Rez Avramviorica

TEZĂ DE DOCTORAT “INSTALAŢII DE EPURARE A LIXIVIAŢILOR PROVENIŢI DIN DEPOZITELE DE DEŞEURI MENAJERE”
MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII BUCUREŞTI
REZUMAT
INSTALAŢII DE EPURARE A LIXIVIAŢILOR
PROVENIŢI DIN DEPOZITELE
DE DEŞEURI MENAJERE
TEZĂ DE DOCTORAT
VIORICA AVRAM
Conducător ştiinţific
prof.univ.dr.ing. Marin SANDU
2011
UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII BUCURESTI

FACULTATEA DE HIDROTEHNICĂ
1/36
TEZĂ DE DOCTORAT
“INSTALAŢII DE EPURARE A LIXIVIAŢILOR PROVENIŢI DIN DEPOZITELE DE DEŞEURI MENAJERE”
CUPRINS
CAP. 1 INTRODUCERE ..................................................................................................................................................... 3
1.1 DATE GENERALE ................................................................................................................................................................ 3
1.2 NECESITATEA OBIECTIVĂ A SUBIECTULUI ......................................................................................................................... 3
CAP. 2. COMPOZIŢIA DEŞEURILOR MENAJERE ................................................................................................... 6
2.1 CARACTERISTICILE DEPOZITELOR ŞI EMISII GENERATE ................................................................................................... 10
2.1.1 Gazul de fermentare .................................................................................................................................................... 11
CAP. 3. LIXIVIATUL........................................................................................................................................................ 15
3.1 ELEMENTE DE DEFINIRE ŞI FORMARE .............................................................................................................................. 15
3.2. SISTEME DE COLECTARE A LIXIVIATULUI ....................................................................................................................... 17
3.2.1 Cerinţe constructive pentru barieră, impermeabilizare şi sistemul de drenaj al lixativiatului .................................. 17
3.3. CARACTERIZAREA FIZICĂ, CHIMICĂ ŞI BIOLOGICĂ A LIXIVIATULUI PROVENIT DIN DEPOZITELE DE DEŞEURI
MENAJERE ............................................................................................................................................................................ 26
3.3.1. Elemente generale ...................................................................................................................................................... 26
3.3.2. Prevederi legislative privind epurarea lixiviatului..................................................................................................... 26
3.3.3. Procese specifice de formare a lixiviatului ................................................................................................................ 27
3.3.4. Factori care influenţează calitatea şi cantitatea lixiviatului....................................................................................... 29
3.3.4.a Variaţia în timp a compoziţiei lixiviatului .............................................................................................................. 29
3.3.4.b.Vârsta depozitului .................................................................................................................................................... 29
3.3.4.c.Temperatura .............................................................................................................................................................. 30
3.3.4.d.Conţinutul de oxigen disponibil din deşeuri ............................................................................................................ 30
3.3.4.e.Umiditatea deşeurilor ............................................................................................................................................... 30
3.3.4.f.Omogenitatea masei depozitate ................................................................................................................................ 31
3.3.5. Compoziţia lixiviatului ............................................................................................................................................... 32
3.3.6. Exemple de calitate a lixiviatului la depozite din România ..................................................................................... 36
3.3.7.Concluzii ...................................................................................................................................................................... 41
CAP. 4 STADIUL ACTUAL AL TEHNOLOGIILOR DE EPURARE AVANSATA A APELOR UZATE .......... 42
4.1. INTRODUCERE ................................................................................................................................................................. 42
4.2. METODE DE EPURARE A LIXIVIATULUI ........................................................................................................................... 45
4.2.1. Metoda biologică de epurare ...................................................................................................................................... 45
4.2.2. Epurarea biologică avansată (eliminarea azotului şi fosforului) ............................................................................... 47
4.2.3. Tehnologii performante de îndepărtare biologică a azotului şi fosforului [92] ........................................................ 50
4.2.3.1. Procedeul A2/O ........................................................................................................................................................ 50
4.2.3.2. Procedeul BARDENPHO ....................................................................................................................................... 51
4.2.3.3. Procedeul UCT ........................................................................................................................................................ 52
4.2.3.4. Procedeul VIP.......................................................................................................................................................... 53
4.2.3.5. Procedeul MBR cu UF ............................................................................................................................................ 53
4.2.3.6. Parametrii de proiectare ai procedeelor biologice de îndepărtare combinată a azotului şi fosforului .................. 54
4.3. PROCESE UTILIZATE ÎN SCHEMELE DE EPURARE LIXIVIAT .............................................................................................. 55
4.4. RECIRCULAREA LIXIVIATULUI ........................................................................................................................................ 58
4.5. PROCEDEE COMBINATE ................................................................................................................................................... 59
4.6. EVALUARI COMPARATIVE ALE METODELOR DE EPURARE PENTRU UN LIXIVIAT GENERAT DE UN DEPOZIT ÎN „FAZA
METANOGENĂ”. ................................................................................................................................................................... 59
CAP. 5. SOLUŢII APLICATE ÎN ŢARA PENTRU EPURAREA LIXIVIATULUI STUDII DE CAZ .............. 61
5.1. ELEMENTE TEORETICE PRIVIND OSMOZA INVERSĂ......................................................................................................... 61
5.2.TIPURI CONSTRUCTIVE DE MEMBRANE ............................................................................................................................ 64
5.3. EXEMPLE DE STAŢII DE EPURARE CU UTILIZAREA OI .................................................................................................... 67
5.3.1. Staţii de epurare în ţările Uniunii Europene ........................................................................................................... 67
5.3.2. Staţii de epurare lixiviat la depozite ecologice din România .................................................................................... 69
5.3.2.1. Depozitul de deşeuri Piatra Neamţ judeţul Neamţ ................................................................................................ 69
5.3.2.2. Depozit Mofleni Craiova, jud. Dolj ........................................................................................................................ 70
5.2.2.3. Depozit ecologic S.C. ASA SERVICII ECOLOGICE SRL, ARAD, jud Arad .................................................... 71
5.3.2.4. Depozit ecologic com. Tutora judetul Iasi............................................................................................................ 71
5.3.2.5. Depozit ecologic S.C. ECO SUD S.R.L. Com. Vidra Sat Sintesti Jud Ilfov ........................................................ 71
5.3.2.6. Depozit ecologic Boldeşti Scăieni judetul Prahova (2001) .................................................................................... 72
5.3.2.7. Depozitul de deşeuri Chiajna judeţul Ilfov ............................................................................................................ 73
5.3.2.8. Tehnologia instalaţiei de epurare tip PALL............................................................................................................ 75
5.3.2.9. Descrierea procesului tehnologic ............................................................................................................................ 76
5.3.2.10. Rezultatele obţinute, randamente ........................................................................................................................ 81
5.4. REDUCEREA CONCENTRAŢIILOR DE AZOT DIN LIXIVIATUL DEPOZITELOR DE DEŞEURI .............................................. 85
5.4.1. Eliminarea biologică a azotului................................................................................................................................. 85
5.4.2. Epurarea biologică extensivă .................................................................................................................................... 85

1/126
TEZĂ DE DOCTORAT
“INSTALAŢII DE EPURARE A LIXIVIAŢILOR PROVENIŢI DIN DEPOZITELE DE DEŞEURI MENAJERE”
5.4.2.1. Zone umede construite cu suprafaţă liberă ............................................................................................................. 85

5.4.3. Studiu de caz pentru reducerea azotului total si amoniacal din permeatul rezultat dupa osmoza inversa ............ 88
5.4.3.1. Situatia existenta .................................................................................................................................................... 88
5.4.3.2. Justificarea alegerii soluţiei de tratare .................................................................................................................... 89
5.4.3.3. Descrierea procedeului de tratare propus ............................................................................................................... 89
5.4.3.4. Dimensionarea treptei a II-a de tratare .................................................................................................................. 92
5.4.3.5. Întreţinere-exploatare .............................................................................................................................................. 95
5.4.3.6. Avantajele şi dezavantajele sistemului propus ....................................................................................................... 96
CAP. 6 MANAGEMENTUL LIXIVIATULUI PRODUS ÎN DEPOZITELE ECOLOGICE DE DEŞEURI
MUNICIPALE; PROPUNERI ......................................................................................................................................... 97
6.1. DEFINIREA (CARACTERIZAREA) DEPOZITULUI ................................................................................................................ 97
6.1.1. Determinarea compoziţiei deşeurilor ......................................................................................................................... 97
6.1.2. Identificarea vechimii depozitului ............................................................................................................................. 98
6.1.3. Identificarea condiţiilor meteorologice specifice zonei de amplasare ...................................................................... 98
6.1.4. Managementul de depozitare ..................................................................................................................................... 98
6.1.5. Tehnologia de prelevare şi analiza a probelor de lixiviat ........................................................................................ 101
6.1.6. Soluţia adoptată pentru descărcarea lixiviatului epurat ........................................................................................... 101
6.2. MONITORIZAREA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ A LIXIVIATULUI ÎN TIMPUL EXPLOATĂRII DEPOZITULUI ŞI DUPĂ
ÎNCHIDEREA LUI ................................................................................................................................................................. 101
6.3.1. În timpul exploatării ................................................................................................................................................ 102
6.3.2. In faza post-închidere ............................................................................................................................................... 103
6.4. ALTE MĂSURI ADMINISTRATIVE ................................................................................................................................... 105
CAP. 7 – CONCLUZII GENERALE ............................................................................................................................. 107
7.1. CONŢINUTUL LUCRĂRII................................................................................................................................................. 107
7.2. CONTRIBUŢIILE AUTORULUI ......................................................................................................................................... 109
7.3. DIRECŢII VIITOARE DE CERCETARE ............................................................................................................................... 109
BIBLIOGRAFIE .............................................................................................................................................................. 111
ANEXA 1: CERINŢE PRIVIND DIMENSIONAREA SISTEMULUI DE COLECTARE A LIXIVIATULUI . 116
ANEXA 2: ABREVIERI .................................................................................................................................................. 122
ANEXA 3: DEFINITII TERMENI ................................................................................................................................ 123
ANEXA 4: METODE DE ANALIZĂ STANDARDIZATE UTILIZATE PENTRU DETERMINAREA
CARACTERISTICILOR LIXIVIATULUI, CONFORM HG NR. 757 DIN 26 NOIEMBRIE 2004 PENTRU
APROBAREA NORMATIVULUI TEHNIC PRIVIND DEPOZITAREA DEŞEURILOR .................................. 125

2/126
CAP. 1 INTRODUCERE
Teza de doctorat analizează: condiţiile de formare a lixiviatului provenit din depozitele de
deşeuri municipale, caracteristicile şi strategiile de management aplicabile acestuia, pentru
a permite implementarea unei politici durabile, având în vedere că lixiviatul reprezintă o
problemă de mediu pe termen lung.
1.1 Date generale
Transformările care au loc la nivel global cu impact asupra calităţii mediului înconjurător,
impun măsuri ferme la nivel local pentru a reduce efectele poluării şi asigurarea menţinerii
echilibrului ecologic. În acest context politicile de susţinere a protecţiei mediului reprezintă o
componentă vitală impusă sistemului industrie-economie-dezvoltare durabilă.
1.2 Necesitatea obiectivă a subiectului
Adoptarea unor strategii clare, impuse de conformarea la Directivele Uniunii Europeane,
privind gestionarea corespunzătoare a deşeurilor, a dus la măsuri precise privind
depozitarea deşeurilor şi refacerea ecologică a terenurilor afectate de vechile depozite de
deşeuri neconforme. Pentru a atinge ţintele Directivei 1999/31/EC[5] s-a adoptat
"Normativul tehnic privind depozitarea deşeurilor" elaborat în baza prevederilor Hotărârii de
Guvern nr.162/2002 privind depozitarea deşeurilor cu modificările Ordinului MMGA nr.
757/2004 [4]. Deşi constituie cea mai ieftină soluţie (dacă preţul terenului este scăzut), şi
cea mai răspândită formă de gestionare a deşeurilor, depozitarea prezintă dezavantajul
ocupării unor suprafeţe mari de teren. Pe termen mediu şi lung, depozitarea nu este
considerată ca fiind o soluţie sustenabilă de gestionare a deşeurilor.
CAP. 2. COMPOZIŢIA DEŞEURILOR MENAJERE

Diversitatea compoziţiei deşeurilor menajere urbane este strâns legată de indicatori precum:
nivelul de trai, venitul pe cap de locuitor, amplasarea din punct de vedere geografic,
dezvoltarea tehnologică şi dezvoltarea activităţilor comerciale, obiceiuri şi tradiţii
caracteristice unor zone sau unei ţări.
Compoziţia deşeurilor urbane in Romania

comparativ cu Europa
70
60
50
40 Valori medii UE %
%
30
20 Valori medii RO %
10
0
e
+C
la
le
ic
al
ic
lte
st
tic
et
an
la
M
S
A
rg
P
O
Categorie deseu
Nota: H+C = hârtie şi carton

