Se-aude sus pe cer

Fa Major

Se-aude sus pe cer un cânt de glorii

Mai e puţin să nu te laşi răpus
Să nu-ţi pierzi, frate, premiul alergării
Curând e întâlnirea cu Isus.

Când negura-ameninţă în zare

Şi cerul e mereu întunecat
Chiar dacă urlă marea cu turbare
Destinul tău e binecuvântat.

Mă lupt cu fiecare ceas ce trece

Să ’nalţ pe culme-al dragostei stindar
În clocot doar, nu căldicel nici rece
Ci-n Duhul Tău mereu, mereu să ard.

Când se vor termina acestea toate

Şi Mirele cât va mai zăbovi
Eu nu ştiu dacă nu va fi la noapte
Dar ştiu că Cel ce vine, va veni!

Cum se înalţă-n zboruri cicârlia

În albe stoluri vom pleca şi noi
Vom părăsi pe totdeauna glia
Purtând pe cap cunună de erou

Tânjesc în aşteptarea Ţării mele

E năzuinţa mea de căpătâi
Să las în urmă mii şi mii de stele
Pe frunte, drag Isus, să mă mângâi.

Vreau să mă strângi la pieptul Tău, o, Tată

Să uit tot greul ce l-am dus cândva
Să-mi spui cu vocea-Ţi binecuvântată
O vino, slugă bună,-n casa mea

!Amin