Sunteți pe pagina 1din 17

Lucrarea XXIX

OBŢINEREA TEMPERATURILOR COBORÂTE


CU AJUTORUL BĂII TERMOSTATICE

Studiul unor fenomene fizice la diferite temperaturi (înalte, coborâte şi


intermediare) cât şi dependenţa lor de temperatură, într-un domeniu cât mai extins
de temperatură, se realizează în mod curent în laboratoarele de cercetare şi de
producţie. În aceste cazuri este necesar un sistem care să asigure obţinerea şi
menţinerea îndelungată a unei temperaturi dorite, din domeniul de temperatură
ales, cât şi trecerea rapidă la o altă temperatură. Unele dintre dispozitivele simple,
folosite în acest scop, este baia termostatică refrigerentă. Cu ajutorul ei pot fi
realizate termostatări (în interiorul băii sau în exterior) la temperaturi cuprinse
între –140 şi +50°C (în cazul în care agentul frigorific este azotul lichid).

Principiul de funcţionare a băii termostatice


În principiu, o baie termostatică constă dintr-un recipient (Fig. 1) în care se
află o substanţă de lucru 2 (de obicei un lichid volatil, având temperatura de
solidificare coborâtă), sursa caldă 3, sursa rece 4, agitatorul 5, dispozitivul de
măsurare a temperaturii 6, un dispozitiv care comandă funcţionarea surselor de
căldură, pus în funcţiune de 6.
În baie se pot realiza mai multe regimuri
termice şi anume: 1) Dacă funcţionează numai
sursa caldă, avem regim de încălzire şi
temperatura substanţei de lucru creşte continuu. 2)
Dacă funcţionează numai sursa rece, avem regim
de răcire a băii şi temperatura substanţei de lucru
scade continuu. 3) Dacă funcţionează concomitent
ambele surse astfel încât cantitatea de căldură
Fig. 1
degajată de sursa caldă în unitatea de timp să fie
preluată de sursa rece, tot în unitatea de timp, avem regim de termostatare
(menţinerea temperaturii substanţei de lucru constantă).
Din punct de vedere teoretic, limitele de temperatură superioară şi inferioară,
între care se poate lucra cu baia termostatică, sunt temperatura sursei calde,
respectiv temperatura sursei reci. Practic, aceste temperaturi limită, între care se
poate lucra cu baia, sunt determinate de substanţa de lucru folosită. Astfel,

239
temperatura cea mai coborâtă care se poate realiza trebuie să fie cu cca 20-30°C
mai mare decât temperatura de solidificare a substanţei de lucru, iar temperatura
cea mai ridicată trebuie să fie cu circa 20-30°C sub temperatura de fierbere a
substanţei de lucru.
În tabelul 1 sunt indicate câteva lichide, folosite în baia termostatică drept
substanţă de lucru, şi domeniul de temperatură ce se poate realiza.
Tabelul 1
Lichidul Temperatura de Temperatura de Domeniul practic de
solidificare în 0°C fierbere în 0°C temperatură ce se
poate realiza ( °C)
Alcool tehnic - 117 78 - 70 + 40
Acetonă - 95 56,5 - 90 + 10
Eter propilic - 122 90 - 100 + 30
Eter butilic - 98 142 - 80 + 70
Izopentan - 160 28 - 140 + 10

Descrierea băii termostatice folosite


Schematic dispozitivul este reprezentat în Fig. 2. Părţile sale componente sunt:

Fig. 2

1 – cuvă din oţel inox 10 – racord de alimentare cu azot


2 – izolaţie termică lichid
3, 4 – capace din oţel şi din plastic 11 – sifon suplu, izolat în plastic, cu
5 – robinet pentru golire electrovană (robinet comandat
6 – schimbător de căldură (sursa electric) pentru racordare la vasul
rece) cu o circulaţie de azot lichid, cu azot lichid
confecţionat din oţel inox 12 – pupitru de comandă, racordat la
7 – termometru cu rezistenţă termometru, agitator, electrovană,
8 – încălzitor electric (sursă caldă) alimentat de la reţeaua de 220 V.
9 – agitator cu elice

