Filosofia

Spațiului și Timpului
Curs 6
 Teme curs

• Dimensionalitatea spațiului
• Revoluția în teoria timpului și a spațiului
• Punctul de vedere clasic
• Critica simultaneității (Einstein)
• Teoria specială a relativității (TSR)
• Consecințe ale TSR
2
Dimensionalitatea spațiului
• Spațiul are trei dimensiuni.
• Dar ce înseamnă asta? Și de ce?
• Prima întrebare nu a primit un răspuns adecvat decât în
secolul XX. Cea de-a doua e încă subiect de discuție.
• Leibniz a afirmat că putem demonstra în geometrie că
se pot construi doar trei linii drepte perpendiculare una pe
cealaltă ce se intersectează în același punct și acest lucru
arată că spațiul are exact trei dimensiuni (Teodiceea)
• Riemann: spațiu n-dimensional - cel în care fiecare
poziție poate fi unic caracterizată prin doar n coordonate.

3
 Definiții
• Leibniz: un spațiu este n-dimensional dacă putem construi n
linii perpendiculare una pe cealaltă într-un punct dat.
• Reimann: fiecare poziție poate fi unic caracterizată prin doar n
coordonate.
• Def. lui Riemann nu e adecvată în această formă, deoarece un
plan are la fel de multe puncte ca o dreaptă (oricărui punct din
plan i se poate atribui un punct unic pe o dreaptă)
• Brouwer (1911) a demonstrat că nu există o transformare
continuă unu-la-unu între spațiile euclidiene de dimensiuni
diferite
• Dacă dimensiunea este dependentă topologic, def. lui Riemann
poate fi acceptată; dacă dimensiunea spațiului este invariantă
topologic, atunci nu este cazul.

4
 Bazele fizice ale dimensiunii spațiale
• Care sunt relațiile fizice ce corespund trăsăturii
geometrice a dimensionalității?
• 2 abordări:
(A) magnitudine numerică
(B) trăsături de bază ale lumii fizice
(A) Kant - “Gânduri despre adevărata estimare a forțelor
vii” (1747)
• Kant arată că sugestia lui Leibniz privind 3D este
circulară
• K a n t s p e c u l e a ză a s u p r a b a z e i fi z i c e a
dimensionalității; idei similare dezvoltate doar de
Riemann la distantă de 100 de ani
• teoria lui Kant: structura spațiului are fundamentul
fizic în forțele pe care corpurile le exercită unele
asupra altora - dimensiunea spațiului este data de
faptul că aceste forțe variază cu inversul pătratului
distanței (via Newton)
• Kant: legea nu e necesară, ci contingentă

5
 Bazele fizice ale dimensiunii spațiale
• Ueberweg (System der Logik, 1882):
• să presupunem că fiecare punct situat la o
distanță dată r de un corp este influențat de o
parte din forța totală care se exercită de
către corp asupra tuturor punctelor
• într-un plan - locul geometric = cerc r
• în spațiul 3D - locul geometric = sferă
• Alte exemple: mecanică, propagarea undelor
luminoase.
• Kant (“On the First Ground of the Distinction of
the Regions in Space”, 1768): dacă două figuri
desenate în plan sunt egale și similare, ele pot fi
suprapuse (sunt congruente); acest lucru nu este
valabil pentru solide; ex: mâna stg. și mâna dr. - nu
putem pune o mănusă pentru mâna dr. pe mâna
stg.
• pentru plan, fig. pot fi suprapuse prin rotație în
s p ați u ( c u a j u t o r u l u n e i d i m e n s i u n i
suplimentare - 3D);
 (B)
Trăsături ale lumii fizice
• Reichenbach: toate interacțiunile cauzale satisfac principiul
acțiunii prin contact - toate efectele cauzale se deplasează de-a
lungul unei traiectorii continue în spațiu, cu o viteză finită:
• The principle of action by contact can be satisfied only for a
single choice of the dimensionality of the parameter space; this
particular parameter space in which it is satisfied is called the
coordinate space or ‘real space’.
• Nu există transformări continue unu-la-unu intre spații de
dimensionalități diferite (Reichenbach)
• De ce nu există ființe 2D în spațiul nostru 3D?
• Ce putem spune despre posibilitatea de a exista mai mult de
3D? 4D?…..
 Edwin Abbott

• Edwin Abbott, Flatland: A

Romance of Many
Dimensions (1884)
Revoluția teoriei timpului și
spațiului
• Importanța TR dezvoltată de A.Einstein:
• exprimă presupoziții factuale similare
problemei corelatului fi z i c a l
simultaneității
• exprimă o interdependență intimă a
relațiilor spațiale și temporale aî acestea
nu mai pot fi tratate ca subiecte
independente

9
 Viziunea clasică și
ipotezele Lorentz
• Experimentul Michelson-Morley și lungimea contracției:
• sunet (unde) se propagă prin aer cf unor legi diferite de
propagarea particulelor
• lumina = undă & particulă
• comunitatea șt. a postulat existența unui mediu prin care se
propagă lumina - eterul
• in cadrul teoretic al spațiului absolut (Newton) are sens
întrebarea privind starea de mișcare a eterului față de spațiu: e
în repaus sau e în mișcare?
• propagarea unei unde în râu e diferită de cea dintr-un lac
• ipoteza eterului aflat în mișcare absolută ar contrazice
rezultatele experimentale => eterul e în stare de repaus față
de spațiul absolut

