ANALIZA MODIFICĂRILOR STRUCTURALE PRODUSE

ÎN COMERŢUL INTERNAŢIONAL AL ROMÂNIEI DUPĂ ANUL 1990

Lector drd. Ioana Bianca CHIŢU

Lector drd. Marius BĂLĂŞESCU

A analiza comerţul exterior al României de după anul 1990 presupune şi o

scurtă trecere în revistă a evoluţiei acestui sector de activitate pe parcursul anilor de
regim comunist. Datele obţinute din primul Anuar Statistic, editat după
evenimentele din decembrie 1989 arată contribuţia politicii de obţinere a unei
„datorii zero” în ridicarea nivelului de trai al „omului nou”. Dintr-o scurtă privire
peste coloana sold, se poate observa că tendinţa generală a balanţei comerciale a
României era deficitară. Astfel în 30 de ani ( între 1950 şi 1980) exporturile au fost
valoric mai mari decât importurile în doar 6 cazuri (1956, 1959, 1960, 1965, 1973,
1976). După 1980, o nouă dorinţă a regimului ceauşist (de a transforma România
într-o ţară fără datorii externe) a impus o evoluţie total contrară: în toţi cei 9 ani
valoarea exporturilor s-a situat cu mult peste valoarea importurilor.

Situaţia importurilor şi a exporturilor în perioada 1950-1989

Tabel 1
Anii Export Import Sold Anii Import Export Sold
1950 1274 1461 -187 1970 11105 11761 -656
1951 1580 1636 -56 1971 12606 12616 -10
1952 1826 3183 -357 1972 14373 14465 -92
1953 2196 2777 -581 1973 18576 17418 1158
1954 2216 2328 -112 1974 24226 25548 -1337
1955 2530 2771 -241 1975 26547 26548 -1
1956 2661 2414 247 1976 30504 30294 210
1957 2465 2951 -486 1977 34684 34879 -195
1958 2810 2890 -80 1978 36821 40619 -3798
1959 3134 3012 122 1979 43467 48792 -5325
1960 4302 3887 415 1980 50963 59006 -8043
1961 4755 4888 -133 1981 167702 164671 3031
1962 4908 5646 -738 1982 147721 124851 22870
1963 5490 6132 -642 1983 167692 130237 37455
1964 6000 7009 -1009 1984 206303 161114 45189
1965 6609 6463 146 1985 178031 147023 31008
1966 7117 7279 -162 1986 163989 135781 28208
1967 8372 9277 -905 1987 167850 132984 34866
1968 8811 9654 -843 1988 182258 122263 59995
1969 9799 10443 -644 1989 167780 134982 32798

Sursa: Anuarul Statistic al României 1991, Comisia Naţională de Statistică, pg 604-605

