Rom J Leg Med 15 (3) 182–194 (2007)

© 2007 Romanian Society of Legal Medicine

Particularităţile activităţii medico-legale în cercetarea la faţa locului

Abdo Salem*, Alexandra Trîmbiţaşu, Mihai Marinescu

_____________________________________________________________________
Abstract: Forensic aspects in crime scene investigation. The following paperwork represents the
extended form of a document that has been sent to the National Institute of Forensic Sciences at the beginning of
the year. The material represents the contribution of forensic medicine specialists within a national project. The
project’s purpose consists in creating standard guidelines for crime scene investigation adapted to all kinds of
criminal facts, guidelines that ought to fulfill the EU international regulation. We decided to publish this longer
version of our work, that should be of interest for all our colleagues and for those we are collaboratin with (police
officers, prosecutors etc.)
Keywords: Crime scene investigation, EU international regulation, Forensic methodology

L ucrarea de faţă reprezintă varianta extinsă a unui material redactat la solicitarea

Institutului Naţional de Criminalistică şi care reprezintă contribuţia medicinei
legale la un proiect naţional, având drept scop realizarea unei metodologii omogene şi
standardizate a cercetării la faţa locului, adaptată diverselor tipuri de acte criminale şi care să
respecte criteriile impuse de normele Uniunii Europene.
În cele ce urmează, vom prezenta o sistematizare a situaţiilor în care medicul legist
face parte din echipa de cercetare la faţa locului, accentuând, pentru fiecare în parte, ceea ce
este particular.

Înainte ca medicul legist să pătrundă în aria de cercetare, trebuie informat succint asupra
cazului:
• când, cum, de către cine şi în ce condiţii a fost descoperit cadavrul / cadavrele:
• tipul de mediu ambiant – spaţii închise sau deschise, în apă, sol, mlaştini etc.,
• dacă se cunosc condiţiile atmosferice recente din zona în cauză;
• dacă încăperea în care se află era deschisă sau închisă, asigurată sau nu, dacă şi cine a
forţat accesul şi dacă există alte căi de acces / ieşire;
• eventuale suspiciuni pe care le ridică ancheta;
• dacă rezultă din anchetă vreo modificare a poziţiei cadavrului din momentul
descoperirii acestuia până la sosirea echipei operative. Ex.: cadavre spânzurate şi
coborâte din laţ, cadavre scoase din apă, din incinte în care au avut loc incendii,
________________________
*) Corresponding author M.D., Ph. D. National Institute of Legal Medicine “Mina Minovici” – Dept.
of Clinical Legal Medicine, 9, Şos. Vitan Bârzeşti, sector 4, 042122 Bucharest, Romania
Tel / Fax: +40-2163-44210, e-mail: alexatr@gmail.com

182
Romanian Journal of Legal Medicine Vol. XV, nr. 3, 2007

cadavre care au fost manipulate, fie de persoane civile, fie de către echipe de
descarcerare sau ale ambulanţei;
• dacă s-au găsit indicii ale intenţiei unui act suicidar (declaraţii anterioare decesului,
bilete justificative, existenţa documentată a unor afecţiuni care să producă o suferinţă
intensă şi îndelungată, patologie psihiatrică semnificativă în acest sens – de asemenea
documentată medical etc.)
Subliniem faptul că, în situaţii în care cadavrul / cadavrele sunt descoperite în
locuri în care accesul este dificil şi riscant (canale, puţuri, gropi, în copaci etc.), medicul legist
nu va pătrunde până în imediata apropiere a cadavrului pentru a îl examina. Accesul la
cadavru se va realiza numai de către echipe speciale de descarcerare, intervenţii speciale,
pompieri etc., obigatoriu cu echipamentul de protecţie adecvat.
• dacă s-au efectuat manevre de resuscitare, iar în caz afirmativ, în ce au constat acestea
şi dacă au fost realizate sau nu de către personal calificat;
• dacă se cunosc date despre antecedentele patologice ale persoanei: afecţiuni severe
care ar fi putut determina în orice moment decesul; afecţiuni care determină deficite
motorii (ce pot impieta asupra capacităţii de autoapărare, asupra posibilităţii de
deplasare – caz în care se poate confirma sau infirma apartenenţa diverselor urme: de
paşi etc., posibilitatea sau imposibilitatea deplasării şi a efectuării diferitelor mişcări în
suspiciuni de suicid – căderi de la etaj, spânzurări etc.) sau deficite de sensibilitate
(auz, văz – de asemenea cu posibilitatea alterării capacităţii de autoapărare).

Medicul legist pătrunde în aria de cercetare delimitată prealabil atunci când primeşte acceptul
conducătorului echipei. Pe toată durata prezenţei în aria de cercetare delimitată, medicul
legist, ca şi personalul auxiliar (brancardieri) şi restul echipei de cercetare, va purta
echipament de protecţie adecvat cazului (atât pentru protecţia personală, cât şi pentru a evita
contaminarea spaţiului cu material biologic, care să inducă erori în determinarea profilelor
ADN din probele biologice).

La pătrunderea în aria de cercetare, medicul legist va identifica eventuale urme biologice pe

traseul până la cadavru, cât şi, eventual, cele constatate în alte zone din aria de cercetare şi le
va semnaliza echipei de criminalişti, în vederea fixării şi prelevării pentru analize de laborator.