Figura 2.1 Compoziţia medie a deşeurilor urbane menajere în Europa şi în România; [8] [11]

4/36
Din punct de vedere chimic, substanţele care caracterizează compoziţia de bază a

componentelor organice şi minerale ale deşeurilor urbane sunt [10]:
¾ organice: substanţe celulozice, substanţe albuminoide şi proteice, substanţe
grase, materiale plastice;
¾ minerale: substanţe minerale (piatră, pământ, nisip, metal, sticlă)
2.1 Caracteristicile depozitelor şi emisii generate
Caracteristicile definitorii pentru fiecare depozit sunt:
a) compoziţia deşeurilor depuse (gradul de mineralizare/biodegradare al acestora);
b) stadiul de evaluare al depozitului, în funcţie de vârsta, faza acidă sau
metanogenă, umiditate, temperatura ş.a.;
c) managementul de depozit concretizat prin măsuri adoptate în depozit precum:
compactarea, acoperirea, înălţimea de depozitare, stratificarea.
Compoziţia deşeurilor menajere şi mai ales fracţiunea biodegradabilă influenţează
procesele şi reacţiile în depozit. Umiditatea, temperatura, pH-ul şi potenţialul redox sunt
factori importanţi în desfăşurarea reacţiilor chimice intradepozit.
În literatura de specialitate sunt definite următoarele etape(faze) existente pe durata de
viaţă a unui depozit de deşeuri:
¾ etapa (faza) aerobă scurtă (de ordinul lunilor);
¾ etapa (faza) anaerobă acidă (de ordinul anilor);
¾ etapa finală (faza) metanogenă, anaerobă (de ordinul deceniilor) care la
rândul ei prezintă o subfază iniţială şi o subfază clară metanogenă.
2.1.1 Gazul de fermentare
Elemente generale
În toate depozitele de deşeuri menajere se ajunge prin procese microbiene de
descompunere, la generare de biogaz.
Biogazul este un amestec 45-60 vol.% CH4 şi 55-40 vol.% CO2 precum şi cantităţi reduse
de CO, H2, H2S, N, O2, urme de compuşi halogenaţi şi fosfor, având o putere calorică de
5000-6000 kcal/mc. Cantitatea de gaz produsă prezintă variaţii în timp, datorită următorilor
factori: vârsta depozitului, tipul deşeurilor depozitate şi modul de operarea al depozitului.
Cantitatea de biogaz poate să se genereaze rapid (5 ani sau mai puţin) în cazul depozitelor
cu conţinut ridicat de materie organică biodegradabilă sau lent în cazul depozitelor cu
materii organice şi cu umiditate redusă.
Gazul de depozit generat trebuie colectat şi tratat astfel încât să se reducă la minim efectele
negative pe care acesta le poate avea asupra mediului înconjurător precum şi potenţialul
pericol de explozie sau aprindere al depozitului. Arderea sau valorificarea gazului de
fermentare poate fi realizată la scară industrială numai după atingerea „fazei metanogene
stabilă“. Pentru deşeurile menajere stocate actualmente în depozitele din România, cu mult
material organic, se estimeaza > 220 kg carbon/t de deşeu umed. [14]

5/36
CAP. 3. LIXIVIATUL
3.1 Elemente de definire şi formare
Lixiviatul este un deşeu lichid rezultat al proceselor din depozitele de deşeuri solide
amestecate cu apele meteorice de infiltraţie. O serie de substanţe sunt dizolvate prin
spălare cu apă meteorică.
Figura 3.1 Schema de formare a lixiviatului

Compoziţia lixiviatului este influenţată de următorii factori:
a) compoziţia deşeurilor depuse şi gradul de descompunere al acestora;
b) vârsta depozitului definită prin faza evolutivă în care se află (acidă, metanogenă);
c) umiditatea masei de deşeuri din depozit;
d) temperatura mediului;
e) sistemul şi soluţiile tehnologice de depozitare: compactare, stratificare, acoperire,
timp (perioadă) de execuţie.

6/36
Caracteristica generală a depozitelor de deşeuri din ţară este lipsa unui tratament de
predepozitare, extragerea prin colectarea selectivă a unui procent mic de componente
reciclabile/valorificabile şi acestea într-o gamă restransă (carton-hârtie, mase plastice şi
metale). Lixiviatul generat în diferte faze are amprenta reacţiilor produse şi prezintă
caracteristici calitative diferite.
Faza acidă este caracterizată de un pH acid şi un conţinut ridicat de compuşi organici
volatili fiind prezente emisiile de CO2 şi H2S. Formarea acizilor graşi volatili este principalul
motiv pentru pH-ul scăzut şi conţinutul organic ridicat.
În faza metanică în condiţii aerobe sau anaerobe cu un pH neutru, fermentarea este lentă
şi se produce un lixiviat puternic încărcat. Emisiile prezente sunt cu precădere metanul şi
CO2. Conţinutul de materii organice din lixiviat este exprimat prin necesar de oxigen
biochimic (CBO), carbonul organic total (COT) şi necesarul de oxigen chimic (CCO).
De remarcat este faptul că prezenţa metalelor nu diferă semnificativ pe parcursul parcurgerii
etapelor şi fazelor. Elemente precum sodiul, clorura de sodiu, AOX nu prezintă situaţii de
dependenţa la condiţiile dominante de degradare. Nu acelaşi lucru se poate spune despre
fosfor ale cărui concentraţii scad după trecerea de la faza acidă la faza metanogenă.
Concentraţiile de azot prezintă o tendinţă de scădere explicabilă prin procesele de nitrificare
şi denitrificare în cadrul depozitului şi/sau încorporarea azotului în biomasă. Variaţii se
constată pe parcursul parcurgerii fazelor pentru pH, CBO, CCO, magneziu, calciu, fier,
mangan şi zinc. Cu excepţia pH-lui majoritatea componentelor au un nivel mai ridicat în faza
acidă comparativ cu faza metanogenă.
Alţi indicatori care prezintă variaţii importante în faza acidă sunt: carbonul organic total
(COT), conductivitatea, azotul, fosforul, sodiul, sulful, potasiul şi arsenul.
Există câteva excepţii, precum: plumbul, cuprul, aluminiul şi bariul care pot avea concentraţii
mai mari în timpul etapei metanogene.
3.2. Sisteme de colectare a lixiviatului
Lixiviatul ca fază lichidă este drenat şi se colectează gravitaţional la bază depozitului.
Sistemul de colectare trebuie să evacueze pe parcursul umplerii depozitului atât apele de
suprafaţă care pătrund în depozit şi pe cele provenite din reacţiile de descompunere
specifice. Fluxul de lichid [15] care alimentează masa depozitată este compus din lichidele
percolate prin deşeuri care sunt utilizate în proces sau evacuate de sistemele de drenare.
Pentru colectarea integrală a reziduului lichid sunt importante soluţia de etanşare a
depozitului şi soluţia de drenare a apei.
3.2.1 Cerinţe constructive pentru barieră, impermeabilizare şi sistemul de
drenaj al lixativiatului
Determinarea cerinţelor constructive se face ţinând seama de studiile de teren, condiţiile
geotehnice specifice şi reglementările tehnice.
Pentru realizarea sistemului de drenare şi colectarea lixiviatului se urmăreşte stabilirea
grosimii stratului drenant, modalitatea de dispunere a drenurilor şi colectoarelor,
determinarea distanţei dintre drenuri şi a pantei acestora.
Stratul de drenaj aferent etanşării sintetice
Stratul de drenaj trebuie să fie mai mare de 50 cm, cu permeabilitatea > 10-3 m/s fiind
constituit din pietriş spălat cu conţinut de carbonat de calciu < 10%.

7/36
Dispunerea acestuia trebuie să fie proiectată pe baza principiului filtrului invers astfel încât
să se evite colmatarea acestuia cu particule provenite din corpul deşeurilor. Grosimea
stratului de drenaj deasupra generatoarei superioare a conductelor de drenaj, trebuie să fie
cel puţin egală cu două diametre nominale ale conductei şi minim de 50 cm.
Conductele de drenaj pentru lixiviat
Conductele de drenaj se construiesc deasupra sistemului de etanşare a bazei depozitului,
având un diametru mai mare de 200 mm şi fiind realizate din polietilenă de înaltă densitate
(PEID). Dimensiunile fantelor conductelor de drenaj sunt în funcţie de diametrul particulelor
materialului de filtru şi prezintă perforaţii pe 2/3 din secţiunea transversală, superioară
diametrului orizontal, pentru a fi asigurată astfel şi funcţia de transport a lixiviatului.
Lungimea maximă a unei conducte este de 200 m. Pantele trebuie să fie de minimum 1%
de-a lungul conductelor de drenaj şi de minimum 3 % în secţiune transversală, de-o parte şi
de alta a conductelor.
Figura 3.4 Secţiune prin sistemul de colectare a lixiviatului

8/36
Colectarea lixiviatului
În sistemul de colectare a lixiviatului sunt incluse: stratul de drenaj, conductele de drenaj,
conductele de colectare pentru lixiviat, căminele, staţia de pompare, rezervorul de stocare,
instalaţia de transvazare - în cazul tratării pe un alt amplasament.
Rezervoarele subterane şi/sau supraterane sunt din PEID sau beton, căptuşite la interior cu
un strat de protecţie rezistent la acţiunea corozivă a lixiviatului. Rezervoarele supraterane
se izolează la exterior împotriva îngheţului. Conductele de colectare pentru lixiviat trebuie să
fie confecţionate din PEID şi să aibă un diametru nominal DN ≥ 200 mm.
Cerinţe privind dimensionarea sistemului de colectare a lixiviatului
Valoarea de calcul pentru dimensionarea sistemului de drenare, colectare şi transport se
exprimă pe unitatea de suprafaţă şi poartă denumirea de rată de percolare. Dimensionarea
sistemului de colectare a lixiviatului se realizează pornind de la o valoare minima a
volumului de lixiviat generat de 6 l/s.ha. Cantitatea de lixiviat se calculează pentru toate
fazele de operare, astfel încât să se determine valorile critice necesare pentru
dimensionare. Utilizând relaţia (1) [17] determinarea înălţimii maxime a lixiviatului în lungul
drenurilor (Tmax) este:
Tmax 1 + 4λ − 1 tgβ
= j ⋅ (1)
Ldren 2 cos β
Unde:
Ldren – lungimea drenurilor, determinată din planul iniţial de dispunere.
β - panta longitudinală a drenului;

j – gradient hidraulic
qi k
λ= (2)
tg 2 β
qi – rata de percolare l/s·ha;
k – coeficientul de permeabilitate al stratului drenant (m/s);
⎧ ⎡ 5 ⎤2 ⎫
⎪⎪ ⎢ ⎛ 8 λ ⎞ 8 ⎥ ⎪⎪
−
⎨ ⎢ ⎜lg ⎟ ⎥ ⎬
⎪ ⎢ ⎝ 5 ⎠ ⎥ ⎪
⎩⎪ ⎣ ⎦ ⎭⎪
j = 1 − 0,12e (3)
Figura 3.8. Elemente de calcul

9/36
Pentru calculul debitului de lixiviat care se exfiltrează din depozit este necesară
determinarea înălţimii medii a coloanei de lixiviat.
O serie de acte normative şi ghiduri tehnice din diverse ţări recomandă înălţimea medie a
coloanei de lixiviat de 30 cm şi grosimea stratului drenant de 50 cm.
Pe baza unei diagrame de calcul se pot aprecia rapoartele Tmax/L şi Tmed/Tmax.
Distanţa dintre drenuri recomandată este de maximum 30 m.
Figura 3.10. Stabilirea distanţei dintre drenuri

Estimarea distanţei dintre drenuri (l) si a înălţimii maxime a coloanei de lixiviat (hmax) permite
calculul debitului preluat de drenuri [19]
Q = qi ⋅ l (6)
În cazul suprafeţei dintre drenuri orizontală conform legii lui Darcy debitul poate fi exprimat
de relaţia:
(7)
Din relaţiile (6) şi (7) se determină distanţa dintre drenuri înălţimea maximă a coloanei de
lixiviat deasupra sistemului de etanşare (pentru distanţa maximă între drenuri de 30 m),
relaţia (8)
⎧ qi
⎪hmax = l
2 ⎪⎪ 2k
2hmax
k = qi ⋅ l ⇒ ⎨sau (8)
l ⎪ 2k
⎪l = hmax
⎪⎩ qi
Pentru cazul suprafeţei dintre două drenuri înclinată distanţa dintre drenuri se obţine pe
baza unei metodologii stabilită de Moore în 1980 [20]. Relaţia este dată în formula 9.
hmax 2
l=
⎡⎛ tg 2α ⎞ ⎛ tgα ⎞ 2 ⎤
c ⎢⎜⎜ ⎟⎟ + 1 − ⎜⎜ ⎟⎟ tg α + qi k ⎥
⎣⎢⎝ qi k ⎠ ⎝ qi k ⎠ ⎥⎦ (9)