(datele sunt exprimate în milioane lei valută pentru perioada 1950-1980,

respectiv în milioane lei pentru perioada 1981-1989)
 Situaţia anului 1988 arată foarte clar până unde s-a putut ajunge în materie
de planificare greşită a comerţului exterior. Astfel, importurile au fost puternic
restricţionate, situându-se la doar 72,24% din valoarea importurilor din 1981 şi la
doar 67,08% din valoarea exporturilor din acel an. O asemenea situaţie, total
anormală, se reflectă în ţară prin numeroasele lipsuri, atât ale producţiei autohtone
ce erau dirijate cu prioritate la export, cât şi a produselor străine, ce constituiau o
adevărată „rara avis”.
Tabelul următor (tabelul 2), ce înfăţişează evoluţia comerţului exterior al
României pe grupe de mărfuri în perioada 1950-1989 reflectă schimbările majore
intervenite în economia României.
Astfel dintr-o ţară cu o economie preponderent agrară care avea nevoie de
masive importuri de maşini şi utilaje industriale precum şi de alte mărfuri
industriale (categorii ce deţin 48,5% din totalul importurilor în 1950), România
devine un puternic exportator de astfel de mărfuri ce deţineau, în 1989, 47,36% din
totalul exporturilor (faţă de doar 5,5% în 1950).
Merită menţionat, de asemenea, şi rolul major jucat de masivele importuri
de combustibil, materii prime, minerale şi metale pentru existenţa unui puternic
sector industrial într-o ţară cu rezerve naturale extrem de reduse. În 1989, de
exemplu, aceste importuri au reprezentat 56,03% din totalul importurilor efectuate.
Deschiderea economică survenită în evoluţia României în urma
schimbărilor de regim politic de după decembrie 1989 a produs, după cum era şi
normal, profunde schimbări în dinamica, volumul, structura şi destinaţia comerţului
exterior al României. Cea mai importantă dintre acestea şi cu profunde efecte la
nivel macroeconomic, dar şi microeconomic constă în evoluţia negativă a balanţei
comerciale de-a lungul întregii perioade de după 1990. La această situaţie
considerăm că au contribuit atât situaţia importurilor, cât şi cea a exporturilor. În
ceea ce priveşte creşterea importurilor printre cauze se pot număra:
• nevoia de resurse prime (petrol, gaze etc.);
• nevoia de tehnologii şi utilaje performante;
• liberalizarea pieţei pentru produsele străine de larg consum;
• competitivitatea mai mare a produselor străine;
• prevederea noilor contracte de colaborare semnate de România cu
Uniunea Europeană şi cu CEFTA.
Trebuie remarcat totuşi că această evoluţie defavorabilă a survenit pe
fondul unui puternic regres economic; PIB-ul României se situa în anul 1999 la
76% din nivelul efectiv (real) înregistrat în anul 1989. Se poate considera că acesta
este un argument pentru un consum mai redus atât al societăţii în ansamblul ei, cât
şi al consumatorilor casnici, persoane fizice. Nivelul acestui consum, care nu a mai
fost limitat şi raţionalizat precum în perioada anterioară, a contribuit însă la
evoluţia defavorabilă a balanţei comerciale a României. Toate aceste evoluţii au
condus la înlăturarea acelui mit ceauşist al „datoriei externe zero”: la 31 decembrie
2000 datoria externă a României era de 6857,6 milioane $, după ce cu 2 ani înainte
era de 9308,1milioane$ (cu 35,73% mai mare).
Evoluţia comerţului exterior al României pe grupe de mărfuri în perioada 1950-1989

Tabel 2
1950 1960 1970 1980 1985 1989
Comerţ
exterior
export 1274 4302 111074 50962 178031 167779
import 1460 3887 11760 59006 147022 164982
sold -186 415 -655 -8043 31008 32797
Maşini,
utilaje şi
mijloace de
transport 53 716 2490 12679 51047 49067
export 559 1308 4739 14533 32563 34360
import -506 -592 -2248 -1854 18483 14706
sold 430 1592 2512 15031 53675 53921
Combustibil, 343 1331 3664 29659 83175 75633
materii 86 260 -1151 -14646 -29500 -21711
prime,
minerale,
metale
export 21 92 797 4945 18722 15933
import 65 289 702 3785 9818 7470
sold -44 -197 95 1160 8903 8462
Produse
chimice,
îngrăşăminte,
cauciuc, 56 108 307 1144 2811 3399
export 16 40 181 312 1016 1260
import 40 68 126 532 1795 2139
sold 368 634 1130 2447 8285 6928
Materiale de 311 520 1187 3349 8352 7329
construcţii şi 57 111 -56 -901 -67 -401
accesorii
export 0 0,3 4,2 15,6 18,8 25,4
import 0,3 11,6 18,9 36,5 30,2 13
sold -0,3 -11,3 -14,7 -20,9 -11,4 12,4
Materii prime
nealimentare
şi produse
prelucrate
export 147 392 501 2115 2736 939
import 9 85 265 3374 43311 2322
sold 138 306 235 -1258 -1575 -1382
Animale vii
export 180 518 1342 4344 10988 7162
import 5 98 257 1880 2799 1980
sold 175 420 985 2463 8188 5182
 1950 1960 1970 1980 1985 1989
Materii prime
pentru
producerea 17 250 2018 29746 29746 30401
mărfurilor 149 200 643 4954 4954 4612
alimentare 132 50 1374 24791 24791 25788
Sursa: Anuarul Statistic al României 1991, Comisia Naţională de Statistică, pg 610-611

(datele sunt exprimate în milioane lei valută pentru perioada 1950-1980, respectiv
în milioane lei pentru perioada 1981-1989)

Structura comerţului exterior al României pe secţiuni conform CSCI pe

anul 2000 se poate vedea in tabelul 3.

