Sunteți pe pagina 1din 4

Secretul lui Mos Craciun

De Ella Dimbean
Publicat: 26 Noiembrie 2010, 20:20

Dintotdeauna, Danut, vecinul meu, a visat sa ajunga detectiv. Asa cum


stia el si cum a vazut prin filme: cu palarie cu boruri largi, usor trasa
peste fata, ochelari de soare negri, pardesiu lung si la fel de negru,
obligatoriu cu gulerul ridicat. Si sa nu mai vorbim despre geanta
diplomat, binoclu si aparat de fotografiat! Pe toate si le dorea Danut,
dar stia ca inca este prea mic sa-si implineasca acest vis. Abia ce
implinise cinci ani in urma cu o saptamana.

- Ei si, ce daca am doar cinci ani? Cine a zis ca nu pot fi detectiv la 5


ani, a uitat ca in meseria aceasta totul e sa ai un mister de dezlegat.
Si misterul lui Danut se afla cat se poate de aproape de el, la distanta
de nici doua zile. Ce se va intampla peste doua zile? o sa ma intrebati
voi. Ceva frumos, am sa va raspund eu, va fi Craciunul. Asa ca Danut
va incerca sa descopere misterul lui Mos Craciun.
- Stiti, mie mama imi spune mereu ca Mos Craciun este un mos venit
de departe, dintr-o tara numita Laponia. Ca are acolo o casa plina de
spiridusi care, cat e anul de lung, nu fac altceva decat sa confectioneze
daruri pentru copiii din toata lumea: papusi si ursuleti din plus, jocuri
mecanice, masini teleghidate si cate si mai cate. Ba, mai mult, Mosul
stie ca noi, copiii, ne pricepem acum si la calculatoare si la jocurile
video, asa ca bietul de el incearca sa tina pasul cu noi. Cand jucariile
sunt gata pregatite, e deja Craciunul. Mosul le incarca pe toate in sania
lui trasa de reni si cand ajunge la casa fiecarui copil coboara pe horn
si-i lasa darurile in cizmulite sau sub brad!
Pe toate mi le-a povestit Danut, cu sufletul la gura.
- Dragul meu Danut, am incercat eu sa-mi incurc vecinul, vad ca stii
totul despre Mos Craciun. Nu vad atunci unde e misterul, ce mister
vrei tu sa dezlegi?
- Ei, vezi, lucrurile nu sunt chiar asa de simple pe cum par, se intrista
brusc Danut. Sunt chiar foarte complicate. De exemplu, cum se face ca
in ziua de Craciun toate gradinitele din cartierul meu sunt pline de
Mosi? In fiecare se afla cate unul. Si cum se face ca toti mosii seamana
atat de bine intre ei? Ca sa nu mai vorbim de faptul ca adesea Mosul
uita ca mi-a adus darul la gradinita si vine si acasa la mine, desi stau
la bloc si nu are horn pe unde sa coboare. Si cum de pana acum n-am
intalnit pe strada nici un Mos care sa-si fi murdarit barba alba si
mustatile cu funingine? Eu unul nu mai inteleg nimic. Tare mi-e mie
teama ca Mos Craciun nu exista decat in povesti si in mintea celor
mari. Sau exista cu adevarat? Acesta e misterul pe care am de gand
sa-l dezleg.

Zis si facut. In cea mai mare graba, pentru ca nu avea prea mult timp
la dispozitie, Danut si-a ales si colaboratorii: Mihaita, Alexandru si
Ionut. Si toti patru, intr-o seara, au pus la punct planul de bataie.
Momentul actiunii: noaptea de Craciun, locul actiunii: dormitorul lui
Danut, obiectivul: dezlegarea misterului Mosului cu barba alba. La un
singur capitol au cam avut probleme: de unde sa faca ei rost de
palarii, ochelari negri si pardesie lungi? Unde mai pui si ca actiunea
urma sa se desfasoare la ore tarzii, cand ei ar trebui sa fie in mod
normal in pat in tinuta obligatorie: pijama. Pina la urma, baietii s-au
multumit sa-si imbrace pijamalutele cu liniute si floricele. Mai mult, la
insistentele mamei lui Danut au acceptat si sa se vare sub plapuma si
sa astepte acolo, cu lumina stinsa, sosirea lui Mos Craciun.
- Eu nu cred ca va veni! sopti incet si cu teama parca, Mihaita.
- Glumesti? Cum sa nu vina? Ne-am pregatit atat de mult pentru
intalnirea cu el, chiar si mama lui Danut ne-a asigurat ca Mosul va
veni.
- Poate!, mai spuse ganditor Mihaita, poate vine la cei care au fost
peste an cuminti, pe cand eu, daca stau sa fac socoteala tuturor
traznailor pe care le-am facut in 365 de zile!
Tragandu-si bine plapuma pana sub nas, Ionut indrazni sa puna
intrebarea care-l framanta de multa vreme:
- Daca Mosul nu e unul bun, ci unul rau si imbracat in negru?
- Taci! se ingrozi Alexandru, vorbesti prostii, o sa vezi ca Mosul nici
macar nu va veni, pentru ca nu exista cu adevarat.
In tot acest timp, Danut n-a suflat nici cel mai mic cuvintel. Problema
lui era alta: cum sa faca sa ramana treaz atatea ore? Daca Mosul vine
abia catre dimineata si rateaza intalnirea cu el?
- Gata, nu va mai certati, incerca Danut sa calmeze spiritele. Daca
stati si voi treji ca mine in noaptea aceasta, o sa aveti sansa sa-l
vedeti pe Mos Craciun in carne si oase.