240
Baia termostatică cuprinde 12 l de alcool tehnic.
În acest caz, domeniul de temperatură ce se poate realiza este –70°C +40°C.
Pupitrul de comandă a băii termostatice este compus din (Fig. 3):
1 – comutator ce permite alegerea regimului de funcţionare a băii.
Acesta are trei poziţii:
- încălzire
- răcire
- încălzire şi răcire,
2 – potenţiometru gradat în °C pentru fixarea temperaturii în baie la
valoarea dorită,
3 – comutator pentru alegerea regimului de lucru (manual sau automat),
4 – comutator pentru pornire-oprire motor agitator,
5 – două becuri de semnalizare care indică sursa care funcţionează în acel
moment:
- roşu, funcţionează sursa caldă,
- verde, funcţionează sursa rece,
6 – aparat pentru măsurarea temperaturii.

Modul de lucru
Scopul lucrării este de a obţine în baie temperaturi coborâte şi de a etalona
un dispozitiv de măsurare a temperaturii (termocuplu) la aceste temperaturi. A
etalona un termocuplu înseamnă a stabili şi reprezenta grafic dependenţa dintre
t.e.m. generată de termocuplu şi temperatură.
Conform tabelului 1, domeniul de temperatură care se realizează este –70
+40°C. Etalonarea se va face de la temperatura camerei, cca +20°C, până la
–70°C, din 5 în 5°C. În acest scop se vor efectua următoarele operaţiuni:
1. Se introduce în baie, prin orificiul din capac, termocuplul de etalonat, apoi
capetele termocuplului se racordează la miliampermetru care măsoară t.e.m.
generată.
2. Se umple cu azot lichid butelia aparatului. Se introduce în butelie tija de
transfer şi se racordează aceasta la schimbătorul de căldură al băii. Se racordează
apoi orificiul tijei de transfer al azotului lichid la reductorul de presiune al unei
butelii de azot gazos. Se presurizează butelia cu azot lichid la o presiune de max.
0,5 bar. Presiunea azotului gazos din butelie se va citi la manometru cu care este
dotată tija de transfer. Atenţiune: Operaţiunile de mai sus se vor executa numai în
prezenţa laborantului sau a cadrului didactic din laborator.
3. Comutatorul 3 de la pupitru de comandă se aduce în poziţia „manual”.
Comutatorul 1 se aduce în poziţia „răcire”. Se introduce ştekerul pupitrului la
priza specială de ~220 V.

241
4. Se citeşte temperatura din baie la aparatul de măsură 6. Se fixează cu
ajutorul potenţiometrului 2 o temperatură mai mică cu 5°C decât cea indicată de
aparatul 6. Se porneşte agitatorul, folosind comutatorul 4. Becul verde se va
aprinde.
5. Când temperatura se apropie de valoarea aleasă, cu potenţiometrul 2 se
comută 1 în poziţia „încălzire şi răcire”. Se aşteaptă ca becurile verde şi roşu să se
aprindă alternativ. În acest caz se realizează termostatarea băii şi temperatura
rămâne constantă (în limitele preciziei băii ± 0,5°C). Se notează această
temperatură. Se notează indicaţia milivoltmetrului la care este racordat
termocuplu (pentru detalii privind termocuplu vezi lucrarea nr. I).
6. Se fixează cu ajutorul potenţiometrului 2 o temperatură mai coborâtă cu
cca 5°C decât cea citită anterior, apoi se repetă operaţiunile de la punctul 5.
7. În modul descris la punctele 5 şi 6 se va coborî treptat temperatura
până la –70°C.
8. După efectuarea măsurătorilor la această temperatură, se întrerupe accesul
azotului gazos în butelia cu azot lichid, se trece în mod obligatoriu comutatorul 1
în poziţia „răcire”, se opreşte funcţionarea agitatorului, apoi pupitrul este scos de
la priză.
9. Se va trasa graficul E (t.e.m.) = F(t°C) şi se va calcula sensibilitatea
medie a termocuplului folosit. Se va aplica calculul erorilor asupra sensibilităţii
termocuplului.

