Filosofia

spațiului și timpului
Curs 1

1
 Teme curs

1. Introducere în filosofia spatiului si timpului

1.1.Relatii si ordine
1.2.Utilizarea coordonatelor
1.3.Magnitudine si Metrică
1.4.Statutul entității

2
 1. Probleme
fundamentale în FST
• Scop: formularea obiectivelor
fundamentale ale unei teorii filosofice a
spatiului si timpului:
• cele mai importante subiecte ce trebuie
discutate
• cele mai importante intrebări ce trebuie
să primească răspuns

3
 1.1 Relatii și ordine
• A spune că lucrurile se petrec în timp, inseamnă, cel putin
in parte, ca ele se petrec într-o anumita ordine.
• A spune ca lucrurile sunt localizate în spatiu implica faptul
ca ele au o anumita pozitie unul fata de celalalt.
• Exemple:
(a) Abdicarea s-a petrecut intre cele doua razboaie
mondiale.
(b) Războaiele napoleoniene au fost urmate de o perioada
de calm relativ.
(c) România se afla la Est de Ungaria si la Nord de Bulgaria
(d) Aceasta catedră se afla intre tablă si bănci.

4
 Relatii fundamentale
• pentru Timp:
•simultan
•înainte
•după
• este o listă completa sau e redundantă?
• o teorie a timpului trebuie să explice aceste relatii
• pentru Spatiu:
•nu este clar daca se poate oferi o lista preliminara de relatii
fundamentale
•
de ex: ‘la Nord de’ sau ‘la Est de’ nu par să fie
fundamentale (contin referinte legate de pământ; in
plus, “Asia Mică e la Est sau la Vest de America?”)
•relația ‘a fi între’ nu pare a suferi de aceste ambiguitati (d)
•o teorie a spațiului trebuie să ofere cel puțin o explicație a
acestei relații de ‘a fi între’.
5
Relatii fundamentale (2)
• relațiile dau naștere la ordine:
• Aranjați în ordinea preferinței pe cei mai faimoși generali din
antichitate: Hannibal, Alexandru cel Mare, Leonidas!
• H, A, L
• Această ordine poate fi exprimata în termenii relației de ‘mai
mare decât’: “În preferința mea nimeni nu este mai mare
decât H, doar H este mai mare decât A, și doar H si A sunt mai
mari decât L”
• Similar, relațiile temporale dau naștere unei ordini
temporale, iar cele spațiale unei ordini spațiale.
• Ordinea temporală apare ca fiind mai simplă decât ordinea
spațială

6
Relatii fundamentale (3)
• să presupunem că relația de ‘a fi între’ este o relație
fundamentală atât pentru S cât si pentru T:
• dacă X, Y si Z se află în timp, dar nu sunt simultane, atunci
unul dintre cele trei se află în mod necesar între celelalte
două
• dacă X, Y și Z sunt în spațiu, dar nu în același loc, nu este
adevărat că unul dintre ele se află între celelalte două.
• “Spațiul e tri-dimensional, iar timpul e uni-dimensional”
• ce înseamnă mai exact ‘dimensiune’ si cum este aceasta
legată de complexitatea ordinii, respectiv cu relația,
reprezintă o problema fundamentală a spațiului și
timpului.

7
 1.2 Utilizarea coordonatelor
• Exemplul ordonării lui H, A și L în privința geniului militar ilustrează foarte bine ideea
coordonatelor
• Putem atribui numere lui H, A și L astfel:
• H - 1; A - 2; L - 3
• Cum poate atribuirea de numere să constituie o aserțiune că o anumită relație are
loc?
• Deoarece relația dintre numerele naturale are același caracter formal precum relația
‘este un general mai bun decât’ sau ‘este situat mai sus în topul meu decât’; este vorba
despre relația ‘este mai mic decât’ sau ‘vine după’/‘îi urmează lui’
• 1 este primul dintre numerele naturale…..
• coordonatele atribuite entităților preiau relația de ordine dintre acestea cu scopul de
a o descrie
• În cazul timpului - numerele reale par să servească aparent ca și coordonate ale
timpului (1D)
• În cazul spațiului - avem nevoie de triple de numere reale (3D)
• Astfel că structura relațională, ordinea, dimensiunea și sistemul de
coordonate formează o famile de subiecte apropiate pe care trebuie să le
înțelegem pentru a ajunge la o explicație coerentă a spațiului și timpului

