8.

COMPRESOARE

8.1 Generalităţi. Clasificare

Compresoarele sunt maşini termice consumatoare de energie, care realizează creşterea

presiunii gazelor sau vaporilor.

După principiul de funcţionare se deosebesc următoarele tipuri:

a) compresoare cu comprimare volumică
b) compresoare cu comprimare cinetică

Indiferent de principiul de funcţionare, compresoarele se caracterizează prin doi parametri

principali: -Raportul de comprimare: β = pr / pa (8.1)
pr = presiunea de refulare
pa = presiunea de aspiraţie
•
-Debitul de gaz: -debitul masic m [kg / sec]
•
-debitul volumic V [m3 / sec]

Debitul volumic se măsoară în condiţiile de presiune şi de temperatură de la aspiraţia

gazului.

În funcţie de raportul de comprimare β există denumirile:

-ventilatoare: pentru 1 < β < 1,1 (eventual lipseşte statorul)
-suflante: β = 1,1 ÷ 2,5
-compresoare: β > 2,5

Compresoarele care prin aspiraţia unui gaz dintr-un rezervor închis produc depresiuni, se
numesc pompe de vid.

a) Compresoarele cu comprimare volumică efectuează comprimarea prin micşorarea

volumului ocupat de gaz, ceea ce duce la creşterea presiunii statice a gazului. Deci comprimarea şi
refularea gazului comprimat se produc periodic. Aceste tipuri de compresoare realizează presiuni
foarte înalte (până la 1000 bar) dar la debite relativ mici (până la 450 m3 / min).

Din categoria compresoarelor cu comprimare volumică fac parte:

a1. compresoare cu piston cu mecanism bielă manivelă

a2. compresoare cu piston etajat
a3. compresoare cu piston rotativ

Pentru a1 şi a2 mişcarea pistonului este de translaţie.

80
 Figura 8.1

b) Compresoare cu comprimare cinetică

La aceste compresoare, în prima fază, un rotor cu palete de o anumită formă transmite

gazului energie mecanică sub formă de energie cinetică, deci măreşte viteza gazului implicit şi
presiunea dinamică. În a doua fază, în stator, care reprezintă un sistem de palete fixe, prin mărirea
secţiunii viteza gazului este micşorată, presiunea dinamică transformându-se în presiune statică.
La aceste compresoare, procesul de comprimare şi de refulare este continuu. Aceste tipuri de
compresoare realizează presiuni până la 30-40 bar la debite mari până la 100 m3/sec (6000 m3/min).

Din această categorie fac parte:

b1. compresorul centrifugal (radial)
b2. compresorul axial

Figura 8.2

81
 Figura 8.3

8.2 Compresorul cu piston

8.2.1 Schema, diagrama, fazele de funcţionare

SA = supapa de
PMI PME aspiraţie

SR = supapa de
refulare

PMI, PME= punct

mort interior
respectiv exterior
(punctele extreme
între care se
deplasează pistonul)

Vs = volumul cursei
sau cilindreea

VM = volumul sau
spaţiul mort (necesar
pentru evitarea
contactului mecanic
dintre piston şi
supape)

Va =volumul de gaz
Figura 8.4 aspirat

82
 Fazele funcţionării compresorului sunt următoarele:

1-2 comprimarea gazului aflat în cilindru (SR, SA închise)

2-3 evacuarea gazului la prefulare = const. (SA închisă, SR deschisă)
3-4 destinderea gazului din spaţiul mort (SR,SA închise)
4-1 admisia gazului în cilindru la paspiraţie = const. (SA deschisă, SR închisă)

Fazele 1-2 şi 3-4 sunt transformări de stare ale gazului, celelalte faze sunt procese de
curgere. Din această cauză nu este corectă denumirea de ciclu termodinamic 1234 ci diagramă de
funcţionare.