242
TABELE CONŢINÂND CONSTANTE FIZICE
NECESARE EFECTUĂRII LUCRĂRILOR PRACTICE

Tabel 1
Presiunea vaporilor de apă saturaţi
(ps în torr, gn = 9,80665 m/s2
t, °C ps, torr t °C ps torr t, °C ps torr
0 4,581 10 9,198 20 17,512
1 4,924 11 9,831 21 18,626
2 5,290 12 10,504 22 19,203
3 5,679 13 11,217 23 21,043
4 6,094 14 11,972 24 22,351
5 6,536 15 12,771 25 23,729
6 7,006 16 13,617 26 25,181
7 7,505 17 14,511 27 26,709
8 8,036 18 15,457 28 28,318
9 8,599 19 16,456 29 30,012
10 9,198 20 17,512 30 31,792

Tabel 2
Unele constante ale gazelor
ρ = densitatea gazului în condiţii fizice normale; d = densitatea relativă;
tt = temperatura de topire la 1,013·105 N/m2;
tf = temperatura de fierbere la 1,013·105 N/m2;
λv = căldura latentă specifică de vaporizare; pc = presiunea critică;
t0 = temperatura critică

Gazul ρ d tt tf λv·10–4 pc·10–5 tc


kg/m3 °C °C J/kg N/m2 °C
Aer (fără CO2) 1,293 − − –193 20,90 28 −
Amoniac 0,771 0,68 –77,7 –33,4 136,70 85 133
Azot 1,251 0,79 –210,0 –195,8 20,06 25 –147
CO2 1,977 − –56,6 –78,5 59,36 55 31
Clor 3,214 1,56 –101,0 –34,1 28,21 58 144
Heliu 0,179 0,15 –272 –268 − 2 –268
Hidrogen 0,090 0,06 –259,2 –252,8 45,98 10 –240
Oxid de azot 1,340 − –163,7 –150,2 − 54 –93
Oxid de 1,250 0,79 –207 –192 − 26 –139
carbon
Oxigen 1,429 1,13 –218,8 –182,9 21,32 38 –109

243
Tabel 3
Vâscozitatea gazelor şi vaporilor
(η·10 daP)(kg·m–1 s–1) formula lui Sutherland (1893):
5

η = kT3/2 (T + C))
t°,C 0 20 50 100 150 200 250 300 C
Azot 1,66 1,74 1,88 2,08 2,29 2,46 2,63 2,80 1,04
Argon 2,12 2,22 2,42 2,71 2,96 3,21 3,44 3,67 1,42
Benzen 0,70 0,75 0,81 0,94 1,08 1,20 − − −
Hidrogen 0,84 0,88 0,93 1,03 1,13 1,21 1,30 1,39 0,72
Aer 1,71 1,81 1,95 2,18 2,39 2,58 2,77 2,95 1,17
Heliu 1,86 1,94 2,08 2,29 2,50 2,70 2,90 3,07 –
Ptotoxid 1,37 1,46 1,60 1,83 2,04 2,25 2,46 2,65 2,60
de azot
Oxigen 1,92 2,00 2,18 2,44 2,68 2,90 3,10 3,30 1,25
Metan 1,03 1,09 1,19 1,35 1,48 1,61 1,74 1,86 1,64
Neon 2,98 3,10 3,29 3,65 3,96 4,25 4,53 − 0,56
Vapori de − − − 1,28 1,47 1,66 1,84 2,01 6,50
apă
Gaz 1,17 1,26 1,40 1,63 1,86 2,07 2,27 2,46 3,06
sulfuros
Alcool − − − 1,09 1,20 1,36 1,52 − −
etilic
Acid 1,38 1,46 1,63 1,86 2,07 2,29 2,49 2,67 2,40
carbonic
Oxid de 1,66 1,77 1,89 2,10 2,29 2,46 2,64 2,79 1,02
carbon
Clor 1,23 132 1,45 1,69 1,89 2,10 2,30 2,50 3,50
Cloroform 0,94 1,02 1,12 1,29 1,46 1,60 − − −
Etilenă 0,97 1,03 1,12 1,28 1,41 1,54 1,66 1,79 2,26

Vâscozitatea unor gaze η·105 (în da P)(kg·m–1·s–1) la presiuni înalte

Gazul t°,C p, atm


50 100 300 600 900
Azot 25 1,87 1,99 2,66 3,87 4,95
„ 50 1,97 2,08 2,67 3,70 4,70
„ 75 2,07 2,17 2,68 3,61 4,42
Acid 40 1,81 4,83 − − −
carbonic
Etilena 40 1,34 2,88 − − −

