MANAGEMENT

Prof.univ.dr.Gheorghiţa Căprărescu

1
 Management
1.Definirea şi obiectul de
studiu al managementului 5.Managerul
organizaţiei 6.Cultura organizaţională
2.Procesul de management 7.Structura
3.Funcţiile managementului organizatorică
4.Evoluţia managementului 8.Decizia de
ca ştiinţă management
9.Sistemul informaţional

2
 Management
 Modul de evaluare şi examinarea finală.
 I.Evaluarea activităţii desfăşurate în cursul semestrului reprezintă
30% din nota finală, respectiv , maxim 100 de puncte,din care:
 Prezenţa la cursuri si seminarii…………….................. ...............10puncte
 3 teste seminar……………………………... ................................30
puncte
 participarea la dezbaterea studiilor de caz ……………..............40 puncte
 participarea la cercul ştiinţific de management...........................10 puncte
 elaborarea tematicii caietului de seminar……….………............10puncte
 II.Modul de finalizare: examen scris, de tip grilă.
 Nota obţinută la examen reprezintă 70% din nota finală, cu condiţia ca
teza să fie notată cu cel puţin 5.

3
 Management
 Bibliografia de baza.
 G.Căprărescu, G.B.Chendi, C.Militaru – Management,
Editura Prouniversitaria, Bucuresti,2007.
 E.Burduş, G.Căprărescu – Fundamentele managementului
organizaţiei, Editura Economică, Bucureşti,1999.
 E.Burduş, G.Căprărescu,ş.a. - Managementul schimbării
organizaţionale, Editura Economică, Ed.III.,Bucureşti,
2008.
 G.Căprărescu, G.B.Chendi, D,Degan –Management. Caiet
de seminar. Editura Uranus, Bucureşti, 2007

4
 CAP.1 - Definirea şi obiectul de studiu al
managementului organizaţiei

1.Accepţiunile generale ale managementului

2. Definirea şi caracterizarea ştiinţei
managementului
3.Obiectul de studiu al managementului
organizaţiei.

5
 1.1.Accepţiunile generale ale managementului
 a) disciplină ştiinţifică
 b) proces
 c) persoana sau grup de persoane
 d) carieră profesională

6
 1.2. Definirea şi caracterizarea ştiinţei
managementului

Definiţiile managementului ca știinţă:

   pragmatice : modalităţi de combinare eficientă şi
coordonare a diferitelor categorii de resurse în
vederea realizării scopurilor organizaţiei;
   teoretice : reliefarea necesităţii şi importanţei
legităţilor, principiilor şi instrumentarului specific
care poate fi învăţat şi, ulterior, aplicat în diverse
domenii ale activităţii umane.

7
 2. Definirea şi caracterizarea ştiinţei
managementului
Managementul organizaţiei
Studiază procesul de management şi relaţiile generate
de acesta pentru a identifica, sistematiza şi
generaliza legi, principii, reguli, concepte pe baza
cărora se pot concepe noi metode şi tehnici capabile
să asigure creşterea eficienţei şi eficacităţii activităţilor
desfăşurate.

8
 1.2. Definirea şi caracterizarea ştiinţei
managementului

Trăsăturile Managementului organizaţiei:

ştiinţă economică, de sinteză
caracter interdiciplinar;
caracter aplicativ;
centrată asupra omului organizaţional

9
 1.3.Obiectul de studiu al managementului
organizaţiei.

Obiectul specific de studiu - relaţiile umane

apărute în organizaţie prin derularea proceselor de
management, indiferent de natura sau dimensiunea
activităţii organizaţiei.
Relaţiile de management : raporturile ce se
stabilesc între componenţii unei organizaţii , între
aceştia şi componenţii altor organizaţii din mediul în
care funcţionează, în procesul elaborării şi realizării
obiectivelor.
10
 Relațiile de management
1.Determinantul socio-economic reflectă influenţa
tipului de proprietate asupra relaţiilor de
management.
2.Determinantul tehnico-material reflectă influenţa
naturii activităţii asupra relaţiilor de management.
3.Determinantul socio-uman reflectă influenţa
factorului uman asupra relaţiilor de management.

11
 CAP.2 - Procesul de management

2.1.Definirea procesului de management.

