Selma Iusuf, jurnalistă la Dilema Veche, a publicat un articol zilele trecute intitulat Teama de

Cucoane.

Articolul nu este unul foarte lung, dar felul în care autoarea folosește ironia este fantastic. La prima
vedere ai impresia ca înșiruie exemple din viața personală, marcată, din punct de vedere
vestimentar, de anumite personaje haioase sau de propriile alegeri în ceea ce privește propriile
ținute. Dacă treci peste forma cuvinte și te axezi pe înțelesul lor, descoperi că face referire la două
doamne din politică, respectiv Lia Olguța Vasilescu și Viorica Dăncilă.

Realizează o comparație între aceste două figuri politice și femeile care nu au atât de mult access la
resurse materiale sau informaționale. Ceea ce este surprinzător, conform autoarei, este că nu există
o mare diferență între aceste două categorii de doamne, mai mult, ele chiar se aseamănă. Un
exemplu care subliniază acest aspect este fragmentul „una este strădania unei femei care se face și
ea frumoasă după cum crede de cuviință, iar alta e țopenia perfectă, sfidătoare și suficientă”.

Faptul că face referire la felul în care cele două personalități politice se prezintă, nu este de
condamnat. Având în vedere că acestea două sunt reprezentative pentru o anumită instituție și felul
în care se afișează în public contează din toate punctele de vedere. Trecând și peste aspectul acesta
al articolului, Selma Iusuf apelează indirect la conștiința cititorului și declanșează o mare dilemă
interioară care îl provoacă să se întrebe de ce tocmai aceste doamne sunt figuri reprezentative pe
scena politică.

Ridicate din filonul comun al unei aspirații străvechi spre cuconeală, apariția acestor doamne e un
simptom scrie Selma Iusuf pe la mijlocul articolului. Fragmentul se referă la toxicitatea pe care o aduc
pe scena politică aceste femei. Pe de-o parte este felul în care ele apar în fața publicului, iar pe
cealaltă parte, idologia pe care o promovează. Cuvântul simptom este foarte bine folosit aici, pentru
că accentuează și mai mult declinătatea scenei politice.

Autorea nu a denumit întâmplător articolul Teama de cucoane. Acest nume pune în lumină într-un
mod ironic sentimenul de „frică” pe care autoarea îl încercă, cu referire la cele personalități politice.
Din propria experiență știe că aceste cucoane.

http://dilemaveche.ro/sectiune/societate/articol/teama-de-cucoane