CUPRINS

Capitolul 1.Constructia sociala a personalitatii

Capitolul 2.Modele alternative in evaluarea personalitatii

2.1.Modelul clasic dispozitional

2.2.Modelul situational

2.3.Modelul interactionist
 CAPITOLUL 1

Constructia sociala a personalitatii

Personalitatea este un sistem structurat si coerant de dispozitii

relative stabilite a caror interactiune ne confera unicitate in gandire si
comportament.

De-a lungul timpului au fost propuse o multitudine de concept cu

referire la presupusele elemente ultime ale personalitatii precum: instincte,
valori, constructe, trebuinte, scopuri. Dintre toate acestea insa, cel mai
influient si mai longeviv concept s-a dovedit a fi cel de trasatura de
personalitate.Brody spunea ca trasatura de personalitate este “o entitate
ipotetica ce explica tendinta unui individ de a se comporta intr-o maniera
similara in diverse situatii”.

Personalitatea autoritara este tipul de personalitate conservatoire a

carei trasatura dominant este intolerant fata de straini si minoritari, dar
care adopta o atitudine abedineta fata de cei care detin puterea.

In urma unor cercetari a rezultat ca o personaliate autoritara

manifesta prejudecati si adopta atitudini negative nu doar fata de un singur
grup etnic (evrei, tigani, arabi, etc.).Aversiunea acestor personae pare s se
indrepta spre toti cei care nu se incadreaza in grupul etnic de care apartine
persoana in cauza si in sistemul de valori pe care aceasta si grupul ei le
adopta.Comportamentul social al personlitatii autoritare este dominat de
intolerant fata de straini si minoritari, de obedineta fata de cei ce detin
puterea, de tendinta de a-si creste copiii dupa precepte rigid-traditionale si
de a vota grupari politice conservatoire.

Orientarea psihologilor perosnalitatii spre cercetarea determinantilor

interni ai comportamentului conduce, de cele mai multe ori, la o fireasca
neglijare a rolului jucat de factorii sociali.In cadrul teoriilor personalitatii,
determinantilor sociali li se rezerva, in cel mai bun caz, cel mult un rol
minor in constructia personalitatii.Ca urmare, psihologi sociali, sustinuti de
rezultatele spectaculoase ale unor experimente realizate de o serie de
cercetari de exceptie, au intrat intr-o lunga si acerba disputa cu psihologii
personalitatii.Aceasta disputa este cunoscuta sub numele de dezbaterea
trasatura-situatie si nu si-a pierdut actualitatea.

Dezbaterea trasatura-situatie pune fata in fata cele daua conceptii

opuse cu privire la factorii determinate in constructia personalitatii:
psihologia sociala, care accentueaza rolul decisive al factorilor sociali
(situatia), si psihologia personalitatii, care subliniaza importanta factorilor
interni (trasaturile de personalitate).

CAPITOLUL 2

Modele alternative in evaluarea personalitatii

Cunoastera personalitatii este cu siguranta una dintre cele mai mari

aventuri, care pe de o parte a animt atat curiozitatea omului de rand, cat si
a celui de stiinta, pe de alta parte a avut atat o miza pragmatic,cat si una
gnoseologica.

2.1.Modelul clasic dispositional

Modelul clasic dispositional (modelul trasaturilor) este una dintre

primele conceptii teoretice si metodologice, care s-a constituit si a dominat
cercetarile dedicate masurarii personalitatii, inca de la debutul lor, a fost
abordarea bazata pe trasaturi.Unele conceptii teoretice si metodologice au
fost elaborate de Allport, Cattell si Eysenck, despre care se poate spune ca
au fost esentiale.

