Adio, fratele meu geamăn

Adio, fratele meu geamăn

Tristă duminică trăim.

Om bun, şi drag, şi fără seamăn

Abia acum te preţuim.

Adio, forţă a naturii

Te-au pus pigmeii la pămînt.

"Complotul bubei" şi al urii

Te-a hărţuit pîn' la mormînt.

Curînd vor răsuna colinde

Curînd Crăciunul va veni

Şi candele se vor aprinde

Pe-ntinsul scumpei Românii.

Un scaun gol va fi la masă

Precum e tronul princiar.

Şi-un strop de vin de tămîioasă

Noi vom vărsa, plîngînd amar.

E-o zi de toamnă aurie

Ce pace dulce e-mprejur!

Doar eu sînt ca o rană vie

Ce îmi dai, Doamne, să îndur?

De ce ni-l iei aşa devreme

Pe cel mai nobil dintre noi?

Crucificat peste poeme

Pentru cei mulţi, flămînzi şi goi...

De ce rămîn toţi ticăloşii

Cei mincinoşi şi paraziţi?

Şi-n vremea asta generoşii

În patru zări sînt răstigniţi?

Fă o minune şi ridică

Acest nenorocit blestem.

Şi vindecă-ne Tu de frică

E tot mai greu, nu mai putem.

Ai milă, Doamne, şi-ndurare

De-acest colos cu miere-n grai

Şi pentru inima lui mare

Dă-i viaţă veşnică în Rai.

Întreaga ţară te jeleşte

Românii doliu pun la steag.

Azi steaua ta pe cer porneşte.

Adio, fratele meu drag!