Sunteți pe pagina 1din 25

Horia Sima

PENTRU CE AM PIERDUT RZBOIUL DIN RSRIT SI AM CZUT IN ROBIA COMUNIST

Rzboiul ce l-a purtat Romnia contra Rusiei bolevice pentru aprarea fruntariilor trii, ca orice intmplare istoric, nu poate fi circumscris in limitele lui cronologice, 22 Iunie 1941 - 23 August 1944. Substanta acestui rzboiu s'a strns de mult mai de departe; el are o serie de antecedente care fac parte integrant din propria lui natur. Aceast pre-istorie a lui e tot att de important s fie cunoscut si examinat, dac vrem s-i intelegem tragicul final. Nu am pierdut rzboiul intr'un singur moment, cum ar fi Stalingradul, si nici datorit unei singure decizii, Teheran, care a dus la imprtirea Europei in sfere de influent, ci l-am pierdut, asa zicnd, pe drum, in decursul perioadei ce s'a scurs dela un rzboiu la altul, prin acumularea unui lung sir de erori si adversitti. Dac adversittile nu puteau fi evitate, iesind din sfera vointei nationale, erorile puteau fi eliminate, fiind de competenta guvernantilor. In paginile care urmeaz voiu ncerca s expun aceast lent eroziune a posibilittilor noastre de a ne nfrunta cu comunismul, in conditiuni ca s ne putem salva tara dela cotropire si robie. Voiu arta cum, pe parcursul celor dou decenii de viat romneasc liber, acei ce aveau rspunderea destinelor natiunii au luat rnd pe rnd apa dela moara natiunii si au trecut-o n albia comunismului, pn ce biata moar romneasc, lipsit de fort, a ntepenit. Pierderea independentei nationale este rezultatul unui lung proces de degradare a politicei noastre interne si externe, svrsit de oameni de cea mai felurit spe, ncepnd dela incontieni pn la trdtori i ageni ai inamicului.

1. Latenta ameninare Biruinta comunismului in Rusia atrna ca o sabie a lui Damocle deasupra capului nostru, n asteptarea unui moment propice ca s ni-l reteze. Dac in prima faz a revolutiei rusesti, am profitat de haosul creat si de desmembrarea imperiului tarist pentru a recupera Basarabia, mai trziu, si pe msur ce regimul iesit din revolutie se consolida, trebuia s ne cutremurm de ceeace ar putea s se ntmple neamului nostru in viitor si cu nfrigurare s ne pregtim cuirasa de care s se izbeasc atacurile dusmane. Aceast mobilizare permanent a spiritului national contra monstrului care ne pndea de dincolo de Nistru era cu att mai usor de realizat cu ct poporul nostru cunostea bolsevismul din propria lui experient. Armata romn a trebuit s se nfrunte in 1917 cu bandele de soldati rusi sovietizati cari prseau frontul in mas si amenintau Iasii, unde se aflau Regele si guvernul trii. Tot cu arma in mn, la cererea fratilor basarabeni, a trebuit s curtim provincia dintre Prut si Nistru de aceleasi hoarde care prdau si ucideau si tot cu pretul sngelui vrsat am alungat pe bolevicii care se cuibriser la Budapesta, salvnd nu numai Romnia, ci si ntreaga Europ Central de invazia comunist. Chiar in interiorul trii s'au produs, ntre anii 1919 -1922, alunecri spre stnga si a fost nevoie de interventia armatei si de sntoasa reactiune a tineretului universitar ca s se sting focarele de agitatie. Dar fiara bolevic, nfrnt pentru moment n ncercrile ei de a deveni stpna Europei printr'un singur asalt revolutionar generalizat, nu era biruit. Ea s'a retras in vizuina moscovit, de unde pregtea revana. Viitoarele revrsri ale comunismului asupra vecinilor nu vor mai fi brusce si necontrolate - lectiile depe Vistula si Budapesta le-au folosit - ci o miastr combinaie de intrig, diplomaie si for. Victimele de mine vor trebui s fie in prealabil cloroformizate, s li se adoarm instinctul de aprare, s fie prinse ca ntr'o pnz de paianjen de retelele conspiratiei comuniste nct atunci cnd va veni ceasul loviturii de gratie, acestea s nu mai opun dect o slab rezistent.

