-SETE DE VIAŢĂ-

(Tudor Elena)
“Viaţa este ca o ploaie de sentimente...niciodată nu poţi şti ce picătură îţi va atinge
sufletul.”

O fiinţă- Mama

A început cu o privire,
Şi te-am zărit pe tine,
Fiinţă bizară cu ochi mari şi zâmbitori
Iar mai apoi te-am numit mamă!

Simţind atingerea, vocea, căldura ta,

“M-am îndrăgostit de viaţă!”
Şi-am luptat atât de mult pentru ea
Îcât azi îţi şoptesc că:
Suflarea ta a făcut-o reală pe-a mea.

Haos organizat

Am desprins o bucată de viaţă,

Şi am numit-o IUBIRE.
Am furat cerul uni copil,
Şi i-am spus IMAGINAŢIE.
Am cutreierat lumea într-o continuă mişcare,
Şi am numit-o PUTERE.
Am căutat alte şi alte senzaţii,
Şi le-am numit SPERANŢE.
Am sărutat şi-am îmbrăşiţat fără noimă,
Şi i-am spus “INOCENŢĂ“.

Am scris gândurile într-un jurnal,

Şi i-am spus VIAŢĂ!

Timp efemer

Visuri trecute, flori pierdute

V-aţi dus cu toate
Doar o viaţă mai curge
Şi-o speranţă murdară.
 Eu doar imi trăiesc soarta
Şi adesea o văd senină:
De la regret la insomnie,
De la primăvară la iubire.

Viaţa se întâmplă,
Trenul se opreşte în loc,
Iar timpul adie uşor
Aleargă purtat de vânt.

Tu eşti totul...

Eu sunt ploaia şi misterul

Tu eşti furtuna şi secretul
Eu sunt prezentul, iar tu viitorul
Eu te-am căutat, dar nu te-am găsit.
Tu esti avionul, eu sunt cerul
Eu sunt apa, iar tu floarea.
Eu sunt visul, tu eşti gândul
Eu sunt roşu tu eşti negru
Eu sunt întunericul, iar tu umbra
Tu esti fumul, eu sunt focul.
Tu atât de enigmatic pulsezi mereu
Precum o rază de soare.
Tu...
Eşti nimic şi eşti de toate.