Definitie

 Nazismul sau naţional-socialismul (german) a

fost o ideologie şi o politică a statului german 
totalitară naţionalistă, rasistă, antisemită şi
anticomunistă, care au fost aplicate în timpul
dictaturii lui Adolf Hitler în Germania între 1933
 şi 1945.
 Cuvântul "nazism" provine de la prescurtarea
numelui naţional-socialism 
 Mişcarea a fost folosită în stabilirea celui de-al
treilea Reich, statul German totalitar condus de
dictatorul Adolf Hitler din 1933 pana in 1945.
 Originea si ridicarea nazismului

 Nazismul era similar cu fascismul Italian.

 Rădăcinile Socialismului Naţional erau germane
îngropate, de exemplu, în tradiţia prusă a
autorităţii şi expansiunii militare; în tradiţia
romantică germană a ostilităţii la raţionalism,
liberalism şi democraţie; în variate doctrine
rasiste după care oamenii Nordici, aşa numiţii
puri Arieni, nu erau numai fizic superiori altor
rase, dar cărau si o moralitate şi cultură
superioară.
 Teroriştii şi planificatorii Nazismului îi includeau şi pe
Generalul Karl Ernest Haushofer, un geograf German
care a exercitat multă influenţă in fostele implicaţii
Germane.
 Editorul şi liderul german Alfred Rosenberg a formulat
teoriile rasiste Naziste pe baza muncii scriitorului
Anglo-german Huston Stewart Chamberlain.
 Financierului German Hjalmar Schacht i-a căzut
disciplina de a formula şi căra poliţe economice şi
bancare iar arhitectului German şi conducător de
partid Albert Speer care era o mare figură in a vedea
economia tocmai înaintea sfârşitului celui de-al doilea
război mondial.
 Efectele primului război mondial

 Originile imediate ale Nazismului vor fi găsite în

consecinţele înfrângerii Germane din primul război
mondial (1914-1918). Sub termenii tratatului de la
Versailles, Germania a fost obligată să plătească
reparaţii grele. Viaţa politică şi economică a Germaniei a
fost serios perturbată ca rezultat al tratatului. Doar după
câţiva ani s-au luat masuri pentru restabilirea economică.
Criza economică din toata lumea care a început in 1929
a împins Germania intr-o nesperată depresie. În 1933
majoritatea Germanilor au votat unul dintre cele doua
partide majore: Comuniştii si Socialiştii.
 Partidul Naţional Socialist
 Partidul Naţional Socialist este originar din partidul
German Muncitoresc, format in Munich in 1919. Atunci
când Hitler s-a alăturat in 1919, partidul German
Muncitoresc avea cam 25 de membrii din care activi
erau doar 6 in activităţi ca discuţiile si lectura. Imediat
după ce s-a alăturat, Hitler devine liderul partidului. La
prima întâlnire in masă a partidului ţinută in Munich pe
24 februarie 1920, Hitler a citit programul partidului pe
care l-a avut parţial scris; acesta conţinea 25 de puncte
de cereri naţionaliste exagerate, idei socialiste corupte si
doctrine anti-semite. Pentru ca aceste condiţii esenţiale
să fie realizate partidul a declarat in cel de-al 25-lea
punct al programului: “Pentru o societate moderna
,...,vom crea o centralizare care va uni toate puterile in
mâinile guvernului…”
 Hitler îşi asuma întreaga
responsabilitate
 După întâlnirea din februarie 1920, partidul
lui Hitler şi-a schimbat numele in Partidul
Naţional German Muncitoresc. Noul partid
a crescut încet, şi in pricipal in Bavaria.
 Erau ajutaţi în aceste activităţi de nişte ofiţeri ai armatei
de exemplu Ernest Röhm.
 În 1921 Hitler a adoptat emblema oficiala, un steag
conţinând un câmp roşu in centrul căruia se afla un cerc
alb conţinând o swastika neagra. In 1923 Hitler a editat
zarul Völkischer Beobachter (Observatorul Rasist) ca
fiind zarul oficial al partidului. Pentru că partidul
Comunist German, fondat in 1919 creştea în putere,
Socialiştii concentrau cea mai mare parte a propagandei
pentru a denunţa Bolşevismul, pe care ei îl caracterizau
ca o conspiraţie a Evreilor financiari.
Partidul in Reichstag