Examinarea cadavrului începe prin precizarea cât mai exactă a poziţiei acestuia:
• Poziţia faţă de planul de sprijin (decubit, şezând, sprijinit etc.)
• Poziţia faţă de diferite repere şi faţă de eventualele urme biologice din jur
• Poziţia şi distanţa faţă de eventuale corpuri delicte: arme (albe, de foc etc.), recipiente
şi sau seringi.
• În cazul suspiciunii de cădere de la înălţime (blocuri, clădiri, schele etc.) – poziţia faţă
de posibilele locuri din care s-a produs căderea.

Medicul legist, fără a depăşi limita între examinarea medico-legală şi investigaţia

criminalistică, va face o examinare a obiectelor de vestimentaţie de pe cadavru, pentru a sesiza
eventuale modificări şi / sau contaminări cu materii biologice (sânge, spermă, urină, fecale).
Se pot decela urme de târâre, deteriorări produse de acţiunea diverşilor agenţi vulneranţi (arme
albe, proiectile etc.), ce se vor corela, din punct de vedere al morfologiei şi topografiei cu
leziunile traumatice externe ale cadavrului.

183
Salem A et al Forensic aspects in crime scene investigation

După examinarea acestora, obiectele vestimentare se vor îndepărta de pe cadavru şi se va

începe examinarea acestuia. În cazul în care nu se pot asigura condiţii optime de examinare
(de obicei, datorită lipsei unor surse de iluminat corespunzătoare), după ce conducătorul
echipei operative decide că este posibilă ridicarea cadavrului, acesta poate fi transportat în
instituţia medico-legală, unde se va face examinarea externă completă, amănunţită, ale cărei
rezultate vor fi comunicate imediat procurorului sau ofiţerului de poliţie, chiar dacă aceştia
au rămas în aria de cercetare.

Primele se cercetează semnele morţii reale. Prezenţa acestora, în primul rând, atestă faptul că
persoana este decedată. Identificarea şi descrierea semnelor morţii reale trebuie să includă:
tipul semnelor de moarte reală (lividităţi, rigiditate, opacifierea corneei, răcirea cadavrului);
dispunerea lor, etapa evolutivă, culoarea lividităţilor, inetnsitatea rigidităţii.
Ideal ar fi să se măsoare temperatura cadavrului, prin introducerea unui termometru intrarectal
(atunci când această manevră nu determină alterarea altor probe, ca în agresiunile sexuale) sau
intra – / subhepatic, atunci când practicarea unei asemenea manevre de asemenea nu
determină modificări de natură a altera constatările necroptice ulterioare.
Se evidenţiază eventuale alte modificări cadaverice distructive (putrefacţie) sau
conservative(mumificare, adipoceară etc.) şi se descriu caracteristicile acestora, dispunerea pe
întreaga suprafaţă corporală sau numai pe numite segmente.
Dacă este vorba de un cadavru în stare avansată de descompunere, pe care se găsesc larve,
acestea se identifică, se descriu şi vor fi ridicate de criminalişti în vederea examinării
entomologice.
!!! Estimarea timpului scurs de la deces corelând diversele aspecte legate de semnele de
moarte reală se face în limite foarte largi, având caracter orientativ şi întotdeauna se corelează
cu datele de anchetă. Estimări foarte exacte sunt iluzorii şi nu au suport ştiinţific, obiectiv.
Uneori, coloraţia specifică a lividităţilor poate ridica suspiciunea unei intoxicaţii (monoxid de
carbon, nitriţi şi alte substanţe methemoglobinizante, cianuri). În asemenea situaţii, legistul va
comunica această eventualitate celorlalţi membri ai echipei, pentru a căuta eventualele surse şi
/ sau recipiente ale toxicului.
Particularităţile în dispunerea lividităţilor pot, uneori, indica o schimbare a poziţiei corpului
post mortem (dacă aceasta s-a realizat în faza de difuziune sau imbibiţie a lividităţilor). Dacă
se constată aceasta, se va comunica echipei de cercetare şi, eventual, se va interpreta corelat
cu dispunerea urmelor biologice în zonă.

În cazul cadavrelor cu identitate necunoscută, legistul va descrie semnele particulare care pot
ajuta la identificarea ulterioară: caracteristici antroposcopice (forma feţei, caracteristicile
pilozităţii capilare şi / sau faciale, culoarea ochilor, o examinare preliminară a dentaţiei,
menţionarea cicatricilor, amputaţiilor, malformaţiilor, tatuajelor şi oricăror alte particularităţi).

Evidenţierea, examinarea şi descrierea leziunilor traumatice:

Se examinează tegumentele, fără a se omite zonele mai puţin accesibile (retroauricular,

cavităţi nazale şi bucală, ochi, regiunile axilare, perineală), în sens cranio-caudal, iar la nivelul
fiecărei regiuni anatomice, dinspre anterior spre posterior.

Se menţionează tipul leziunilor traumatice, dispunerea lor şi dimensiunile între care variază.

184
Romanian Journal of Legal Medicine Vol. XV, nr. 3, 2007

În cazul leziunilor cu soluţie de continuitate (plăgi, fracturi deschise) nu se introduc

instrumente de măsură în plagă. Determinarea exactă a profunzimii se va face necroptic, prin
disecţie.

La orice tip de leziune traumatică, în funcţie de morfologie şi topografie, dacă este posibil, se
vor preciza cât mai multe detalii referitoare la caracteristicile posibilului corp vulnerant (corp
contondent, armă albă sau de foc, tipul de material folosit la confecţionarea unui laţ de
spânzurare / strangulare).