2. Tragedia ncepe cu partidele E greu de priceput cum aceste semne premergtoare, care nu mai lsau niciun dubiu asupra intentiilor si planurilor de agresiune ale Uniunii Sovietice contra trii noastre, nu au avut efectul asteptat in ptura conductoare a trii. O cat de uoar percepere a primejdiei ar fi trebuit s-i determine pe conductori s elaboreze o politic de lung durat, care s se transmit ca o permanen naional, pe deasupra partidelor care se succedau la putere, si al crei obiectiv s fie ntrirea rii in toate sectoarele pentru a face fa oricrei ncercri inamice de a fora linia Nistrului. Tot destinul nostru, toat istoria noastr se juca pe aceast carte. Vom exista ca natiune si ne vom putea desvolta in conformitate cu aspiratiile noastre nationale numai dac vom izbuti s mpiedicm puhoiul bolevic s se reverse peste tara noastr, si vom pierde totul, inclusiv dreptul la o viat liber, dac nu vom fi capabili s ridicm acest dig. In decada care a urmat primului rzboiu mondial, 1920-1930, partidele politice, stpne pe crma trii, au dat un lamentabil examen de politic extern. Ele s'au ocupat de fel de fel de chestiuni si au intocmit fel de fel de programe, dar nu au dat atentia cuvenit acelor nouri ameninttori care se puteau observa dincolo de Nistru. Partidele nu au nteles unde zace centrul de greutate al btliei, ncotro

trebue s ne concentrm toate puterile si rezervele natiunii, care e problema prin excelen spre care s-si ndrepte ngrijorrile si patriotismul lor. Romania nu se putea culca pe laurii victoriei. Ea era pndit de nenumrate primejdii externe. Dar aceste primejdii nu erau de egal intensitate. Cum am spus si altdat, exista o ordine de mrime a primejdiilor si partidele trebuiau s nceap prin a organiza dispozitivul de aprare al rii in functie de primejdia principal. In cazanul moscovit fierbea a ur nestins mpotriva neamului nostru. Si cnd armatele Anticristului se vor simti suficient de tari, iar noi vom fi suficient de slabi, si cnd cei dinti nu se vor teme de complicatii internationale, ne vor cutropi. Prizoniere ale unui fel rudimentar de a trata politica extern, toat arta partidelor de a conduce corabia natiunii pe apele nelinistite ale Europei se rezuma la brava formul a marilor nostri aliati, ceeace voia s zic c Anglia si Franta, marile puteri care ne-au sprijinit in realizarea unittii nationale, vor avea ele grij s ne ocroteasc si contra unei agresiuni din partea Rusiei. Evident c atta vreme cat sistemul de aliante ridicat pe ruinele celor trei imperii (german, austro-ungar si rusesc), avnd ca privot puterea militar francez, si mentinea suprematia pe continent, aceast referint la marii nostri aliati era fr cusur. Dar cum nimic nu rmne imutabil in istorie, si raporturile de forte ntre natiuni se modific nencetat. Franta a dominat in afacerile europene in primii ani dup rsboiu, dar, rnd pe rnd, au intrat in aciune alte complexe politico-militare cari au rupt echilibrul existent. In 1922, Italia fascist se desprinde de sistemul de aliante iesit din rsboiu si inaugureaz o politic extern proprie. Dup ctiva ani de slbiciune, Rusia sovietic se pune din nou pe picioare sub cnutul dictaturii comuniste, iar in anul 1933, poporul german se strange cu entuziasm sub steagul partidului national-socialist care proclamase ca punct principal din programul su repudierea clauzelor oneroase ale Tratalului dela Versailles. n tot acest timp de mari prefaceri, partidele politice au rmas anchilozate in formulele ce le mosteniser dela preluarea imperiului. Fizionomia politic a Europei suferise schimbri radicale. Europa dela 1922 nu mai era Europa dela 1920, nici Europa dela 1925 si nici Europa dela 1933. Partidele politice ar fi trebuit s ia act de existenta unor noi constelatii de forte si s adapteze politica extern a Romniei noilor realitti. Aceasta nu nsemna a rupe cu vechile aliante - nu eram pusi in situatia de a opta pentru un sistem sau altul - ci de a lrgi cercul prieteniilor, cstignd noi aliati in latentul conflict ce exista ntre noi si Rusia. Singur Generalul Averescu a nteles semnele ngrijortoare ale timpului si, in al doilea mandat al su, 1926-1927, a strns legturile de prietenie cu Italia mussolinian. Cu acest gest, a obtinut nu numai recunoasterea alipirii Basarabiei de ctre Italia, dar a pus si un prim fundament al unei aliante ulterioare care putea s ne garanteze granita Nistrului. Guvernele cari au urmat nu numai c nu au cultivat bunele raporturi cu Italia, dar au fcut totul ca s le nvenineze, crendu-ne o dumnie inutil. Conflictul cu Uniunea Sovietic era inevitabil din cauza ideologiei expansioniste a comunismului. Poporul romn, cu instinctul lui sntos, si-a dat seama de unde l pndeste nenorocirea si a manifestat tot timpul o repulsie organic fat de agitatiile comuniste. Tineretul trii s'a ridicat cu un avnt irezistibil ca s blocheze calea acelora cari voiau s introduc comunismul in universitti. Numai partidele triau intr'o lume ireal, crezndu-se la adpost de raidurile de peste Nistru, dac invocau fr ncetare, ca o formul magic, atasamentul fat de marii nostri aliati. Ba mai mult, aceste partide s'au simtit ofensate cnd Corneliu Z. Codreanu cerea in 1930 ntoarcerea Basarabiei cu faa spre Bucureti, in loc s fie lsat prad agentilor bolevici, si i-au interzis marsul ce-l proiectase cu tineretul trii peste Prut. Si asa s'a pierdut o decad preioas, legndu-ne sperantele de fata morgana a

