Sunteți pe pagina 1din 10

3. FIXAREA ACIZILOR PE COLORANŢII REACTIVI

3.1 Introducere

De mai multe decenii înainte de descoperirea unor coloranţi reactivi, agenţii de colorare au fost aplicaţi pe materiale celulozice în mediile acide, ca un mijloc de îndepărtare a cutelor. Primele încercări de succes pentru a da cutelor rezistenţă în celuloză implică tratarea pânzei cu un amestec de uree, formaldehidă şi acid boric, şi polipolimeri reticulari prin aplicarea la căldură. Această umplere polimerică reticulară din regiunile amorfe de celuloză a determinat rigiditatea unor fibre şi îmbunătăţirea cutelor de rezistenţă. Ulterior, alţi monomeri au fost găsite, pe baza de formaldehida, care a acţionat în principal prin lanţuri reticulare celulozice în prezenţa de acid, de exemplu, uree, dimetilenuree (DMEU) sau dimetildihidroxiuree (DMDHEU):

3. FIXAREA ACIZILOR PE COLORANŢII REACTIVI 3.1 Introducere D e mai multe decenii înainte de descoperirea

Nu în mod neaşteptat, în primii ani de folosire a coloranţilor reactivi, s-a cercetat ataşarea coloranţilor pe celuloză. Un dezavantaj serios de formare a grupurilor reactive care necesită acid pentru fixare este instabilitatea celulozei (polieter) la medii acide. Acest lucru este valabil

mai ales în condiţiile în care forţează depolimerizarea cu pierderea concomitentă a

rezistenţei la tracţiune. În consecinţă, variază de câţiva de coloranţi care au fost lansaţi pentru ai fixa, mai de grabă, pe celuloză într-un acid, decât într-un mediu bazic. La momentul actual, toate produsele comerciale active, cu excepţia coloranţilor Kayacelon React (fixare neutră), necesită condiţii bazice pentru fixare. Coloranţii T Procion, pe baza de acizi fosfonic, au fost fixaţi la celuloză într-un mediu acid. Cu toate acestea, spre deosebire de grupurile de acid de fixare utilizate

la sfârşitul anilor 1950 şi 1960, coloranţii Procion T necesita condiţii deosebite pentru a permite formarea legăturilor covalente să aibă loc. A fost folosită diciandiamida şi procesului în ansamblu este reprezentat în schema de mai jos:

la sfârşitul anilor 1950 şi 1960, coloranţii Procion T necesita condiţii deosebite p entru a permite

3.2 Formaldehida derivată din grupările reactive

Cercetarea folosind N-metinolul, similar cu cel găsit în textile a avut loc în domeniul coloranţilor reactivi la scurt timp după publicarea coloranţilor diclorotriazinici. În 1956, Ciba a susţinut că coloranţi reactivi încorporează grupe N-metilol. Peste câţiva ani, o gamă largă de coloranţi, în special cele care conţin grupuri, cum ar fi carbonamide, sulfonamide, tiouree, melamină etc grupările metilen active au folosit pentru ataşarea grupurilor de metilol:

la sfârşitul anilor 1950 şi 1960, coloranţii Procion T necesita condiţii deosebite p entru a permite

Grupările metinol sunt uşor inserate în grupurile funcţionale de mai sus prin reacţie cu formaldehida, în mediu apos, la pH 8-10.

Fixarea coloranţilor reactivi pe celuloză a fost efectuată la, 150 ° C timp de câteva minute în prezenţa unui acid (sau generatoar de acid) catalizator, cum ar fi clorura de amoniu. Un exemplu tipic de preparare şi secvenţa de fixare este prezentată în figura de mia jos. Astfel s-au obţinut produşi esterificaţi:

Fixarea coloranţilor reactivi pe celuloză a fost efectuat ă la, 150 ° C timp de câteva
Fixarea coloranţilor reactivi pe celuloză a fost efectuat ă la, 150 ° C timp de câteva

Atât esteri şi eteri de celuloză au fost obţinuţi prin această metodă la căldură în mediu uscat. O abordare suplimentară legate de folosirea reactivuluiN- metilol în vopsea o constituie utilizarea de glioxal-diureină. Ca şi înainte, produse derivate din N-methylol glioxal diureine au dovedit a avea o bună calitate în îndepărtarea cutelor.

Fixarea coloranţilor reactivi pe celuloză a fost efectuat ă la, 150 ° C timp de câteva

Glioxal-diureina

poate

fi

folosită

în

chromogens

sau,

mai

de

grabă

ca

intermediar, care, la rândul lor, pot fi reactivate cu o debază adecvată. Ulterior

devine un proces relativ simplu:

Glioxal-diureina poate fi folosită în chromogens sau, mai de grabă ca intermediar, care, la rândul lor,
Glioxal-diureina poate fi folosită în chromogens sau, mai de grabă ca intermediar, care, la rândul lor,

O sinteză intermediară utilizând, glioxal-monoureine (4,5-dihidroxiimidazolid- 2) din glioxal şi uree, a fost descris de Pauly şi Sauter:

Glioxal-diureina poate fi folosită în chromogens sau, mai de grabă ca intermediar, care, la rândul lor,

După mult interes în fixarea acizilor, s-au introdus coloranţi Calcobond, prima gama de acid de fixare în coloranţilor reactivi realizându-se în anul 1965.

Coloranţii de acest tip au fost aplicaţi în coroborare cu un catalizator acid şi au fost stabilizaţi prin căldură în mediu uscat.