Allport este primul personolog care a propus o conceptualizare si o

descriere a personalitatii in termini de trasaturu, incercand sa clarifice
modul de oraganizare structural-dinamica a acestora.Conceptul de
trasatura a fost introdus in 1921.Cativa ani mai traziu au fost lansate opt
asertiuni cu privire la trasaturi si anume:

1. Trasaturile au mai mult decat o existent nominal;

2. Trasaturile sunt mai generalizate dact habitudinile sau
obisnuintele comportamentale;
3. Trasaturile sunt dinamice sau cel putindeterminative pentru
comportament;
4. Trasaturile pot fi determinate in mod empiric;
5. Trasaturile dispun de o independent doar relativa in raport cu alte
trasaturi
6. Trasaturile nu sunt sinonime cu judecata morala sau sociala;
7. Trasaturile pot fi vazute concomitant din perspective personalitatii
care le contine sau din perspective distributiei lor la nivelul
populatiei;
8. Actele sau comportamentele si chiar habitudinile care sunt
inconsistente cu o trasatura nu pot fi considerate automat dovezi
ale inexistentei inei anumite trasaturi.

2.2.Modelul situational

Masurarea personalitatii, realizata pe baza conceptiei si metodologiei

propuse de modelul dispositional, asa cum arata déjà, a fost frecvent
criticat din cauza lipsei unor dovezi empirice solide, care sa certifice faptul
ca aceasta ar dispune intrinsic de o consistenta comportamentala cross-
situationala, asa cum s-a postulat initial.

Modelul situational presupune ca manifertarile comportamentale

sunt initinte si directionate exclusive din exterior,de catre factorii
situationali care actioneaza asupra prsoanei intr-un anumit context, si nu
de catre predispozitiile interne. Lundin (1961) afirma:

“Trasaturile nu sunt cauze ale comportamentului, cid oar termini

descriptive aplicati unei clase generale de raspunsuri ce par sa aiba ceva in
comun.”

Facand o analiza a cercetarilor extreme de variate care au incercat sa

explice aceste biasuri perceptive ale evaluatorilor, Epstein (1979) arata ca
cercetarile effectuate si invocate de situationisti au dus la concluzii precum:

- sentimentul ca poti preciza comportamentul altora adduce evaluatorului

de rand o anumita gratificatie emotional;

- comportamentele sunt mai usor de clasificat in functie de oamnei decat

sunt situatiile;

- oamenii opereaza cu teorii implicite care induc o anumita consistent

perceptive intrucat presupune consecventa persoanei;

- efectul de “halo” duce la convergenta unei impresii/evaluari in raport cu

altele, anterior realizate;

- observatorul este intotdeuna prezent in situatia observata, ceea ce

conduce la un esantion perceptive biasit;

- exista tendinta observatorului de a echivala acele comportamente externe

care ii trezesc emotii similar;

- exista tendinta de a generaliza de la putinele attribute care sunt in mod

real stabile-de pilda, inteligenta-lacele care nu sunt;

- limbajul natural creeaza si el un bias in favoarea consistentei interne a

personalitatii, intrucat exista mult mai multi termini descriptive ai
personalitatii decat ai situatiei; faptul determina o asociere mai mare a
acestor attribute cu persoana, in detrimental situatiei.
 2.3.Modelul interactionist

In explicarea consistentei comportamentului,fiecare din modelele

prezentate anterior- modelul trasaturilor si modelul situational – s-a
focalizat unilateral fie asupra factorilor intreni ai persoanei, fie asupra
conditiilor exterioare acesteia.

Ca o alternative la modelul trasaturilor si modelul situational a fost

propus modelul interactionist sau biocognitivist.Analizand clivajul trasaturi
versus situatie ce a caracterizat psihologia personalitatii, Kenrick si
Dantchik (1983) aratau ca interactionusmul este intr-adevar un
compromise fericit care permite ambelor part ice au intrat initial in disputa
sa concluzioneze ca in cele din urma fiecare a avut dreptate.
 Bibliografie

1.Adrian Neculau-Manual de psihologie sociala, Editura Polirom, editia a

II-a revazuta,2004

2.Mihai Curelaru- Reprezentari sociale,Edituara Polirom, editia a II-a

revazuta,2006

3.Romeo Zeno Cretu- Evaluarea Personalitatii,Modele alternative,

Editura Polirom, 2005