Sanctiunile de drept penal reprezinta consecinte ale incalcarii normelor penale.

Caractere: - sunt prevazute de norme penale si se aplica ori se iau numai de catre organele penale; - au caracter retributiv, represiv, implica o restrangere a drepturilor, o privatiune, o suferinta; - au ca scop prevenirea savarsirii de noi fapte periculoase atat de cel caruia i se aplica sanctiunea cat si prin exemplificarea fata de ceilalti; - sunt necesare pt. apararea valorilor sociale si sunt inevitabile atunci cand s-a stabilit raspunderea penala a faptuitorului. In codul penal sunt prevazute 3 categorii de sanctiuni: pedepsele, masurile de siguranta si masurile educative. PEDEPSELE Conform art. 52 C.p.: "Pedeapsa este o masura de constrangere si un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea savarsirii de noi infractiuni." Trasaturi generale: - masura de constrangere; - mijloc de reeducare; - prevazuta de legea penala; - aplicata numai de instantele judecatoresti; - are un caracter personal; - se aplica in scopul prevenirii de noi infractiuni. Dupa rolul si importanta atribuita pedepsei, acestea se disting: pedepse principale, pedepse complementare si pedepse accesorii. Pedepsele principale Sunt acele pedepse care au rolul important in sanctionarea infractorului, sunt prevazute in lege pt. orice infractiune, se pot aplica singure sau insotite de alte pedepse complementare, accesorii si de alte sanciuni de drept penal. Acestea sunt: a) detentiunea pe viata: b) inchisoarea de la 15 zile la 30 de ani: c) amenda. Regimul de executare a pedepselor privative de libertate: Conform art. 533 C.p. executarea pedepselor privative de libertate se bazeaza pe sistemul progresiv, condamnatii avand posibilitatea de a trece dintr-un regim de executare in altul in anumite conditii. Aceste pedepse au urmatoarele regimuri:

a) regimul de maxima siguranta( in cazul detentiunii pe viata si inchisorii mai mare de 15 ani); b) regimul inchis (inchisoarea intre 5 si 15 ani); c) regimul semideschis (inchisoarea intre un an si 5 ani); d) regimul deschis (inchisoarea sub un an). Condamnatilor li se da posibilitatea de a presta o munca utila, insa pt. aceasta este nevoie de acordul lor. Detentiunea pe viata: este pedeapsa cea mai severa din legislatia penala actuala. Consta in lipsirea de libertate a condamnatului pt. tot restul vietii. Are un caracter perpetuu si este o pedeapsa absolut determinata. Este prevazuta spre exemplu pt.: infractiunile de omor deosebit de grav, infractiunile contra sigurantei transporturilor, infractiuni contra capacitatii de aparare, infractiuni contra pacii si omenirii. Detentiunea pe viata este prevazuta alternativ cu pedeapsa inchisorii pana la 25 de ani pt. marea majoritate a infractiunilor. Nu este alternativa cu inchisoarea, ci unica in 2 cazuri: pt. infractiunea de genocid savarsita in timp de razboi si pt. infractiunea de tratamente neomenoase in timp de razboi. Neaplicarea pedepsei: - daca infractorul a implinit 60 de ani; - daca infractorul este minor (se aplica inchisoare intre 5 si 20 de ani) Inlocuirea pedepsei: cand condamnatul implineste in timpul executarii varsta de 60 de ani, pedeapsa se inlocuieste cu inchisoarea de 25 de ani. Aceasta masura este facultativa, nu obligatorie. Inchisoarea: consta in lipsirea de libertate prin plasarea intr-un mediu inchis unde este supus unui regim de viata si de munca impus. Este prevazuta de cele mai multe ori singura, si intr-o anumita masura ca pedeapsa alternativa cu amenda ori cu pedeapsa detentiunii pe viata. Limitele ei sunt intre 15 zile si 30 de ani. Amenda: consta in suma de bani pe care condamnatul este constrans sa o plateasca in contul statului. Functia de constrangere a pedepsei amenzii se realizeaza prin micsorarea patrimoniului si implicit o ingreunare a vietii acestuia, iar in cazul persoanei juridice, o diminuare a profitului si a posibilitatii de dezvoltare. Executarea pedepsei amenzii: - condamnatul trebuie sa plateasca amenda penala in termen de trei luni de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare; - cand condamnatul se afla in imposibilitate de a achita integral amenda, la cererea motivata a acestuia, poate eslona plata amenzii in rate lunare pe cel mult 2 ani; - neplata amenzii sau a ratelor lunare atrage dupa ea executarea silita a hotararii de condamnare; - daca si de la executarea silita condamnatul se sustrage cu rea-credinta, in codul penal a fost prevazuta posibilitatea inlocuirii amenzii cu inchisoarea.