Structura comerţului exterior al României pe secţiuni conform CSCI

Tabel 3
Export FOB Import CIF

(mil$) % (mil $) %
Total 10336,5 100 13054,5 100
Alimente şi animale vii 244,9 2,4 710,7 5,4
Băuturi şi tutun 23,4 0,2 145,7 1,1
Materiale crude, necomestibile 939,7 9,1 559,1 4,3
Combustibili minerali, lubrifianţi şi
materiale derivate 742,9 7,2 1583,3 12,1
Uleiuri, grăsimi şi ceruri de origine
animală şi vegetală 19,8 0,2 33,9 0,3
Produse chimice şi produse derivate 604,6 5,8 1301,4 10,0
Mărfuri manufacturate 2025,1 19,5 3491,5 26,7
Maşini şi echipamente pentru
transport 1948,2 18,8 3808,2 29,2
Articole manufacturate diverse 3806,1 36,7 1420,0 10,9
Mărfuri şi tranzacţii neclasificate 11,9 0,1 0,7 0,01
Sursa: Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice

Cum s-a ajuns totuşi la o asemenea situaţie? Există semnale conform

cărora situaţia prin care trece România este în curs de redresare? În lucrarea
intitulată „Comerţul exterior şi dezvoltarea economică în România”, V. Cojanu
subliniază „Ceea ce marchează în mod deosebit începutul transformărilor
economice (de după 1990) este scăderea exporturilor alături de investiţii, la
aproape jumătate din valoarea anului anterior. Aceasta avea loc pe fondul unei
reorientări de fluxuri de import-export care, deşi nu de amploarea celei din anii ’50,
urma totuşi să fie decisivă pentru noua configuraţie a schimburilor noastre externe
(tabel 4).
Schimburile externe ale României în anii 1989 şi 1991
 Tabel 4
Exporturi către Importuri din
(% din total) (% din total)
Direcţia geografică
1989 1991 1989 1991
Ţările est-europene 42,3 27,4 43,5 26,2
Ţările dezvoltate 41,5 57,1 15,4 44,7
Ţările în curs de dezvoltare 16,2 15,5 41,1 29,1
Sursa: GATT, Trade Policy Review, Romania, 1992, Vol I, pg 22

În aceste condiţii, slaba performanţă a exporturilor româneşti exprimă în

primul rând competitivitatea scăzută a mărfurilor, ceea ce a împiedicat agenţii
economici să pătrundă pe alte pieţe internaţionale. O altă explicaţie, mai ales pentru
1990 este „influenţa exercitată pe plan intern asupra ofertei de export de
redirecţionarea resurselor către satisfacerea nevoilor de bază ale populaţiei”1. Este
interesantă şi o comparaţie a României cu ţările vecine (tabel 5).

Evoluţia exporturilor ţărilor est-europene pe piaţa ţărilor dezvoltate

Tabel 5
Ţara 1990 1991
Bulgaria - -
Cehoslovacia 12,4 36,3
Ungaria 13,4 6,9
Polonia 20,6 28
România 40 13,7
- -
38,4 22,8
Sursa: Cojanu, V. Comerţul exterior şi dezvoltarea economică în România, p 94

Curând însă condiţiile neprielnice aveau să se reducă, iar în domeniul

politicilor de comerţ exterior aveau să-şi spună cuvântul noile principii ale unei
economii de piaţă. Unul dintre ele a constat chiar în desfiinţarea monopolurilor de
stat în comerţul exterior, măsură care avea să deschidă calea unei liberalizări de
anvergură a schimburilor externe de mărfuri şi servicii, precum şi a circulaţiei
mijloacelor de plată străine. Aria schimbărilor a cuprins în principal:
• transformarea întreprinderilor de stat de comerţ exterior în societăţi
comerciale;
• libertatea de a face export şi import, indiferent de forma de proprietate;
• relaxarea regimului licenţelor de export şi de import;
• dreptul de a deţine, a cumpăra şi a vinde valută pe piaţa internă;
• iniţierea unui regim efectiv de stimulare a exporturilor.

1
Cojanu, V. Comerţul exterior şi dezvoltarea economică în România Bucureşti,Editura
IRLI, 1997
 Evoluţiile au fost rapide, astfel încât după câţiva ani, agenţi economici
privaţi au ajuns să deţină ponderi importante în comerţul exterior al României
(tabelul 6).

