Ce făptură minunată ai creat Părinte Sfânt

Să ne fie mângâiere şi-ndrumare pe pământ,
Câtă dragoste sublimă şi ce blândă bunătate,
În firava ei făptură, Doamne, Tu le-ai pus pe toate.

Mama stă în rugăciune mijlocind necontenit
Pentru-ai săi micuţi pe care Tatăl Sfânt i-a dăruit.
Zi şi noapte ea veghează, le vorbeşte cu mult dor
Despre marea Lui iubire,despre Fiul Salvator.

Domnul a făcut femeia ca tovaraşă de viaţă
şi soţie credincioasă- aşa biblia ne-nvaţă-
Când bărbatul se-osteneşte pentru pâinea cea de azi
Ea să-i fie mângâiere şi lumină în necaz.

Simţi cum greul te apasă şi nu vezi nici o scăpare,
Valurile te frământă şi durerea e prea mare,
Cauţi o sora în credinţă şi te rogi şi tu cu ea
Iar povara de pe umeri nu mai este-aşa de grea!

Ce făptură minunată ai creat Părinte Scump:
Mamă ,soră şi soţie toate prinse într-un cuvânt.
Pentru ea, pentru"Femeia" înaintea TA venim
Şi cu multă reverenţă Ţie, Doamne-Ţi mulţumim!  

Femeie
 Cu zîmbetul cald şi faţa senină

Tu ştii s- asculţi, de dragoste plină

Cu rîvnă arzîndă şi dorul nestins,

Tu semeni Cuvîntul, Lumina aprinzi.

O clipă eşti Mamă pentru-ai tăi copii,

Dar tot într-o clipă tu poţi să devii

O oază de pace, speranţă şi har,

Cum pentru pierduţi e pe ţărmuri un far.

 Apoi eşti un medic cu sfat şi-ajutor,

Iar dacă-i nevoie expert în decor,

Oriunde si-oricînd eşti lumină şi sare,

Şi pentru al tău soţ eşti un prieten în care,

Mereu îşi găseşte alin, desfătare.

Trecut-au milenii de cînd prima dată,

De mîna divină ai fost tu creată

Dar greul, durerea, nici chiar osîndirea,

În stare n-au fost să îţi schimbe menirea-

De-aduce în lume căldură şi viaţă,

De-a fi ajutor, călăuză, speranţă.

‘ţi doresc să rămîi tot aşa de frumoasă,

La chip şi la suflet,

În duh – evlavioasă,

Să fii împlinită,

Să fii sănătoasă,

Iubită,

Iubind,

Şi oricînd

Credincioasă!