10/36
Figura 3.5. Calculul distanţei dintre drenuri

Conductele de drenaj utilizate se realizează din PVC sau HDPE. Pentru a mări rezistenţa la
sarcinile verticale, se recomandă ca tuburile de drenaj să fie riflate, cu pereţi dubli, la interior
netezi şi la exterior riflaţi. Fantele dispuse lateral preiau lixiviatul pe toată circumferinţa.
Evitarea colmatării se face prin protejarea conductelor cu material geotextil.
Alegerea conductelor de drenaj se face pe bază relaţiei lui Manning.
Q = A ⋅ C Rh ⋅ i ( 10 )
în care:
A – aria secţiunii de curgere (m2);
Rh = A/P – raza hidraulică;
i – panta hidraulică;
C – coeficientul lui Chezy dat de relaţia:
1 16
C= Rh ( 11 )
n
n – coeficientul de rugozitate relativă al materialului drenurilor
(1/n = 95-100 pentru PEID).
Tinând cont de valorile raportului Tmed/Tmax din tabelul 3.2 şi recomandarea din diverse
ghiduri tehnice care dau Tmed = 30 m, s-au determinat matematic valorile lui Tmax.
Pornind de la aceste valori prin utilizarea relaţiei (1) s-a determinat lungimea optimă a
drenurilor Ldren, utilizând programul numeric MathCad.
3.3. Caracterizarea fizică, chimică şi biologică a lixiviatului provenit din

depozitele de deşeuri menajere
3.3.1. Elemente generale
Pentru a atinge ţintele Directivei 99/31/EC privind depozitarea deşeurilor s-a adoptat
Hotărârea de Guvern nr. 162/2002 modificată şi completată ulterior de Hotararea de Guvern
nr. 349/2005, care precizează toate condiţiile impuse realizării depozitelor ecologice,
închiderii şi ecologizarii celor neconforme precum şi alte obiective privind gestionarea
deşeurilor.

11/36
3.3.2. Prevederi legislative privind epurarea lixiviatului

Lixiviatul este considerat o apă reziduală foarte încărcată fizic şi biologic şi care trebuie
epurată corespunzător. Gradul de epurare necesar urmăreşte, în funcţie de soluţia finală
dată efluentului, atingerea unor valori ale indicatorilor pH, CBO5, CCO, NH4-N, metale
grele (Cd, Cu, Hg, Ni, Cr, Zn) care să se încadreze în limitele stabilite de HG nr. 352/2005.
Analizat prin provenienţa sa, ca apă uzată, lixiviatul este un lichid contaminat fiind identificat
conform HG nr. 856/2002 cu codul 190701, considerat conform Legii nr. 426/2001,
modificată de OUG nr. 61/2006, un deşeu periculos.
3.3.3. Procese specifice de formare a lixiviatului
Lixiviatul rezultă prin efectul cumulat al: precipitaţiilor căzute pe suprafaţa depozitului,
lichidul produs din descompunerea deşeurilor biodegadabile şi din umiditatea existentă în
deşeuri. Apa dizolvă şi spală masa deşeurilor şi se înfiltrează către baza depozitului
modificându-şi compoziţia şi pH-ul în funcţie de solubilitatea materialelor şi rata de
deplasare prin depozit. Descompunerea deşeurilor are loc sub influenţa unor procese
chimice, fizice şi biologice. În România datorită componentei organice ridicate a deşeurilor,
lixiviatul se caracterizează prin încărcări organice mari şi încărcării anorganice mici.
Procesele care guvernează caracteristicile lixiviatului sunt:
¾ descompunerea biologică aerobă în afara corpului de deşeu;
¾ descompunerea biologică anaerobă în cea mai mare parte a corpului de deşeu;
¾ precipitarea metalelor ca hidroxizi, carbonaţi, silicaţi, oxizi;
¾ mobilizarea metalelor prin formarea unor legături complexe sau scăderea pH-ului;
¾ modificări chimice cu bază microbiană.
3.3.4. Factori care influenţează calitatea şi cantitatea lixiviatului
Cantitatea de lixiviat şi gradul de impurificare al acestuia sunt dependente de: tipul
deşeurilor depozitate, vârsta, înălţimea depozitului, caracteristicile meteorologice ale zonei
de amplasare, calitatea izolaţiei de la suprafaţa depozitului.
3.3.4.a. Variaţia în timp a compoziţiei lixiviatului
Compoziţia deşeurilor prin gradul mare de diversificare generează similar un grad ridicat de
diversificare a compoziţiei lixiviatului. Astfel deşeurile cu un conţinut ridicat de materiale
biodegradabile influenţează calitatea lixiviatului.
3.3.4.b. Vârsta depozitului
În timp concentraţiile compuşilor din lixiviat scad conţinutul fiind format din apă, gaze
dizolvate şi biomasă. Cantitativ lixiviatul creşte în primii 4 ani, descreşte până în cel de-al 8-
lea an şi ajunge constant la o valoare ce reprezinta cca. 1‰ din cantitatea maximă .
3.3.4.c. Temperatura
Temperatura influenţează procesele biologice şi reacţiile chimice ce au loc în masa
depozitului. La depozitele cu înălţimi mari, deşeurile aflate la adâncimi de peste 15m nu
sunt influenţate de variaţiile de temperatură sezonieră.
3.3.4.d. Conţinutul de oxigen disponibil din deşeuri
Descompunerea deşeurilor şi eliberarea substanţelor chimice se produce în mod diferit în
condiţii aerobe sau anaerobe rezultate prin acoperirea deşeurilor depuse cu material inert.
La depozitele cu straturi de deşeuri mai groase sunt favorizate condiţiile anaerobe.

12/36
3.3.4.e. Umiditatea deşeurilor

Amplasarea depozitelor în zone caracterizate de condiţii meteorologice predominant
ploioase generează o cantitate şi o calitate a lixiviatului mai mare dacă acoperirea nu este
cea adecvată. Condiţiile climatice duc şi la variaţii sezoniere.
3.3.4.f. Omogenitatea masei depozitate
Un depozit municipal de deşeuri nu este omogen, aici aflându-se deşeuri ce adsorb uşor
apa precum cartonul sau hârtia, dar şi deşeuri aflate la extrema cealaltă precum masele
plastice, sticla sau deşeurile de construcţii.
3.3.5. Compoziţia lixiviatului
Analiza bilanţului apei dintr-un depozit rezultă din insumare algebrica a cantităţilor de apă
care pătrund în depozit, a cantităţii de apă rezultată din reacţiile biochimice şi a cantităţii
care se transformă în vapori de apa.
a) Bilanţul apei în depozitul de deşeuri
Componentele care formează bilanţul apei ilustrate în Fig. 3.14.
Astfel ecuaţia bilanţului apei dintr-un depozit este:
ΔSSW = WSW+WTS+WCM+WA(R) - WLG - WWV – WE + WB(L) (12)
Unde:
ΔSSW = variaţia cantităţii de apă stocată în deşeurile solide din depozit, kg/m3
WSW = apa din deşeurile solide care intră în depozit, kg/m3
WTS = apa din nămolul de la staţia de tratare, care intră în depozit, kg/m3
WCM = apa din materialul de acoperire a depozitului, kg/m3
WA(R) = apa de la suprafaţă (pentru stratul superior de acoperire, apa de la suprafaţa
corespunde apei din precipitatii, ploaie, zapadă), apa de infiltraţie, kg/m3
WLG = apa pierdută la formarea gazului, kg/m3
WWV = apa pierdută ca vapori de apa saturati, evacuaţi odată cu gazul, kg/m3
WE = apa pierdută datorită evaporării de la suprafaţa depozitului, kg/m3
WB(L) = apa care iese din partea de jos a elementului (pentru celula plasată direct deasupra
sistemului de colectare a lixiviatului, apa din partea de jos corespunde lixiviantului), kg/m3
etanşare de bază
Figura 3.14. Schema bilanţului apei

13/36
3.3.6. Exemple de calitate a lixiviatului la depozite din România

Tabel nr. 3.5. Calitatea lixiviatului de la depozitul de deşeuri Băicoi jud. Prahova deschidere
oct. 2002, închidere 2008
Valori
Indicator de Dec. Febr. Apr. Iulie Oct. Martie Iunie Dec. Febr Martie
Nr.Crt. U/M
calitate 2003 2004 2004 2004 2004 2005 2005 2005 2007 2007
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Azot
1 mg/l 890 780 1060 1000 740 530 103 270 74 69.8
amoniacal
2 CBO5 mgO2/l 1218 1050 1445 1870 1500 120 113 535 284 276
3 CCO-Cr mgO2/l 3000 4200 5400 5600 4000 300 346 1500 710 690
Detergenti
4 mg/l 1.00 0.28 0.20 0.60 0.90 0.08 0.10 0.08 sld sld
anionici
Substante
5 extract. cu mg/l 38.70 49.20 29.40 44.00 27.00 54.00 45.00 33.00 29.6 28.6
solventi
Fosfat orto
6 mg/l 9.80 24.90 14.90 0.90 14.00 18.00 2.00 16.20 - -
PO4-3
7 Fosfor total P mg/l 3.10 8.22 4.92 0.30 4.90 5.94 0.66 5.30 0.33 0.3
Materii în
8 mg/l 98.00 368.00 334.00 398.00 620.00 280.00 50.00 80.00 60 70
suspensie
9 pH 8.05 8.13 8.00 7.72 8.00 7.43 7.04 7.33 7.74 7.8
10 Sulfuri H2S mg/l 0.40 3.10 0.50 0.80 0.80 0.10 9.00 6.00 1.2 0.9
Notă: sld = sub limita de detecţie

Un indicator important în formarea şi calitatea lixiviatului este raportul CBO5/CCO. Din
bibliografia de specialitate [22] în faza iniţială a depozitului raportul CBO5/CCO este
aproximativ 0,5. In cazul depozitelor vechi valoarea raportului CBO5/CCO se află în
intervalul 0,05 la 0,2. Rezultatele monitorizării a trei depozite româneşti Constanta, Băicoi şi
Chiajna, aflate în faza acidă, evidenţiază valori ale raportului CBO5/CCO cuprinse între 0,2-
0,4 indicând prezenţa unei cantităţi mari de materie organică uşor biodegradabilă.
In tabelul 3.8 este prezentată variaţia valorii raportului CBO5/CCO la depozitul de la Băicoi.
Valoarea relativ constantă arată că este vorba de un depozit nou la care mineralizarea
substanţelor organice este în curs de realizare.
Tabelul 3.8. Variaţia raportului CBO5/CCO la depozitul Băicoi.
Nr. Dec. Febr. Marti

Apr. Iulie Oct. Iunie Dec. Febr Martie
Data e
crt. 2003 2004 2004 2004 2004 2005 2005 2007 2007
2005
Val. Raport
1 0.4 0.25 0.26 0.33 0.37 0.4 0.33 0.36 0.4 0.4
CBO5/CCO

14/36
3.3.7. Concluzii
a. Concentraţia substanţelor biodegradabile prezintă valori maxime în primii 3-5 ani, cu
vârfuri la începutul funcţionării depozitului. Astfel din studiul de caz depozitul de deşeuri
Baicoi-Prahova se poate observa că CBO5 are valori maxime în primii 2 ani, valori care
scad evident după 2-5 ani de la deschidere. Aceeaşi observaţie este valabilă şi pentru
indicatorul CCO-Cr. Analizând gradul de biodegradabilitate prin raportul CBO5/CCO se
constată că acesta prezintă o tendinţă de scădere în timp la valori 0,3 – 0,4 indicând faptul
ca materia organică din lixiviat este uşor biodegradabilă.
b. Detergentii anionici îsi reduc valorile după primii ani ajungând la valori de 10 ori mai
reduse decât cele iniţiale.
c. Unele diferenţe constatate la depozitele monitorizate comparativ cu datele din
bibliografia de specialitate pentru depozitele din alte ţări pun în evidenţă diferenţe datorate
metodelor de colectare a deseurilor.
d. Substanţele extractibile nu prezintă variaţii importante după primii 2 ani de
funcţionare, valorile acestora regăsindu-se pe întreaga perioadă între 27,0 şi 54,0 mg/l.
e.Fosforul total are variaţie în timp cu valori cuprinse în intervalul 0,3 – 8,2 mg/l.
f. Analiza prezenţei materiilor în suspensie arată: la două luni de la punerea în funcţiune
a depozitului, valorile sunt relativ scăzute 98,0 mg/l, tendinţa în următorii 2 ani fiind de
creştere ajungând la un maxim de 620 mg/l la 2 ani de la punerea în funcţiune după care
apare clar o tendinţă de scadere.
g. Valoarea pH-ului arată un mediu uşor alcalin în primii 2 ani de funcţionare a
depozitului după care se constată o uşoară scădere spre valori neutre.
CAP. 4 STADIUL ACTUAL AL TEHNOLOGIILOR DE EPURARE

AVANSATA A APELOR UZATE
4.1. Introducere
In general, partea anorganică a lixiviatului este îndepartată mai întâi. În acest mod, se
protejează procesele biologice, de adsorbţie şi stripare. Datorită coeficientului ridicat de
variaţie a încărcării şi debitului se impune în prima etapă o uniformizare a debitelor şi
caracteristicilor lixiviatului într-un bazin special. Efluentul trece ulterior printr-o schemă
corespunzătoare de epurare. Umiditatea, temperatura, pH-ul şi potenţialul redox
influenţează reacţiile chimice şi biologice.
Metodele aplicate în epurarea lixiviatului se pot grupa astfel:
¾ metode de tratare biologice - anaerobe şi aerobe;
¾ metode fizico - chimice - precipitare/sedimentare, adsorbţie pe cărbune activ,
¾ metode fizice – metode legate de utilizarea membranelor ;
¾ metode termice – evaporare/uscare, incinerare;
¾ metode chimice – oxidarea chimică, schimb de ioni.

