Cinema Paradiso

Cinema Paradiso este un film care m-a impresionat tocmai datorita faptului ca aici putem gasi un amalgam de sentimente de care este incercat peronajul nostru Toto(Salvatore Cascio):bucuria copilariei,bucuria descoperirii placerilor,talentelor proprii, bucuria intalnirii primei iubiri dar de asemenea tristetea adusa de maturizare, o maturizare de care te izbesti ca de un zid puternic de care unii trec dar altii nu Un alt sentiment este tristetea pierderii(a iubirii,a unei persoane dragi, a copilariei, a tot ce tinea de copilarie). Acest film este un film care m-a impresionat mai ales prin povestea sa: un copil care se bucura de copilaria sa chiar daca este plina de lipsuri, un copil acaparat de cinematografie. Ei bine. este supus la incercari deloc usoare dar ceea ce este frumos de observat este cum trece sau cum incearca sa le depaseasca.Prima veste dura(mai ales pentru un copil) este cand afla ca tatal sau a murit in razboio realitate dura cu care el deja se obisnuise pentru ca-I spusese deja mamei sale acest lucru. Este uimitoare maturitatea sa deoarece mama sa refuza sa accepte siea este un adult cu doi copii pe cand un copilas a avut maturitatea si taria sufleteasca de a depasi acest impas. Urmatorul zid pe care a trebuit sa-l sara a fost arderea paradisului sau, arderea cinematografului. De acest zid a trecut deoarece a fost renovat de unul dintre vecinii sai care castigase la loto. Un zid pe care l-a depasit dar care a fost poate cel mai gros si inalt zid de care se izbise el vreodata (spun inalt deoarece Toto a reusit sa-l depaseasca abia la varsta maturitatii, undeva la 40 de ani) a fost prima iubire si ultima avand in vedere ca el dupa iubita sa nu a mai avut decat aventuri in care nu punea suflet. Datorita faptului ca tatl fetei nu a fost de acord cu relatia lor, aceasta a luat o intorsatura

nefericita , ei despartindu-se. Datorita neimplinirii dragostei si probabil datorita vietii grele pe care a dus-o,impins de Alfredo (tatal adoptiv al sau) a ales sa-si urmeze macar un vis si anume cel al cinematografiei, un vis pe care si l-a impinit dar care totusi nu l-a implinit pe el. Tocmai de aceea pentru ca orice facea nu-l linistea sufleteste, pentru ca putem spune ca era intr-un zbucium interior, s-a intors acasa. Aici s-a putut observa diferenta care exista intre ochii copilariei si ochii maturitatii deoarece el nu mai gaseste nimic din ce a fost, decat ii revede pe cativa prieteni ce tineau de vremurile indepartate. Asista la demolarea cinematografului, o scena simbolica in film, o scena care trebuia sa existe pentru ca sa marcheze incheierea acestui capitol lung si zbuciumat. Ultima parte il prezinta pe Toto vizionand un montaj(un cadou primit de la Alfredo) cu toate saruturile taiate din filmele pe care le proiecta elo scena emotionanta dar este una din scenele care ne arata ca in sfarsit zbuciumul in care traia Toto s-a incheiat. Este un film pe care eu nu l-am mai vazut si imi pare rau de asta insa traiesc cu conceptia ca in viata evenimentele au loc la un anumit moment specific pentru ca atunci au si un rostpoate ca acum a fost momentul. Cinema Paradiso este un film care poate fi vizionat de oricine dar inteles doar de cativa.