Inlocuirea amenzii cu inchisoarea: - cand amenda a fost stabilita ca efect al retinerii circumstantelor atenuante, iar pedeapsa prevazuta de lege este amenda alternativ cu inchisoarea ori numai inchisoarea ce avea un minim de 3 luni ori mai mare atunci este posibila inlocuirea pedepsei amenzii cu inchisoarea, ce va avea ca limite speciale minimul special al inchisorii prevazut pt. infraciunea respectiva si minimul general al inchisorii (15 zile). - cand amenda a fost stabilita ca efect al circumstantelor atenuante, inlocuirea nu mai este posibila, fiind odata recunoscute circumstantele atenuante prin hotararea de condamnare, raman dobandite si nu pot fi inlaturate. Pedepsele complementare Sunt menite sa completeze represiunea instituita prin pedeapsa principala. Indeplinesc alaturi de cele pricipale functii de constrangere, de reeducare si de exemplaritate. Pedepsele comlementare sunt de 2 feluri: interzicerea unor drepturi si degradarea militara. 1) Interzicerea unor drepturi: consta in interzicerea pe o perioada intre unu si 10 ani a unuia sau mai multor drepturi prevazute de lege. Conform art. 64 C.p. se pot interzice ca pedeapsa comlemenatara: a) dreptul de a alege si de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice; b) dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat; c) dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie ori de a desfasura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul la savarsirea infractiunii; d) drepturile parintesti; e) dreptul de a fi tutore sau curator. Aplicarea acestei pedepse este obligatorie ori de cate ori este prevazuta de lege, cu conditia ca pedeapsa principala stabilita sa fie de cel putin 2 ani. Este faculatativa cand nu este prevazuta de lege, insa instanta apreciaza motivat ca este necesara aplicarea ei. Aceasta pedeapsa se executa dupa executarea pedepsei. 2) Degradarea militara: consta in pierderea gradului militar si a dreptului de a purta uniforma. Se aplica doar celor care au calitatea de militar activ sau rezervisti. In acest caz, gradul militar si dreptul de a purta uniforma sunt pierdute pt. totdeauna, pedeapsa constand tocmai in pierderea acestora. Aceasta pedeapsa se aplica in mod obligatoriu in cazul infractiunilor grave care au atras aplicarea pedepsei cu inchisoarea mai mare de 10 ani sau detentiunea pe viata. Se aplica facultativ cand pedeapsa aplicata este inchisoarea de cel putin 5 ani si cel mult 10 si cand a fost

pronuntata pt. o infractiune savarsita cu intentie. Pedepsele accesorii Sunt pedepse alaturate, secundare, accesorii ale pedepselor principale, inchisoarea si detentiunea pe viata si constau in interzicerea drepturilor prevazute in art. 64 lit. a-c. Spre deosebire de pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi care puteau consta si in interzicerea unuia sau mai multor drepturi, pedeapsa accesorie consta in interzicerea drepturilor prevazute la art. 64 lit. a-c, fara a mai fi nevoie de indeplinirea vreunei conditii. Cu toate ca pedeapsa accesorie decurge de drept din pedeapsa principala, s-a prevazut obligatia mentionarii in dispozitivul hotatrarii de condamnare ca condamnatul este lipsit de drepturile aratate in art. 71 C.p. Pedeapsa accesorie este aplicaila si inculpatilor minori, pedeapsa a carei executare va incepe la implinirea varstei de 18 ani, atunci cand minorul urmeaza sa devina major in cursul procesului penal sau in timpul executarii pedepsei. Pedeapsa accesorie se executa din momentul cand hotararea judecatoreasca de condamnare a ramas definitiva si momentul cand executarea condamnarii s-a stins. Conform art. 71 al. 2 C.p., condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata sau a inchisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevazute la art. 64 lit. a-c C.p. din momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare si pana la terminarea executarii pedepsei ori stingerea pedepsei din diferite cauze. PEDEPSELE APLICATE PERSOANELOR JURIDICE Conform art. 531 C.p. pedepsele sunt principale si complementare. Pedeapsa principala este amenda si pedepsele complementare sunt: dizolvarea persoanei juridice; suspendarea activitatii p.j. pe o durata de la 3 luni la un an sau suspendarea uneia din activitatile peroanei juridice pe o durata de la 3 luni la 3 ani; inchiderea unor puncte de lucru ale p.j. pe o perioada de la 3 luni la 3 ani; interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice pe o durata de la unu la 3 ani; afisarea sau difuzarea hotararii de condamnare. MASURILE DE SIGURANTA Sunt sanctiuni de drept penal, preventive, prevazute de lege, care se iau de instanta de judecata fata de persoanele care au savarsit fapte prevazute de legea penala pt. a inlatura o stare

de pericol generatoare de noi fapte prevazute de legea penala. Masurile de siguranta nu sunt consecinte ale raspunderii penale si nu depind de gravitatea faptei savarsite, ele putand fi luate chiar daca faptuitorului nu i se aplica o pedeapsa, fiindca luarea acestor masuri este provocata de existenta starii de pericol pe care o reprezinta in special persoana faptuiotorului. Se iau de regula pe o durata nedeterminata (atata timp cat dureaza si starea de pericol). Conditii: - faptuitorul sa fi savarsit o fapta prevazuta de legea penala; - prin savarsirea faptei sa se fi dat in vileag o stare de pericol a fapuitorului care poate constitui in viitor sursa savarsirii unei noi fapte penale; - combaterea starii de pericol sa nu fie posibila doar prin aplicarea de pedepse ci prin luarea de masuri de siguranta (care este lasata la aprecierea instantei). Conform art. 112 C.p. masurile de siguranta sunt: a) obligarea la tratament medical; b) internarea medicala; c) interzicerea de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie, o meserie ori o alta ocupatie; d) interzicerea de a se afla in anumite localitati; e) expulzarea strainilor; f) confiscarea speciala; g) interdictia de a reveni in locuinta familiei pe o durata determinata. a) Obligarea la tratament medical: (art. 113 C.p.) - consta in obligarea faptuitorului, care din cauza de intoxicari cronice, prin alcool, stupefiante ori alte asemenea substante, prezinta pericol pt. societate, de a se prezenta in mod regulat la tratament medical pana la insanatosire; - obligatia de a urma tratamentul medical stabilit de medicii specialisti, prin prezentarea in mod regulat la locul si datele stabilite pt. efectuarea tratamentului; - in cazul in care faptuitorul nu se prezinta in mod regulat la tratament, instanta judecatoreasca poate inlocui aceasta masura cu internarea medicala. b) Internarea medicala: (art. 114 C.p.) - consta in internarea faptuitorului, care este bolnav mintal sau toxicoman si care se afla intr-o stare care prezinta pericol social pt. societate, intr-o institutie medicala de specialitate pana la insanatosire; - se poate lua numai daca s-a savarsit o fapta penala de catre faptuitor; daca persoana bolnava mintal sau toxicomana nu a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, fata de ea nu se poate lua