15/36
4.2. Metode de epurare a lixiviatului
4.2.1. Metoda biologică de epurare

Scopul epurării biologice este eliminarea substanţelor în stare coloidală şi dizolvate,
nesedimentabile şi stabilizarea substanţelor organice. Microorganismele transformă
substanţele organice în ţesut celular, lichide şi gaze. Aplicaţii ale proceselor biologice în
epurarea lixiviatului sunt: eliminarea substanţelor organice măsurate în CBO, COT sau
CCO, nitrificarea, denitrificarea, eliminarea fosforului, stabilizarea namolului. Azotul organic
şi fosforul se transformă în amoniac şi fosfat. Biodegradabilitatea poate fi estimată prin
raportul CBO/CCO; Condiţiile de mediu, temperatura, pH-ul precum şi lipsa inhibitorilor au
efecte majore asupra bacteriilor. Următoarele legături pot fi descompuse biologic: legăturile
carbonului, legăturile azotului (printre altele azotul amoniacal NH4-N), legături AOX.
4.2.2. Epurarea biologică avansată (eliminarea azotului şi fosforului)

Procesul de nitrificare
Nitrificarea este un proces prin care se realizează oxidarea biologică a azotului - aflat în apă
+
sub forma ionilor de amoniu ( NH 4 ), sau sub formă de gaz (NH3) - într-o primă etapă la faza
− −
de azotit ( NO 2 ) şi apoi la faza de azotat ( NO 3 ). Procesul are loc într-un mediu aerob,
datorită a două bacterii autotrofe aerobe, nitrifiante, nitrosomonas şi nitrobacter .
Procesul de nitrificare poate fi prezentat schematic astfel:
(13)
NH +4 ⎯ ⎯ ⎯ ⎯ ⎯
⎯→ NO −2 ⎯ ⎯ ⎯ ⎯⎯→ NO 3−
Nitrosomon as Nitrobacte r
↑O2 ↑O2
Amoniu Mediu Azotit Mediu Azotat

Aerob Aerob
De regulă, procesele de nitrificare sunt necesare atunci când raportul
CBO5
< 3,0.
TKN
Nitrificarea este influenţată de: vârsta nămolului, temperatura apei uzate, concentraţia de
oxigen dizolvat din bioreactor, alcalinitate, substanţele toxice sau inhibitoare.
Procesul de denitrificare
Denitrificarea constă în transformarea cu ajutorul bacteriilor heterotrofe anoxice a
substanţelor anorganice de tipul azotaţilor (
NO 3− ) şi azotiţilor ( NO −2 ), în azot gazos liber.
Pentru asta bacteriile utilizează oxigen din combinaţiile azotului cu oxigenul, care constituie
donori de oxigen pentru oxidarea materiilor carbonice. În procesul de denitrificare, azotatul
existent în apă este descompus pe cale biologică, în condiţii anoxice, în: azot liber (N2),
bioxid de carbon (CO2) şi apă (H2O), concomitent cu un consum de carbon organic.
Ecuaţia chimică globală a denitrificării este:
C organic + 4 H + + 4 NO3− → 5 CO2 +2 N2 + 2 H2O (14)

16/36
Azotaţii ( NO 3− ) sunt transformaţi mai întâi în azotiţi ( NO −2 ), apoi în oxid azotic (NO), oxid
azotos (N2O) şi în final în azot gazos N2, CO2 şi H2O.
4.2.3. Tehnologii performante de îndepărtare biologică a azotului şi

fosforului [25]
Tehnologiile de îndepărtare a celor două elemente N şi P reprezintă perfecţionări ale
sistemelor de epurare cu nămol activ, formate din combinaţii de zone anaerobe, anoxice şi
aerobe.
Conform sintezei realizată în lucrările[25] principalele tehnologii folosite pentru
eliminarea concomitentă a azotului şi fosforului sunt:
¾ procedeul A2/O (anaerob/anoxic/aerat);
¾ procedeul BARDENPHO în cinci trepte;
¾ procedeul UCT (University of Cape Town);
¾ procedeul VIP (Virginia Initiative Plant);
¾ procedeul MBR cu UF.
La baza adoptării uneia din tehnologii trebuie să se ţină cont de: caracteristica apelor uzate,
calcule şi experimentări pilot la variaţiile calitative ale influentului, condiţiile de mediu,
poluările accidentale, nivelul investiţiei, cheltuielile de operare, consumuri.
4.3. Procese utilizate în schemele de epurare lixiviat

Din experienţa depozitelor din Germania s-au determinat soluţiile optime pentru alegerea
metodelor de epurare corespunzătoare substanţelor conţinute în lixiviat, acestea fiind
prezentate in tabelele 4.6 şi 4.7.
Tabelul 4.6. Eficienţa unor metode în eliminarea unor grupuri de substanţe din lixiviat
Substanţe Metale Hidrocarburi
AOX CBO CCO Azot Saruri
filtrabile grele volatile
0 1 2 3 4 5 6 7 8
Epurare
(-) (-) (-) X (X) X (-) -
biologică
Sedimentare/
Flotaţie (X) (X) (-) (-) (-) - - -
Filtrare X (-) (X) (-) (-) - - -
Extracţie - (X) - - - - - -
Osmoza
X X X (X) (X) (X) (X) X
inversă
Schimb de
- - X - - - - -
ioni
Precipitare/
(X) (X) X - (X) - - -
sedimentare
Adsorbţie (X) X (-) (-) (X) - X -
Oxidare
- (X) (-) (-) (X) - (X) -
chimică
Evaporare X (X) X X X (X) (X) X
Incinerare X X (X) X X X X X
X adecvat , (X) adecvat cu anumite limite, - inadecvat , (-) eliminare parţială ca efect secundar

17/36
În tabelul 4.7 sunt prezentate rezultatele unor procese şi scheme pentru epurarea lixiviatului la
depozite din Germania [22].
Tabelul 4.7. Procese de epurare şi rezultatele obtinute
Domeniu Nitrificare/denitrificare,
Nitrificare/denitrificare
Parametru valori precipitare/sedimentare Osmoza inversă
Osmoza inversă
lixiviat brut adsorbţie
Carbune Carbune Treapta I Treapta II Treapta I Treapta II
5 mg/l 20mg/l pH 6,8 pH 6,8 pH 6,8 pH 6,8
0 1 2 3 4 5 6 7
CCO mg/l 1000 -60000 7501 200 < 100 < 20 < 50 < 10
CBO5 mg/l 50-40000 < 10 < 10 < 30 < 10 < 10 <2
TKN mg/l 500-5000 110 80 400 < 50 < 20 <5
1 1
NH4-N mg/l 400-4000 <5 <5 360 < 40 <5 <1
NO3-N mg/l < 10 400 400 <5 <2 35 <5
NO2-N mg/l <1 <2 <2 <1 <1 <1 <1
AOX μg/l 300 - 4000 550 300 < 8002 < 2002 < 5002 < 502
CI mg/l 500 - 5000 3500 3500 300 100 300 100
Nota: 1 –valoare determinată la fază de laborator; 2 – valoare influenţată de mărimea particulei
4.4. Recircularea lixiviatului

In multe ţări printre care şi Statele Unite se permite recircularea lixiviatului în mod
controlat. Recircularea lixiviatului în depozit creşte umiditatea şi rata de degradare
biologică. Beneficiile observate includ: stabilitate mărită, creşterea densităţii deşeurilor,
degradarea accentuată a acestora şi emisiile de gaz, creşterea cantităţii lixiviatului.
Problemele observate sunt: amplificarea mirosului, infiltraţii, colmatarea accelerată a
stratului drenant pentru lixiviat şi inundarea colectoarelor de gaz. O altă problemă
menţionată de Thiel [26] este problema instabilităţii pantei cauzată de creşterea cantităţii de
lichid în masa de deşeuri şi colmatarea canalelor de colectare şi evacuare lixiviat. Presiunea
interstiţială este un factor care contribuie la instabilitatea pantei.
4.5. Procedee combinate

In alegerea unei metode sau a combinaţiilor de metode se ţine seama de: existenţa
substanţelor nefiltrabile, prezenţa AOX, a metalelor grele, concentraţiile de CCO, CBO5,
amoniu, existenţa solvenţilor halogenaţi, a nitratului, nitriţilor şi sărurilor.
Pentru un lixiviat de la un depozit aflat în faza metanului se poate alege:
¾ ultrafiltrarea (UF) ca metodă principală, precipitare + cărbune activ a doua
treaptă sau oxidare chimică;
¾ tratarea biologică – ca metodă principală – tehnologia bioreactoarelor (MBR)
împreună cu adsorbţia pe cărbune activ;
¾ oxidarea chimică ca metodă principală – preferabilă pentru lixiviatul provenit
de la depozitele închise; asigură buna funcţionare a metodelor biologice.

18/36
4.6. Evaluari comparative ale metodelor de epurare pentru un lixiviat

generat de un depozit în „faza metanogenă”.
La alegerea unei scheme optime de epurare a lixiviatului, se ţine seama de calitatea
lixiviatului şi condiţiile impuse la evacuarea acestuia într-un receptor.
Tabelul 4.3 Metode combinate pentru epurarea lixiviatului[22]
Tipul lixiviatului
Nr.
Procese combinate Faza
crt. Faza acidă Faza terminală
metanului
0 1 2 3 4
(*) (*)
Nitrificare/denitrificare,
datorită din cauza
1 precipitare/sedimentare, carbune (+)
ηNOC,AOX şi multiplicării
activ
reziduu sărurilor
Nitrificare/denitrificare, OI, evaporare, ++ datorită
2 + +
uscare utilizării OI
3 Evaporare, uscare, eliberare de N (*)consum ridicat de energie (+)
4 Bioreactoare (MBR), OI (++) (+) (+)
5 Evaporare, uscare puţine rezultate privind funcţionarea
(*) datorită
Biomembrane, (*)
6 ηNOC, AOX şi (+)
cărbune activ
anorganic
(*) datorită
Nitrificare/denitrificare/UF, oxidare (*)
7 ηNOC,AOX şi (+)
chimică, biologică datorita ηanorganic
anorganic
++ datorită ++ datorită ++ datorită
Nitrificare/denitrificare/UF, oxidare
8 rezidiului rezidiului rezidiului
chimică, evaporare, uscare
(+) costuri mari (*) costuri mari (*) costuri mari
Nota: (+) adecvat cu limite ;+ bine ;++ foarte bine ;(*) nerecomandabil
CAP. 5. SOLUŢII APLICATE ÎN ŢARA PENTRU EPURAREA LIXIVIATULUI

STUDII DE CAZ
UTILIZAREA OSMOZEI INVERSE ÎN EPURAREA LIXIVIATULUI
PROVENIT DE LA DEPOZITELE DE DEŞEURI MENAJERE
5.1. Elemente teoretice privind osmoza inversă (OI)

Procedeul constă în trecerea lixiviatului printr-o membrană având la bază diferenţa de
presiune de-a lungul membranei. Prin OI pot fi reţinute particule până la mărimea unor
molecule organice sau ioni, condiţia fiind ca fluxul de alimentare să nu conţină particule.
Membrana separă două faze şi acţionează ca o barieră selectivă în transportul unor
substanţe. În OI fluxul de alimentare se împarte în două subfluxuri: permeatul cu

19/36
substanţele ce au penetrat membrana, concentratul - substanţele ce nu au penetrat

membrana. Aceste tipuri de membrane lasă doar apa să treacă, reţinând toate substanţele
cu excepţia moleculelor organice similare apei .
5.2.Tipuri constructive de membrane

