.
Ce credeți că a simțit elevul A? Dar elevul B?
 elevul A s-a simțit supărat, trist, dezamăgit, furios etc.
 elevul B s-a simțit mulțumit, fericit, bucuros, surprins etc.

 Astfel, să luam separat ceea ce ati

 spus: suparat, trist, dezamagit, furios,
 multumit, fericit, bucuros, surprins.
 Toate acestea sunt trairi pe care le avem
 fiecare dintre noi. Aceste trairi sunt
 numite procese afective, iar impreuna
 toate acestea formeaza Afectivitatea.
 Astfel, să luam separat ceea ce ati
 spus: suparat, trist, dezamagit, furios,
 multumit, fericit, bucuros, surprins.
 Toate acestea sunt trairi pe care le avem
 fiecare dintre noi. Aceste trairi sunt
 numite procese afective, iar impreuna
 toate acestea formeaza Afectivitatea.
Astfel, să luăm separat răspunsurile la care v-ați gândit: supărat, trist, dezamăgit, furios,
mulțumit, fericit, bucuros, surprins . Toate acestea sunt trăiri pe care le avem fiecare dintre noi.
Aceste trăiri sunt numite procese afective, iar împreună toate acestea formează afectivitatea. Ce
altceva am mai putea observa din acest exemplu? Că fiecare din cei doi au reacționat diferit deși
aveau aceeași notă. Putem spune deci că aceste trăiri sunt subiective și sunt în funcție de ce ne
dorim fiecare dintre noi.
Definiție: Procesele afective sunt stări sau trăiri subiective care reflectă relațiile omului
cu lumea înconjurătoare, măsura în care necesitățile lui interne sunt sau nu satisfăcute.
 Ansamblul proceselor afective (emoții, dispoziții, sentimente, acțiuni) constituie
afectivitatea.

PROPRIETĂȚILE PROCESELOR AFECTIVE:

1.Polaritatea : trăirile afective gravitează în jurul unui pol pozitiv sau negativ, în funcţie de
satisfacerea sau nesatisfacerea trebuinţelor noastre; acestea formează cupluri contrare (iubire-ură/
bucurie -suparare).

2.Intensitatea (=forţa, tăria proceselor afective) foarte intense (pasiunile) / intense (afectele,
emoţiile) / abia observabile (dispoziţii afective).

3. Subiectivitatea: procesele afective sunt subiective, ele aparțin fiecărui individ în parte și
depind de trebuințele lui actuale. Îi sunt proprii și îi sunt distincte de ale celorlalți.

4.Durata- prezenţa în timp a proceselor afective, chiar dacă obiectul lor nu mai este prezent.

5. Mobilitatea se referă la trecerea de la o trăire afectivă la alta, dar și de la o fază la alta în

interiorul aceleiași trăiri. Mobilitatea afectivă e diferită de ceea ce psihologii numesc labilitate
(fluctuaţie) afectivă, semn al unei imaturităţi afective.
Labilitatea afectivă presupune trecerea de la o stare la alta fără un motiv real.

În funcție de aceste două ultime proprietăți și nu numai, se evidențiază mai multe forme ale
vieții afective: emoții, dispoziții, sentimente și pasiuni.

Emoțiile sunt trăiri afective de scurtă durată, de intensitate variabilă, care exprimă reacțiile
noastre la situațiile, evenimentele cu care ne confruntăm. Psihologul american Pluthik a
evidențiat 8 emoții de bază: teama, surpriza, tristețea, dezgustul, furia, anticiparea, bucuria și
acceptul, iar celelalte ar rezulta din combinarea acestor opt.
Dispozițiile reprezintă trăiri afective difuze și generalizate, de intensitate redusă și care
pot da o întreagă tonalitate vieții noastre psihice. Dispozițiile par să nu fie legate de o anumită
situație. Gândiți-vă la răspunsul acestor întrebări: „Cum se va comporta o persoană care are o
dispoziție bună și cum se va comporta o persoană care se află într-o dispoziție mai puțin bună?”
Sentimentele însă, sunt trăiri afective complexe, de lungă durată, stabile și de intensitate
moderată. Ele nu trebuie confundate cu emoțiile. Spre deosebire de acestea, sentimentele sunt de
lungă durată.
Pasiunile sunt trăiri afective foarte intense, stabile, de lungă durată, care antrenează
întreaga personalitate. Pasiunile pot fi pozitive, dacă sunt constructive, nobile și negative, dacă
sunt patimi sau vicii.

TEMĂ: Alcătuiți un scurt eseu cu titlul „Viața fără emoții” în care să evidențiați
imporanța emoțiilor în viața de zi cu zi.

În continuare, am pregătit pentru voi o lectură interesantă…

Povestea emoticoanelor
 Insuși termenul de "emoticon" sau "emotigrama" s-a nascut din contopirea cuvintelor
"emoție" și "pictogramă". Reprezentările emoțiilor își au de fapt originea în limbajul Morse.
Primele pictograme cu referire la emoțiile umane au apărut în 1881, într-o publicație satirică
numita Puck. Erau propuse astfel patru tipuri de emoticoane reprezentând pe rând bucuria,
tristețea, indiferența sau uimirea.  

A urmat apoi renumita "smiley face", creație a lui Harvey Ball din 1963. Deși această față
zâmbitoare a aparut inițial sub forma unor nasturi, ulterior a devenit cea mai cunoscută
reprezentare grafică a bucuriei umane și, ca atare, cel mai cunoscut emoticon din lume.

În anii `70, emoticoanele au pătruns în lumea computerizată, cel care a propus ca acestea să fie
utilizate pe internet pentru a exprima stări umane a fost Scott Fahlman, de la Universitatea
Carnegie Mellon din Pittsburgh, Pennsylvania.

Propunerea sa nu a rămas fără ecou, dimpotrivă, pusa în fața tehnologiei a devenit de-a dreptul
virală. În scurt timp, reprezentarile s-au extins asupra unei game largi de emoții umane, treptat
fiind îmbunătățită și imaginea grafică a acestora.
 Emoticoanele au devenit, astfel, un simbol al culturii Internetului. In 2007, un studiu
realizat de Yahoo! arata ca 82% dintre utilizatorii de Messenger apelau in mod regulat la
emoticoane in timpul discutiilor online, iar 61% considerau ca acest lucru ii ajuta sa se faca mai
bine intelesi.  
Astazi emoticoanele sunt peste tot: pe messenger, pe email, pe chat-uri de tot felul, pe
telefon. Ori de cate ori avem nevoie sa ne imbogatim comunicarea apelam la ele.

Le-am facut astfel atat de populare, incat pare ca nu ne vom mai satura vreodata de ele.