244
Tabel 4
Conductivitate termică (χ ·106, W/m·grd) a gazelor
(χ = 0,25 (9γ – 5) η cv, γ = cp/cv)
Gazul Temperatura t, °C
–200 –100 0 100 500
Argon − 1,09 1,62 2,11 3,60
Clor − − 0,72 − –
Heliu 5,84 10,59 14,15 17,06 –
Hidrogen 5,0 11,23 16,84 21,60 38,90
Kripton − − 0,88 1,10 –
Neon − − 4,65 5,70 –
Azot − 1,58 2,43 3,12 5,42
Oxigen − 1,59 2,44 3,25 –
Xenon − − 0,51 0,70 –
–100 0 100 1000
Aer 1,58 2,41 3,17 7,6
Amoniac − 2,18 3,38 −
Acid carbonic − 1,45 2,23 7,9
Oxid de carbon 1,51 2,32 3,04 −
Etan − 1,80 − −
Etilenă − 1,64 − −
Freon 12 − 0,85 1,35 −
Hidrogen − 1,20 − −
sulfurat
Metan 1,88 3,02 − −
Oxid de azot 1,54 2,38 − −
Protoxid de azot − 1,51 − −
Gaz sulfuros − 0,77 − −
Vapori de apă − 1,58 2,35 5,7(500°C)

245
Tabel 5
cp
Exponentul adiabatic γ = pentru gaze şi vapori
cv
Gazul t, °C γ Gazul t, °C γ
Monoatomice Triatomice (continuare)
Argon 0 1,667 Sulfură de carbon – 1,239
Heliu 0 1,63 CS2
Kripton 19 1,689 Bioxid de carbon 4–11 1,300
Xenon 19 1,666 300 1,22
Neon 19 1,642 500 1,20
Vapori de 310 1,666
mercur

Biatomice Poliatomice
Azot 20 1,401 Acetilenă C2H2 – 1,26
Oxid de azot – 1,394 Benzen C6H6 20 1
Hidrogen 4–17 1,407-8 Benzen C6H6 99,7 1,105
Oxigen 5–14 1,400 Metan CH4 – 1,313
Oxid de carbon 1800 1,297
Bromură de metil – 1,274
Aer (uscat) –79,3 1,405
0–17 1,401-2 Iodură de metil – 1,286
500 1,357 Clorură de metil 19–30 1,279
900 1,32 Propan C3H8 – 1,130
Aer uscat Alcool metilic 99,7 1,256
(200 atm) 0 1,828 Alcool etilic 53 1,133
Aer uscat Alcool etilic 99,8 1,134
(200 atm) –79,3 2,333
Acid acetic 136,5 1,147
Triatomice Cloroform CHCl3 24–41 1,110
Protoxid de azot – 1,324 Cloroform CHCl3 99,8 1,150
Peroxid de azot 150 1,31 Tetraclorură de – 1,130
N2O4NO2 carbon CCl4
Amoniac NH3 – 1,336 Etan C2H6 – 1,22
Ozon – 1,29 Bromură de etil – 1,188
Vapori de apă 100 1,334 Clorură de etil 22,7 1,187
Gazul sulfuros 16–34 1,26
Etilenă C2H4 V 1,264
Gazul sulfuros 500 1,2
Hidrogen – 1,340 Eter etilic 12–20 1,024
sulfurat H2S Eter etilic 99,7 1,112

246
Tabel 6
Călduri specifice ale gazelor şi vaporilor
Gazul t, °C cp, (J/kg grd la 760 torr)
N2O 26–103 892
NO 13–171 971
NO2 27–67 680
Ar 15 523
Aer (uscat) 20 1006
100 1011
500 1092
1000 1192
–100 1008
Aer (100 atm) –80 1902
CS2 86–190 670
C10H16 179–249 2118
CH40 101–223 1917
CHCl3 27–118 603
(C2H5)2O 25–111 1791
Gazul t, °C cv, (J/kg grd)
N2 0 732
Ar 0–2000 3122
H2 50 1005
Aer 0 718
CO 1000 950
1800 1002
H2O vapori 100 1403
CO2 55 691

Observaţie.
Pentru N2, cv = 0,732 + 0,00067 t.
Pentru H2, cv scade cu creşterea densităţii şi cu scăderea tensiunii.
Pentru aer, cv = 0,718 + 0,0,1167 ρ, unde ρ este densitatea în g/ml.
Pentru CO2, cv = 0,691 + 0,889 ρ + 1,42 ρ2.