Se va încerca, în limitele condiţiilor de examinare, precizarea caracterului vital sau post vital
al diverselor leziuni traumatice, aspect important în special în caz de depesaj, de disimulare
prin plasarea cadavrului pe calea ferată, leziuni produse prin muşcare de către rozătoare sau
fauna acvatică asupra unui cadavru, detaşarea diverselor segmente ale unui cadavru în stadii
foarte avansate de descompunere etc.

În cazurile în care este necesar (urme biologice care indică deplasarea victimei după
producerea leziunilor traumatice sau alte acţiuni petrecute postttraumatic – telefoane date sau
primite etc.) şi în care topografia şi morfologia leziunilor o permite, se poate estima
posibililtatea supravieţuirii după producerea acestora, ca şi intervalul aproximativ de
supravieţuire posibil. Subliniem că întotdeauna, asemenea estimări la locul faptei sunt destul
de aproximative, putând fi modificate semnificativ în urma constatărilor necroptice.

În cazul plăgilor tăiate, tăiat – înţepate, înţepate, în funcţie de caracteristicile morfologice şi de

topografie, medicul legist va indica, în limita posibilului, tipul de agent vulnerant folosit,
numărul de muchii ascuţite, eventual limitele între care poate varia lăţimea lamei la armele
albe; uneori morfologia leziunilor indică producerea lor prin acţiunea mai multor corpuri cu
caractere diferite.
În eventualitatea unor astfel de leziuni, medicul legist va comunica echipei dacă topografia lor
exclude sau nu autoproducerea.

În cazul cadavrelor găsite spânzurate, se va examina atent şanţul de spânzurare, dispunerea şi

orientarea acestuia, corespondenţa între morfologia sa şi caracteristicile laţului folosit; în
cazurile în care se folosesc laţuri cu circulare multiple, cel puţin una dintre ele poate avea
traiect orizontal, ceea ce ridică problema diagnosticului diferenţial cu strangularea disimulată.
Se vor căuta şi descrie eventuale alte leziuni traumatice externe constatate în afara şanţului de
spânzurare, precizându-se dacă sunt vechi sau recente, dacă s-au putut produce în contextul
mişcărilor convulsive şi spasmodice din minutele anterioare decesului sau prin încercarea de
slăbire a laţului sau care alt mecanism de producere este posibil – pentru a evidenţia
eventualele cazuri de disimulare, prin spânzurarea unui cadavru. Din aceleaşi considerente se
vor căuta eventuale căi de pătrundere a diverselor toxice (semne de puncţii, leziuni de arsură
chimică peri- şi endobucal etc.).

În cazul căderilor de la înălţime se va încerca interpretarea ansamblului lezional, estimându-se

dacă toate leziunile traumatice se pot datora politraumatismului prin cădere. Interpretarea se
face corelând topografia şi morfologia leziunilor cu: înălţimea posibilă sau cunoscută de la
care a căzut cadavrul, tipul de sol pe care a căzut (asfalt, beton, iarbă, pământ, diverse corpuri,
pietre, garduri, copaci etc.), diversele corpuri pe care le putea atinge în cădere (ţevi de

185
Salem A et al Forensic aspects in crime scene investigation

scurgere a apei, balustrade, crengi de copac etc.) şi poziţia în care a fost găsit căzut. Se vor
căuta de asemenea semne de puncţii şi se va estima vechimea lor în caz că se găsesc, pentru a
evidenţia eventuale căi de administrare ale unor toxice.

În cazul în care se constată leziuni produse prin împuşcare, singurele informaţii referitoare la
acestea pe care medicul legist le poate da la faţa locului le constituie numărul orificiilor de
împuşcare, dispunerea lor şi, în limita posibilităţilor de examinare, dimensiunile acestora.
Măsurarea lor exactă este adeseori dificilă, iar interpretarea orificiilor ca fiind orificii de
intrare sau ieşire este hazardată. Aceasta deoarece, în cazuri de împuşcare, NU se toaletează
(şterge / spală) cadavrul şi, în nici un caz, zonele în care se află orificiile de împuşcare. Din
zonele respective, la autopsie, se vor recolta fragmentele de tegument ce includ orificiile şi se
vor trimite la laborator pentru determinarea eventualei prezenţe a factorilor suplimentari ai
împuşcării. În cazurile în care morfologia şi topografia şi numărul leziunilor (în special când
este vorba de un orificiu unic) permite, se poate aprecia dacă autoproducerea este posibilă sau
se exclude.
Morfologia şi topografia leziunilor poate permite ca medicul să aprecieze dacă s-a tras cu o
armă ce foloseşte cartuşe cu proiectil sau cu alice.
Mâinile cadavrului se vor examina pentru a evidenţia eventualele urme vizibile macroscopic
(factori suplimentari ai împuşcării, mici picături de sânge provenite din fenomenul de
backspatter).