Coloranţi i de acest tip au fost aplicaţi în coroborare cu un catal izator acid şi

Datorită reactivităţii relativ scăzute, coloranţi Calcobond prezintă stabilitate remarcabilă în soluţie apoasă, şi, în plus au fost realizate fixări de 90%. Coloranţii au fost concepuţi pentru aplicarea continuă, fie prin procese de umplutură sau de tipărire şi de îngrijire, a fost necesară pentru a controla concentraţia de catalizator, temperatura şi timpul pentru a reduce pierderea de rezistenţă la tracţiune. Pentru Calcobond 3B Roşu temperatura de 176 ° C părea să fie temperatura optimă de aplicare:

Coloranţi i de acest tip au fost aplicaţi în coroborare cu un catal izator acid şi

Atunci când este folosit în combinaţie cu coloranţi de dispersie, coloranţii Calcobond au fost deosebit de potriviţi pentru vopsirea amestecurilor de bumbac, poliester. Deşi legătura covalentă între coloranţi Calcobond de celuloză prezintă stabilitate la hidroliză, fibrele pot fi detaşate prin fierbere la un pH mai jos de 5. Abordări alternative noi au apărut la introducerea grupurilor N-methylol în coloranţi, bazate pe chimia de 1-substituite-4-oxo-hexahidro-s-triazine şi au fost descrise de American Aniliamericani Cyanamid:

American Cyanamid folosind acid pe fixare methylol tipuri a evidenţiat coloranţi precum bis-(N-methylolcarbamoylethyl), colorant galben (9;
American Cyanamid folosind acid pe fixare methylol tipuri a evidenţiat coloranţi precum bis-(N-methylolcarbamoylethyl), colorant galben (9;

American Cyanamid folosind acid pe fixare methylol tipuri a evidenţiat coloranţi precum bis-(N-methylolcarbamoylethyl), colorant galben (9; R = H) şi compuşi înrudiţi conţin bis-(N -alkoxymethylcarbamoylethyl), colorant (9; R = alchil). Sinteza unui colorant N-methylol de acest tip este prezentat în schema de mai jos:

3.3 Coloranţi reactivi acid fosforici În 1973, muncitorii de la Stanford Research Institute au descoperit că

3.3 Coloranţi reactivi acid fosforici

În 1973, muncitorii de la Stanford Research Institute au descoperit că coloranţii

sulfonaţi transportă grupuri de acid fosforic ce ar putea fi induse de a reacţiona cu celuloză în condiţii acide şi în prezenţa unui auxiliar adecvate, pentru a forma

monoesterul fosforatului. O colaborare cu Industries Burlington a dus la o evaluare iniţială a acestui colorant-fibră nou .

În urma unui acord de licenţă, ICI a lansat o serie de coloranţi reactivi pentru fibre celulozice, în 1977. Coloranţii de această nouă clasă au fost aplicaţi prin metode continue, la temperaturi de 210-220 °C şi un pH de 5-6.

În urma unui acord de licenţă, ICI a lansat o serie de coloranţi reactivi pentru fibre

Combinaţie de acid în condiţiile de mai sus au dus la aplicarea pe bumbac 100%, ca substrat. În consecinţă, acest tip de vopsea a fost cel mai potrivit pentru vopsirea fibrelor celulozice din poliester, amestecuri bumbac şi a fost vândută sub denumirea comercială Procilene. Ca şi în cazul vopselelor Kayacelon React, coloranţi Procilene au evitat folosirea alcalinelor şi fibrele ar putea fi vopsite într-o etapă printr-o singură operaţiune. Tradiţionalii coloranţi reactivi au fost utilizaţi pentru această gamă de vopsea, precum şi grupul de acid fosforic a fost introdus prin utilizarea unui, singur acid intermediar şi anume aminofenolfosforic.

În urma unui acord de licenţă, ICI a lansat o serie de coloranţi reactivi pentru fibre

Intermediarul (12) poate fi folosit ca o componentă diazo, de exemplu, colorant roşu (13), construit într-o componentă de cuplare, de exemplu, colorant galben (14), sau a reacţionat cu un compus dichlorotriazinil, de exemplu, colorant portocaliu (15):

Un auxiliar este necesar pentru formarea legăturilor de reacţie pentru a continua. În practică pot fi

Un auxiliar este necesar pentru formarea legăturilor de reacţie pentru a continua. În practică pot fi folosite, cianamidă, diciandiamidă sau o carbodiimidă. Diciandiamidele s-au dovedit a fi cele mai satisfăcătoare pentru aplicarea comercială.

Mecanismul de fixare este redat în schema de mai jos:

Un auxiliar este necesar pentru formarea legăturilor de reacţie pentru a continua. În practică pot fi

Coloranţi pe bază de acid aminoalchilfosforici au fost de asemenea studiaţi:

C oloranţi pe bază de acid aminoal chilfosforici au fost de asemenea studiaţi: Vopsele T Procion

Vopsele T Procion au avut o serie de neajunsuri grave. De exemplu, ele nu au fost idealee pentru vopsirea pe bumbac 100%. Mai mult, după umplutură au fost predispuse să migreze la suprafaţa fibrelor în timpul colorării. Pentru fixarea grupelor de acd fosforic se folosesc săruri de amoniu necesare pentru a permite degradarea termică pentru a produce acid liber. Acest lucru a dus la contaminarea produselor cu clorură de amoniu, care, la rândul său, a dat naştere la acid clorhidric, care atacă echipamentele din oţel inoxidabil. Pe latura pozitivă, coloranţi T Procion au arătat stabilitate bună, dar procedurile de aplicare au fost limitate datorită fixării la temperaturi ridicate. Limitările tehnice şi economice slabe au condus la retragerea din gama în 1987.