247
Tabel 7
Coeficienţii termici ai gazelor folosite în termometrie
(Presiunea iniţială p0 = 103 torr, intervalul de temperatură: (t0, t) = 0 … 100°C)

Gazul He H2 N2 aer Ne
αp . 103 3,6580 3,6588 3,6735 3,6728 3,6600
αv . 103 3,6605 3,6620 3,6744 3,6744 3,6617

Tabel 8
Coeficienţii termici ai câtorva gaze
(p0 – presiunea iniţială, (t0 – t) – intervalul de temperatură)
Gazul p0, torr t0–t, °C αp·103grd–1 αv·103grd–1
Aer 230 0 – 1067 – 3,6643
2.104 0 – 100 – 3,887
O2 180 – 230 0 – 1067 – 3,6652
660 0 – 100 – 3,6738
100 atm 0 – 100 4,86 −
CO 230 0 – 1067  3,6648
760 0 – 100 3,669 3,667
CO2 240 0 – 1067 3,6756 −
520 0 – 100 3,7073 3,6981
103 0 – 100 3,7410 3,7262

N2O 760 0 – 100 3,719 3,676


SO2 760 0 – 100 3,903 3,845
NH3 760 0 – 50 3,854

Ar 650 0 – 100 –
3,6680
N2 200 atm 0 – 100 4,34
103 atm 0 – 100 2,18 −

248
Tabel 9
Unele constante ale corpurilor lichide
σ = coeficientul de tensiune superficială la 18°C; η = coeficientul de frecare internă la 18°C;
α = coeficientul de dilatare la 18°C; c = căldura specifică la 18°C;
λt = căldura latentă de topire; λv = căldura latentă de vaporizare;

Lichidul σ·103 η·103 α·105 c tt tf α·10–4 tc pc· 10–2 αt · 10–4


N/m grd–1 J/kg·K °C °C J/kg °C N/m2 J/kg
Acetonă 23,3 0,337 131 2174 –94,3 56,7 52,25 235 53,329 –
Acid acetic 26,0 1,270 107 2090 16,6 118,5 37,62 322 57,328 18,81
Alcool etilic 22,0 1,220 110 2424 –114 78,3 84,44 243 63,995 –
Alcool metilic 22,8 0,632 122 2508 –97 64,7 110,77 240 79,993 –
Alcool propilic 23,6 2,390 95 2383 –127 96,0 68,13 260 51,996 –
Anilină 43,0 4,600 85 2148 –6,2 184,2 43,47 426 53,329 8,78
Apă 72,8 1,050 18 4176 0 100,0 225,34 374 207,182 33,31
Benzen 29,0 0,673 124 1701 5,5 80,2 39,29 288 47,996 12,71
Cloroform 27,0 0,579 126 978 –63,7 61,2 22,15 260 55,995 923,36
Glicerină 66,0 13,930 50 2424 –20,0 290,0 – – – 17,56
Mercur 500 1,590 18 138 –38,9 356,7 28,42 1470 – 1,17
Pentan – 0,244 160 2178 –160 27,9 – 201 43,996 –
Sulfură de carbon 32,0 0,382 121 1003 –112 46,2 35,53 273 73,327 –
Ţitei 26,0 – 92 2132 – – – – – –
Toluen 28,6 0,613 109 1731 –95,1 110,8 36,37 320 42,663 –

249
T a b e l 10
Tensiunea superficială a apei la temperaturi de la 0°C la 80°C

t°C σ·103(N/m) t°C σ·103(N/m)


0 75,49 40 69,54
5 74,75 45 68,6
10 74,01 50 67,8
15 73,26 55 66,9
20 72,53 60 66,0
25 71,78 65 65,1
30 71,03 70 64,2
35 70,29 75 63,3

T a b e l 11
Tensiunile superficiale ale unor gaze condensate faţă de vaporii lor,
la diverse temperaturi

