JUDICIARA 12.11.

2003
curs 6

Anchetator – Anchetat

Psihologul expert este chemat sa depuna marturie in cazuri complexe. Este foarte dificil sa stabileasca adevarul in cazurile copiilor
agresati sexual de parinti.
In Polonia 25% dintre fete si 22 % dintre baieti sunt supusi influentei pornografiei.
9% dintre fete si 2% dintre baieti sunt impinsi la stimularea organelor sexuale si 3% dintre fete si 1% dintre baieti au acceptat relatii
sexuale cu tatii.
Psihologul expert traieste dileme morale cand este chemat in fata instantei. Cu cat copilul este mai mic, cu atat dificultatea aflarii
adevarului este mai mare. Scopul este ca marturia minorului sa fie credibila si sa se demonstreze daca manifestarile parintilor au dus
la modificarea comportamentului copilului. Este important de stiut daca minorul a mai dat marturii (unde, cand – ziua; noaptea).
Aflarea adevarului este fascinanta dar pretul platit pentru aceasta este foarte mare. Psihologul are autoritatea de a recompensa si a
pedepsi (in ochii copilului abuzat). Apar probleme etice. Psihologul este pus in situatia de a alege intre binele cazului sau binele
omului. Femeile sunt mai interesate sa apere cauza individului iar barbatii sunt cei care simt atrctie fata de mecanismele legilor.
In concluzie… la psihologii experti constiinta morala ar trebui sa fie scazuta.

“Anchetatorul”
metode de interogare:
- tortura fizica – in SUA se practica interogarea intensiva sub proiectoare sau cu ajutorul injectiilor cu scopolamina
- tortura picaturii chinezesti
Marturisirile obtinute prin forta nu reflecta mereu realitatea. Francezii la inteogatorii aveau 2 anchetatori (unul furios, celalalt calm)
Interogatoriul este un duel de inteligenta si sange rece.
“Pedeapsa cu moartea – pro sau contra” – Iulian Poenaru - Editura Lumina 1994 Bucuresti

Culpabilitatea (sentimentul de nevinovatie)

Individul recunoaste abaterea de la norma si implicit doua lucruri:
- dorinta de a remedia
- acceptarea penitentei
Nevoia de dezvaluire este direct proportionala cu nevoia de impacare cu colectivitatea. Exteriorizarea culpabilitatii implica o tensiune
morala si psihologica.
Exteriorizarea poate lua doua forme:
- spovedania:
• are loc in fata preotului ca instanta charismatica si simbol al constiintei colective
• individul ramane “incarcat “ pentru ca el s-a marturisit doar instantei imaginare (preotul) nu si in raporturile cu membrii
societatii.
• Este o forma de instrainare a constiintei de sine critice si a nevoii de eliberare pentru ca se realizeaza intr un context ritual
religios
• dezanstrainarea se realizeaza in context colectiv, marturisind fapte cu relevanta colectiva, importante pentru mersul vietii
comunitatii
- confesiunea:
• este o autodezvaluire intre parteneri legati prin afectiune si incredere reciproca (este conditia principala a confesiunii
• motivatia confesiunii: nevoia de confirmare (subiectul se indoieste de sine si povesteste pentru a vedea daca partenerii il sustin in
ceea ce a facut)
• nevoia de ajutor spiritual sau material cand subiectul este in dificultate
• nevoia de eliberare dintr-o tensiune, cand subiectul are remuscari
• reuniunea afectiva prin transfer reciproc de afectivitate
• nevoia de a impresiona pentru a epata – apare mai ales cand este un dezacord tacit intre individ si cei care il asculta (cand este
sesizat dezacordul confesiunea devine mai dramatica, mai sangeroasa)

Vict imolog ia
Definitie: Victimologia reprezinta studierea personalitatii si a conduitei de viata in care traieste victima.

