Delta Dunarii - Reteaua hidrografica

Delta Dunarii se afla la intretaierea paralelei 45° latitudine Nord cu meridianul 29°
longitudine Est. Suprafata: 4.152 KM.p. din care 3.446 km.p. teritoriu romanesc.
Zona este relativ plana, cu o inclinatie de 0,0060/00, acoperita cu apa permanet ori
temporar in proportie de 70-80%. Are aspectul unui triunghi echilateral cu laturile
de cca 80 km lungime. La un debit de 5.000-9.000 m.c./sec., transporta anual, in
medie, 50 de milioane de tone de aluviuni (aproximativ de 8 ori mai mult ca Tibrul
si de 20 de ori mai mult ca Rinul). Temperatura apei (ora 13): iunie 20° iulie,
august 22°, septembrie 18°.

Principalele cursuri de apa sunt cele 4 brate de varsare ale Dunarii in mare.

CHILIA - cel mai nordic brat si cel mai activ, cu doua grupari de ramificatii si
o microdelta proprie. Lungime: 105 km pana la Periprava; latime maxima:
1.000 m; adancime maxima: 39 m. Transporta cca 60% din totalul apelor
fluviului; coeficient de sinuozitate: 1,56. Navigatie de interes local.

TULCEA - brat care se intinde intre ceatalurile Chilia si SF. Gheorghe (pe
malul drept, orasul Tulcea). Lungime: 19 km; latime maxima: 300 m; adancime
maxima: 34 m. Transporta cca 40% din apele fluviului; coeficient de
sinuozitate: 1,40. Cale principale de navigatie.

SULINA - cel mai scurt, mai drept si mai amenajat brat de varsare. Lungime:
64 km; latime maxima: 250 m; adancime maxima: 18 m. Transporta cca 22%
din apele fluviului; coeficient de sinuozitate: 1,03. Canal de trafic fluvio-
maritim (la adancimea minima obligatorie de 7,32 m, pot circula nave de 7.000
t).

SFANTU GHEORGHE - cel mai cechi brat de varsare a Dunarii in mare.

Lungime: 64 km; latime maxima: 550 m; adancime maxima: 26 m. Transporta
cca 22% din apele fluviului; coeficient de sinuozitate: 1,60. Navigatie de interes
local.

Reteaua hidrografica secundara a Deltei Dunarii are, in linii mari, 4

componenete: sahale (foste brate ale Dunarii, in curs de colmatare), garle (sahale de
mici dimensiuni), canaluri (sahale rectificate si dragate), periboine (sparturi de
litoral, guri pe unde se face schimb de ape). Se alatura acestora formatiunile de
natura depresionar-lacustra simple: ghioluri (adancime 0,50-3 m), limanuri (la gura
unor mici rauri), lagune (vechi golfuri marine), mlastini (ape putin adanci, pot
seca), japse (ape de la viituri) si complexe: lacuri depresionare (Padina, Sontea,
 Furtuna, Dranov, Matita, Obretin etc.). Hidrografia Deltei cuprinde totodata
cordonul litoral corespunzator, zona maritima situata in lungul tarmului, lata de 10-
15 km, cu o adancime mai mica de 25 m, influentata de varsarea apelor dulci.

Delta Dunării - Reţeaua hidrografică

Delta Dunării se află la întretăierea paralelei 45º latitudine Nord cu meridianul 29º longitudine

Est.

Suprafaţa: 5640km² din care 4470 km² teritoriu românesc. Zona este relativ plană, cu o

înclinaţie de 0,006‰, acoperită cu apă permanent ori temporar în proporţie de 70-80%. Are

aspectul unui triunghi echilateral cu laturile de cca 80 km lungime. La un debit de 5000-9000

m³/s, transportă anual, în medie, 50 milioane de aluviuni (aproximativ de 8 ori mai mult ca

Tibrul şi de 20 de ori mai mult ca Rinul).

Suprafeţele de uscat din deltă au două caracteristici: sunt dispuse fără o ordine aparentă iar

înălţimile lor prezintă valori mici.Grindul Chilia are înălţimea maximă de 6,5 m, la vestul

satului Chilia Veche. Dunele din nordul grindului Letea ajung la altitudinea de 13 m. Unele

insule din lacul Reazem sunt scunde, de exemplu, Bisericuţa are 4 m, dar altele sunt mai

înalte: Grădişte 19 m, Popina 49 m, depăşind deci înălţimile întâlnite între braţele Dunării.

Principalele cursuri de apă sunt cele 4 braţe de vărsare ale Dunării în mare:

CHILIA - cel mai nordic braţ şi cel mai activ, cu două ramificaţii şi o microdeltă proprie.

- lungime de 105 km până la Periprava;

- lăţime maximă 1000m;

- adâncime maximă 39m;

- transportă circa 60% din totalul apelor fluviului;

- coeficient de sinuozitate 1,56;

- navigaţie de interes local.

Cursul Dunării dintre localitatea Isaccea şi Ceatalul Chilia prezintă la sud o sumedenie de

ostroave mărunte, care-l fac să se împartă în şuvite de apă liniştită, răzleţite pe laturi.

TULCEA - braţ ce se întinde între ceatalurile Chilia şi Sfântu Gheorghe (pe malul drept, oraşul

Tulcea).

- lungime 19 km;

- lăţime maximă 300 m;

- adâncime maximă 34 m.

În amonte de portul Tulcea, braţul cu acelaşi nume are o albie lată, ca şi cum şi-ar lăsa libere

apele pentru a forma un lac. La vreo 7-8 km de portul Tulcea se află însuşi “capul” deltei,

considerat cel mai important punct geographic din regiune. Este locul unde Dunărea îşi

împarte pentru prima oară apele, constituind braţele Chilia şi Tulcea.

- transportă circa 40% din apele fluviului;

- coeficient de sinuozitate 1,40;

- cale principală de navigaţie.

SULINA – cel mai scurt, mai drept şi mai amenajat braţ de vărsare.

- lungime 64 km;

- lăţime maximă 250 m;

- adâncime maximă 18 m.

Despărţirea la Ceatalul Sulina a apelor braţului Tulcea este analogă pe teren cu aceea a apelor

braţului Chilia la Pardina. Pe când apele braţului Chilia se readună curând, formând ostroave,

apele braţului Tulcea se separă definitiv. Cele două “noi” braţe astfel create – Sulina şi Sfântul

Gheorghe – nu se întâlnesc ci curg fiecare până la vărsare în câte o albie proprie, unică.

- transportă circa 22% din apele fluviului;

- coeficient de sinuozitate 1,03;

- canal de trafic fluvio-maritim (la adâncimea minimă obligatorie de 7,32 m, pot circula nave

de 7000 tone).

SFÂNTU GHEORGHE – cel mai vechi braţ de vărsare a Dunării în mare.

- lungime 64 km;

- lăţime maximă 550 m;

- adâncime maximă 26 m.

La sudul braţului Sfântu Gheorghe se desfăşoară gruparea de lacuri Razelm-Sinoe, formând

împreună cu zona de mlaştini şi de grinduri din preajmă un ansamblu morfo şi hidrografic.

- transportă circa 22% din apele fluviului;

- coeficientul de sinuozitate 1,60;

- navigaţie de interes local.