În situaţiile în care se găsesc cadavre prezentând arsuri sau cadavre carbonizate, pot exista
probleme multiple.
Uneori, în carbonizări avansate, este imposibilă identificarea şi chiar determinarea sexului
cadavrului la faţa locului.
Carbonizarea face de multe ori imposibilă evidenţierea la examenul extern a modificărilor
cadaverice, a unor leziuni traumatice.
Caracterul vital al arsurii, ca şi al unor eventuale alte leziuni traumatice (atunci când se pot
evidenţia) nu poate fi, cel mai adesea, precizat înaintea autopsiei medico-legale.
Se va stabili poziţia cadavrului faţă de posibila sursă a arsurilor (lichid sau vapori fierbinţi,
flacără, explozie, corpuri incandescente; surse de înaltă tensiune), de alte obiecte afectate de
temperaturile foarte ridicate (topite, arse), poziţie care se va corela cu dispunerea, întinderea şi
gradul arsurilor.
Atunci când acestea sunt vizibile, se vor descrie atât modificările cadaverice, cât şi eventuale
alte leziuni traumatice în afara celor de arsură.
Atunci când morfologia şi intensitatea arsurilor o permite, se va stabili caracterul vital al
acestora (care poate fi prezent pe întreaga suprafaţă afectată de arsuri sau doar pe o parte din
aceasta).
Dacă pe un cadavru coexistă leziuni de arsură şi leziuni traumatice vizibile produse prin alt
mecanism, se încearcă stabilirea gravităţii celor din urmă, pentru a se stabili dacă acestea ar fi
putut determina decesul sau ar fi făcut imposibilă deplasarea victimei din aria în care s-au
produs arsurile.
Când se identifică arsuri de natură chimică, se stabileşte tipul substanţei folosite (acidă sau
bazică) în funcţie de aspectul morfologic al leziunilor, fapt care se comunică echipei de
cercetare, pentru a căuta şi identifica recipiente cu asemenea substanţe.
Se stabileşte poziţia cadavrului faţă de recipiente, dacă acestea se află la faţa locului şi se
încearcă stabilirea posibilităţii de acces la acestea, eventual a timpului de posibilă

186
Romanian Journal of Legal Medicine Vol. XV, nr. 3, 2007

supravieţuire ulterior contactului cu sau ingerării acestora şi a capacităţii ulterioare de

deplasare.

În cazurile în care cadavrul prezintă leziuni cu aspect de marcă electrică, se vor analiza:
• Existenţa posibilelor surse de electrocuţie, accesul victimei la acestea, corespondenţa
între localizarea şi suprafaţa posibilelor surse de curent şi morfologia şi topografia
mărcilor electrice; valoarea tensiunii generate de sursă.
• Starea de funcţionare a posibilelor surse de curent – la momentul examinării şi în
intervalul precedent, presupus a se fi scurs de la deces.
• Coexistenţa altor tipuri de leziuni traumatice şi caracterul lor vital sau post vital.

În special în situaţiile în care nu se identifică sursa de curent, deşi s-au evidenţiat mărci
electrice, înainte de ridicarea cadavrului, criminaliştii vor recolta probe de pe suprafaţa
mărcilor electrice şi a tegumentului adiacent, pe care se pot evidenţia microparticule metalice,
cu identificarea materialului din care este confecţionat conductorul folosit.
În asemenea cazuri poate fi utilă solicitarea recoltării de probe biologice de la cadavru,
cu ocazia necropsiei. Aceste probe se vor păstra pentru eventualitatea necesităţii comparării de
profile ADN, întrucât chiar pe conductori cu suprafaţă foarte redusă se pot găsi celule de pe
corpul victimei, care să permită compararea (date probate pe arme neconvenţionale, cu curent
electric, pentru autoapărare).

În cazul în care (în special în agresiunile cu motivaţie sexuală) se găsesc mărci muşcate pe
corpul cadavrului, prima manevră va fi efectuată de către criminalişti şi va consta în ştergerea
suprafeţelor lezate cu tampoane sterile speciale, conform metodologiei, pentru prelevarea
eventualelor urme de salivă, pentru determinarea ulterioară a profilelor ADN. Ulterior, la faţa
locului se face doar descrierea lor morfologică, precizându-se dacă sunt produse prin
muşcătură umană sau animală şi, în limita posibilului, familia căreia aparţine animalul
(muşcătură canină, rozătoare, diverse animale sălbatice). Recoltarea şi fixarea fragmentelor
cutanate respective, în vederea efectuării de mulaje, se vor face în cadrul necropsiei. Dacă pe
diverse corpuri din aria de cercetare (fragmente de alimente, gumă de mestecat etc.) se
constată urme de muşcare, acestea vor fi recoltate pentru determinarea profilului ADN de pe
eventualele urme de salivă, iar obiectele în sine, după fotografiere metrică, vor fi înaintate
expertului odontostomatolog pentru efectuarea mulajelor şi eventuale comparaţii cu mulaje
după dantura eventualilor suspecţi, dar şi a victimei (pentru excludere).

La cadavrele găsite în apă sau în alte fluide, se cercetează:

• Modificările cadaverice, cu evidenţierea modificărilor determinate de şederea în apă
(macerarea şi detaşarea tegumentelor palmare şi plantare, modificări locale sau
generale de adipoceară) şi care pot da informaţii orientative asupra intervalului de timp
în care corpul s-a aflat în fluidul respectiv.
• Dispoziţia lividităţilor cadaverice raportată la poziţia de plutire a cadavrului.
• Prezenţa sau absenţa spumei perioronazale („ciuperca înnecatului”).
• Prezenţa unor eventuale leziuni traumatice, apreciindu-se următoarele referitor la
acestea:
o caracterul vital sau postvital
o posibilitatea producerii prin lovirea de diverse corpuri plutitoare, de relieful de
sub nivelul apei / fluidului sau prin lovirea de către diverse ambarcaţiuni;

187
Salem A et al Forensic aspects in crime scene investigation

o posibilitatea producerii lor post mortem prin acţiunea faunei avcatice.

o capacitatea acestora de a produce decesul.
• Prezenţa de urme de puncţii (ca posibile căi de administrare a unor
toxice)
În submersiile în apă, întotdeauna se recoltează probe din apa în care s-a găsit cadavrul, pentru
determinarea tipului de microorganisme acvatice locale (plancton) şi compararea cu cele ce
vor fi eventual găsite în organele filtru în probele recoltate de la cadavru cu ocazia autopsiei
medico-legale. !!! Recoltarea se va face în recipiente care nu au fost folosite / spălate anterior,
nu neapărat sterile, deoarece inclusiv în apa de uz casnic se găsesc astfel de microorganisme.
Este hazardată şi practic imposibil de precizat cu certitudine cauza morţii ca fiind înecarea la
cadavrele în submersie. Acest diagnostic se poate stabili cu certitudine doar corelând
examenul necroptic cu rezultatele analizelor de laborator.

