Summum bonum

Cuvinte-cheie:
bonum-i,bonitas-atis,beneficientia=bunatate
nervus-i=esenţă
honestas-atis=cinste
laetitia-ae=bucurie,veselie
affectio-onis=sentiment
homo-inis=om
inocentia-ae=blândeţe
amor-oris=dragoste
misericordia-ae=milă
lumen-inis,lux,lucis=strălucire
spiritus-i=spirit

Toate aceste virtuţi:fides(încredere),amicitia,-ae(prietenia),religia se fundamentează

pe acelaşi principiu-binele.
Binele a fost obiect al preocupării oamenilor încă de la treptele de început a le
umanitătii. Odata cu aparitia gândirii filosofice, binele a devenit obiect de cercetare si
printre primii care au abordat acest subiect a fost Aristotel. Acesta spunea ca exista un
bine ca rezultat al reusitei noastre, un bine ca reusita in afaceri, in sanatate etc. Relatiile
interumane dau natura faptelor bune. Trecând prin grecescul ,,agatos`` si latinescul
,,.bonum`` ,binele a ajuns astăzi să semnifice ceea ce comunitatea umană recomandă
oamenilor sa facă si laudă comportamentul acelora care corespund cerintelor umanităţii.
El presupune a da ceva din esenta noastră umană,atunci când semenii nostri au nevoie.
Binele moral are cateva caractere de bază: trebuie sa fie un act constient, pur si
dezinteresat. Intre bine si rau este o relatie foarte strânsă. Abordând această relatie,
Democrit spunea că de unde ne vine binele, de acolo ne vine si răul. ,,Apa adâncă -spunea
Democrit ,, este benefică pentru că ne ajută să vâslim in ea.dar in acelasi timp şi foarte
periculoasă. Omul a descoperit,însă mijlocul pentru a scăpa de rău-înotul.”Exista
confuzii in teoriile filosofice,deoarece unii teoreticieni confunda răul cu durerea si binele
cu plăcerea. Oratorul latin,Cicero afirmă în lucrarea sa ,,De finibus bonorum et
malorum” că un om care are ocazia să se bucure de plăceri mari,atât sufleteşti,cât şi
trupeşti, are o tărie sufletească care înlătură teama de moarte şi de durere ,dat fiind că
moartea suprimă simturile,iar durerea durabilă este de obicei,uşoară şi cea intensă,de
scurtă durată;prin urmare durata scurtă compensează intensitatea,iar intensitatea redusă
compensează durata.La aceasta se adaugă lipsa oricărei temeri faţă de divinitate,iar
trecerea timpului nu duce la disparitia plăcerilor,intrucât amintirea lor permanentă este o
sursă de bucurie.Potrivit acestei opinii,binele suprem este viaţa plină de plăceri.
Binele include o alta virtute importantă-bunătatea. Bunătatea sufletească nu-i o
virtute subtilă si rafinată,e un atribut de bază al fiintei omenesti si totodata un atribut al
culturii. Exista un altruism elementar exprimat prin bunatate care este o axioma a vietii
obstesti.Berediaev spunea :,,pâinea pentru mine este o problema materială(subinteles
egoistă ,vulgară),dar pâinea aproapelui meu, este pentru mine o datorie spirituală”
.Reiese de aici in mod vădit că nimic nu poate suplini intru totul bunătatea .
In lumea de azi "vorbim prea mult despre rău si prea putin despre bine". Intr-
adevar, răul exista, dar exista si binele, frumosul, blandetea, devotamentul, generozitatea.
Fiecare dintre noi poate constata acest lucru zilnic in jurul său. Întotdeauna, spre
deosebire de rău, binele nu face zgomot. Binele e intotdeauna foarte discret, motiv pentru
care nici nu-i acordăm suficient loc in reflectia noastră asupra lumii. Un intelept proverb
spune că "auzi vuietul copacului cand il dobori, dar pădurea n-o auzi cum creste".