2.2.Trăsăturile procesului de management.
2.3.Fazele procesului de management.

12
2.1.Definirea procesului de management.
Ansamblul fazelor prin care:
 se planifică obiectivele;
 se organizează activităţile necesare;
 se coordonează deciziile şi acţiunile;
 se antrenează personalul pentru realizarea obiectivelor;
 se controlează desfăşurarea acţiunilor şi se reglează

funcţionarea organizaţiei.

13
2.2.Trăsăturile procesului de management.

 Procesul de
management:
 Tipic.
 Continuu.
 Ciclic.
 Progresiv.
 Interdependenţa
acţiunilor.

14
2.3.Fazele procesului de management.
În raport de intensitatea exercitării unor
activităţi procesul de management se
împarte în trei faze:
 Previzională;

 Operativă;

 Postoperativă.

15
 CAP.3 - Funcţiile managementului

3.1.Conceptul de funcţie a managementului;

3.2. Definirea şi conţinutul funcţiilor
managementului ;
3.3.Trăsăturile funcţiilor managementului

16
3.1.Conceptul de funcţie a managementului.

Funcţie a managementului : ansamblul de acţiuni

relativ independente care se succed într-o anumită
ordine în timp, efectuate de orice subiect conducător
care exercită o influenţă raţională asupra obiectului
condus.

17
 3.2. Definirea şi conţinutul funcţiilor
managementului
 Previziunea – ansamblul de acţiuni prin care se stabilesc
obiectivele firmei, se formulează modalităţile de acţiune şi se
stabilesc resursele necesare.
 Organizarea – ansamblul de acţiuni prin care se constituie
sistemul conducător, sistemul condus şi relaţiile dintre acestea.
 Coordonarea – ansamblul acţiunilor prin care se armonizează în
timp şi spaţiu deciziile managerilor şi acţiunile personalului.
 Antrenarea – ansamblul de acţiuni prin care managementul
determină angajaţii să contribuie la realizarea obiectivelor.
 Control- reglare – ansamblul acţiunilor prin care se compară
realizările cu obiectivele stabilite, se identifică abaterile şi se
adoptă măsuri de corectare.

18
 3.3.Trăsăturile funcţiilor managementului

Funcţiile managementului:
 acţiuni universale, tipice;
 au o anumită succesiune în timp;
 relativ independente;
 dinamice.

19
CAP.4 - Evoluţia managementului ca ştiinţă

4.1.Consideraţii generale privind formarea şi

dezvoltarea ştiinţei managementului

4.2.Precursori ai ştiinţei managementului.

4.3.Principalele şcoli de management : reprezentanţi,

specific, contribuţii, limite

20
4.1.Consideraţii generale privind formarea şi
dezvoltarea ştiinţei managementului

 Progresul social al omenirii este generat de

evoluţia practicii şi teoriei managementului
 Există numeroase modalităţi de clasificare a
curentelor de gândire.
 Fiecare curent de gândire reprezintă un mod diferit

de a privi organizaţia şi omul.

21
 4.2.Precursori ai ştiinţei managementului.

 Practicieni ai secolului 19 care dezvoltă diverse

instrumente, experimente şi teorii.
 1800 - 1810 - James Watt şi Robert Bulton (fii
inventatorilor maşinii cu abur) aplică principiile
managementului ştiinţific într-o fabrică din Soho;
 1800 – 1820 - Robert Owen dezvoltă un experiment
într-o fabrică de textile din Scoţia; “maşina vitală” –
“maşina inanimată”

22
 4.3.Principalele şcoli de management:
reprezentanţi, specific,contribuţii, limite

4.3.1 – Şcoala clasică(tehnicistă, a universaliştilor);

4.3.2 – Şcoala relaţiilor umane(sociologică,
behavioristă);
4.3.3 – Şcoala cantitativă;
4.3.4 – Şcoala sistemică;
4.3.5 – Şcoala contingentă

23
 4.3.1 – Şcoala clasică(tehnicistă, a
universaliştilor)
 F.W.Taylor (1856 – 1915)
 specialist în organizarea producţiei; consultant şi expert în
eficienţă; numit “părintele managementului ştiinţific”; cartea de
bază: ”Principiile managementului ştiinţific”
 Studiul timpului în analiza mişcărilor efectuate de muncitori
pentru realizarea unor operaţii;

