FLOWER IN ROMANIAN

The Sunday before Easter, Christians celebrate Jesus' entry into Jerusalem
Christ called popular: Palm Sunday.

A few thousand years, the Saviour entered into the city riding on a colt, and people sign
appreciation and put their clothes on the floor before him and greeted him with palm
branches in their hands and
hosannas. Today we, Romanians, we must live this joy to us going to church
Fill your souls with love as though we were there. So that we make
this day to day, hour by hour, it is necessary to have in mind a God, and on
Palm willow twigs to take the church home to put the icons for the souls
the living graves and go and these symbols of resurrection for the dead souls.

In these places, there is a story that says, was once a boy named Barry
and was lame. He went to church every Sunday and Easter always used to
confession and Holy Communion when placed his approach is always the same desire,
to heal. And as with much love and wishes made this day before the Holy Grail is
turn, the miracle happened and Barry has healed. Since then Barry does not forget to
thank
God that is able to be like others.
We, Romanians, live life as a day of Flowers, because it prepares us for meeting
God, and that can not be anyway!

FLORIILE LA ROMÂNI
În duminica dinaintea Paştelui, creştinii serbează intrarea în Ierusalim a Domnului Iisus
Hristos numită popular: Floriile.

Acum câteva mii de ani, Mântuitorul intra în cetate călare pe un mânz, iar oamenii în
semn
de preţuire şi-au pus hainele pe jos în faţa lui şi îl întâmpinau cu crengi de finic în mână
şi cu
osanale. Astăzi şi noi, românii, trebuie să trăim această bucurie mergând la biserică
pentru a ne
umple sufletele de dragoste ca şi când şi noi am fi fost acolo. Pentru ca să reuşim să
facem
aceasta zi cu zi, oră cu oră, e nevoie să-l avem în gând permanent pe Dumnezeu, iar în
ziua
Floriilor să luăm crenguţe de salcie de la biserică, să le punem acasă la icoane pentru
sufletele
celor vii şi să ducem şi la morminte aceste simboluri ale învierii pentru sufletele celor
adormiţi.

În locurile acestea, există o poveste care spune că, era odată un băiat care se numea Florin
şi era şchiop. El mergea în fiecare duminică la biserică şi obişnuia ca întotdeauna de
Florii să se
spovedească iar când se apropia de Sfânta Împărtăşanie îşi punea întotdeauna aceeaşi
dorinţă,
de a se vindeca. Şi cum dorinţele puse cu multă dragoste în această zi în faţa Sfântului
Potir se
împlinesc, minunea s-a întâmplat şi Florin s-a vindecat. De atunci Florin nu uită să-i
mulţumească
lui Dumnezeu pentru că are posibilitatea să fie ca ceilalţi.
Noi, românii, trăim viaţa ca o zi de Florii, pentru că ea ne pregăteşte pentru întâlnirea cu
Dumnezeu, iar aceasta nu poate fi oricum!