11
Clarificari terminologice:
Victima = vine din latina si inseamna fiinta vie sacrificata zeitatilor in cadrul unui ritual religios
Camp victimal = este format din trei entitati:
• faptasul
• victima
• a 3-a persoana care de obicei este cea care “pune paie pe foc”. In lumea tiganeasca acest rol il au tigancile
Impresionabilitate victimala = victime ale infractorilor cu guler alb (functionari din ministere, banci, care inspira incredere)
Complezenta victimala = grup social minoritar care traieste intr-un climat regresit determinat de grupul dominant, climat care le
dezvolta un sentiment de culpabilitate paralizant.
Victima intamplatoare = din eroarea infractorului
Factor victimogen = stilul de viata, anumite pericole profesionale, un stil de viata dezordonat, conditia fizica (persoanele slabe din
punct de vedere fizic cad victime)

Istoricul victimologiei si tipologia

Victimologia a aparut in 14 09 1934 cand Hans von Hentig a scris un articol despre rolul victimei in infractiune, in ziarul din Koln.
El citise o nuvela intitulata “Nu criminalul ci victima este de vina”. Hans von Hentig a scris cam 50 de lucrari.
In 1948 a aparut “Criminalul si victima sa” in care Hans von Hentig furnizeaza prima tipologie a victimelor conform mecanismului
determinat:
- victima izolata – devine victima din cauza izolarii sale
- victima apropierii sociotopografice – din cauza relatiilor care se stabilesc intre cei care impart un spatiu restrans
- victima agresiva, nechibzuita, supusa unor capricii nestapanite
- victima lipsita de rezistenta – in fata unei vointe mai tari de care da dovada infractorul (la adolescenti; oameni in varsta)
- victima unei mari nelinisti vitale

JUDICIARA 19 11 2003
curs 7

- Victima nevarsnica – din cauza experientei de varsta nu are experienta de viata.

- Femeile – pot deveni victime din cauza averii, bijuteriilor sau victime sexuale.
- Varsnicii – din cauza ca in viziunea infractorilor batranii sunt cei care “au bani albi pentru zile negre”.
- Consumatorii de alcool sau droguri – sunt expusi hotilor de buzunare si cartoforilor.
- Imigrantii – nu cunosc limba, sunt creduli, bastinasii sunt ostili.
- Minoritatile etnice
- Indivizii normali cu inteligenta redusa
- Indivizii temporar deprimati - dupa decese sau pierderi semnificative; devin apatici, supusi, neglijenti.
- Indivizi achizitivi – avizi de castiguri, indiferent de situatia lor materiala.
- Indivizi desfranati si delasatori – dispretuiesc legile
- Indivizi singuratici si cu inima zdrobita.
- Chinuitorii – tatal alcoolic asasinat de proprii copii.
- Indivizi blocati – persoane incurcate in datorii sau victimele unor “binevoitori” care le ofera solutii.

Tipologia lui Schafer

1. Victima care anterior infractiunii nu a avut nici o legatura cu faptasul (functionarul de la ghiseul bancar)
2. Victima provocatoare (aroganta, nu-si tine promisiunea sau este prins cu iubita agresorului).
3. Victima care precipita declansarea actiunii (nu incuie portiera masinii; femei singure noaptea acasa).
4. Victima slaba sub aspect tipologic.
5. Victima autovictimizanta (sinucigasi, cartofori, dezertori, drogati).
6. Victima politica care sufera din cauza prpriilor convingeri.

Tipologia lui Wolf Middendorf (I-a studiat indeosebi pe cei pacaliti de excroci)

Exista patru categorii de victime ale excrocilor:

1. victima “generoasa” care sare in ajutorul oricui
2. victima bunelor ocazii – fac cumparaturi ocazionale de la necunoscuti din lacomie.
3. Victima devotiunii si ale afectivitatii (fanatici religiosi si femeile in varsta care vor sa se casatoreasca).
4. Victima lacomiei si dorintei de mari castiguri ilicite (jucatori la cazinou, cumparatorii de actiuni).