marilor nostri aliati. Iar acestia cum au onorat ncrederea ce ne-am pus-o in ei? In 1939, ne-au oferit garantii pentru granita de Vest a trii, dar nu s'au legat s apere granita rsritean. In 1940, cnd am primit ultimatul sovietic, nu ne-am bucurat nici mcar de un gest de protest din partea Angliei (cci Franta iesise din lupt), adresat Moscovei, pentru clcarea conventiei de definire a agresiunii. In 1944, un alt moment critic al existentei Statului romn, marii nostri aliati, pe care i adorau partidele, ne-au prsit si ne-au invitat s intrm in abatorul bolevic... Si asa s'a pierdut o decad pretioas, sub domnia incompetentei si a superficialitii.

3. Trdarea lui Titulescu Neglijarea pericolului ce ne pstea din stepele Rusiei a luat aspecte grave prin acapararea politicei externe a Romniei de ctre Nicolae Titulescu. In timp ce conductorii partidelor politice pot fi acuzati de diletantism sau de infantilism politic, Nicolae Titulescu reprezint un caz calificat de trdare. Astzi posedm suficiente dovezi, mai ales dup publicarea a o serie de documente de ctre oficinele istorice ale regimului din tar, pentru a afirma c Titulescu a fost un agent al conspiratiei comuniste. Serviciile ce le-a adus Moscovei, trdnd interesele trii lui si ale ntregei Europe, nu pot fi comparate dect cu cele aduse de Sorge sau Canaris, in cursul celui de-al doilea rzboiu mondial. Dela venirea national-trnistilor la putere, in 1928, si pn in 1936, cnd a fost concediat, Titulescu, fie c era sau nu titularul ministerului, controla politica extern a Romniei. Ceeace partidele svriser din ngustime de vedere, lsnd granita rsritean descoperit, Titulescu a urmrit cu bun stiint si contiin. La plecarea lui, situatia extern a Romniei se nrutise, devenind fluid, fr niciun punct de sprijin real, fr nicio certitudine, fr niciun aliat care ar putea s ne ajute in caz de nevoie. Franta, marele nostru aliat, se intovrsise cu Uniunea Sovietic!, deci, nu ne mai putea fi de niciun folos; cu Germania si Italia eram la cutite, iar de Rusia Sovietic ne legau niste semnturi fr nicio valoare. Titulescu ntreprinse trei operatii fraudulose de politic extern in contra intereselor trii : a. a fcut tot ce i-a stat in putint ca s mpiedece apropierea Romniei de Statele revolutiilor nationale, Italia si Germania, mergnd pn la ofensarea si bruscarea acestor mari puteri; b. a lucrat cu un zel suspect ca s ntroduc Rusia Sovietic in concertul natiunilor civilizate, din care se expulzase singur prin faptele ei criminale. In 1934, Rusia Sovietic este primit in Liga Natiunilor, iar in 1935 se ncheie pactul de amicitie si asistent mutual ntre Franta si Soviete. La realizarea celor dou acte, Titulescu a fost un aprig sustintor al Kremlinului; c. pentru a linisti opinia public romneasc, alarmat de strania atitudine a ministrului nostru de externe, care se fcuse avocatul Rusiei Sovietice in toate forurile internationale, Titulescu s'a ntors acas cu niste petite de hrtie pe care si pusese semntura si Rusia Sovietic. Unul era pactul de definire al agresiunii, semnat la Londra in 1933, ntre Soviete si toti vecinii ei. Romnia figureaz printre semnatarii acestui act. Alt instrument diplomatic prin care Titulescu voia s demonstreze trii c relatiile cu Rusia Sovietic s'au normalizat si nu mai avem s ne temem de o agresiune din partea acestui Stat, a fost reluarea raporturilor diplomatice cu Moscova, in 9 Iunie 1934. Chestiunea Basarabiei fusese eliminat din termenii