8
 1.3 Magnitudine și metrică
• Atunci când afirmăm că Boyle s-a născut în 1627, Galilei a murit în 1642, iar
Leibniz s-a născut în 1646, transmitem implicit următoarea informație despre
ordinea temporală (1):
• Boyle s-a născut înainte ca Galilei să fi murit
• Galilei s-a născut înainte ca Leibniz să se fi născut
• Boyle s-a născut după ce s-a născut Leibniz.
• Dar transmitem si o infomație despre magnitudinea temporală (durată) (2):
• între nașterea lui Boyle și moartea lui Galilei s-a scurs aproape de 4x mai
mult timp ca cel dintre moartea lui Galilei și nașterea lui Leibniz
• Cât de mult timp s-a scurs/a trecut între anumite evenimente temporale nu e o
chestiune de ordine.
• Dar durata poate fi de asemenea reflectată în alegerea coordonatelor: dacă am
fi atribuit datele 1627, 1641 și 1642 cu privire la nașterea lui Boyle, moartea lui
Galilei și nașterea lui Leibniz, am fi transmis aceeași informație privind ordinea
temporală din relațiile (1), dar am fi transmis o informație falsă despre
magnitudine (2).
• Cum este transmisă o informație depre magnitudinea temporală prin atribuirea de
coordonate?

9
1.3 Magnitudine și metrică
• (3) Cantitatea de timp (durata) dintre două evenimente este
diferența numerică dintre datele lor (coordonatele temporale).
• Definiția (3) - definiția metricii pentru sistemul temporal
de coordonate
• În cazul spațiului, definiția metricii este mai complexă:
• în plan, două puncte A si B de coordonate (xa, ya) și (xb,
yb) au intre ele o distanță de se calculează prin relația
dAB=√(xa-xb)2+(ya-yb)2
• Atribuirea de coordonate poate reflecta relații de
magnitudine (distanta/durată) si ordine; modul în care se
realizează aceasta e o problemă de metrică

10
 1.4 Statutul entității
• cuvintele “timp” si “spatiu” sunt termeni singulari
• Ele pot apărea ca subiect într-o propoziție:
• Spațiul e infinit
• Oceanul e infinit
• Utilizarea paradigmatică a termenilor singulari este referirea la lucruri specifice.
De exemplu, “Paris”, “Oceanul Atlantic”, “bărbatul din vecini” - termeni singulari
care se referă la lucruri specifice
• In loc să ne întrebăm dacă există ceva anume la care se referă cuvântul
“spațiu”, am putea întreba “Există spațiul?” sau, analog, “Există timpul?”, ori “Ce
fel de entitate este timpul?”, “Ce este spațiul?”
• Adesea reacția la astfel de întrebări este de tipul:
• “nu putem vorbi decât despre ce există; deci, orice despre care putem
vorbi, există…”
• Dar întrebarea “Ce este Pegas?” are răspunsul “Un cal mitologic zburător” și
nici inteligibilitatea întrebării, nici adevărul răspunsului nu presupune că Pegas
există.

11
 1.4 Statutul entității (2)
• Evenimente care nu au avut loc:
• “Ce a prevenit explozia?”
• Întrebarea presupune că explozia nu a avut loc (în mod asemănător
întrebarea “Ai încetat să-ți bați nevasta?” presupune că persoana
întrebară își bate nevasta)
• Dacă întrebarea nu e eronat formulată, termenul ‘explozie’ nu are
referință.
• Un exemplu din filosofia religiei:
• nu credem că Zeus există, dar suntem de acord că e adevărat că vechii
greci aveau un cult al lui Zeus, și putem încerca o explicație filosofică a
ceea ce presupune acest lucru
• Istoria filosofiei: empirismul Britanic - nici un termen abstract nu are
referință
• această poziție are astăzi oponenți în filosofia matematicii, unde
întrebarea vizată este dacă există obiectele matematice

12
 1.4 Statutul entității (3)
• Aceeași problemă apare în în privința spațiului și timpului
• putem considera că nu e a priori absurdă opiniile conform cărora spațiul și
timpul nu există, respectiv există
• dacă se neagă existența timpului, de exemplu, aceasta nu implică
lipsa de semnificație a discursului care folosește locuții temporale. Dacă sau
nu cuvântul ‘timp’ are referent, enunțul “Newton s-a născut după moartea
lui Francis Bacon” este adevărat.
• În plus, oricare ar fi perspectiva filosofică asupra existenței timpului,
trebuie să ni se ofere o explicație a ceea ce se înțelege prin utilizarea
termenilor temporali - o explicație a relațiilor temporale, a ordinii
temporale, a duratei și a metricii
• dacă se susține că există o entitate denotată prin cuvântul “timp”,
întrebarea ‘ce tip de entitate este timpul?’ apare imediat. Este o entitate
fizică, o entitate matematică, sau un alt fel de entitate. Această întrebare
este suplimentară față de cele menționate până acum referitoare la ordinea
temporală și metrică.
• Situația e similară pentru spațiu.

13
 Bibliografie
• Bas. C. van Fraassen. An Introduction to the
Philosophy of Time and Space. Random House/
Columbia University Press/Nousoul Digital
Publishers.1970/1985/2013.

• Dainton, Barry. 2010. Time and Space. Second

Edition. Durham: Acumen Publishing Ltd.

• Turetzky, Philip. 1998. Time. New York: Routledge

14