Compresoarele sunt maşini consumatoare de lucru mecanic deci scopul este să se realizeze
un consum minim de lucru mecanic tehnic (aria de sub curba transformării spre axa presiunilor).
Faza de comprimare 1-2 se poate efectua fie izoterm după curba 1-2iz, cu o răcire intensă a
gazului din cilindru şi cu un consum mai mic de lucru mecanic (aria mai mică), fie adiabatic după
curba 1-2ad, fără schimb de căldură cu exteriorul dar cu un consum mai mare de lucru mecanic (aria
mai mare). Deoarece cele două cazuri de funcţionare nu se pot realiza în practică, comprimarea se
face după curba politropă 1-2p de exponent politropic 1 < n < k.

În practică, pentru a asigura funcţionarea economică a compresoarelor este necesară o răcire

cât mai intensă a peretelui cilindrului astfel încât comprimarea să fie cât mai apropiată de
transformarea izotermă. În plus, răcirea este necesară şi pentru a menţine calităţile uleiului de
ungere pentru piesele în mişcare.

8.2.2 Debitul teoretic al compresorului şi presiunea maximă de refulare

Datorită existenţei spaţiului mort VM, volumul de gaz aspirat Va este mai mic decât volumul
cilindreei VS care ar putea fi aspirat în lipsa spaţiului mort.
Se defineşte spaţiul mort relativ: ε 0 = VM / VS (8.2)
uzual ε 0 ∈ (0,05 ÷ 0,1)
Se defineşte gradul de umplere teoretic (care reprezintă o caracteristică funcţională a
compresorului): µ = Va / Vs (8.3)

Va V1 − V4 VM + VS − V4 ε 0 VS + VS − V4 VS (1 − ε 0 ) − V4 V
µ= = = = = = 1+ ε0 − 4 =
VS VS VS VS VS VS
ε V ε V  V  V 
= 1 + ε 0 − 0 4 = 1 + ε 0 − 0 4 = 1 + ε 0  1 − 4  = 1 − ε 0  4 − 1
ε 0 VS VM  VM   VM 
′
Dar evoluţia 3-4 este politropă de exponent politropic n :
1 1
1
V  p  n′  p  n′
⇒ p 3 VMn′ = p 4 V4n ′ ⇔ 4 =  3  =  r  = β n ′
VM  p 4   pa 
 1 
Rezultă: µ=1 −ε0 βn ′ −1 (8.4)
 
 
Gradul de umplere este cu atât mai mic cu cât spaţiul mort relativ ε 0 şi raportul de
comprimare β sunt mai mari.

Debitul teoretic al compresorului:

83
 1 rotaţie……………Va……………τ secunde
n rotaţii……………nVa…………..1 secundă
•
⇒ debitul volumic V = n ⋅ Va [m3 / sec]
unde: n = turaţia compresorului în [rotaţii / secundă]
•   1 
Cu notaţiile anterioare: V = n ⋅ Va = n ⋅ µ ⋅ VS = n ⋅ VS 1 − ε0 βn ′ −1
  
  
Valoare presiunii de refulare pr este limitată:

Figura 8.5

Pentru pr = pr max, volumul aspirat devine nul (Va = 0). În acest caz, în cilindru se comprimă
şi se destinde mereu aceeaşi cantitate de gaz.
Determinarea lui pr max (deci β = β max) rezultă înlocuind Va = 0 în relaţia (8.3)
⇒ µ =0
 1  1
1
Din (8.4) ⇒ 0 = 1 − ε 0  β max
n ′ − 1

⇒ n′ − 1 =
β max ⇒
  ε0
n′ n′
 1  1
⇒ β max =  1 +  ⇒ p r max = p a ⋅  1 + 
 ε0   ε0 
Pentru aer β max ≈ 50 (adică, dacă pa = 1 bar, rezultă că pr max = 50 bar).
Presiunea maximă însă se limitează la 4 ÷ 5 bar datorită încălzirii gazului ca urmare a
comprimării. Din această cauză, pentru presiuni de refulare mari, se utilizează compresoare cu mai
multe trepte de comprimare şi cu răcirea intermediară a gazului. Astfel, gazul comprimat iese din
prima treaptă ( primul cilindru), este răcit izobar, apoi introdus într-o a doua treaptă (al 2-lea
cilindru) unde i se măreşte în continuare presiunea, etc. În acest mod se pot obţine presiuni foarte
mari (1000 bar).