10
 Michelson-Morley
• ipoteza: viteza luminii în eter (aflat în repaus) este constantă, c
• pamântul se deplasează pe o orbită eliptică în jurul soarelui => viteza lui
trebuie să fie diferită în momente diferite =>mișcarea absolută a
pământului trebuie să fie detectabilă prin detectarea acestei variații în
viteza relativă a luminii față de pământ

•rezultatul experimentului: nici o

v a r i ați e a v i t e z e i re l a t i ve a
pământului și a luminii nu s-au
detectat

Incercări de a salva ipoteza eterului:

•Fitzgerald&Lorentz: contracția lungimii cu
un factor de (1-v2/c2)½

11
 Experimentul Fizeau

• timpul încetinește cu un
factor (1-v2/c2)½

12
Transformările Lorentz
• dacă un eveniment se petrece într-un punct de coordonate de
poziție (x,y,z) la momentul t în raport cu sistemul SI, atunci
coordonatele de poziție (x’,y’,z’) ale punctului și momentul t’ la
care se petrece acest eveniment în raport cu S’I’ sunt date de
relațiile de mai jos:

13
 Simultaneitatea
• Să considerăm 2 observatori: A si B
• pp ev. x are loc pt A si ev. y are loc pt. B
• În ce condiții evenimentele x și y pot fi privite ca simultane?
• Un prim răspuns:
• dacă A percepe y chiar atunci când x se petrece, atunci cele două evenimente
sunt simultane
• incorect: dacă A vede y, y se află la distanta d, iar lumina s-a deplasat de la y
la ochii lui A cu viteza c, atunci y s-a petrecut cu un interval de timp de d/c
înainte ca A să îl observe
• Alt răspuns: A măsoară distanta d și viteza luminii si poate aprecia timpul necesar
pentru ca evenimentul să fie observat
• cum poate determina A viteza luminii?
• pentru a masura viteza, trebuie măsurată distața și timpul: timpul în care a
plecat lumina din B, distanța AB si timpul când lumina a ajuns la A
• timpul - ceasuri sincronizate; sincronizăm 2 ceasuri în B, apoi deplasăm unul
dintre ele în A
• va fi afectat ceasul de deplasarea din B în A?
• Lorentz: da; timpul încetinește când se află în mișcare absolută
• DAR, nu putem apela la noțiunea de mișcare absolută
• putem să postulăm efectul verificabil al dilatării timpului

14
Critica simultaneității
• Teoria lui Lorentz era bazată explicit pe interpretarea
newtoniană a fizicii în termenii spațiului absolut, deși este în
același timă și o extensie a acesteia concepută pentru
justificarea rezultatelor experimentale neprevăzute
• Teoria lui Einstein (TSR): teorie diferită de cea newtoniană,
implicând faptul că diferite cadre de referință inerțiale sunt legate
prin transformările Lorentz
• Cele mai multe prezentări ale TSR încep cu principiul următor:
legile fizicii sunt aceleași în toate cadrele de referință inerțiale
• Reconstrucția eisteiniană a conceptului de simultaneitate
conduce la transformările Lorentz, care primesc o altă
semnificație

15
 Principiile TSR

• Postulatul relativității: legile naturii sunt aceleași în toate

cadrele de referință inerțiale, și nici un experiment nu poate
decela care dintre ele se află în repaus sau în mișcare uniformă

• Postulatul vitezei luminii: viteza luminii (în vid) este

constanta (c), care este independentă de sursa sa și este
aceeași în toate SRI.

16
 Experiment mental
C
c
v
B A
OC
OB M
Fiecare observator va măsura aceeași viteză a luminii
C observă că reflexiile în oglinzile plasate în A si B
ajung la el simultan
Cele 2 reflecții sunt simultane în Si în care M este în repaus,
și nu sunt simultane în SI în care C este în repaus.
Einstein: nu există nici o bază fizică pentru relația de
simultaneitate pentru evenimente care sunt separate spațial
17
 Consecințe
1. Simțul comun consideră că timpul trece la fel pentru oricine/orice,
indiferent dacă sunt în mișcare relativă unul față de altul. Gemenii A
și B vor fi de aceeași vârstă, dacă unul dintre ei va face o călătorie și
se va întoarce. Conform TSR cel care va călători va fi mai tânăr la
întoarcere - timpul a trecut mai încet decât pentru cel care a stat.
2. Simțul comun consideră că intervalele spațiale și temporale sunt
independente unul de celălalt. Dacă două evenimente sunt separate
de distanța d și timpul t, atunci acestea reprezintă o descriere
adecvată despre acele evenimente. Conform TSR: aceste evenimente
vor fi separate de diferite intervale spațiale și temporale în diferite
cadre de referință. Timpul și spațiul își pierd independența și avem o
entitate numită spațiutimp ce se descompune în diferite intervale
spațiale și temporale în diferite cadre de referință
3. Simțul comun consideră că simultaneitatea evenimentelor separate
spațial sau temporal este o trasătura obiectivă a universului. Conform
TSR: două evenimente sunt simultate în funcție de cadrul de referință.

18
 Bibliografie
• Bas. C. van Fraassen. An Introduction to the Philosophy of Time
and Space. Random House/ Columbia University Press/
Nousoul Digital Publishers.1970/1985/2013.
• Dainton, Barry. 2010. Time and Space. Second Edition.
Durham: Acumen Publishing Ltd.
• Janiak, Andrew, "Kant's Views on Space and Time", The
Stanford Encyclopedia of Philosophy (Winter 2016 Edition),
Edward N. Zalta  (ed.), URL = <https://plato.stanford.edu/
archives/win2016/entries/kant-spacetime/>.
• Kant, Immanuel. 2009. Critica rațiunii pure. București:
Univers Enciclopedic.

19