Substanţa t°C σ·103(N/m) Substanţa °C σ·103(N/m)


–271,6 0,354 02 –203,1 18,3
He –270,1 0,224 –193,1 15,7
–268,9 0,098 –183,1 13,2
–248,4 5,61 Ar –188,1 13,2
Ne
–244,9 4,44 –183,1 11,9
–258,1 2,83 N2 –203,1 10,53
H2 –255,1 2,32 –193,1 8,27
–253,1 1,98 –183,1 6,16

250
T a b e l 12
Temperatura de fierbere a apei la diferite presiuni
H – presiunea barometrică în torr (1 torr = 1,33322•102N/m2)
H în torr
0 96,12 98,49 98,88 99,26 99,63 100,00 0,37 0,73
1 8,14 8,53 8,91 9,29 9,67 0,04 0,40 0,76
2 8,18 8,57 8,95 9,33 9,70 0,07 0,44 0,80
3 8,22 8,61 8,99 9,37 9,74 0,11 0,48 0,84
4 8,26 8,65 9,03 9,41 9,78 0,15 0,51 0,87
5 8,30 8,69 9,07 9,44 9,82 0,18 0,55 0,91
6 8,34 8,72 9,10 9,48 9,85 0,22 0,58 0,94
7 8,38 8,76 9,14 9,52 9,89 0,26 0,62 0,98
8 8,42 8,80 9,18 9,56 9,93 0,29 0,66 1,02
9 8,45 8,84 9,22 9,59 9,96 0,33 0,69 1,05
10 8,49 8,88 9,26 9,63 0,00 0,37 0,73 1,09

T a b e l 13

Căldura specifică a apei la diferite temperaturi


t°C J/kg·grd t°C J/kg·grd
0 4218,04 55 4172,48
5 4200,90 60 4174,98
10 4188,40 65 4177,49
15 4180,00 70 4180,49
20 4175,57 75 4182,93
25 4170,80 80 4185,85
30 4168,71 85 4188,75
35 4167,88 90 4191,70
40 4167,88 95 4194,63
45 4168,71 100 4197,97

251
Tabel 14
Densitatea apei şi a mercurului la diverse temperaturi

t°C Apa Mercur t°C Apă Mercur


10 kg/m3
–3
10–3kg/m3 10 kg/m3
–3
10–3kg/m3
0 0,999841 13,5951 30 0,995646 13,5213
1 0,999902 13,5951 40 0,99221 13,4970
2 0,999941 13,5951 50 0,98804 13,4725
3 0,999965 13,5951 60 0,98231 13,4482
4 0,999973 13,5951 70 0,97779 13,4240
5 0,999965 13,5951 80 0,97180 13,4000
6 0,999941 13,5951 90 0,96531 13,3758
7 0,999902 13,5951 100 0,95835 13,3518
10 0,999700 13,5704 150 0,9173 13,2326
20 0,998203 13,5458 200 0,8628 13,1144

T a b e l 15
Densitatea unor lichide

Denumirea Formula chimică ρ•10–3kg/m3 Temperatura °C


Acetona C3H6O 0,792 20
Acid acetic C2H4O2 1,049 18
Alcool amilic C5H12O 0,815 0
Alcool etilic C2H6O 0,789 0
Alcool metilic CH4O 0,792 0
Anilină C6H7N 1,015 0
Apă H2O 1,000 4
Benzen C6H6 0,879 20
Cloroform CHCl3 1,483 18
Eter sulfuric C4H10O 0,716 0
Glicerină C3H8O3 1,260 0
Mercur Hg 13,596 0
Nitrobenzen C6H5O2N 1,21 18

T a b e l 16
Unele constante termice ale corpurilor solide
coeficient de căldura conducti- căldura
temperatura
Denumirea dilatare specifică la vitatea latentă de
de topire °C
(0°–100°C) · 18°C(J/kgK) termică la topire