Tipurile constructive pentru modulele membranei sunt: tubulare utilizate în general în prima
etapă de tratare, forma de spirală utilizate în general în a doua etapă de tratare, forma de
placă, forma de fibre cu gol central, forma de şaibă tubulară.
5.3. Exemple de staţii de epurare cu utilizarea OI
5.3.1. Staţii de epurare în ţările Uniunii Europene

În prezent sunt în funcţiune numeroase depozite de deşeuri care utilizează instalaţii cu OI în
procesul de epurarea al lixiviatului. Exemple în acest sens sunt următoarele depozite:
• Laval, Limousin Franţa, capacitate 100 m3/zi,
• Calvert Marea Britanie, capacitate 200 m3/zi (2006),
• Loeblich Rebat Portugalia (2005) capacitate 120 m³/zi;
5.3.2. Staţii de epurare lixiviat la depozite ecologice din România

• Depozitul de deşeuri Piatra Neamţ judeţul Neamţ
• Depozit Mofleni Craiova, jud. Dolj
• Depozit ecologic S.C. ASA SERVICII ECOLOGICE SRL, ARAD, jud Arad
• Depozit ecologic com. Tutora judetul Iasi
• Depozit ecologic S.C. ECO SUD S.R.L. Com. Vidra Sat Sintesti Jud Ilfov
• Depozit ecologic Boldeşti Scăieni judetul Prahova (2001)
5.3.2.1. Depozitul de deşeuri Chiajna judeţul Ilfov

a. Date generale
Depozitul Chiajna a fost construit în 1999 pentru deşeurile urbane provenite din municipiul
Bucureşti şi localităţile arondate, ocupă o suprafaţă de 16,5 ha cu posibilitaţi de extindere.
Lixiviatul colectat este epurat cu ajutorul unei instalaţii sistem PALL care utilizează
tehnologia OI cu două trepte. Debitul mediu de lixiviat epurat este 5m3/h.
5.3.2.8.Tehnologia instalaţiei de epurare tip PALL

Intregul sistem este amplasat într-un container izolat termic, ventilat, încălzit, cu lungimea
de 12,2 m, lăţimea de 2,43 m şi înălţimea de 2,0 m. Sistemul de formă modulară PALL
poate fi echipat cu instalaţii de filtrare în două trepte. [28] Sistemul PALL permite separarea
substanţelor cu molecule mici şi a materiilor organice şi asigură în timpul funcţionării o
presiune de 150 bari. Schema procesului tehnologic al OI în 2 trepte este redată în fig. 5.1.

20/36
Figura 5.19. Schema tehnologică instalaţie OI
Descrierea procesului tehnologic

Schema procesului tehnologic se prezintă în figura 5.18.
Figura 5.18. Schema de flux tehnologic pentru filtru

Prefiltrarea
Lixiviatul colectat din depozitul de deşeuri se colectează într-un bazin impermeabilizat.
Pentru a evita precipitarea necontrolată, se reglează pH la valori de 6 – 6,5 prin adăugare
de acid sulfuric. Lixiviatul trece prin filtre de nisip cu spălare automată cu scopul îndepărtării
particulelor mari. Sistemul de spălare porneşte automat la reducerea presiunii în filtrul de
nisip, sau după o perioadă setată de funcţionare. După prefiltrare lichidul trece prin filtre

21/36
celulare cu cartuş, instalate în aval, având rol de protecţie pentru faza de OI. Presiunea
necesară este asigurată de o pompă de presiune internă. La scăderea presiunii în filtrul de
nisip sistemul de spălare porneşte automat. Elementele filtrelor celulare se înlocuiesc când
presiunea scade la valoarea de până la 2,5 bari. După prefiltrare la o presiune de 30 – 65
bari, fluxul este pompat printr-o linie de distribuţie dotată cu supape de control a presiunii.
Treapta a doua de filtrare

Permeatul rezultat din prima fază este filtrat în treapta a doua prin membrane. In această
situaţie, componentele lixiviatului, dizolvate în permeatul care a trecut de prima treaptă se
reduc din nou cu 80 – 90 %. Pompa asigură încărcarea în module DT cu o presiune de 30 –
65 bari. Supapa de control a presiunii concentratului controlează coeficientul de reducere a
debitului. Coeficientul de filtrare din această etapă este de 90% din fluxul de alimentare.
Prin monitorizarea conductivităţii se verifică calitatea produsului filtrat. Produsul filtrat se
stochează într-un recipient. In proces pot apare acoperiri ale membranei de tipul “murdăriri”
(acoperiri organice) sau “oxidări” (cristalizarea), care se îndepărtează cu agenţi de curăţire.
5.3.2.10. Rezultate obţinute, randamente

Rezultatele reale obţinute prin tehnologia de epurare cu OI aplicată la depozitul “C” sunt
date în tabelul 5.3.
Tabelul 5.3. Rezultatele obţinute la epurarea lixiviatului(valori medii) la depozitul “C” (2007):
VMA
Valori medii Valori
Indicatori conform
Nr.crt. UM influent medii Metoda de încercare
analizaţi autorizaţiei
lixiviat permeat
de mediu
0 1 2 3 4 5 6
1 pH unit. pH 8,2 7,32 6,5-8,5 SR ISO 10523/1997
Materii în
2 mg/l 980 2,0 35 STAS 6931/1981
suspensii
3 CCO-Cr mgO2/l 6670 9,53 70 SR ISO 6060/1981
4 CBO5 mgO2/l 3600 4,8 20 SR EN 1899-2/20002
5 Reziduu fix mg/l 20971 42,0 2000 STAS 9187/1984
6 Azot amoniacal mg/l 960 8,02 2* SR ISO 7150-2001
7 Detergenţi mg/l ** 0,09 1 SR ISO 6777/1998
8 Azotaţi mg/l ** 0,22 25 SR ISO 7890/1998
9 Azot total mg/l 6,319 10 -
10 Fosfor total mg/l ** 0,02 1 SR EN 1189/2000
11 Detergenţi sintetici mg/l ** 0,01 0,5 SR EN 903/2003
12 Cloruri mg/l 2460 15,92 500 SR ISO 9297/2001
13 Sulfaţi mg/l 3670 7,28 600 STAS 8601/1970
Sulfuri şi hidrogen
14 mg/l ** 0,002 0,5 SR ISO 10530/1997
sulfurat
15 Plumb mg/l ** 0,019 0,2 SR ISO 8288/2001
16 Mangan mg/l ** 0,012 1 SR ISO 8662-2/1997
17 Cupru mg/l ** 0,008 0,1 SR ISO 8288/2001
18 Zinc mg/l ** 0,024 0,5 SR ISO 8288/2001
Bacterii coliforme ex./100c SRAS 3001/91
19 ** 33 10000
totale m3 ISO9308-1
Nota * - valoare maximă admisă (VMA) conform autorizatiei de mediu ** - nu s-a analizat

22/36
Analizând rezultatele din tabelul de mai sus se constată urmatoarele:

¾ lixiviatul are valori ale pH-lui uşor alcaline, care după OI tind spre valorile neutre,
¾ materiile în suspensie sunt reduse semnificativ, rezultând valori mai mici decat CMA,
¾ CCOcr – prezintă valori de 6670 mg/l, după epurare valorile fiind mai mici decât CMA;
¾ se constată eficienţe mărite la CBO5,
¾ clorurile variază de la 2460 mg/l în lixiviat la 15,9 mg/l în permeat,
¾ sulfaţii variază de la 3670 mg/l în lixiviat la 7,2 mg/l în permeat,
¾ o eficienţă crescută se constată şi la azotul amoniacal, o scădere de la 960 la 8 mg/l
fiind insuficientă pentru încadrarea în CMA.
S-au analizat rezultatele monitorizării lixiviatului şi la depozitul ecologic “B”, depozit care
este dotat cu un sistem de epurare similar celui de la depozitul “C”. Si la acest depozit se
constată o foarte bună eficienţă a sistemului de epurare, la indicatorii: detergenti sintetici,
materii în suspensie, pH, CBO5, CCO-Cr, substanţe extractibile, fosfor total, fenoli, sulfati,
reziduu filtrat, cloruri şi bacterii coliforme totale. Apar şi aici probleme frecvente legate de
reducerea corespunzătoare a valorilor înregistrate la azotul amoniacal sau total.
Rezultatele analizei acestora sunt prezentate în tabelul 5.5.
Tabelul 5.5. Rezultate ale analizelor la depozitul “B” (probe mai 2009)
Valoare
Valoare Valoare Metoda
Nr. crt. Indicator analizat UM maximă conform
lixiviat permeat analiză
NTPA 001/2005
Azot amoniacal
SR ISO
1 Data 12.05.2009 mg/l 820,2 14,1
2,0(3,0) 7150-01
6.05.2009 717,5 12,6
Azot total
HACH
2 Data 12.05.2009 mg/l 1412 16,2
10,0(15) 8075
26.05.2009 1275 15,8
Se concluzionează necesitatea completării schemei tehnologice cu un proces suplimentar

destinat reducerii azotului total şi amonical.
Concentratul provenit din osmoza inversa

Concentratul rezultat de la osmoza inversă (~ cca. 20 % greutate din debitul de lixiviat brut)
se poate reintroduce în depozit, soluţie practicată în prezent la depozite din România şi în
alte ţări.
Costuri de epurare rezultate la depozitul de deşeuri “C”
Cheltuielile înregistrate, sunt valori medii pe o perioadă de monitorizare de 9 luni (în

perioada iniţială de funcţionare a staţiei de epurare).
1. Cheltuieli de exploatare (medie pe 9 luni)
Costuri specifice
Amortizare investiţie(15 ani) 20500 €/an
Cheltuieli exploatare 48232 €/an
Total 68732 €/an

23/36
Debit mediu 1,25 mc/h

Funcţionare 6000 ore/an
Cantitate anuală lixiviat 7500 mc
Cost specific de epurare 9,16 €/mc
5.4. REDUCEREA CONCENTRAŢIILOR DE AZOT DIN LIXIVIATUL

DEPOZITELOR DE DEŞEURI
5.4.1. Eliminarea biologică a azotului

Procesele biologice intensive pentru reducerea azotului (nitrificarea şi denitrificarea) au fost
tratate la cap. 4.2.2.
5.4.2. Epurarea biologică extensivă
5.4.2.1. Zone umede construite cu suprafaţă liberă

Epurarea prin infiltraţie-percolaţie asigură o buna epurare biologică a apelor uzate la costuri
reduse de investiţie şi exploatare. Epurarea prin metoda spaţiului radicular de tip vertical se
realizează de obicei subteran, filtrul fiind acoperit cu un strat de pământ. Apa uzată se
introduce la partea superioară printr-un dren de infiltrare, iar apa epurată se colectează la
partea inferioara tot cu un dren. Suprafaţa specifică necesară este 3,5 m2/loc.echivalent.
Grosimea stratului filtrant este de 80 cm. In stratul superior se utilizează nisip grosier, urmat
de un strat din pietriş mic şi la bază un strat din pietriş mare în care se înglobează şi drenul
de colectare prevazut cu un tub de aerisire. Metoda are o bună capacitate de nitrificare.
Figura 5.27. Epurare prin metoda spaţiului radicular de tip vertical
Pot fi utilizate papura (Typha sp., T. latifolia, T. angustifolia), rogozul (pipirig) (Scirpus sp.),
mana de apă mare (Glyceria maxima), iarba albă (Phalaris arundinacea) şi trestia
(Phragmites australis). Cea mai uzuală este trestia. Pentru plantare este recomandată
utilizarea rizomilor cu muguri sau prin transplantarea plantelor mature cu balotul de rădăcini.
Desimea de plantare recomandată este între 4-8 rădăcini (plante)/m2.
Iazuri (lagune) cu plante (macrofite)
In aceste sisteme epurarea este realizată de alge producătoare de oxigen, bacterii sau
plante macrofite. In funcţie de procesele biologice există iazuri artificiale, aerobe, anaerobe,
mixte sau cu plante macrofite. Epurarea apelor uzate este realizată de algele producătoare

24/36
de oxigen prin fotosinteză. Prezenţa razelor de soare necesare realizării fotosintezei impune
necesitatea limitării adâncimii maxime, aceasta trebuie să fie în intervalul 0,5-0,9 m.
Exemplu de algă este Alga Scenedesmus quadricanda avidă, consumatoare de azot în
procesul metabolismului. Exemple de tulpini care pot fi utilizate sunt: Synechocystis salina
Chlorella vulgaris, Dumnaliella Salina, Scenedesmus quadrincanda, Spirulina platensis,
Cladophora fracta, Rhizoclonium hieroghyply hidroglyphycum, Chlaydomonas reinhardii s.a.
Avantajele aplicarii metodei : costuri de realizare şi operare mici, uşurinţă în exploatare.
Dezavantaje: Adâncimea redusă a iazurilor duce la sensibilitate la vânt sau temperaturi.
5.4.3. STUDIU DE CAZ PENTRU REDUCEREA AZOTULUI TOTAL SI