 Mişcarea a crescut rapid,

recrutând mii de servitori civili,
fermieri bogaţi si tineri din toate
clasele sociale. În Reichstag
alegerile din 1930 ale partidului
Naţional Socialist au numărat
aproape 6.5 milioane de voturi
(mai mult de 18% din totalul
voturilor)
comparabil cu 800.000 de voturi
(2.5%) in 1928.
 Cele 107 locuri pe care le-au câştigat in
alegeri i-au făcut cel de-al doilea mare
partid in Reichstag, după Social
Democraţi, care au câştigat 143 de locuri.
Comuniştii care au numărat 4.6 milioane
de voturi si care au câştigat un număr
considerabil de locuri, 77.
 În alegerile pentru succesor,
ţinute in noiembrie, voturile
partidului au numărat aprox.
11.7 milioane si partidul a
câştigat numai 196 de locuri.
Voturile partidelor Social
Democrat si Comunist au
numărat mai mult de 13
milioane, si împreuna Social
Democraţii si Comuniştii au
câştigat 221 de locuri; dar
pentru ca aceste partide
erau adversare, Naziştii, in
ciuda situaţiei in care se
aflau, erau totuşi cel mai
puternic partid din
Reichstag. Încă o data Hitler
a refuzat să participe la
coaliţia guvernamentală.
 La îndrumarea cancelarului Franz von
Papen, Hindenburg i-a dat lui Hitler funcţia
de cancelar in 30 ianuarie 1933. Apoi
partidul a început crearea statului Naţional
Socialist.
 Mai târziu in februarie, aproape de campania alegerilor
pentru un nou Reichstag, clădirea parlamentului a fost
distrusa de un foc de origine necunoscuta.
 Naziştii au dat vina pe comunişti şi au folosit incidentul ca
un pretext pentru a suprima acest partid; mai târziu şi
partidul Social Democrat a fost violent înăbuşit. Însa nici un
partid nu a opus rezistentă.
 Toate celelalte partide au fost înnebunite după ce,
încercarea de a face un partid a fost făcuta o crimă şi
partidul Naţional Socialist a devenit singurul partid legal. In
actul din 23 martie 1933, puterile legislative din Reichstag
au fost transmise câtre cabinet.
 Actul i-a garantat lui Hitler puteri dictatoriale şi a însemnat
sfârşitul Republicii Weimer. Printr-o lege pusă in aplicaţie
pe 1 decembrie 1933, partidul Nazist a fost „alăturat
indisolubil statului.”
 Alte aspecte

 După război, mulţi nazişti de rang înalt au fost judecaţi şi

condamnaţi în Procesul de la Nürnberg, iar unii dintre ei
chiar executaţi imediat pentru crime de război şi crime
împotriva umanităţii.
 Simbolul nazismului era svastica în sens dextrogir.
Svastica este însă de milenii simbol al norocului şi al
prosperităţii. Multe popoare au (sau au avut) svastica
drept simbol, între care indienii, grecii, romanii, celţii,
evreii şi dacii. Hitler se pare că l-a preluat pe filiera
hindusă. Sigur că începând cu el conotaţia principală a
svasticii a devenit nazismul.
 Spre sfârşitul secolului al XX-lea în mai multe
ţări din lume au apărut mişcări neonaziste, ca de
exemplu în Statele Unite, Germania şi alte ţări
europene. Aceste tendinţe sunt deseori asociate
cu tinerii neonazişti. De asemenea, în multe ţări
din Europa occidentală s-a observat recent o
creştere a importanţei partidelor naţionaliste (
Austria, Franţa, Germania). În Germania unele
partide cu tendinţe neonaziste chiar au câştigat
în alegeri cîteva locuri în parlamentele unor 
landuri. Partidele clar neonaziste sunt însă
interzise prin lege.
 Ideologia economică

 Teoria economică nazistă se baza pe interesele

locale imediate, dar încerca să se îmbine şi cu
concepţii ideologice economice recunoscute pe
plan internaţional.
 Politica economică internă era focalizată pe trei
obiective principale:
 eliminarea şomajului
 eliminarea inflaţiei devastatoare
 extinderea producţiei de bunuri de larg consum
pentru a îmbunătăţi standardul (nivelul) de viaţă
al claselor de mijloc şi jos.
 Toate aceste obiective ţinteau spre îmbunăţăţirea situaţiei 
Republicii de la Weimar şi întărirea partidului. În ceea ce
priveşte evoluţia economică, partidul a avut mare succes.
 Între 1933 şi 1936, PNB al Germaniei a crescut cu o rată
anuală de 9,5 %, în timp ce industria luată singură a
crescut în medie chiar cu 17,2 %. Expansiunea economică
a scos Germania din criza economică în care se afla după
primul razboi şi a redus drastic şomajul în mai puţin de
patru ani. Consumul public a crescut anual cu 18,7 %, iar
consumul particular cu 3,6 %.
 O mare parte din această producţie a fost îndreptată însă
către maşina de război. De aceea, odată cu începerea
războiului a început să se simtă din nou o presiune
economică, dar nu atât de acută ca în timpul Republicii de
la Weimar. Se pare că succesul economiei germane a fost
unul dintre motivele pentru care societatea a fost de acord
cu războiul.
 Nazismul şi fascismul

 Nazismul este de multe ori confundat

cu fascismul. Nazismul chiar preia unele
elemente din fascism: dictatura, iredentismul
teritorial şi bazele teoriei economice. De
exemplu, Benito Mussolini, fondatorul
fascismului, nu era antisemit până să intre in
alianţă cu Hitler, cel de la care provine rasismul
prezent în nazism. Dictatorul spaniol Francisco
Franco folosea des cuvântul „fascist” pentru a
desemna pe cei care se opuneau comunismului.
 Din punct de vedere economic, nazismul
şi fascismul au multe legături.
 Nazismul poate fi considerat ca fiind o
subdiviziune a fascismului (toţi naziştii
sunt fascişti, dar nu toţi fasciştii sunt
nazişti). Printre aceste idei economice se
afla controlul complet al guvernului asupra
finanţelor, investiţiilor (alocarea de
credite), industriei şi agriculturii. Totuşi, în
ambele sisteme continuau să existe atât
puterea marilor companii economice, cât
şi economia de piaţă în ceea ce priveşte
preţurile.
Donisanu Diana
&
Gaina Roxana

cls. a X-a B