 Henry Ford (1863 – 1941)

 Inginer mecanic;
 Inventatorul benzii rulante pe care o foloseşte în construcţia de
automobile;

 Henri Fayol(1841 – 1925)

 teoretician şi practician redutabil;
 Întemeietorul managementului administrativ. Cartea de
bază:”Administrarea industrială şi generală” 24
4.3.1 – Şcoala clasică(tehnicistă, a universaliştilor)

 Specificul şcolii clasice:

 orientarea atenţiei asupra organizaţiei;
 preocupări legate de organizarea
producţiei şi a muncii;
 factorul de producţie cel mai preţios este
capitalul şi nu omul;

25
 4.3.2 – Şcoala relaţiilor umane(sociologică,
behavioristă)

 Specificul şcolii relaţiilor umane :

 utilizarea prioritară a conceptelor, metodelor şi
tehnicilor sociologice şi psihologice\,
 accent pe atributele de coordonare şi antrenare
a resursei umane în realizarea obiectivelor;
 critica severă la adresa şcolii clasice.

26
 4.3.3 – Şcoala cantitativă

 Specificul şcolii cantitative:

 folosirea metodelor matematice şi statistice în
evaluarea şi prognozarea proceselor
economice(teoria grafelor, teoria firelor de
aşteptare, analiza combinatorie, programarea
liniară);
 abordarea cu precădere a activităţilor care pot fi
comensurate şi exprimate prin modelarea
statistico-matematice;
27
 4.3.4 – Şcoala sistemică

 Specificul şcolii:
 extinde perspectiva teoriei sistemelor la nivelul
organizaţiei;
 organizaţia - sistem sociotehnic, sistem complex,
deschis
 abordarea echilibrată a organizaţiei în ansamblul
activităţilor componente;
 viziune integratoare, cibernetică asupra procesului
de management.

28
 4.3.5 - Şcoala contingentă
 Specificul şcolii:
 demonstrează că structura organizaţiei şi de stilul
de management depind de combinaţia optimă a trei
variabile: mediul extern, factorii tehnologici şi
motivaţia oamenilor;
 nu îşi propune să promoveze precepte şi principii
universale, indiferent de situaţie;
 abordare care se ocupă de circumstanţe;

29
 CAP.5 - Cultura organizaţională(C.O)
5.1.Concept şi semnificaţie
5.2.Componete ale C.O
5.3.Tipuri de C.O

30
 5.1. Concept şi semnificaţie
 Ansamblul produselor artificiale, a valorilor şi a
concepţiilor de bază, a modurilor de gândire şi
comportament acceptate general într-o organizaţie
ca bază comună de acţiune.
 Sistem de reprezentări şi valori împărtăşite în
comun de membrii unei organizaţii.
Cuprinde:
Partea vizibilă şi accesibilă imediat percepţiei;
 Partea invizibilă - ideologia managementului
concretizată în valori, norme, simboluri preluate şi
transmise în timp de angajaţi.
31
 5.2.Componete ale C.O:partea vizibilă

 Produsele artificiale care cuprind:

 Produse artificiale fizice;
 Produse artificiale de comportament;ritualuri şi
ceremonii care au la bază obişnuinţe, tradiţii, reguli nescrise
ale organizaţiei
 Ritualuri integratoare
 Ritualuri de diferenţiere
 Ritualuri de marcare a frontierelor organizaţiei.

32
 5.2.Componete ale C.O:partea vizibilă

 Produse artificiale verbale: limbaje, sloganuri,

povestiri, mituri care vehiculează mesaje esenţiale
 Limbajul conţine cuvinte sau expresii tipice folosite
de personal în cadrul organizaţiei:
 Miturile şi povestirile
 Actorii şi eroii
 Perspectivele :idei şi acţiuni împărtăşite de membrii
unei organizaţii care îi ajută să acţioneze adecvat în
anumite situaţii.
33
 5.2.Componete ale C.O:partea invizibilă

