Spatiul Minkowski,

Transformarile Lorentz si
Paradoxurile Lativiste
Spatiul Minkowski
1 2
Spațiul Minkowski (sau spațiul-timp Minkowski), numit
după Hermann Minkowski, este spațiu în patru dimensiuni,
contextul matematic în care se formulează cel mai
convenabil teoria relativității restrânse. În jurul anului 1907,
Minkowski a identificat că lucrările lui Hendrik Antoon
Lorentz (1904) și Albert Einstein (1905) privind teoria relativității
pot fi înțelese într-un spațiu non-euclidian. În acest context, cele
trei dimensiuni obișnuite ale spațiului sunt combinate cu o a patra
dimensiune a timpului pentru a forma
o varietate tetradimensională pentru a reprezenta spațiul-timp.
◉ În fizica teoretică, spațiul Minkowski este adesea comparat cu
un spațiu euclidian. În timp ce spațiul euclidian are doar
dimensiuni spațiale, un spațiu Minkowski are și o dimensiune
temporală. Astfel grupul simetric al unui spațiu
euclidian este grupul euclidian iar pentru un spațiu
Minkowski este grupul Poincaré.

3
◉ Formal, spațiul Minkowski este un spațiu vectorial
real echipat cu o formă biliniară nedegenerată
simetrică cu signatură metrică (−,+,+,+) (Uneori se
preferă și signatura (+,−,−,−)). Cu alte cuvinte, spațiul
Minkowski este un spațiu pseudoeuclidian cu n = 4 și
n−k = 1 (într-o definiție mai largă este permis orice
n>1). Elementele spațiului Minkowski se numesc
evenimente sau tetravectori. Spațiul Minkowski se
notează adesea cu R1,3 pentru a evidenția signatura,
deși se notează și cu M4 sau doar cu M. Este poate cel
mai simplu exemplu de varietate
pseudoriemanniană.

4
Produsul scalar Minkowski
◉ Acest produs scalar este similar cu produsul scalar
euclidian, dar este folosit pentru a descrie o altă
geometrie; geometria este de regulă asociată cu teoria
relativității. Fie M un spațiu vectorial real
tetradimensional. Produsul scalar Minkowski este o
aplicație η: M × M → R (adică dați fiind doi vectori v, w din
M definim η(v,w) ca un număr real) care satisface
proprietățile (1), (2), (3) de mai jos, ca și proprietatea (4):
◉ 1.biliniar η(au + v, w) = aη(u, w) + η(v, w) -> oricare ar fi
a ∈ R și u, v, w din M.
◉ 2.simetric η(v,w) = η(w,v)-> oricare ar fi v,w din M.
◉ 3.nedegenerat dacă η(v,w) = 0 oricare ar fi w ∈ M atunci
v = 0.

5
◉ Se observă că acesta nu este un produs scalar în sens obișnuit,
deoarece nu este pozitiv-definit, adică norma Minkowski a unui
vector v, definită ca v2 = η(v,v), nu este neapărat pozitivă.
Condiția de pozitiv-definire a fost înlocuită de o condiție mai
slabă de nedegenerare (orice formă pozitiv-definită este
nedegenerată dar nu și invers). Produsul scalar este
astfel indefinit.
◉ Ca și într-un spațiu euclidian, doi vectori v și w sunt considerați 
ortogonali dacă η(v, w) = 0. Dar există o deplasare de paradigmă
în spațiul Minkowski care include evenimente 
hiperbolic-ortogonale în cazul în care v și w generează un plan în
care η ia valori negative. Această deplasare spre o nouă 
paradigmă este clarificată prin compararea structurii euclidiene
a planului complex cu structura planului 
numerelor complexe hiperbolice.
◉ Un vector v se numește vector unitate dacă v2 = ±1. O bază
pentru M constând din vectori unitari ortogonali doi câte doi se
numește bază ortonormală.