La cadavrele acoperite de sau căzute cu faţa în pulberi /granule sau medii compuse parţial din
pulberi / granule (orice pulberi, grăunţe, sol etc.) se vor cerceta:
• prezenţa modificărilor cadaverice, stadiul şi localizarea lor, corelate cu poziţia
cadavrului;
• prezenţa de leziuni traumatice şi mecanismul lor probabil de producere;
• prezenţa sau absenţa materialului respectiv (pulberi / granule) în cavitatea bucală şi în
fosele nazale. !!! Prezenţa lor nu certifică aspirarea acestora, care pot pătrunde şi pasiv.
Absenţa lor, însă, indică decesul victimei anterior contactului cu aceste materiale.

În cazurile în care se suspicionează o intoxicaţie, raportat la datele de anchetă colectate

anterior examinării medico-legale, se vor identifica:
• Prezenţa în aria de cercetat a presupusului toxic.
• Dacă este vorba de medicamente, se vor căuta recipiente (sticle, fiole, flacoane, folii
de tablete, comprimate etc.), se va studia doza cuprinsă în mod normal în recipiente şi
ce cantitate din acestea lipseşte. Se vor căuta prescripţii medicale care eventual indică
administrarea acestor substanţe şi modul de administrare (per os, supozitoare,
injectabil, extern). Data prescripţiilor, corelată cu doza zilnică recomandată şi cu
cantitatea de substanţă medicamentoasă care lipseşte poate orienta asupra posibilităţii
de administrare a unei supradoze.
• Se va determina poziţia cadavrului raportat la corpurile delicte (recipiente), stabilindu-
se posibilitatea accesului la acestea, precum şi posibilitatea supravieţuirii şi a
deplasării pe anumite distanţe după administrarea toxicului.
• Prezenţa de puncţii, cu estimarea vechimii acestora, corelată cu eventualele prescripţii
pentru efectuarea unui tratament injectabil, dozele recomandate şi cantitatea de
substanţă medicamentoasă care lipseşte).

În cazul în care se suspectează o intoxicaţie cu stupefiante, importante sunt următoarele

elemente:
Datele de istoric, atunci când se pot obţine:
• consum anterior de stupefiante – tipul de consum (ocazional, cronic), tipul de
substanţă şi calea de administrare;
• eventuale internări în clinici de dezintoxicare, tratamentul de substituţie urmat, data şi
doza ultimei administrări cunoscute de substanţe stupefiante;
• anturaj cunoscut consumator de substanţe stupefiante;
188
Romanian Journal of Legal Medicine Vol. XV, nr. 3, 2007

• antecedente patologice documentate medical, cunoscute ca asociate consumului de

stupefiante.
Examinarea cadavrului:
• Semne de puncţii venoase, inclusiv în zone mai puţin accesibile – sublingual, în fosa
poplitee, în spaţiile interdigitale (în special la picioare); estimarea vechimii acestora.
• Sângerări nazale în urma consumului de cocaină.
• Semne ale consumului cronic de stupefiante: scleroze vasculare întinse pe traiectele
venoase superficiale; fisuri ale smalţului dinţilor frontali la consumatorii de crack;
caşexie.
• Semne ale afecţiunilor patologice asociate consumului de stupefiante.
• Prezenţa de eventuale leziuni traumatice şi evaluarea gravităţii lor (eventual potenţial
tanatogenerator).
Evidenţierea corpurilor delicte în aria de cercetare: seringi, folii de staniol, lingurite, seringi,
ace, brichete, fiole, ţigări golite parţial sau total de conţinut, pacheţele cu substanţe sub formă
de pulbere, pacheţele cu plante uscate etc.

Dacă la examenul extern se constată modificări datorate unei alte patologii decât traumatică
(cianoză, icter, edeme, distensii abdominale, leziuni varicoase, tumorale etc.), acestea vor fi
înregistrate. Medicul legist va comunica, unde este cazul, dacă afecţiunile cu expresie
exterioară ar fi putut contribui şi în ce măsură la producerea decesului (de ex. sângerări
masive în urma unor leziuni minore pe fondul unei insuficienţe hepatice severe, cu icter
intens), dacă ar fi putut exista tulburări de motricitate şi sensibilitate anterioare
(nedocumentate medical) care să altereze capacitatea de deplasare şi de autoapărare.

De câte ori pe corpul unui cadavru se constată prezenţa de semne de tratament (incizii
suturate sau nu, tuburi de dren, aparate de imobilizare, branule, catetere etc.), acestea se
descriu, se localizează şi nu se îndepărtează, urmând să fie examinate amănunţit cu ocazia
autopsiei.