 Credinţe: convingeri exprimate prin propoziţii

generale privind funcţionarea mediului în care
evoluează firma.
 Valorile: preferinţe sau atitudini colective faţă de
nevoile sociale şi faţă de idealurile generate de
acestea care se impun membrilor organizaţiei.
 Normele: reguli generale de comportament care se
aplică tuturor membrilor organizaţiei şi care derivă din
valori şi credinţe.
 Concepţiile de bază: reprezentări şi idei ale
managementului de vârf cu privire la organizaţie,
angajaţi, parteneri de afaceri
34
 5.3.Tipuri de CO

 Criteriul “contribuţia la performanţele firmei”

 Culturi pozitive;
 Culturi negative.
 Criteriul “grad de susţinere şi răspândire”
 Culturi forte:
 Culturi slabe:
 Criteriul “configuraţie”
 Pânză de păianjen:
 Templu sau rol specializat;
 Reţea sau sarcină profesională:
 Roi sau persoană individuală:
35
 CAP.6 - Decizia de management

1.Decizia: concept, factori primari, cerinţe de

raţionalitate.
2. Tipuri de decizii.
3.Etapele elaborării şi aplicării deciziei de
management;

36
 6.1.Decizia: concept

 Decizia , în general: alegerea unei variante de

acţiune din mai multe posibile în vederea realizării
unuia sau mai multor obiective.
 Decizia de management: procesul de alegere a
unei căi de acţiune din mai multe posibile pentru
realizarea unor obiective prin a cărei aplicare se
influenţează activitatea a cel puţin unei alte
persoane decât decidentul

37
 6.1.Decizia:factori primari, cerinţe de raţionalitate

 Factori primari:
 Decidentul;
 Mediul ambiant decizional
 Cerinţe de raţionalitate
a) Fundamentată ştiinţific;
b) Împuternicită;
c) Oportună;
d) Completă;
e) Clară, concisă, necontradictorie
f) Integrată în ansamblul deciziilor adoptate

38
 6.2. Tipuri de decizii.

1.Gradul de cunoaştere a mediului ambiant:

a) decizie de certitudine;
b) decizie de risc;
c) decizie de incertitudine
2.Orizontul temporal şi implicaţii asupra firmei:
a) strategice;
b) tactice,
c) curente

39
 6.2. Tipuri de decizii.

3.Frecvenţa adoptării:
a) periodice
b) aleatorii
c) unice.
4.Numărul decidenţilor:
a) individuale;
b) de grup
5.Numărul criteriilor utilizate în selecţie:
a) unicriteriale;
b) multicriteriale
40
 6.3-Etapele elaborării şi aplicării deciziei de
management

1.Identificare şi definirea problemei;

2.Stabilirea criteriilor şi obiectivelor decizionale;
3.Elaborarea variantelor decizionale
4.Alegerea variantei optime – decizia propriu-zisă;
5.Aplicarea variantei optime;
6.Evaluarea rezultatelor.

41
 CAP.7 - Structura organizatorică a firmei

7.1 Definirea şi rolul S.O.

7.2 Componentele S.O.
7.3 Parametri de caracterizare a S.O.
7.4 Tipuri de S.O.
7.5 Structura informală.

42
 7.1.Definirea şi rolul S.O.

Definire - Ansamblul persoanelor, al subdiviziunilor

organizatorice şi al relaţiilor acestora astfel
constituite şi reglementate încât să asigure
premisele organizatorice necesare performanţelor
programate.
 Asigură cadrul de stabilitate şi continuitate necesar
proceselor din organizaţie;

43
 7.2.Componentele S.O.

Compusă din două mari părţi:

 Structura de management sau funcţională
 Structura de producţie sau operaţională
Ambele părţi conţin aceleaşi elemente: postul/funcţia,
compartimentul, relaţiile organizatorice, nivelurile
ierarhice, ponderea ierarhică
 Postul – ansamblul obiectivelor, sarcinilor,
competenţelor şi responsabilităţilor desemnate pe
anumite perioade fiecărei persoane din organizaţie.
 Funcţia –ansamblul posturilor asemănătoare din
punct de vedere al ariei de cuprindere a autorităţii şi
responsabilităţii
44
 7.2.Componentele S.O.