acordului nct ne putem imagina natura garantiilor ce ni le oferea Uniunea Sovietic. Ea ne garanta c Basarabia continu s fie obiect de litigiu ntre cele dou tri... Cnd si-a respectat Uniunea Sovietic isclitura, ca s ne putem ncredinta soarta acordurilor ncheiate cu ea? Trdarea lui Titulescu a fost posibil pentruc a ntlnit mediul prielnic in care s se desfsoare activitatea lui de desorganizare a aprrii nationale. Partidele politice, cu superba lor ignorant a noii conjuncturi europene, vedeau in Titulescu un strlucit continuator al glorioasei mosteniri a rzboiului de intregire, alturi de marii nostri aliati. Dar ei nu si luau osteneala s cerceteze cum ne va ajuta Franta in eventualitatea unui atac rusesc, cnd ea nssi era legat printr'un pact militar cu Uniunea Sovietic... Din momentul ncheierii acestui pact, Franta nu mai putea conta in tabloul aliantelor romnesti si trebuia substituit cu o alt putere, in spet Germania. Partidele nu intelegeau jocul subtil a lui Titulescu, care le specula nivelul redus al inteligentei lor politice pentru a-si mplini obligatiile luate fat de Internationala Comunist. Partidele i dduser lui Titulescu o semntur in alb. Tot ce fcea el era bun fcut, purtnd pecetea celei mai mari iscusinte politice. Att Maniu, Brtianu, ct si ceilalti sefi mai mrunti ai partidelor, cu rari exceptii, i purtau un adevrat cult si i sorbeau cuvintele ca si cum ar fi fost rostite de un oracol. Dar Titulescu mai dispunea si de alt acoperire ca s-si exercite fr niciun control politica lui de subminare a sigurantei externe a trii. Manevrele lui de progresiv nfeudare a Romniei intereselor sovietice nu s'ar fi putut realiza fr de consimtmntul Regelui Carol al II-lea. Regele era de acord cu aceasi politic de apropiere de Moscova, pe care el nsusi o patrona si urmrea s o realizeze. Ultima lovitur si cea mai grav pe care o pregtea Titulescu in contra trii lui a fost s transforme Romnia intr'o baz de naintare a trupelor sovietice spre Europa Central. Aceast actiune trdtoare care, dac s'ar fi realizat, ne-ar fi transformat in pasalc rusesc cu 8 ani mai inainte, a putut fi mpiedecat la vreme gratie energicelor proteste ale lui C. Z. Codreanu, Octavian Goga, George Brtianu, Mihail Sturdza si ale altor oameni politici si diplomati.

4. Oculta Palatului Din punct de vedere al intereselor lui si ale dinastiei ce domnea in Romnia, Regele Carol al II-lea ar fi trebuit s manifeste o atitudine anticomunist ferm. El stia precis c va fi mturat Coroana in eventealitatea unei biruinte comuniste. De acest lucru era constient si asa se explic anumite sovieli ale lui de a se asvrli cu ochii legati ntr'o aliant cu Moscova. Dar aceste momente de luciditate si responsabilitate erau nbusite de alte preocupri si porniri. Regele Carol mai era si amantul Elenei Lupescu si cu aceast femeie nu a intrat la Palat numai o curtezan, ci o initiat in conspiratia comunist. In jurul ei s'a format o camaril care-l ncercuise pe Rege si i controla toate deciziile. Nimeni nu venea la putere fr de aprobarea acestui cerc, denumit oculta, si nimeni nu putea beneficia de favoarea Regelui dac nu servea planurilor de sovietizare a Romniei pe care si le propusese aceast camaril, patronat de Elena Lupescu. Concedierea lui Titulescu, in toamna anului 1936, nu a insemnat, cum s'a crezut atunci in cercurile germane si italiene, o schimbare in politica extern a Romniei in beneficiul puterilor Axei. Politica titulescian a fost continuat exact dup aceleasi linii de ctre noii titulari ai Palatului Sturdza. Plecarea lui Titulescu datorit unui conflict de ordin personal cu Regele - nu a slbit cu nimic posibilittile

