Re major

1. Se-aude sus pe cer un cânt de glorii,

Mai e puțin, să nu te lași răpus.
Să nu-ți pierzi frate premiul alergării,
Curând e întâlnirea cu Isus.

R1: /:Când negura amenință în zare,

Și cerul e mereu întunecat,
Chiar dacă urlă marea cu turbare,
Destinul tău e binecuvântat!:/

2. Mă lupt cu fiecare ceas ce trece,

Să 'nalț pe culmi al dragostei stindard.
În clocot doar nu căldicel, nici rece,
Ci-n Duhul Tău mereu, mereu să ard.

R2: /:Când se vor termina acestea toate

Și Mirele cât va mai zăbovi,
Eu nu știu dacă nu va fi la noapte,
Dar știu că Cel ce vine, va veni.:/

3. Cum se înalță-n zboruri ciocârlia,

În albe stoluri vom pleca și noi.
Vom părăsi pe totdeauna glia,
Purtând pe cap cunună de erou.

R3: Tânjesc în așteptarea țării mele,

E năzuința mea de căpătâi,
Să las în urmă mii și mii de stele,
Pe frunte drag Isus să mă mângâi.
Vreau să mă strângi la pieptul Tău, o Tată,
Să uit tot greul ce l-am dus cândva.
Să-mi spui cu voce-ați binecuvântată
O, vino slugă bună-n casa Mea!