252
104 (grd–1) 18°C (J/m·sK) λ·10–3(J/kg)
1 2 3 4 5 6
Abanos – 1379 – – –
Alamă 0,188–0,193 383 108,68 – cca 900
Aliaj Wlood – 167 125,40 3,511 65,5
Alpaca 0,184 397 29,26 – cca 1000
Aluminiu 0,238 895 200,64 321,024 cca 658,7
Argint 0,197 254 422,18 87,780 960,5
Aur 0,145 134 292,60 66,462 1063
Bismut 0,135 130 7,94 52,855 271
Bronz 0,171–0,212 435 58,52 – –
Cadmiu 0,316 238 91,96 57,099 320,9
Calciu – 711 – – 810
Carbon 0,012 460 – – –
Diamant
Carbon grafit 0,079 669 154,66 – –
Ceară 7,1–15,2 – – 176,814 63
Cobalt 0,124 431 – 243,276 1490
Constantan 0,152 418 22,57 – –
Cositor 0,230 230 65,63 58,520 231,9
Crown 0,09 669 0,669 – –
Cuarţ 0,134 794 6,688 – –
Cuarţ 0,08 794 13,794 – –
Cuarţ topit 0,006 – 1,003 – –
Cupru 0,167 393 384,560 17,556 1083
Ebonit 0,840 – 0,167 – –
Faianţă 0,040 – 1,045 – –
Fier 0,121 497 58,520 9,752 1530
Flint 0,079 502 0,585 – –
Fontă 0,114 – 0,120 – –
Gheaţă 0,510 1045 2,508 33,285 0
Invar 0,009 – 45,980 – –
Iridiu 0,066 1338 58,520 – 2350
Magnolin 0,238 – – – –
Magneziu 0,261 1045 138,840 30,090 651
Manganiu 0,181 418 21,736 – –
Molift 0,04–0,580 1379 0,209 – –
Nichel 0,128 460 58,520 24,369– 1432
30,514
Nicrom 0,123 – – – cca 1100
Osmiu 0,068 129 – – 2500
Oţel 0,106 502 45,980 – –
Paladiu 0,118 247 70,224 – 1557
Parafină 1,070–4,700 – 0,209 14,672 38–36
Platină 0,091 117 69,388 – 1770
Plută – 2884 0,418 – –
Potasiu 0,380 711 96,140 6,563 62,3
Sodiu 2,260 1233 133,760 13,251 97,5

253
Stejar 0,05–0,500 1379 0,209 – –
Stuf 1,180 731 2,09 3,917 106,8–119,2
Tantal 66 1379 54,340 – 2800
Wolfram 0,045 155 158,840 – 380
Zinc 0,291 389 110,770 11,746 419,400

T a b e l 17
Sensibilitate medie (0–100°C) a câtorva termocuple

Termocuplul S,µ V/grd


Platină–platină + rodiu 6,4
Constantan–argint 41
Cupru–constantan 40
Fier–nichel 33–52
Bismut–fier 92
Telur–platină 550

T a b e l 18
Variaţia sensibilităţii câtorva termocuple cu temperatura

Temperatura °C S, µV/grd S, µV/grd


cupru–constantan platină–platină–rhodiu
20 38 5,8
100 44,5 7,2
200 50 8,4
300 54,9 9,1
400 58 9,6
500 60 9,9

T a b e l 19
Corecţiile lui Harkins pentru metoda stalagmometrică de determinare
a tensiunii superficiale

R/V 1/3 f(R/V 1/3) R/V 1/3 f(R/V 1/3)


0,00 1,0000 1,00 0,6098
30 0,7256 1,05 6179
35 7011 1,10 6280
40 6828 1,15 6407
45 6669 1,20 6535
50 6515 1,25 6521
55 6362 1,30 6401
60 6250 1,35 6230
65 6171 1,40 6033
70 6093 1,45 5847
75 6032 1,50 5673
80 6000 1,55 5511

254
85 5992 1,60 5352
90 5998
95 6034

T a b e l 20
Variaţia vâscozităţii apei cu temperatura
Temperatura Vâscozitatea Temperatura Vâscozitatea
(°C) η·103[daP] t(°C) η·103[daP]
0 1,775 25 0,895
10 1,309 30,73 0,790
12 1,288 39,32 0,667
13,5 1,183 47,03 0,582
15 1,143 55,54 0,507
17 1,105 64,02 0,449
17,5 1,065 72,54 0,400
19,1 1,031 80,75 0,362
20 1,012 90,10 0,320
22,02 0,958 98,09 0,300

255