de interventie ale Moscovei in afacerile interne ale Romniei, cci rmnea echipa de baz condus de Elena Lupescu, in minile creia Regele Carol devenise o jucrie. Aceast echip mai avea avantajul c actiona din incinta Palatului, dela picioarele Tronului, un loc nconjurat de veneratia si dragostea ntregului popor. Cine putea bnui pe Suveran c ar fi o unealt a comunismului? Dimpotriv, Rusia cstiga prin eliminarea lui Titulescu si, probabil, c ndeprtarea lui a fost hotrit in cele mai nalte sfere ale comunismului mondial, iar conflictul cu Regele a fost folosit numai ca un pretext. Intr'adevr, Titulescu, in 1936, era un om uzat si compromis. Fusese stors ca o lmie in fel de fel de ntreprinderi dictate de interesele Rusiei Sovietice. Era ru vzut la Roma si Berlin, trezea suspiciuni chiar la Londra, unde guvernul de atunci cuta o ntelegere cu Germania si Italia, provocase cercurile nationaliste din Franta si fcuse si imprudenta ca din primul moment s-si afirme simpatia si sprijinul pentru guvernul republican al Spaniei. In tar era tinta unor aspre atacuri, nu numai din partea miscrii legionare, ci si a altor partide de opozitie. Orice ar fi ntreprins de acum nainte, ar fi purtat pecetea omul Moscovei si ar fi strnit o furtun de proteste in tar si in strintate. Ori, Internationala Comunist nu avea interes ca in 1936 s provoace rzboiul si nici s descopere echipa de baz care actiona in Romania, formata din Rege, Elena Lupescu si anturajul lor. Romania era sacrificat, va trece la momentul oportun de partea Rusiei, dar pn atunci trebuia s duc o politic de mpciuire fat de Berlin, pentru a nu trezi suspiciuni grave si a provoca mania lui Hitler. Iat de ce trebuia s plece Titulescu: pentru a preda politica extern a Romniei in mini mai sigure, care, fr a schimba o iot din cursul anterior, s o exercite cu mai mare flexibilitate si astuie. Din primii ani de domnie ai Regelui Carol al II-lea se poate observa cum acesta crmuia tara dup conceptii strine de interesele neamului: a. a combtut Miscarea Legionar si a urmrit decapitarea ei cnd situatia specific a Romniei, amenintata direct de comunism, ar fi reclamat o ocrotire a Legiunii. Tronul nu ar fi putut iesi dect ntrit din aceast colaborare; b. a urmrit cu o perseverent diabolic sfrmarea marilor partide, pentru a nu mai exista in tar nicio fort capabil s se opun planurilor lui scelerate. Aceste partide mai puteau fi un obstacol in politica lui de apropiere de Rusia, dac s'ar fi trezit la realitate atunci cnd s'ar fi aflat in fata unui pericol iminent; c. a lasat armata in aceeasi stare jalnic in care o aflase, nenarmat si nepregtit. Oculta se gndea si la ipoteza c nu ar putea impune trii alianta cu Rusia. Pentru aceast eventualitate, capacitatea combativ a armatei trebuia mentinut la cel mai jos nivel, pentru a nu constitui un obstacol pentru nvlitorii din Rsrit dac va primi ordin s apere tara. Dup concedierea lui Titulescu, Regele isi asum rspunderea direct a politicei externe. Ministrii erau alesi numai din personalul politic sau diplomatic care mprtsea aceleasi convingeri cu Regele. Directivele lsate de Titulescu au rmas perfect valabile, adic rezerv fata de initiativele Axei si sprijin diplomatiei sovietice pe continent. Binenteles c Puterile Axei ntrindu-se, iesirea lui Titulescu in forurile internationale, contra Germaniei si Italiei, ar fi fost contraproductoare. Regele Carol ducea aceeasi politic de ncercuire a Germaniei, dar cu mai mult precautiune, ntr'un stil mult mai nuantat, mergnd pn a face Berlinului importante concesii de ordin economic. Dar telul final al politicei lui fat de Puterile Axei nu se modificase: el pndea momentul prielnic ca s ias din acest joc in zig-zag si s se alture aliantei franco-bolevice, asvrlind tara in rzboiu contra Germaniei.