12
 Penitenciarele

In puscarie se intra in doua feluri: ca expert sau ca moralist. Este o lume care fascineaza si scarbeste in acelasi timp. “Hotii fac pe fata
ceea ce toti fac pe ascuns”. Este un fel de Jurrasic Park a timpurilor moderne, o lume in implozie. Au aspectul unor oameni “morti”.
Conditia infraumana se invata.
Din punct de vedere psihologic lucrurile pot fi prevazute si anticipate doar intr-o situatie de echilibru. In dezechilibru –marile legi ale
psihologiei nu se mai aplica. Munca personalului este crunta.
Exista trei mari efecte ale penitenciarului asupra detinutilor:
- devalorizeaza lumea (demnitatea este un lux inutil)
- depersonalizeaza
- creste capacitatea de a risca

Penitenciarul este un loc de perspectiva sociala care invita la meditatie despre legislatie, calitatea vietii si conditia umana. Trebuie sa
abandonam iluzia ca poate exista o tara fara criminalitate. Noul model social trebuie sa includa criminalitatea cu tot ce decurge din
ea. “A venit timpul sa secam mlastinile, nu sa ucidem crocodilii”.
Cand recoltezi date in puscarie, demersul este diferit de cel obisnuit. Detinutii sunt suspiciosi, trag de timp. Cu cat incerci sa
scormonesti mai mult, ii tulburi si primesti informatii false. Daca perspectiva este gresita nu poti face nimic. Nu trebuie accentuat
modelul psihopatologic. Psihologia sociala normala este mult mai adecvata.

Spatiul penitenciar are cateva caracteristici:

- Este un spatiu inchis (inchiderea este un aspect constitutiv al acestei institutii din care deriva functionalitatea, structura si
psihologia personalului).
- Este un spatiu dihotomic – cand gardienii care lucreaza cu detinutii sunt desconsiderati – apar lucruri rele (pactizeaza cu
detinutii, devin corupti).
- Este un spatiu al autoritatii, in sensul ca toate interactiunile sunt asimetrice. Personalul are constiinta acestei asimetrii.
- Este un camp de forte presarat cu conflicte, cu tehnici de dominare a gardienilor si cu tactici de rezistenta a detinutilor.

Detinutii sunt o minoritate, o lume de anonimi, de privat de constiinta.

Carti: Dictionar:
Femeia si Maimuta = Vergiliu Monda Piata – vine perchezitia
Etica si Etologie = Vasile Dem Zamfirescu Coboara caleasca – punga cu sfoara

JUDICIARA 26 11 2003
curs 8

Teoria psihopedagogica a pedepsei

Ce este pedeapsa?
1. Este o notiune morala pentru ca implica distinctia intre bine si rau intr-o situatie specifica.
2. Modalitate de a influenta personalitatea, astfel incat in viitor individul sa-si impuna sa nu mai cada in abatere; pedeapsa
intotdeauna trebuie sa fie utila.

Care sunt efectele pedepselor?

1. Neplacere.
2. Suferinta: privare de bunuri; privare de libertate; bataie

Ce se intampla daca pedepsim in exces o persoana sau un grup?

1. Individul nu mai progreseaza.
2. Nu mai are initiativa.
3. Nu se mai respecta normele decat in prezenta celui care pedepseste.

13
De cate feluri sunt pedepsele?
1. Pedeapsa pentru fapta (cand nu este instruit) si pedeapsa pentru faptasi (cand este instruit).
2. a. Pedepse disciplinare
b. Pedepse educative
Pedepse disciplinare:
- Urmaresc sa instaureze o ordine elementara care sa permita realizarea unei activitati cu sens.
- Pentru a fi eficienta pedeapsa disciplinara trebuie aplicata cat mai aproape de fapta comisa.
- Trebuie aplicata totdeauna de o persoana cu autoritate asupra celui pedepsit.
- Totdeauna pedepsele colective sunt nedrepte.
- Nu asigura sentimentul de pretuire, valorizare a individului si nu conduce catre remuscari.
Pedeapsa educativa:
- Are ca scop modificarea personalitatii, astfel incat individul sa-si impuna sa regrete fapta si sa nu mai cada in abatere.
- Pentru a fi eficiente trebuie aplicate de o persoana cu prestigiu in ochii celui pedepsit.
Formele pedepsei educative:
- repararea greselii
- privarea de dragoste, stima, respect
- cainta si a spune cvintele celor care au gresit “Iti place ce ai facut ? – Sa-ti fie rusine!”

Problema pedepsirii are niste profunzimi neasteptate. Acolo unde demonstreaza pretuire si incredere in capacitati aceasta metoda
merge (exista si exceptii).

14
11