o masura de siguranta; - internarea medicala se va lua daca instanta de judecata apreciaza ca starea de pericol a faptuitorului poate fi inlaturata prin aceasta masura. c) Interzicerea unei functii sau profesii: (art. 115 C.p.) - se ia fata de faptuitorul care a savarsit o fapta penala datorita incapacitatii, nepregatirii sau altor cauze care il fac impropriu pt. ocuparea unei anumite functii ori pt. exercitarea unei profesii, meserii sau altei ocupatii, pt. a impiedica savarsirea altor asemenea fapte in viitor; - starea de pericol se poate datora: nepregatirii (ignoranta, lipsa de experienta, superficialitate, etc.); incapacitatii psiho-fizice (boala, infirmitate, etc.); lipsei de cunostinte necesare; nepasarii fata de cerintele de care depinde buna desfasurare a activitatii. - luarea acestei masuri de siguranta nu exclude si luarea altor masuri; - fapta prevazuta de legea penala trebuie sa fie savarsita in exercitarea functiei sau profesiei, meseriei sau ocupatiei faptuitorului; - se ia pe timp nedeterminat si dureaza cat dureaza starea de inaptitudine a faptuitorului; - revocarea se face la cerere, dupa trecerea unui termen de cel putin 1 an, daca se constata ca temeiurile care au impus luarea acestei masuri au incetat - daca cererea de revocare este respinsa, o noua cerere nu poate fi facuta decat dupa trecerea unui termen de cel putin 1 an de la data respingerii. d) Interzicerea de a se afla in anumite localitati: (art. 116 C.p.) - consta in interzicerea condamnatului de a se afla o anumita perioada de timp in localitatea sau localitatile stabilite prin hotatrarea de condamnare; - cauza care determina luarea acestei masuri este starea de pericol pe care o releva prezenta infractorului in anumite localitati; - aceasta masura se poate lua numai fata de un infractor, adica o persoana care a savarsit o infractiune; - este necesar ca infractorul sa fie pedepsit la pedeapsa inchisorii de cel putin 1 an si anterior sa mai fi fost condamnat, conditie care nu mai este necesara in cazul in care pt. infractiunea savarsita instanta pronunta o candamnare la pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani sau in cazul in care infractiunea este una de: furt, talharie, specula, ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice, cersetorie, prostitutie, viol, perversiune sexuala; - o alta conditie priveste aprecierea instantei ca prezenta infractorului in localiatatea unde a savarsit infractiunea ori in alte localitati prezinta pericol grav pt. societate, lucru care poate fi desprins din: numarul de infractiuni comise (furturi repetate), gravitatea infractiunii (un omor

comis prin cruzimi care a produs o indignare generala, iar prezenta infractorului in aceasta localiatate ar reprezenta o sursa de conflicte, determinata de razbunarea rudelor victimei), modul in care a actionat infractorul profitand de aglomeratia orasului respectiv; - aceasta masura se poate lua pe o durata de pana la 5 ani, iar daca pericolul subzista, se poate prelungi, insa fara a depasi durata masurii luata initial; - se executa dupa executarea ori stingerea executarii pesepsei prin gratiere; - poate fi revocata din oficiu ori la cerere cand se apreciaza ca a incetat starea de pericol ce a determinat luarea acestei masuri, dar nu mai devreme de 1 an de la luarea acesteia. d) Expulzarea: (art. 117 C.p.) - consta in scoaterea in afara teritoriului tarii a cetateanului strain ori a persoanei fara cetatenie care nu domiciliaza in Ro., daca a savarsit o infractiune si se apreciaza ca ramanerea acestuia pe teritoriul Ro. prezinta un pericol social - conditii: - cetateanul strain ori apatridul sa fi savarsit o infractiune de competenta instantelor penele romane; - sa se aprecieze de catre instanta de judecata ca ramanerea infractorului pe teritoriul tarii prezinta un pericol social; - expulzarea nu va fi luata daca exista motive serioase de a se crede ca persoana fata de care este incidenta aceasta masura, risca sa