AMONIACAL DIN PERMEATUL REZULTAT DUPA OSMOZA INVERSA
5.4.3.1. SITUATIA EXISTENTA

Date caracteristice depozitului ecologic de deşeuri « B » :
¾ debitul de lixiviat rezultat 20 mc/zi;
¾ permeatul generat după OI reprezintă 66%;
¾ debit rezultat după tratarea prin osmoză inversă Q = 15 m³ /zi;
¾ conform analizelor efectuate, concentraţiile neconforme, sunt:
TKN : 17 mg/l fata de 10 m/l conform NTPA 001,
N-NH3 : 15 mg/l fata de 2 mg/l conform NTPA 001.
Evacuarea permeatului rezultat din tratarea prin osmoză inversă se face prin intermediul
unui canal natural (zona de dispersie) pe suprafaţa caruia stuful creşte în mod natural.
Dupa parcurgerea canalului natural, lixiviatul epurat se evacuează în mediu acvatic.
5.4.3.2. JUSTIFICAREA ALEGERII SOLUŢIEI DE TRATARE

Pentru alegerea tehnologiei suplimentare de epurare s-a studiat similitudinea cu epurarea
apelor uzate menajere prin filtre plantate cu stuf. Se consideră osmoza inversă ca o primă
treaptă de tratare a lixiviatului, unde procesul de nitrificare/denitrificare se realizează în
procent de peste 90 % (conform buletinelor de analiză).
La staţiile de epurare prin filtre plantate cu stuf acest proces se realizează în treapta a I-a
de tratare în proporţie de 50 %, iar rolul treptei a II-a de tratare este de a finaliza acest
proces. Astfel reducerea azotului amoniacal este de 98 %, a azotului total (NTK), 97,7 %.
5.4.3.3. DESCRIEREA PROCEDEULUI DE TRATARE PROPUS

Ţinând cont de debitul de lixiviat tratat prin osmoza inversă şi de încărcarea în NTK şi N-
NH4, se pot dimensiona echipamentele treptei a II-a de tratare lixiviat prin asimilarea
metodei de dimensionare a treptei a II-a de tratare a apei uzate menajere pentru o localitate
având 100 echivalent locuitori, conform studiului CEMAGREF – 2004. [30], [31]
1. Principiul general de tratare
Teoretic procesele principale de tratare constau în:

25/36
¾ filtrarea superficială: materialele în suspensie (MTS) sunt oprite la suprafaţa filtrului

şi odată cu ele o parte din poluanţii organici - în cazul permeatului practic nu este
necesară filtrarea, îndepărtarea acestora fiind realizată cu succes prin OI;
¾ oxidarea: straturile filtrante constituie un reactor biologic, un suport cu suprafaţă
specifică mare, pe care se fixează şi se dezvoltă bacteriile aerobe care produc
oxidarea poluanţilor dizolvaţi.
Fluidul poluat este colectat la fundul bazinului printr-un strat drenant din prundiş mare
aşezat în jurul conductelor de dren conectate la atmosferă prin coşurile de aerare.
Aerarea (ventilarea) este asigurată prin:
¾ aerarea prin coşurile de ventilaţie ale instalaţiei de dren;
¾ deplasarea stratului de fluid poluat la fiecare evacuare a bazinului de acumulare (se
agită într-un mod simplificat, de maniera unui piston, gazele tind spre straturile de
dren în acelaşi timp aspirând aerul prin suprafaţa filtrantă);
¾ aporturile de aer prin rădăcinile plantelor.
Fitrele verticale sunt prin esenţă aerobe. Oxigenarea asigură o bună nitrificare. Principalul
rol al mico-organismelor este degradarea materiei organice. Mico-organismele au nevoie de
un suport de fixare pentru a se dezvolta şi să nu fie antrenate de fluidul poluat; aceasta se
realizează de către plante şi de către materialul filtrant. Degradarea materiei organice de
către micro-organisme este producătoare de biomasă bacteriană care trebuie la rândul ei să
fie degradată pentru a se evita colmatarea.
Materialele filtrante de umplutură utilizate (nisip, pietriş, grohotiş) trebuie să fie spălate şi să
aibă forme rotunjite pentru a se limita pătrunderea materialului fin care ar putea colmata
spaţiile interstiţiale şi pentru a crea un mediu favorabil dezvoltării vegetaţiei.
5.4.3.4. Dimensionarea treptei a II-a de tratare

a. Dimensionarea filtrului.
Se asimilează calculul suprafeţei filtrante a treptei a II-a de tratare prin filtre plantate cu stuf,
pentru o staţie de epurare a apelor uzate menajere:
¾ debitul de permeat rezultat din osmoza inversă este de 15 m³/zi echivalent cu
debitul de ape uzate menajere de la 100 echivalent locuitori (echiv. loc.);
¾ conform studiului CEMAGREF, suprafaţa filtrantă necesară depoluării va fi :
S = 0.8 m²/ echiv. loc. x 100 echiv. loc. = 80 m²;
¾ pe această suprafaţă filtrantă se distribuie la o repartiţie, o lamă de fluid

poluat de 3 cm de cca 15 ori/zi: h = 3 cm x 15 = 45 cm/zi
rezultă că un compartiment al filtrului va avea:
s = Q/h = 15 m³/zi /0,45 m/zi = 33 m²
Rezultă că este necesar un filtru de 80 m² cu două compartimente.

Pe suprafaţa filtrului se va distribui o cantitate minimă de : 0,5 m³/h/m²
Debitul minim este de : 0,625 m³/h
Numărul de evacuări pe zi : 15

26/36
Volumul util al bazinului (V = 40m² x 0.03 m) : 1,2 m³

Rezultă un bazin circular având: Dn = 1.00 m şi h = 1.5 m.
Dacă nu este posibilă curgerea gravitaţională, între bazinul de retenţie actual şi filtru se va
intercala o staţie de pompare.
Fiecare compartiment al filtrului este prevăzut cu o reţea de distribuţie alcătuită din conducte
din PEID perforate având Dn 200 mm conducta principală şi Dn 90 mm pe ramificaţiile
amplasate din 2 în 2 m, asigurându-se astfel o distribuţie uniformă a fluidului poluat.
Conductele de pe ramificaţii sunt din PEID având orificii Dn 10-12 mm din 60 în 60 de cm
(două şiruri de perforaţii laterale; fiecare la 45° faţă de diametrul orizontal). Pentru
asigurarea golirii complete a conductelor sunt prevăzute orificii pe generatorea inferioară.
Straturile filtrante :
Filtrul este stratificat pe verticală, de jos în sus, astfel:
¾ un strat primar de nisip de 5 cm pe care se aşterne geomembrana textilă (geotextil);
¾ geomembrană tip EPDM grosime 1,14 mm şi 215 g/m² aşezată pe geomembrana
textilă pentru protejarea primeia de eventuale penetraţii ale rădăcinilor plantelor;
¾ un strat filtrant de granulometrie 20/40 mm, rulat, spălat, gros de 20 cm în care se vor
amplasa drenurile de recuperare;
¾ un strat de pietriş rulat, spălat, de 6/16 mm, gros de 10 cm, cu rol de separare între
materialele filtrante;
¾ un strat de pietriş rulat, spălat; de 4/8 mm, gros de 20 cm;
¾ un strat de nisip rulat, spălat, de 0,2/1,6 mm, grosime 30 cm, constituind stratul
filtrant.
Filtrul se separă în cele două compartimente printr-un perete din plăci din PVC, cu 30 cm
mai înalte faţă de suprafaţa filtrantă.
Plantaţia
Fiecare compartiment din a II-a treaptă de tratare va fi plantat cu stuf (Phragmites australis).
Densitatea plantaţiei este de 4 fire/m².
Drenul
Colectarea fluidului tratat se realizează printr-o reţea de dren amplasată pe fundul filtrului.
Această reţea se intercalează (în plan orizontal) între conductele de distribuţie astfel încât
fluidul să parcurgă un cât mai mare volum de material filtrant. Reţeaua de dren se execută
din conducte din PVC Dn 100 mm ULTRAPAN cu fante de 50 mm lungime şi 5 mm lăţime.
5.4.3.5. Întreţinere-exploatare
In acest sens operatorul va executa în fiecare săptămână:
¾ controlul elementelor mobile ale dispozitivului de evacuare automată;
¾ manevrarea vanelor de repartiţie.
Operatorul va trebui să efectueze în fiecare trimestru :
¾ curăţirea elementelor mobile ale dispozitivului de evacuare automată;
¾ curăţirea căminului de măsurare.
Operatorul va trebui să efectueze în fiecare an, după primii doi ani de funcţionare cosirea
stufului înainte de reluarea ciclului de vegetaţie.
Total cheltuieli de exploatare 12.810 lei/an.

27/36
Tabelul 5.7. Operaţii necesare într-o staţie de epurare cu filtre verticale plantate cu stuf
ACTIVITATE FRECVENŢA OBSERVAŢII
Cultivare în primul an cultivarea manuală a plantelor de către constructor
Cosire o dată/an, toamna cosire stuf şi depozitare
curăţare sistem de alimentare (sifon auto-amorsant)
o dată/trimestru
Intreţinere prin spălare cu apă sub presiune
regulată analiza periodică a fluidului poluat la intrarea în
o dată/săptămână
staţia de tratare şi a fluidului tratat
Intreţinere o dată sau de două
manevrare vane
săptămânală ori/săptămână
5.4.3.6. Avantajele şi dezavantajele sistemului propus

a. Avantaje
¾ costuri de investiţie reduse,
¾ operare uşoară cu costuri reduse (fără consum de energie dacă terenul permite
curgerea gravitaţională), nu necesită operatori de înaltă calificare,
¾ se pretează la variaţii importante de debit şi concentraţii,
¾ nu se produce miros, amplasarea filtrelor cu stuf în zona de protecţie a gropii
ecologice împiedică emanarea mirosurilor specifice acesteia prin creearea unei
bariere naturale de protecţie,
¾ aspectul natural al staţiei de tratare conferă o încadrare peisagistică plăcută,
¾ apa epurată poate fi folosită pentru udarea spaţiului verde.
b. Dezavantaje
¾ ocuparea unei suprafeţe de teren situată în zona de protecţie a depozitului ecologic,
¾ operare regulată (cosirea anuală a stufului),
¾ risc de dezvoltare a insectelor şi rozătoarelor.
CAP. 6 MANAGEMENTUL LIXIVIATULUI PRODUS ÎN DEPOZITELE

ECOLOGICE DE DEŞEURI MUNICIPALE; PROPUNERI
Pentru realizarea unui management optim în alegerea şi aplicarea unui sistem de epurare
eficient al lixiviatului produs, sunt necesare următoarelor etape:
6.1. Definirea (caracterizarea) depozitului

Are scopul de a obţine informaţii complete asupra formării şi gestionării lixiviatului.
Caracterizarea va consta în analiza următoarelor aspecte:
1.1. identificarea compoziţiei deşeurilor,
1.2. definirea etapei sau fazei de descompunere în care se află masa depozitului,
1.3. identificarea condiţiilor meteorologice specifice zonei de amplasare,
1.4. strategii ale managementului de depozit aplicat prin:
a) tehnica şi materialul de acoperire/stratificare;
b) înălţimea depozitului;
c) densitatea, compactarea deşeurilor;
d) tratare mecanică anterioară depozitării;
e) recircularea lixiviatului;

28/36
f) eliminarea barierelor hidraulice;

g) utilizarea de aditivi pentru accelerarea proceselor biochimice;
1.5. tehnologia de prelevare a probelor de lixiviat;
1.6. soluţia aleasă pentru descărcarea lixiviatului epurat;
1.7 soluţii pentru folosirea depozitului după stabilizarea totală.
6.1.1. Determinarea compoziţiei deşeurilor

Identificarea compoziţiei deşeurilor se poate realiza prin: analiza jurnalului de depozit,
analiza prin sondare a deşeurilor depozitate, alte investigaţii privind istoricul depozitului.
6.1.2. Identificarea vechimii depozitului

Informaţiile privitoare la vechimea depunerilor sunt definitorii în stabilirea etapei sau fazei de
descompunere în care se află deşeurile, cunoscând ca lixiviatul generat pe durata fazelor
acidă sau metanogenă, are amprenta reacţiilor produse şi prezintă o calitate diferită.
6.1.3. Identificarea condiţiilor meteorologice specifice zonei de amplasare