8.2.3 Lucrul mecanic teoretic şi puterea teoretică necesară antrenării compresorului

LC = ∑Lt = Lt12 +Lt34 (Lt23 = Lt41 = 0)

Deoarece compresorul este o maşină consumatoare de lucru mecanic, deci LC < 0, se
lucrează cu valoarea absolută a lucrului mecanic.
LC= Lt12- Lt34 [J]
Expresiile pentru Lt12 şi Lt34 se pot deduce cu relaţiile de la transformările simple ale gazului
ideal (pentru evoluţiile politrope 1-2 de exponent n şi 3-4 de exponent n′ )

Puterea teoretică reprezintă lucrul mecanic teoretic raportat la timp:

P = LC/ τ

84
 n rotaţii……………….1 sec
1 rotaţie……………….τ sec ⇒ τ =1/n
⇒ P = LC/ τ = LC⋅n [W] unde n este turaţia în [rot / sec]
Puterea reală consumată de compresor este mai mare decât cea teoretică datorită
rezistenţelor gazodinamice, neetanşeităţilor, frecărilor mecanice, etc.

8.3 Compresorul centrifugal (radial). Lucru mecanic tehnic şi puterea necesară

antrenării rotorului

Se consideră un element de masă dm de gaz care se deplasează din secţiunea

de intrare (1) în secţiunea de ieşire (2) a rotorului:

u = viteza gazului datorată mişcării

de rotaţie (tangentă la cerc)

w = viteza relativă a gazului faţă de

paletele rotorului (tangentă la paletă)

c = viteza absolută a gazului

β = unghiul de aşezare a paletelor

(de obicei β = 90°)

α 1,2 = unghiul de intrare respectiv de

ieşire a gazului

Figura 8.6

De la cursul de Mecanică:

L F ⋅ l F ⋅ r ⋅ rl M ⋅ α
P= = = = = M⋅ω
τ τ τ τ
P = M⋅ ω (8.4)
unde: P [W] ; M [N⋅ m] ; ω [rad / sec]

M = momentul forţelor exterioare (M = F r)

ω = viteza unghiulară
α = l / r [radiani]
Figura 8.7

Dacă se dă turaţia n în rot / min, rezultă că unghiul corespunzător celor n rotaţii = n⋅ 2π

[rad]
85
 2π n⋅ [rad] ………………. 60 sec
ω [rad] ..……………… 1 sec
_______________________________________________
ω = 2π n / 60 = π n / 30 ω = π n / 30
(8.5)
•
Teorema momentului cinetic: M =K (8.6)
(Momentul forţelor exterioare = derivata în raport cu timpul
a momentului cinetic în raport cu acelaşi punct fix)

Pentru compresorul centrifugal:

Momentul cinetic elementar pentru elementul de masă dm în raport cu punctul fix 0 este:
d K = r ×c ⋅dm
d K =dK =r ×c ⋅dm =r c cos α⋅dm : dτ

dK / dτ = r⋅ c⋅ cosα ⋅ (dm / dτ )
• •
K = r ⋅ c ⋅ cos α ⋅ m
• • • • •
2
M =K 1
= K 2 − K 1 = r2 c 2 cos α2 m − r1c1 cos α1 m
•
M = ( r2 c 2 cos α 2 − r1c1 cos α1 ) m [N⋅ m]

Puterea necesară antrenării:

•
P = M ⋅ ω = ( r2 c 2 cos α 2 − r1c1 cos α 1 ) ω ⋅ m
ω⋅r =u •
⇒ P = ( u 2 c 2 cos α 2 − u 1c1 cos α 1 ) m [W]
Lt lt ⋅ m •
Dar: P= = = lt ⋅ m
τ τ
⇒ l t = u 2 c 2 cos α 2 − u 1c1 cos α1 [J / kg]

Creşterea de presiune totală ∆ pt realizată în rotor rezultă din relaţia:

V 1 1
l t = v med ⋅ ∆p t =
1
⋅ ∆p t
( v= = = )
δ lt = -v dp ⇒ ρmed
m m ρ
V
⇒ ∆p t = ρmed u 2 c 2 cos α2 − u 1c1 cos α1

86