Cînd sunt găsite cadavre de nou-născuţi sau fetuşi morţi, se măsoară talia acestora, dacă există
cântar, şi masa corporală. Se examinează semnele de maturizare pentru a se constata dacă este
vorba de nou născut la termen, prematur sau avorton. Se consemnează prezenţa sau absenţa
cordonului ombilical, dacă este tăiat sau rupt, lungimea acestuia. De asemenea, dacă există
placentă sau fragmente din acestea, se va face descrierea morfologică. Se vor constata,
conform aceloraşi reguli ca la adult, semne particulare, semnele morţii reale, cu localizare şi
stadializare, leziuni traumatice, semne de altă patologie decât traumatică (eventuale
malformaţii vizibile extern) şi eventuale semne de tratament. Dacă un asemenea cadavru este
găsit învelit / împachetat în diverse materiale (obiecte textile, pungi etc.) acestea vor fi ridicate
de criminalişti.

În situaţiile în care se găsesc fragmente de cadavru – unice sau multiple, atitudinea de adoptat
este următoarea:
• Indiferent de numărul fragmentelor de material biologic, se precizează natura acestuia
– animal sau uman. Dacă este uman, examinarea şi interpretarea constatărilor se
desfăşoară astfel:

189
Salem A et al Forensic aspects in crime scene investigation

• La găsirea unui fragment, se explorează amănunţit zona şi eventual se extinde

acoperirea acesteia, în încercarea de a depista orice alt fragment ce poate proveni de la
acelaşi cadavru.
• Dacă pe o arie bine delimitată se găsesc mai multe fragmente, medicul legist apreciază
sau, când este posibil, precizează dacă toate fragmentele provin de la acelaşi cadavru
sau de la mai multe, încercând gruparea fragmentelor în funcţie de corpul de
provenienţă.
• Se descriu modificările cadaverice, care pot da informaţii orientative asupra
intervalului scurs de la deces (exceptând situaţiile în care fragmentul / fragmentele au
fost refrigerate, durata refrigerării neputând fi precizată).
• Se examinează marginile fragmentelor, aspectul lor oferind două tipuri de informaţii:
o mecanismul de producere al secţiunilor şi eventual tipul de agent vulnerant
folosit pentru producerea lor; se poate constata dezmembrarea cadavrului în
mod natural, în cazul în care acesta se află în stare foarte avansată de
descompunere.
o caracterul vital sau postvital al secţiunilor, care nu poate fi întotdeauna precizat
cu certitudine înaintea examenului necroptic şi a analizelor de laborator.
• Se descriu semnele particulare ce se constată pe suprafaţă (tegumente, cavităţi ce
comunică cu exteriorul – bucală, nazală, vaginală etc., globi oculari) şi se localizează
pe suprafaţa corporală în limita posibilului.
• Se descriu leziunile traumatice după regulile deja menţionate.
• Se precizează dacă fragmentele sunt poluate cu materii (sol, nisip, diverse pulberi,
fragmente de plante, ouă / larve de insecte) care par a nu se regăsi în aria în care au
fost găsite.

!!! De câte ori se găsesc unul sau mai multe fragmente cadaverice, este necesară stabilirea
unei persoane sau a unui departament căruia să i se raporteze descoperirea unor alte
fragmente, care ar putea eventual aparţine aceluiaşi cadavru. Unităţile de poliţie teritorială
trebuie anunţate despre posibilitatea de a fi solicitate pentru asemenea situaţii şi li se solicită
comunicarea cazurilor persoanei / departamentului responsabil.
Ideal este ca, în asemenea situaţii, indiferent de intervalele de timp la care sunt descoperite,
fragmentele să fie autopsiate medico-legal de către acelaşi medic legist, care să stabilească
posibilitatea apartenenţei lor la acelaşi caadvru.

În situaţiile în care se găsesc piese osoase sau dentare, se explorează amănunţit o zonă atât de
extinsă cât se consideră necesar, după caz se fac şi săpături, pentru a se recupera toate piesele
scheletice. Mai ales în cazul săpăturilor, se încearcă efectuarea acestora cu cât mai mare grijă,
pentru a evita fracturarea oaselor.
Dacă este disponibil un expert în antropologie medico-legală, acesta va înlocui medicul legist
obişnuit la faţa locului.
Medicul legist sau antropologul va trebui să încerce stabilirea a cât mai multe detalii la faţa
locului: numărul fragmentelor ososase şi al pieselor dentare; natura lor – animală sau umană.
Dacă sunt de natură umană, cercetarea continuă, încercându-se aprecierea estimativă a altor
detalii, care de multe ori sunt greu / imposibil de stabilit de la faţa locului şi care vor fi
stabilite ulterior, prin expertiză medico-legală antropologică:

190
Romanian Journal of Legal Medicine Vol. XV, nr. 3, 2007

• dacă piesele osoase şi / sau dentare se află libere în mediul ambiant sau sunt acoperite
de piese vestimentare sau diverse materiale sau împachetate şi tipul de materiale ce le
acoperă;
• provenienţa de la unul sau mai multe cadavre;
• identificarea pieselor osoase şi eventual a apartenenţei lor la partea dreaptă / stângă a
corpului;
• modificările patologice;
• leziunile traumatice vechi sau recente; diferenţierea fracturilor de artefactele de
exhumare; acolo unde morfologia leziunilor o permite, aprecierea mecanismului de
producere şi eventual a tipului de agent vulnerant folosit (orificii de împuşcare, linii
sau focare tipice de fractură);
• semne de tratament vechi sau recente (orificii de trepan, orificii pentru aparate de
tracţiune, imobilizare, materiale de osteosinteză).
Aceste informaţii, care nu pot avea decat caracter estimativ la faţa locului, cu scopul de a
orienta cercetarea la faţa locului în continuare, vor fi reevaluate şi precizatecu certitudine de
către expertiza medico-legală antropologică.