Se vor monitoriza următorii indicatori: cantitatea de precipitaţii, temperatura (min.,
max.,medii), direcţia şi viteza vântului dominant, evaporare direct cu lisimetrul sau prin
stabilirea umidităţii aerului, umiditatea aerului.
6.1.4. Managementul de depozitare

a. Acoperire, stratificare
Deşeurile se depun şi se distribuie în straturi de max. 1 m, după care se compactează.
Densitatea pentru deşeurile menajere trebuie să fie de minim 0,8 tone/m3.
b. Inălţimea de depozitare
Inălţimea depozitului influenţează procesele de degradare. Ehrig and Scheelhaase [77]
arată ca o depozitare pe înălţime mai mare de 4 m/an duce la creşterea CBO-CCO şi
influenţează prin întârziere tranziţia de la faza acidă la cea metanogenă.
c. Densitatea deşeurilor
Densitatea scăzută caracterizată prin prezenţa mai mare a aerului şi volumul mai mare,
promovează o fază de degradare aerobă care duce la creşterea temperaturii şi o conversie
uşoară a degradării. Acest lucru favorizează dezvoltarea metanogenă a microflorei. Se
indică astfel o densitate optimă cuprinsă între 0,46-0,9 tone/m3.
d. Tratamentul mecanic al deşeurilor

Un alt element important legat de managementul depunerii este aplicarea unui tratament
de măcinare sau mărunţire a deşeurilor, întrucât mărimea particulelor de deşeuri poate
influenţa atât calitatea lixiviatului cât şi suma emisiilor şi timpul de stabilizare. Astfel
Reinhardt şi Hane [88] au constatat ca depozitarea unor deşeuri marunţite la o granulaţie de
15-16 cm, duce la o stare metanică mai rapidă decât depozitarea lor în stare brută
nemărunţită.
e. Recircularea lixiviatului
Recircularea lixiviatului susţine activitatea biologică egalizând conţinutul de umiditate,
contactul şi transportul ionic cu efecte pozitive asupra stabilizării depozitului. Rata de

29/36
creştere a cantităţii de metan se măreşte cu 25-50% la depozitele la care se aplică

recircularea lixiviatului. Deşi în România Ordinul MMDD nr. 757/2004 Normativul tehnic
pentru depozitarea deşeurilor, interzice recircularea lixiviatului în masa depozitului, în alte
ţări aceasta este o practică curentă, condiţiile de aplicare fiind adaptate fiecărui depozit.
Beneficiile observate prin aplicarea recirculării lixiviatului sunt: stabilitate mărită, creşterea
cantităţii de lixiviat, a densităţii deşeurilor, degradarea accentuată a acestora şi a emisiei de
gaz. Pentru recircularea lixiviatului este necesară autorizarea procedeului.
f. Eliminarea barierelor hidraulice din depozit şi asigurarea unei distribuţii uniforme a

lixiviatului
În depozitele ecologice se constată o distribuţie inegală a apei în masa depozitului ca
urmare a unor bariere precum pungile de plastic, alte materiale impermeabile; se
recomandă extragerea acestora, la depozitare, în proporţie cât mai mare.
g. Utilizarea de aditivi pentru accelerarea proceselor biochimice

Benefic degradării metanogene este şi aplicarea în masa depozitului a unor materiale
precum nămolurile de epurare, nămolurile biologice sau carbonatul de calciu care pot
constitui aditivi în accelerarea descompunerilor.
h. Alte măsuri operaţionale

Analizele de la depozitele pentru deşeuri menajere au arătat că în sistemele de evacuare a
lixiviatului apar depuneri semilichide, nămoloase, şi solide (cruste).
Depunerile sunt constituite în principal din: carbonaţi şi sulfiţi ai calciului şi fierului şi
substanţe organice rezultate în urma proceselor anaerobe. Astfel de cruste, pot duce pe
termen lung la distrugerea sistemului de evacuare a lixiviatului, trebuind evitată formarea lor
Spălarea conductelor de lixiviat se poate face cu ajutorul unui furtun, la presiune înaltă,
operaţiunea fiind posibilă până la o lungime a conductelor de până la 400 m. Inspectarea
conductelor se poate face cu camere video de control şi/sau prin căminele de vizitare.
Capacitatea de funcţionare a conductelor de lixiviat se controlează anual.
În fiecare an se înregistrează temperatura în conductele de drenaj pentru lixiviat.
Măsurătorile de temperatură se vor realiza anterior spălării conductelor.
6.1.5. Tehnologia de prelevare şi analiza a probelor de lixiviat

Meijer [ 89 ] a ajuns la concluzia că prelevarea unei probe de lixiviat dintr-un punct aflat la
10-20 m de la ieşirea din depozit (exprimat în timp, la peste 1 oră de la ieşirea din depozit)
poate suporta modificări ale potenţialului redox, pH-lui, ale conţinutului de CO2 sau chiar al
metalelor. Toate aceste modificari fiind cauzate de reacţiile de oxidare.
Măsurile uzuale care se pot lua pentru evitarea acestor neajunsuri sunt:
¾ prelevarea probei imediat (ca timp şi distanţă) după ieşirea lixiviatului din depozit;
¾ dacă nu se poate analiza imediat, proba se va păstra în sticle depozitate la rece;
¾ în condiţii de prelevare şi păstrare menţionate, probele se vor analiza în maxim 2
zile de la data recoltării.

30/36
6.1.6. Soluţia adoptată pentru descărcarea lixiviatului epurat

Astfel pentru apele epurate evacuate direct într-un receptor natural se impune a fi
respectate prevederile NTPA 001 şi 0011 din HG nr. 352/2005, pentru cele care urmează a
fi evacuate amonte de o staţie de epurare se vor respecta prevederile NTPA 002.
6.2. Monitorizarea calitativă şi cantitativă a lixiviatului în timpul

exploatării depozitului şi după închiderea lui
Se estimează că perioada de timp necesară finalizării proceselor de conversie a deşeurilor
este de 30-40 de ani, de aici rezultă şi condiţia impusă depozitelor care se închid, de a fi
monitorizate emisiile şi efectele lor pe o perioadă de minim 30 de ani.
Monitorizarea depozitelor de deşeuri în timpul exploatării este reglementată prin prevederile
HG nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor Anexa 6 şi Normativul tehnic.
Evaluarea lunară conţine: determinarea sumei săptămânale de precipitaţii, emisii, lixiviat,
ape subterane.
6.3. Monitorizarea depozitelor
6.3.1. În timpul exploatării

În fiecare an se fac măsurători ale înălţimii şi poziţionării conductelor de lixiviat din sistemul
de drenare. Deformările măsurate se compară cu rezultatele calculelor tasărilor şi
deformărilor. Starea tehnică şi funcţională a conductelor de lixiviat se controlează anual cu
ajutorul filmărilor cu camera mobilă în interiorul conductei. In cazul sectoarelor de depozit
închise şi al temperaturilor în scădere, frecvenţa măsurătorilor se poate stabili la 2 ani.
6.3.2. In faza post-închidere

Operatorul depozitului trebuie să efectueze monitorizarea post-închidere, pe o perioadă
stabilită de către autoritatea de mediu de minimum 30 ani, perioada putând fi prelungită
dacă se constată că depozitul nu este stabil şi poate prezenta riscuri pentru mediu şi
sănătatea umană. În acest sens se verifică starea de epuizare a depozitului prin verificări
asupra gazelor, lixiviatului şi a nivelului de tasare. La intervale de jumătate de an se execută
inspecţii ale depozitului scos din funcţiune.
6.4. Alte măsuri administrative

Conform cerinţelor din Ordinul MMDD nr. 757/2004 Normativul tehnic pentru depozitarea
deşeurilor, se întocmeşte pentru fiecare depozit Planul de funcţionare (depozitare) care
conţine reguli clare privitor la: procedura de acceptare şi control a deşeurilor, modul de
depozitare în corpul depozitului, gestionarea lixiviatului, gestionarea gazului de depozit,
colectarea şi gestionarea apei din precipitaţii.
Concluzii
Pentru a obţine un lixiviat controlat se impune un management strict al exploatării şi
monitorizării depozitului. Rezultate bune în gestionarea unui depozit de deşeuri municipale
şi o epurare corespunzătoare cerinţelor lixiviatului se obţin prin:
¾ respectarea prevederilor referitoare la condiţiile de acceptare a deşeurilor în
depozite municipale;

31/36
¾ asigurarea etanşeităţii depozitului;

¾ asigurarea eficienţei sistemului de colectare a lixiviatului;
¾ asigurarea funcţionalităţii optime a sistemului de colectare a gazelor de
fermentare;
¾ aplicarea colectării selective a deşeurilor reciclabile/valorificabile (hârtie-
carton, mase plastice, lemn, sticlă;
¾ separarea componentei biodegradabilă compostabilă;
¾ tratarea mecanică prin mărunţire a deşeurilor depozitate;
¾ utilizarea de aditivi acceleratori ai proceselor biochimice;
¾ asigurarea unui procent optim de aerare a masei depozitate şi de umiditate
prin recircularea lixiviatului atât pentru optimizarea proceselor biochimice cât şi
pentru stabilizarea deşeurilor organice şi a celor anorganice,
¾ prelevarea probelor şi analiza acestora în condiţii de fiabilitate şi securitate a
caracteristicilor fizice, chimice şi biologice.
Un factor important în adoptarea unui management optim de exploatare, este vârsta
depozitului, element care dă un caracter variabil unor indicatori precum: pH, CBO, CCO,
magneziu, calciu, fier, mangan şi zinc. Toate cu exceptia pH-lui având un nivel ridicat în
condiţii de faza acidă compartiv cu faza metanogenă. Alţi indicatori care prezintă variaţii
superioare în faza acidă sunt: COT, conductivitate, azot, fosfor, sulf, sodiu, potasiu, arsen,
cobalt. Excepţii prezintă plumbul, cuprul, aluminiul şi bariul care pot avea concentraţii mai
mari în condiţii metanogene.
Estimarea costurilor de exploatare
Costurile de exploatare aferente instalaţiei de epurare cu OI în două trepte tip PALL
înregistrate la depozitele de deşeuri:
¾ depozitul “C” - 9,16 euro/mc lixiviat epurat (capacitate totală depozit 4,5 mil
tone, debit lixiviat epurat 51,78 mc/zi)
¾ depozitul “B” - 12-15 euro/mc lixiviat epurat (capacitate totală depozit 2,56 mil
tone (după extindere), debit lixiviat epurat 19,17 mc/zi).
CAP. 7 – CONCLUZII GENERALE
7.1. Conţinutul lucrării

Lucrarea se dezvoltă în 126 pagini, cuprinde 34 formule, 36 tabele, 70 figuri şi o bibliografie
cu 97 de de titluri.
Capitolul 1 prezintă necesitatea obiectivă a subiectului conform Legii Mediului şi
conformarea cu obiectivele Directivei 1999/31/EC.
Elementele care intervin în structura depozitelor de deşeuri sunt abordate în capitolul 2; se
prezintă compoziţia deşeurilor pe: grupe de materiale, componente fizico-chimice,
concentraţii C, H2, O2, N, S, H2O.

32/36
Sunt prezentate valorile medii şi prognoza indicilor de generare în mediul urban şi rural;
In paragraful 2.1 se analizează caracteristicile gazului de fermentare din punct de vedere al
variaţiei producţiei în timp, al compoziţiei şi indicatorilor de monitorizare.
Capitolul 3 analizează lixiviatul ca deşeu lichid rezultat prin drenarea fizico-chimică şi
biologică a substanţelor organice în depozitele de deşeuri;
In paragraful 3.2 sunt prezentate sistemele de colectare, cerinţele constructive pentru
barieră, impermeabilizare şi sistemul de drenaj. Se analizează dimensionarea sistemului de
colectare a lixiviatului pe baza relaţiei înălţimii maxime a stratului de lixiviat stabilindu-se
ecuaţia distanţei dintre drenuri pe baza metodei Moore (1980). Caracterizarea fizică,
chimică şi bacteriologică a lixiviatului se prezintă în paragraful 3.3. Un bilanţ al apei în
depozitul de deşeuri este descris în paragraful 3.3.5.a.
Calitatea lixiviatului din ţara noastră este prezentată în paragraful 3.3.6.
Concluziile determinărilor de calitate ale lixiviatului sunt precizate în paragraful 3.3.7 fiind
concretizate prin următoarele rezultate:
¾ concentraţia substanţelor biodegradabile este maximă în primii 2-3 ani;
¾ raportul CBO5/CCO are tendinţă de scădere la valori de 0,3-0,4;
¾ apar diferenţe comparativ cu datele din bibliografie, explicate prin modul de colectare
neselectivă a deşeurilor ;
¾ MTS prezintă valori iniţiale reduse (≈ 100mg/l) şi ating în 2 ani valori de 6-7 ori mai
mari.
Stadiul actual al tehnologiilor de epurare avansată se prezintă în capitolul 4.
In paragraful 4.2.2. sunt detaliate bazele proceselor de nitificare-denitrificare. Este precizată
eficienţa diferitelor procedee şi tehnologii în eliminarea componentelor lixiviatului.
Capitolul 5 analizează soluţiile aplicate în ţara noastră pentru epurarea lixiviatului la o serie
de depozite ecologice. In paragraful 5.1 se prezintă elementele teoretice privind procesul de
filtrare prin membrane cu osmoză inversă (OI); tipurile constructive de membrane,
parametrii tehnologici pentru dimensionare, consumurile energetice specifice şi sistemele
de curăţare sunt prezentate în paragraful 5.2 . Se descrie în detaliu tehnologia tip PALL cu
filtrare pe membrane în 2 trepte.
Se pune în evidenţă necesitatea completării schemei tehnologice cu procese suplimentare
pentru încadrarea în CMA a indicatorilor azot total şi azot amonical.
Se analizează costurile de operare pentru instalaţia de epurare a depozitului „C”.
In paragraful 5.4 se propune adoptarea epurării biologice extensive pentru reducerea
concentraţiilor de N din lixiviatul depozitelor de deşeuri; se analizează printr-un studiu de
caz costurile de operare şi avantajele/dezavantajele metodei. Managementul lixiviatului
produs în depozitele ecologice de deşeuri municipale (propuneri) este prezentat în
capitolul 6.
Sunt puse în evidenţă:
¾ necesitatea pretratării prin selectarea deşeurilor şi mărunţirea lor;
¾ introducerea recirculării lixiviatului după o treaptă de epurare preliminară;
¾ implementarea dispozitivelor de control pentru urmărirea sistemelor de
colectare a lixiviatului pentru obţinerea unui produs controlat;