fie supusa la tortura in statul in care urmeaza a fi expulzata; - se ia pe o perioada nedetermineta, iar in cazul nerespectarii interzicerii de a se reintoarce in tara de catre cel expulzat, acesta va fi pedepsit si din nou expulzat dupa executarea pedepsei. e) Confiscarea speciala: (art. 118 C.p.) - consta in trecerea silita si gratuita in proprietatea statului a numitor bunuri ce apartin persoanei care a savarsit o fapta prevazuta in legea penala, a caror detinere de catre faptuitor datorita naturii lor ori datorita legaturii acestora cu savarsirea faptei prezinta pericolul savarsirii unor noi fapte prevazute de legea penala. - conditii: - se ia numai fata de persoana care a savarsit fapta prevazuta de legea penala; aceste bunuri trebuie sa fi fost folosite la savarsirea infractiunii; - se ia cu privire la anumite bunuri care au legatura cu savarsirea faptei ori a caror detinere este contrara legii; - instanta sa aprecieze ca prin luarea acestei masuri este anihilat pericolul social; - cu toate acestea luarea masurii confiscarii este lasata la aprecierea instantei, care poate sa nu dispuna confiscarea bunului daca acesta face parte din mijloacele de existenta, de trebuinta

zilnica ori de exercitare a profesiei infractorului sau a persoanei asupra careia ar putea opera masura. - categorii de bunuri supuse confiscarii speciale: a) bunuri produse prin savarsirea faptei prevazuta de legea penala (chiar daca fapta nu a fost infractiune); b) bunurile care au fost folosite, in orice mod, la savarsirea unei infractiuni, daca sunt ale infractorului sau daca apartinand altei persoane, acesta a cunoscut scopul folosirii lor; Ex: este supusa confiscarii arma de vanatoare folosita la braconaj. c) bunurile produse, modificate sau adaptate in scopul savarsirii unei infractiuni, daca au fost utilizate la comiterea acesteia si daca sunt ale infractorului. Cand bunurile apartin altei persoana, confiscarea se dispune daca producerea, modificarea sau adaptarea a fost efectuata de proprietar ori de infractor sau cu stiinta proprietarului; d) bunurile care au fost date pt. a determina savarsirea unei fapte sau pt. a rasplati pe faptuitor; e) bunurile dobandite prin savarsirea faptei prevazute de legea penala, daca nu sunt restituite persoanei vatamate si in masura in care nu servesc la despagubirea acesteia; f) bunuri a caror detinere este interzisa de lege sau a caror detinere constituie o fapta prevazuta de legea penala; Ex: detinerea de arme si munitii. Daca bunurile supuse confiscarii speciale nu se gasesc, in locul lor se confisca bani si bunuri pana la concurenta valorii acestora. f) Interdictia de a reveni in locuinta familiei pe o perioada determinata: (art. 1181 C.p.) - este masura de siguranta ce se poate lua pe o durata de pana la 2 ani fata de persoana condamnata la pedeapsa inchisorii de cel putin un an pentru loviri sau alte acte de violenta cauzatoare de suferinte fizice sau psihice, savarsite asupra membrilor de familie, daca instanta constata ca prezenta acesteia in locuinta familiei constituie un pericol grav pentru ceilalti membri ai familiei. - aceasta masura se poate lua numai la cererea partii vatamate; - instanta trebiue sa aprecieze ca prezenta persoanei condamnate la locuinta familiei prezinta un pericol grav; - se ia pe o perioada determinata de pana la 2 ani; limita minima nu este fixata, dar ea nu poate fi redusa la o durata care ar face imposibila realizarea finalitatii acesteia; - desi in lege nu se prevede, consideram ca aceasta masura se poate revoca daca au incetat cauzele care au determinat luarea ei, iar persoana vatamata acesteia; - se executa dupa executarea pedepsei principale.