INTRODUCERE IN TEORIA JOCURILOR PSIHOLOGICE

E.Berne (psihiatru Canadian si parintele Analizei Tranzactionale) defineste scenariul ca fiind un plan de viata facut in copilarie . Adica copilul decide asupra povestii sale si planului sau de viata de urmat. El nu este dependent doar de parinti sau de modul de viata. Chiar daca 2 copii sunt crescuti in aceeasi casa de catre aceiasi parinti pot avea planuri de viata diferite.

copilului.

Copilul e mic si vulnerabil fizic. Pentru el, lumea e populate de uriasi infricosatori. Un sunet neasteptat poate semnala ca viata sa e in pericol imediat. Fara cuvinte sau gandire coerenta, stie ca daca Mama si tata pleaca, el va muri. Daca ei se infurie prea tare pe el, l-ar putea anihila. Copilul nu are intelegere adulta a Timpului. Daca ii e foame sau frig si Mama nu vine, inseamna ca poate nu mai vine niciodata si asta inseamna Moartea. Sau s-ar putea sa insemne ceva si mai rau decat Moartea - - sa fie lasat singur pentru Totdeauna. 1/ 2

Cand copilul are doi-trei ani, poate se naste un frate sau o sora. Copilul, acum ca a cresct un pic, stie probabil ca el n-o sa moara din asta. Dar intreaga atentie a mamei pare sa fi fost captata de noul venit. Poate nu exista dragoste pentru toti? O va lua noul bebelus pe toata? Amenintarea consta acum in pierderea dragostei Mamei. Exact in anii in care se formeaza atasamentul si scenariul, copilul este intr-o pozitie de inferioritate. Isi percepe parintii ca detinand in totalitate puterea. In copilarie aceasta putere inseamna viata si moarte. Mai tarziu inseamna satisfacerea sau insatisfacerea nevoilor. Raspunsul copilului e de a decide asupra unor strategii pentru a se mentine in viata si de a-si satisface mai bine nevoile. Un copil mic nu gandeste ca un adult si nici nu resimte emotiile in acelasi fel. Deciziile de scenariu se fac pe baza modurilor de gandire si simtire specific copilului.

Emo iile pe care le simte un copil mic sunt furia, disperarea, teroarea sau extazul absolut. El ia deciziile precoce ca reac ie la aceste sentimente intense. De aceea, nu este uimitor c aceste decizii sunt deseori exagerate. De exemplu, trebuie s fie spitalizat pentru o opera ie, ceea ce nu este amuzant nici pentru un adult; sugarul poate tr i aceasta ca pe un eveniment terifiant. Resimte frica i n acela i timp triste ea groaznic datorat absen ei mamei, care poate nu va mai reveni niciodat . El este de asemenea ncremenit de furie pentru c ea a permis s i se ntmple acest lucru i poate decide: Ace ti oameni vor s m ucid i mama i las , atunci i ea vrea s m ucid ! A face mai bine s -i omor eu nainte de a m prinde! n logica micu ului exist regula de a judeca de la particular c tre general. De exemplu, s presupunem c mama este inconsecvent n maniera de a-I r spunde copilului. Uneori vine cnd plnge, dar n alte momente l ignor . Copilul nu trage doar concluzia c : Nu m pot baza pe mama, ci el poate decide: Nu pot avea ncredere n oameni sau Nu pot avea ncredere n femei. O feti de patru sau cinci ani poate sim i furie contra tat lui s u pentru c nu-i mai acord aten ia pe care i-o acorda cu generozitate cnd era mai mic . Ea poate decide nu doar c : Sunt furioas pe tata, ci Sunt furioas pe b rba i. Copilul poate compensa sentimentul s u de lips de putere, imaginndu- i c este atotputernic i magician. Aude c mama i tata nu se n eleg bine i mai ales, dac este copil unic, poate decide: E vina mea (E din cauza mea). Dac p rin ii se bat, el poate crede c rolul s u este de a-l proteja pe unul din p rin i contra celuilalt. Aceste decizii si concluzii determina scenariul si planul de viata de mai tarziu, cand va fi mai mare. 2/ 2

3/ 2