33/36
¾ estimarea costurilor de exploatare prin:

costurile epurării 9-15 €/m3 lixiviat şi
1,25-1,50 €/tonă deşeuri pe ansamblul producţiei medii anuale.
7.2. Contribuţiile autorului

Abordarea temei a luat în consideraţie:
a) sistematizarea proceselor care stau la baza producerii lixiviatului;
b) analiza factorilor care influenţează calitatea şi cantitatea lixiviatului;
c) analiza soluţiilor de epurare a lixiviatului şi a performanţelor acestor soluţii;
d) studii de caz pentru depozitele de deşeuri ecologice româneşti;
e) propunerea unei metodologii de urmărire a comportărilor în timp a depozitelor.
Au fost analizate tehnologiile de epurare propuse în literatura tehnică şi cele aplicate în
prezent la depozite de deşeuri europene şi mai ales la depozitele ecologice din ţară. Având
în vedere durata mare de timp (perioada exploatării şi minim 30 de ani după sistarea
depozitării) necesară monitorizării depozitelor de deşeuri din clasa B şi gestionării
corespunzătoare a lixiviatului produs, s-a propus o metodologie de monitorizare a
comportării în timp a acestor depozite, prin analiza următoarelor aspecte:
¾ caracterizarea depozitului sub aspectul identificării compoziţiei, vârstei, tehnologiei
de depozitare, soluţia de descărcare a lixiviatului epurat şi folosirea ulterioară a
terenului ecologizat;
¾ determinarea factorilor climatici şi tratamentul aplicat deşeurilor şi procedura de
prelevare a probelor.
Toate aceste aspecte au fost evaluate ţinând seama de :
¾ condiţiile de acceptare a deşeurilor în depozit;
¾ existenţa unei etanşeizări de bază şi la suprafaţă conforme;
¾ asigurarea unui sistem eficient de colectare a lixiviatului şi a gazelor de
fermentare.
7.3. Direcţii viitoare de cercetare

Analiza aspectelor enumerate şi rezultatele obţinute pot constitui o bază de date pentru
optimizarea monitorizării comportării în timp a depozitelor de deşeuri dar şi de eficientizare
a raportului cost/beneficiu în adoptarea soluţiilor de management al depozitelor şi de
gestionare durabilă a lixiviatului. Pornind de la impactul major pe care îl constituie cantităţile
tot mai mari de deşeuri menajere generate şi lipsa (în prezent în România) a unei
alternative de gestionare a acestor deşeuri, depozitarea acestora fără adoptare unor soluţii
de reducere cantitativă, prin creşterea gradului de colectare selectivă/reciclare/valorificare
precum şi adoptarea unui tratament mecano-biologic anterior depozitării poate constitui o
problemă stringentă cu efecte pe termen lung.
Astfel estimând în prezent populaţia României (cca. 21 milioane) de locuitori şi rata de
producere medie 300kg deşeuri menajere/loc/an, rezultă:
¾ 21 milioane loc x 300kg/loc•an = 6,3 mil t deşeuri/an = 9 mil mc deşeuri/an
care sunt integrate în mediu.
Estimând capacitatea medie anuală de prelucrare a unui depozit la 75.000mc/an, rezultă un
necesar anual de 120 de depozite ecologice în funcţiune.

34/36
Efectele în acest caz sunt legate de suprafeţele mari de teren ocupate, impactul asupra
mediului precum şi cel peisagistic, generat de aceste depozite dar şi impactul economic
datorat cheltuielior de deschidere, operare, închidere, ecologizare şi monitorizare
postînchidere a acestor depozite.
In acest context reducerea cantităţii de deşeuri depozitate, a suprafeţelor de teren ocupate
pe termen lung (minim 30 ani), se poate realiza prin aplicarea unor măsuri ferme de
colectare selectivă a componentelor reciclabile şi/sau valorificabile din deşeurile menajere.
Un alt aspect important al aplicării colectării selective a deşeurilor este dat de modificarea
proceselor biochimice şi microbiene care au loc în corpul depozitului, acest fapt ducând la o
scădere a volumului şi concentraţiei indicatorilor de calitate ai lixiviatului produs, precum şi a
cantităţii de gaz de fermentare generat.
Aplicarea tehnologiei de epurare prin membrane (OI) are rezultate bune concretizate prin:
¾ eficienţe de 95% la COD, 94% N, 97% la săruri, 99% la metele şi 100% la MES;
¾ reducerea germenilor fără eliminarea de substanţe dezinfectante reziduale;
¾ consumuri energetice mici faţă de alte procedee;
¾ separarea constituienţilor dizolvaţi până la specii ionice;
¾ funcţionarea complet automatizată;
¾ eficienţă în reducerea viruşilor;
¾ costuri de exploatare reduse.
Monitorizarea cantităţii şi compoziţiei lixiviatului produs în depozitele de deşeuri menajere
constituie baza de evaluare a tehnologiilor aplicate în epurarea prezentă a lixiviatului şi
constituie elementul de reevaluare al acestor tehnologii şi de îmbunătăţire a performanţelor
înregistrate în epurarea acestuia.

35/36
Bibliografie
[1] Gazdaru A. – Gestiunea deseurilor menajere. Protectia mediului. Buletin de informare
AGIR 2006,
[2] Ordonanta de Urgenta nr. 78 din 2000 privind regimul deseurilor,
[3] Legea 426 din 2001 privind regimul deşeurilor cu modificarile si completarile ulterioare,
[4] Normativul tehnic privind depozitarea deşeurilor (HG 162/2002 modificată şi completată)
[5] * * * Directiva 1999/31/EC privind depozitarea deseurilor,
[6] * * * CARTE VERDE privind gestionarea deşeurilor biologice în UE (SEC2936) 2008,
[7] Hotărâre nr. 1470 din 9 septembrie 2004 privind aprobarea Strategiei naţionale de
gestionare a deşeurilor şi a Planului naţional de gestionare a deşeurilor
[8] Tchobanoglous, G. Integrated Solid Waste Management, McGraw-Hill, New York, 2002
[10] Bishop, R. S., “Defining the MRF and the Role of MRFs în Residential Waste
Recycling,” Resource Recovery 2007
[11] * * * Planul Regional de Gestionare a Deseurilor Regiunea 3 Sud-Muntenia 2008
[14] * * * www.gestiuneadeseurilor.ro - „Manual privind activitatile specifice din domeniul
gestiunii deseurilor municipale” Primaria Municipiului Ramnicu Valcea 2005
[17] Giroud J.P. Houlihan M.F. „Design of leachate collection layers” International Landfill
Symposium Sardinia 1995
[20] Sharma H.D. Lewis S.P. “Waste containment systems, waste stabilization and landfills
Design and evaluation” Jonhn Wiley & Sons Inc., New York 1994
[22] Îndreptar tehnic pentru deşeuri din localităţi Germane - editat Agenţia Germană pentru
Cooperare tehnică 2002
[25] Angela Călin, Epurarea avansată a apelor uzate –Teză de doctorat, Universitatea
Tehnică de Construcţii Bucureşti 2008
[26] Richard Thiel and Monte Christie-Leachate recirculation and potential concerns on
landfill stabiliity; Gass Vallery CA 95945 USA 2008
[28] * * * Carte tenica instalatie PALL OI cu doua trepte
[30] Pascal Molle, Alain Liénard, Catherine Boutin, Gérard Merlin, Arthur Iwema - Studiul
CEMAGREF 2004 [7] Dan Ovidiu Ianculescu - Protecţia mediului contribuţii şi
metodologii pentru proiectarea şi execuţia depozitelor de deşeuri menajere U.T.C.
Bucuresti Teza de doctorat 2007,
[31] Gabriel Racoviţeanu, Elena Vulpaşu, Raluca-Maria Racoviţeanu ”Comparaţie între
procedeele de epurare extensive şi intensive pentru comunităţi mici (500 – 5000 LE)” -
/ARA Articol 2010
[77] H. J. Ehrig, U. Witz: Überlegungen zum langfristigen Umgang mit
Deponiesickerwässern 2004
[89] Meijer s.a. Landfill mining tests Fifth International Symposium Calgiari Italy Sardinia
1995

36/36

Rez Avramviorica

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rez Avramviorica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TEZĂ DE DOCTORAT “INSTALAŢII DE EPURARE A LIXIVIAŢILOR PROVENIŢI DIN DEPOZITELE DE DEŞEURI MENAJERE”

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

INSTALAŢII DE EPURARE A LIXIVIAŢILOR

PROVENIŢI DIN DEPOZITELE

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII BUCURESTI

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII BUCURESTI

5.4.2.1. Zone umede construite cu suprafaţă liberă ............................................................................................................. 85

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII BUCURESTI

CAP. 2. COMPOZIŢIA DEŞEURILOR MENAJERE

Compoziţia deşeurilor urbane in Romania

Nota: H+C = hârtie şi carton

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII BUCURESTI

Din punct de vedere chimic, substanţele care caracterizează compoziţia de bază a

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII BUCURESTI

Figura 3.1 Schema de formare a lixiviatului

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII BUCURESTI

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII BUCURESTI

Figura 3.4 Secţiune prin sistemul de colectare a lixiviatului

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII BUCURESTI

β - panta longitudinală a drenului;

Figura 3.8. Elemente de calcul

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII BUCURESTI

Figura 3.10. Stabilirea distanţei dintre drenuri

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII BUCURESTI

Figura 3.5. Calculul distanţei dintre drenuri

3.3. Caracterizarea fizică, chimică şi biologică a lixiviatului provenit din

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII BUCURESTI

3.3.2. Prevederi legislative privind epurarea lixiviatului

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII BUCURESTI

3.3.4.e. Umiditatea deşeurilor

Figura 3.14. Schema bilanţului apei

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII BUCURESTI

3.3.6. Exemple de calitate a lixiviatului la depozite din România

Notă: sld = sub limita de detecţie

Nr. Dec. Febr. Marti

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII BUCURESTI

CAP. 4 STADIUL ACTUAL AL TEHNOLOGIILOR DE EPURARE

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII BUCURESTI

4.2. Metode de epurare a lixiviatului

4.2.1. Metoda biologică de epurare

4.2.2. Epurarea biologică avansată (eliminarea azotului şi fosforului)

Amoniu Mediu Azotit Mediu Azotat

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII BUCURESTI

4.2.3. Tehnologii performante de îndepărtare biologică a azotului şi

4.3. Procese utilizate în schemele de epurare lixiviat

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII BUCURESTI

Nota: 1 –valoare determinată la fază de laborator; 2 – valoare influenţată de mărimea particulei

4.4. Recircularea lixiviatului

4.5. Procedee combinate

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII BUCURESTI

4.6. Evaluari comparative ale metodelor de epurare pentru un lixiviat

CAP. 5. SOLUŢII APLICATE ÎN ŢARA PENTRU EPURAREA LIXIVIATULUI

5.1. Elemente teoretice privind osmoza inversă (OI)

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII BUCURESTI

substanţele ce au penetrat membrana, concentratul - substanţele ce nu au penetrat

5.2.Tipuri constructive de membrane

5.3. Exemple de staţii de epurare cu utilizarea OI

5.3.1. Staţii de epurare în ţările Uniunii Europene

5.3.2. Staţii de epurare lixiviat la depozite ecologice din România

5.3.2.1. Depozitul de deşeuri Chiajna judeţul Ilfov

5.3.2.8.Tehnologia instalaţiei de epurare tip PALL

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII BUCURESTI

Figura 5.19. Schema tehnologică instalaţie OI