În situaţiile în care la cercetare participă un medic legist şi nu un expert în antropologie

medico-legală, acestuia din urmă îi va fi înaintat, împreună cu piesele scheletice, un proces
verbal întocmit la faţa locului, care să cuprindă toate detaliile necesare obţinerii unor rezultate
cât mai complete şi corecte: mediul în care au fost găsite piesele (aer, apă, sol – cu precizarea
tipului de sol, mlaştini etc.); dispunerea lor (dispersia) în aria cercetată; modalitatea de
excavare (atunci când s-au făcut săpături); fotografii judiciare, eventual şi înregistrări video.

Înainte de ridicarea cadavrului de la faţa locului:

Ideal la toate cadavrele, dar obligatoriu la cele la care se suspectează că au fost

victimele unor agresiuni şi la toate cadavrele care prezintă plăgi împuşcate, se izolează
mâinile cu pungi de hârtie fixate cu benzi adezive, urmând ca la autopsie să se preleveze
diverse tipuri de probe: depozit subunghial, urme de sânge şi / sau factori suplimentari ai
împuşcării, amprente digitale. Când se suspectează o agresiune sexuală, se va pieptăna părul
din regiunea pubiană cu un pieptăn nefolosit, cu dinţi deşi, pentru îndepărtarea oricăror fire de
păr de proveninenţă străină (de la autor / autori). De asemenea, se vor recolta prin smulgere cu
penseta fire de păr (pubian, capilar, axilar) de la victimă, pentru comparaţii. Aceste probe vor
fi ridicate de criminalişti.

Dacă în cursul examinării cadavrului, medicul legist constată prezenţa, pe suprafaţa

acestuia, a diverselor corpuri străine (fire de păr, fragmente de fibre, de plante, fragmente de
sol sau alte materii) sau urme (amprente de buze cu ruj etc.) ce pot constitui probe şi pot fi
alterate prin manipularea şi transportul cadavrului, le sesizează criminaliştilor, pentru a le fixa
şi ridica.

Cadavrul se va ridica numai după primirea unei ordonanţe scrise din partea şefului
echipei de cercetare la faţa locului (procuror, ofiţer de poliţie) prin care se dispune efectuarea
autopsiei medico-legale şi se enunţă şi obiectivele la care trebuie să răspundă raportul de
autopsie medico-legală.

191
Salem A et al Forensic aspects in crime scene investigation

Cadavrului i se va monta o brăţară de identificare, pe care se vor nota fie datele de

identitate (dacă există), fie sexul, vârsta aproximativă, locul şi data când a fost ridicat.

Cadavrul se ridică complet dezbrăcat, piesele vestimentare fiind ridicate de

criminalişti.

Cadavrul se introduce într-un sac din material impermeabil, se transportă cu

autoutilitara la instituţia medico-legală competentă teritorial, unde va fi păstrat, în sacul de
transport, în condiţii optime de refrigerare, până la efectuarea autopsiei medico-legale.

La părăsirea locului faptei, medicul legist şi personalul auxiliar, la fel ca toţi membri
echipei de cercetare la faţa locului, vor depozita echipamentul de protecţie folosit în
containere sau saci speciali, inscripţionaţi „BIOHAZARD” ce vor fi incinerate în locurile
special amenajate. NU se vor arunca mănuşi, salopete, măşti, bonete în coşuri de gunoi
obişnuite şi nici nu se vor lăsa la faţa locului sau în împrejurimi.

În cazul dezastrelor cu număr mare de victime, medicul legist va pătrunde în perimetrul

delimitat pentru cercetare după împărţirea sa prealabilă în zone / sectoare, care sunt
numerotate. În fiecare asemenea sector, va identifica toate cadavrele şi / sau fragmentele
cadaverice, pe care le va numerota şi după fixarea fotografică de către criminalişti, le va
examina.

Examinarea cadavrelor întregi se face după aceleaşi reguli ca în cazurile sus-menţionate.

Examinarea fragmentelor cadaverice trebuie să includă următoarele:

• Descrierea dimensiunilor, a aspectului marginilor, incluzând caracterul vital sau

postvital al acestora.
• Dacă fragmentul respectiv reprezintă exclusiv sau include un fragment cutanat,
precizarea culorii pielii, în vederea stabilirii apartenenţei de rasă.
• Precizarea tipului de ţesut / ţesuturi (cutanat + / - subcutanat, adipos, muscular, osos,
fragmente osoase, fragmente cuprinzând mai multe tipuri de ţesuturi şi organe).
• Regiunea anatomică (uneori foarte dificil de determinat) din care provine acel
fragment, eventual precizarea (unde este posibil) dacă fragmentul provine din partea
dreaptă sau stângă.
• Pe fragmentele ce includ ţesuturi superficiale (piele, fanere, globi oculari) se vor
descrie orice semne particulare vizibile (tatuaje, cicatrici, unghii vopsite,
caracteristicile morfologice ale pilozităţii faciale sau din orice altă regiunea anatomică,
culoarea ochilor, prezenţa de cercei, piercing-uri etc.). Corelarea acestor semne
particulare cu posibilitatea stabilirii apartenenţei lor la o anumită regiune anatomică
reprezintă situaţia ideală ce poate oferi detalii mai precise în vederea identificării.
• Dacă se găsesc fragmente de aparat dento-maxilar sau dinţi izolaţi, aceştia se descriu,
unde sunt arcade întregi sau fragmente se numerotează, se notează lipsuri, carii, lucrări
protetice, fizionomice sau metalice (metal alb sau galben), urmând ca descrierea
amănunţită să fie efetuată necroptic.
• Pentru fragmente corporale mai mari, se notează, dacă sunt prezente, modificările
cadaverice, cu localizarea şi stadializarea acestora.
192
Romanian Journal of Legal Medicine Vol. XV, nr. 3, 2007