6
◉ Există o teoremă care afirmă că orice 
spațiu prehilbertian care satisface
condițiile de la 1 la 3 de mai sus are
întotdeauna o bază ortonormală. Mai
mult, teorema afirmă că numărul de
vectori unitari pozitivi și negativi din orice
astfel de bază este fix.
◉ A patra condiție asupra lui η -> 4.signatura
Forma biliniară η are signatura

7
Transformarile Lorentz
2 8
În fizică, transformările Lorentz fac conversia între două
măsurători diferite, efectuate de doi observatori diferiți, asupra
spațiului și timpului, atunci când un observator este în mișcare
uniformă și rectilinie în raport cu celălalt. În (relativitatea
galileiană) din fizica clasică, singura conversie considerată
necesară era x'=x-vt, descriind cum se deplasează originea
sistemului de coordonate al unui observator prin spațiu în raport
cu a celuilalt, la viteza v de-a lungul axei x din fiecare sistem.
Conform relativității restrânse, aceasta este doar o aproximație
suficientă la viteze mici în raport cu cea a luminii, și în general
rezultatul este nu doar o deplasare de-a lungul coordonatelor x;
vor fi distorsionate și timpul și spațiul.
◉ În fizica teoretică, spațiul Minkowski este adesea comparat cu
un spațiu euclidian. În timp ce spațiul euclidian are doar
dimensiuni spațiale, un spațiu Minkowski are și o dimensiune
temporală. Astfel grupul simetric al unui spațiu
euclidian este grupul euclidian iar pentru un spațiu
Minkowski este grupul Poincaré.

9
◉ Dacă spațiul ar fi omogen, atunci transformarea Lorentz este 
una liniară. De asemenea, deoarece teoria relativității postulează că
viteza luminii este aceeași pentru toți observatorii, trebuie să
păstreze intervalul de spațiu-timp dintre două evenimente din 
spațiul Minkowski. Transformările Lorentz descriu doar
transformările în care evenimentul de la x=0, t=0 este fix, astfel
încât pot fi considerate rotații ale spațiului Minkowski. Setul mai
general de transformări care include și translațiile este cunoscut
sub numele de grup Poincaré.
◉ Henri Poincaré (1905) a denumit transformările Lorentz după 
fizicianul și matematicianul olandez Hendrik Lorentz. Ele
reprezintă fundamentul matematic a teoriei relativității restrânse a
lui Albert Einstein. Transformările Lorentz elimină contradicțiile
dintre teoriile electromagnetismului și mecanicii clasice. Ele au fost
deduse de către Joseph Larmor (1897) și Lorentz (1899, 1904). În
1905, Einstein le-a dedus pe baza ipotezei covarianței Lorentz și a
postulării constanței vitezei luminii în orice sistem de referință
inerțial.

10
Produsul scalar Minkowski
◉ Presupunem că există doi observatori O și Q fiecare cu
propriul lui sistem de coordonate cartezian pentru a măsura
intervalele de timp și spațiu. O folosește (t,x,y,z)
și Q folosește (t',x',y',z'). Presupunem, mai departe, că
sistemele de coordonate sunt orientate astfel încât axa x și
axa x' se suprapun, axa y este paralelă cu axa y' , și la fel și
axa zcu axa z' . Viteza relativă a celor doi observatori
este v de-a lungul axei comune x. Presupunem și că originea
celor două sisteme de coordonate este aceeași. Dacă toate
acestea sunt valabile, atunci se spune că aceste sisteme de
coordonate sunt în configurație standard. O prezentare
simetrică între transformarea Lorentz directă și cea inversă se
poate obține dacă sistemele de coordonate sunt în
configurație simetrică. Forma simetrică evidențiază faptul că
toate legile fizicii trebuie să fie de așa natură încât ele rămân
neschimbate sub o transformare Lorentz.

11
THANKS!
Any questions?
You can find me at
@username / user@mail.me

12