 Compartimentul – ansamblul persoanelor care

desfăşoară activităţi omogene şi/sau
complementare în vederea realizării aceloraşi
obiective şi subordonate nemijlocit unui manager.
 Se grupează în:
 Compartimente operaţionale
 Compartimente funcţionale
 Relaţiile organizatorice – ansamblul legăturilor
care se stabilesc între componentele structurii,
instituite prin reglementări oficiale;
45
 7.2 Componentele S.O.

 Nivelurile ierarhice – ansamblul subdiviziunilor

organizatorice plasate pe linii orizontale la aceeaşi
distanţă faţă de managementul superior al
organizaţiei;
 Ponderea ierarhică – numărul de persoane aflate în
subordinea directă a unui manager.

46
 7.3.Parametri de caracterizare a S.O.

Parametri – repere cu care pot fi analizate şi comparate

structural diverse organizaţii.
Specializarea
Standardizarea
Formalizarea
Centralizarea
Sfera de cuprindere şi modul de exercitare a
controlului ,
Configuraţia

47
 7.4.Tipuri de S.O.
După criteriul morfologic, S.O pot fi:
a)Structura ierarhică(liniară);
b)Structura funcţională:
c)Structura ierarhic-funcţională:

48
 7.5.Structura informală
Structura informală este alcătuită din persoane şi
grupuri între care se stabilesc relaţii spontane.
Componente: grupul informal, rolul, normele de grup,
liderul informal, relaţiile informale
Cauze ale apariţiei şi funcţionării - factorul uman:
 nevoia de afiliere sau aparteneţă la grup;
 nevoia de afecţiune,
 nevoia de prestigiu;
 nevoia de stabilitate;
 nevoia de a şti

49
 CAP.8 -Sistemul informaţional(S.I)

8.1.Definire şi componente
8.2.Cerinţe de raţionalitate
8.3.Deficienţe ale S.I.

50
 8.1.Definirea şi componentele S.I
 Definire – Ansamblul datelor, informaţiilor, circuitelor
şi fluxurilor informaţionale, procedurilor şi mijloacelor
de tratare a informaţiilor menite să contribuie la
fundamentarea, stabilirea şi realizarea obiectivelor
organizaţiei
 Componente:
Data
Informaţia
Circuitul informaţional
Fluxul informaţional
Procedura informaţională
Mijloacele de tratare a informaţiilor

51
 8.1.Definirea şi componentele S.I
 Clasificarea informaţiilor
 Criteriul “mod de exprimare”:
a) scrise;
b) verbale;
c)audio-vizuale
 Criteriul “grad de prelucrare”:
a)primare;
b)intermediare;
c)finale
 Criteriul ”direcţia vehiculării”
a)ascendente;
b)descendente;
52
c)orizontale;
 8.1.Definirea şi componentele S.I

 Criteriul ”provenienţă”:
a) exogene;
b) endogene
 Criteriul “destinaţie”:
a) interne;
b) externe;
 Criteriul “obligativitate”:
a) imperative;
b) nonimperative;

53
 8.2.Cerinţe de raţionalitate privind informaţiile

Realismul – reflectarea corectă a proceselor şi

fenomenelor;
Complexitatea – exprimarea noutăţii din diverse
unghiuri de vedere;
Concizia şi claritatea – exprimarea sintetică şi clară
a mesajului
Oportunitatea-disponibilitatea informaţiei în volumul,
structura şi gradul de prelucrare cerut la un moment
dat
Dinamismul – reflectarea situaţiilor în evoluţia lor
54
 8.3.Deficienţe ale S.I.
Distorsiunea – culegerea, prelucrarea şi transmiterea
unor date şi informaţii eronate, în mod intenţionat
Filtrajul –modificarea (parţială sau totală)
neintenţionată adatelor şi informaţiilor pe parcursul
culegerii, prelucrării, vehiculării
Scurtcircuitarea – eliminarea intenţionată din
circuitul sau fluxul informaţional a unor persoane sau
subdiviziuni organizatorice
Redundanţa- înregistrarea, prelucrarea şi
transmiterea repetată a unor date şi informaţii
Supraîncărcarea canalelor de comunicare-
culegerea, prelucrarea şi transmiterea unor date şi
informaţii inutile 55