Ponderea deţinută de agenţii economici cu capital privat

în comerţul exterior al României

Tabel 6
Anul 1994 1995 1996 1997 1998 1999
Agenţii economici
cu capital integral privat 40,3 41,2 51,4 54,8 48,9 65,7
Alţi agenţi economici 59,7 58,8 48,6 45,2 51,1 34,3
Sursa: Comisia Naţională de Statistică, Anuarul Statistic al României 2000, pg 454

Totuşi cât de sănătoase pot fi aceste creşteri galopante mai ales în condiţiile
existenţei unui deficit al balanţei comerciale de aproape 3 miliarde dolari în anul
2000? Într-un raport al reuniunii Senatului Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din
România (AOAR) din martie 1999 este menţionată şi situaţia balanţei comerciale a
României, ”explicarea situaţiei în care ne aflăm constă în faptul că economiei
româneşti îi lipsesc doi vectori esenţiali ai potenţialului de dezvoltare durabilă:
capacitatea de a-şi creşte exporturile într-un ritm mai ridicat decât cel al
importurilor, mai ridicat decât rata de creştere medie a economiei mondiale şi
capacitatea de a-şi asigura o rată de acumulare corespunzător de mare pentru a
conduce la o retehnologizare rapidă, bazată pe resurse reînnoibile, fără a afecta
ritmul de creştere decent al consumului intern”.
Conform specialiştilor, starea de criză a economiei româneşti nu a început
în 1990 ci mai devreme, odată cu anii ’70. Comerţul exterior nu a scăpat acestei
tendinţe, în ciuda datelor care indică balanţe comerciale excedentare în anii ’80.
Tocmai în această perioadă are loc o deteriorare continuă a poziţiei deţinute de
exporturile noastre în comerţul mondial: de la aproape 0,6% în 1970 la 0,15% în
1995. Acest lucru este explicabil prin evoluţia stagnantă a productivităţii
produselor româneşti.
La export, produsele provin din ramuri care au început să se dezvolte în
primii ani ai economiei centralizate – dacă nu din cele existente până atunci – fără
să se mai cunoască între timp schimbări semnificative în nomenclatorul de produse.
Ele constituiau, în urmă cu mulţi ani produse foarte căutate la export. Astăzi
producţia lor este generalizată la nivelul ţărilor în curs de dezvoltare care pot oferi
factori de producţie cel puţin la aceleaşi condiţii ca şi România. Nici unul dintre
produsele existente în exporturi nu conţin tehnică de vârf. Chiar dacă în ultimul
timp s-au făcut achiziţii de linii tehnologice moderne în economia românească,
produsele oferite la export nu sunt deloc atractive.
La import se pot distinge cu uşurinţă două trăsături definitorii. Pe de o
parte, produse indispensabile funcţionării aparatului economic deţin poziţii
însemnate. Numai ţiţeiul, gazele şi cărbunii – absolut necesare industriei –
reprezintă un sfert din importurile noastre. Importăm aproximativ 1% din minereul
de fier cerut pe plan mondial. Alte zece procente revin produselor indispensabile
funcţionării industriilor de export. Produsele importate sunt destinate acoperirii
necesarului de tehnologie, în special pentru industriile existente. Ele nu generează
noi structuri de producţie, ci doar alte produse pentru consumul final. Ca şi la
export lipsesc, sau deţin ponderi foarte mici, mărfurile cu un grad înalt de
prelucrare, ceea ce demonstrează că industria are încă nevoi de bază.
Un adevărat punct culminat pentru situaţia balanţei comerciale a României
a constituit-o anul 2000, când măsurile guvernului Isărescu de promovare a
IMM-urilor au dus la o creştere a exporturilor cu 20% (din păcate concomitentă cu
o creştere la fel de importantă a importurilor). Bineînţeles, situaţia comerţului
exterior al României este în continuă modificare. Faptul că o mare parte din acest
comerţ se desfăşoară cu ţări ale Uniunii Europene, deci cu economii competitive,
dezvoltate, lasă urme de speranţă pentru modificări în mai bine atât valorice, cât şi
structurale.

BIBLIOGRAFIE

1 COJANU, V. Comerţul exterior şi dezvoltarea economică în

România, Bucureşti, Editura IRLI, 1997

2 SUTĂ, N. Comerţul internaţional şi politici comerciale

(coord) contemporane, Bucureşti, Editura All, 1995

3 KOTLER, Ph. Principiile marketingului, Bucureşti, Editura Teora,

(coord) 1998

4 *** Comisia Naţională de Statistică, Anuarul Statistic al

României 1990

5 *** Comisia Naţională de Statistică, Anuarul Statistic al

României 2000

6 *** Colecţia Ziarul financiar ianuarie- iunie 2000

7 *** www.europa.eu.int