• Se consemnează orice leziuni traumatice vizibile, care se descriu după regulile uzuale
(vezi mai sus).
• De asemenea se consemnează orice semne vizibile ale altei patologii decât traumatică
şi semne de tratament, dacă există.
• Se notează dacă fragmentele sunt poluate cu diferite materii (pulberi, fragmente de sol,
cioburi etc.)
Fragmentele se numerotează, se etichetează (se prind etichete incluse în înveliş
impermeabil) şi se introduc în saci de asemenea numerotaţi, corespunzători fiecărei zone sau
fiecărui sector.
Dacă mai multe fragmente, situate în acelaşi sector sau în sectoare diferite, au
caracteristici morfologice sau sunt acoperite de piese vestimentare care indică apartenenţa la
acelaşi cadavru, se va nota acest lucru şi toate fragmentele provenind aparent de la acelaşi
cadavru vor fi numerotate corespunzător şi introduse într-un singur sac, menţionându-se din
ce sector provine fiecare fragment.
Sacii cu cadavre şi fragmente de cadavre sunt transportaţi la instituţia medico-legală
competentă teritorial, iar examinarea lor detaliată şi recoltarea de probe pentru examene de
laborator (radiologice, serologice, genetice, toxicologice etc.) se va face după procedura
standard a autopsiei medico-legale.

Alte activităţi medico-legale ce pot deriva din cercetarea la faţa locului:

Uneori, la locul faptei, sunt găsite diverse persoane, dintre care una sau mai multe pot
fi considerate, din diverse motive, ca având legătură cu presupusa infracţiune, în calitate de
suspect, victimă sau doar martor. Asupra acestora, în funcţie de caz, se pot face mai multe
tipuri de examinări, din care o parte sunt de competenţa medicinei legale şi anume:

• Examinarea medico-legală şi recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii

gradului de intoxicaţie etilică şi / sau a prezenţei în organism a drogurilor şi
metaboliţilor lor (pentru a evalua capacitatea de a da o depoziţie coerentă,
corespunzătoare realităţii, precum şi pentru determinarea eventualelor tulburări de
motricitate şi / sau sensibilitate).
• Examinarea medico-legală în vederea stabilirii prezenţei de leziuni traumatice, a
vechimii şi mecanismului lor de producere, care pot fi corelate cu leziunile evidenţiate
pe cadavru şi cu circumstanţele producerii presupusei infracţiuni (leziuni produse prin
tentativa de autoapărare a victimei, leziuni produse prin mecanisme asemănătoare sau
identice cu cele prezentate de victimă).
• Recoltarea de probe (fire de păr, sânge, salivă) pentru determinarea profilului ADN,
eventual a markerilor serologici şi a morfologiei firului de păr în vederea
comparaţiilor.
• În cazurile în care există mărci muşcate pe corpul victimelor şi / sau pe obiecte /
materiale găsite la faţa locului, se poate solicita efectuarea de către expertul
odontostomatolog a unor mulaje dentare care să fie ulterior comparate cu mulajele
realizate după mărcile muşcate în cadrul expertizei medico-legale
odontostomatologice.
• În cazul în care mărcile muşcate se regăsesc şi pe sau numai pe corpuri găsite la faţa
locului, comparaţiile se vor realiza şi cu mulaje dentare după dentaţia cadavrului.

193
Salem A et al Forensic aspects in crime scene investigation

Menţionăm că în normele metodologice elaborate de ABFO (American Board of Forensic

Odontology), efectuarea unor comparaţii cu valoare probatorie în asemenea cazuri se
realizează prin compararea mulajelor prelevate de la suspecţi şi / sau victimă cu cele efectuate
după mărcile muşcate, de către doi experţi care lucrează independent, fără a se consulta şi fără
a îşi comunica reciproc constatările. Aceştia nu au voie să cunoască nici rezultatele
comaparţiilor între profilele ADN sau / şi markerii serologici ai probelor recoltate de pe
mărcile muşcate şi respectiv de la cadavru şi de la suspecţi.

Fără a avea pretenţia de a fi acoperit integral cazuistica medico-legală, întrucât

varietatea cazurilor va depăşi întotdeauna limitele experienţelor anterioare, fie personale, fie
preluate din cărţi şi articole de specialitate, sperăm că am cuprins în prezentare cea mai
mare parte din activitatea medico-legală „de teren”. Lucrarea de faţă rămâne una deschisă,
putând oricând fi completată cu tipuri noi de cazuri cu care medicii legişti se vor confrunta în
viitor în decursul activităţii lor.

Bibliografie

1. Dermengiu D. – Patologie Medico-Legală, Ed. Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2002

2. Knight B. – Legal aspects of medical practice, 4th Ed., Churchill Livingstone, Edinburgh, 1987
3. Knight B. – Forensic Pathology, 2nd. Ed., London, Sidney, Auckland: Arnold, 1996
4. Mason J.K. – Forensic Medicine for Lawyers, 2nd. Ed., 1983, Butterworths, London
5. Panaitescu V. – Tanatologie Medico-Legală, în Tratat de Medicină Legală, Beliş Vladimir (sub red.), Ed.
Medicală Bucureşti 1995, 40 – 135
6. Vanezis P. – Suspicious Death Scene Investigation, 1996
7. Watson – Forensic Medicine: A handbook for professionals, 1989, Gower Press, Aldershot

194