In liniste, copiii s-au pus la panda: daca vor reusi sa-si tina ochii
deschisi si atentia incordata la maxim, va fi imposibil sa rateze marea
intalnire.
Si orele treceau. Incet, foarte incet. Se tarau parca una cate una...
Baietii, insa, rezistau eroic. Sau, mai bine zis, au rezistat pana la
sosirea mosului... Ene. Danut a fost singurul care a ramas de veghe.
Doar vroia sa se faca detectiv, nu? Asta inseamna sa stea ore in sir la
panda, sa fie atent la cea mai mica miscare si sa stie sa ignore
furnicile care incercau sa-i inchida ochii. Ce mai, munca de detectiv e
tare grea!
Asa gandea Danut in clipa in care, langa patul lui a rasarit ca din senin
un Mos cu barba si mustatile ninse de ani multi, imbracat in rosu, cu
cizme negre si cu un sac doldora de jucarii.
- E Mos Craciun! a mai apucat Danut sa sopteasca. Si exact in clipa in
care somnul l-a luat in brate, a simtit un sarut cald, pe frunte.

Dimineata, cand s-a trezit, Danut i-a gasit pe prietenii lui stransi in
jurul bradutului impodobit, gata sa-si deschida darurile. El insa, nu
avea nici timp nici chef sa vada ce i-a adus Mosul.
- Ce-i cu tine Danut? il intreba Alexandru. Nu te bucuri de darurile
Mosului sau esti trist ca ai adormit azi-noapte si n-ai mai dat ochii cu
el?
- Nu, nici vorba de asa ceva. Dimpotriva, azi noapte am stat treaz pina
tarziu si l-am vazut pe Mos Craciun in carne si oase. Tin minte ca,
atunci cand a intrat in camera, m-a sarutat pe frunte.
Auzindu-l, copiii incepura sa-si dea coate si sa rada pe infundate.
- Aha, deci l-ai vazut. Si cum arata? Era asa cum il stim noi, batrin si
cu barba alba?
- Da, da se infierbinta Danut. Era exact asa.
- Dovedeste-ne! nu se lasara batuti baietii. Doar te crezi detectiv, nu-i
asa? Daca Mosul a fost aici, in camera, trebuie sa fi lasat o urma,
ceva...
Danut se afla in mare incurcatura. Cum sa dovedeasca el existenta
Mosului? Cat de rau ii parea ca a adormit si n-a apucat sa-si trezeasca
prietenii, sa stea impreuna de vorba cu Mos Craciun... Descurajat,
incepu sa caute prin camera ceva, orice care sa demonstreze ca Mosul
a fost acolo... O urma de cizma pe covor, o jucarie miscata de la locul
ei, un glob spart... Nimic! Toate erau la locul lor si nici o urma...
- Ei, vezi, acum te-ai convins? Stiam doar cu totii ca nu e decat o
poveste pe care cei mari au inventat-o pentru noi, copiii!
Danut simti cum in ochi incep sa i se adune lacrimi. Cine stie, poate
totul n-a fost decat un vis... Un vis frumos... Trist si abatut, se gandi
ca ar fi timpul sa se pregateasca pentru iesirea la sanie. Incepu sa-si
descheie nasturii de la pijama incet, unul cate unul. Si tocmai cand
ajunse la nasturele de la guler, Danut scoase un chiot de bucurie.
- Uraaaaaa!
Uimiti, copiii s-au apropiat sa vada ce se intampla. Danut chiuia de
bucurie: in mana stanga tinea, abia desprinse de la nasturele gulerului
de la pijama, trei fire albe din barba lui Mos Craciun. Pesemne le uitase
acolo cand il sarutase pe frunte. Copiii au facut ochii mari si au ramas
muti de uimire. Numai Danut dansa, sarea si striga cat il tineau
puterile:
- Am dezlegat misterul! Mos Craciun exista cu adevarat!

De-atunci, in fiecare an, in noaptea cea sfanta, Danut incearca sa nu


adoarma. Nu vrea cu nici un pret sa piarda intalnirea cu Mosul. Si daca
se intampla, totusi, sa dea mana cu Mos Ene inainte de vreme, atunci
nu uita sa-si verifice dimineata nasturii de la pijama. E imposibil sa nu
gaseasca infasurate acolo macar trei fire din barba alba a mosului,
pentru ca de-acum e clar: Mos Craciun exista cu adevarat! Misterul a
fost dezlegat.