5. Rufctorii surprinsi de evenimente Dac oculta Palatului nu si-a putut ndeplini in ntregime programul fixat de Internationala Comunist - a manevra in asa fel ansamblul politicei interne si externe romnesti nct in final tara noastr s ajung alturi de Soviete - asta se datoreste iutelii cu care s'au desfsurat evenimentele. Plasa in care prinseser ei tara s'a rupt din cauza repeziciunii cu care Germania a condus rzboiul. In Septembrie 1939, Armand Clinescu a fcut sfortri desperate ca s conving Consiliul de Coroan, convocat pentru a examina situatia creat in urma izbucnirii ostilitatilor germano-polone, de urgenta necesitate a intrrii Romaniei in rzboiu pentru a ajuta Polonia, dar s'a izbit de soviala celorlalti membri ai Consiliului, ngrijorati de ritmul in care se desfsurau operatiile armatei germane. In primvara anului urmtor, 1940, camarila si-a pus ndejdile ntr'o blocare a ofensivei germane, fie in fata liniei Maginot fie undeva mai in interiorul Frantei. Regele si anturajul su asteptau o reeditare a miracolului de pe Marna. Nici aceasta dorint nu le-a fost ndeplinit. Franta a capitulat in sase sptmni, dup inutile ncercri de a opri coloanele de tancuri germane. La nceputul verii anului 1940, politica extern a Romniei srise si ea in aer. Nu mai aveam niciun punct de sprijin in Europa. Nici real si nici cel putin fictiv. Marii nostrii aliati dispruser de pe continent: Franta nu mai exista, iar Anglia tremura de teama unei invazii germane. Mica Intelegere si Intelegerea Balcanica se pulverizaser, iar Liga Natiunilor rposase si ea mai demult. Exact cum prevzuse Cpitanul. In momentul decisiv, toate aceste construcii artificiale se vor prbusi, (ca niste castele de carton). In schimb, eram nconjurati numai de dusmani. Din Rsrit ne pndea fiara bolevic si se pregtea s-i ntind ghiara asupra Basarabiei; la Vest Ungurii nu-si ascundeau satisfactia de a sti c s'a apropiat momentul revansei; iar la Sud Bulgarii se pregteau si ei s-si prezinte revendicarile asupra Dobrogei meridionale. Politica partidelor, politica lui Titulescu si politica lui Carol ne-au adus in acest impas. Germania si Italia si-au intors fata de la noi, dup ce au fcut zadarnice eforturi, ncepnd din 1934, s ne cstige prietenia. In lipsa Romniei, care le-a ntors spatele, prefernd s devin o anex a diplomatiei sovietice, aceste puteri si-au cutat alte prietene pe care trebuiau s le onoreze acum. Basarabia era sacrificat prin pactul secret Ribbentrop-Molotov; Ungurilor si Bulgarilor le promiseser Roma si Berlinul satisfacerea revendicarilor lor, in schimbul aliantei la care se angajaser. Aceste erori si aceasta politic de permanent ignorare a intereselor reale ale Trii veniser la scadent. Binenteles c dac ar fi existat la Rege si la consilierii lui un ultim sentiment de demnitate omeneasc si de rspundere fat de tax, cel putin in acest moment de suprem primejdie s'ar fi produs o radical schimbare in constiinta lor, recunoscndu-si drumul gresit si naugurnd o nou politic in conformitate cu aspiratiile natiunii. Dar Regele czuse in asa hal de degenerare moral nct soarta trii nu-l mai interesa. Singurul lucru ce-l preocupa era cum s se strecoare el si anturajul lui prin aceste evenimente teribile care drmau edificiul Romniei Mari. Oculta si-a fcut urmtorul calcul. Problema trii e secundar. Esential este s fie salvat Regele, cci rmnnd Regele pe tron, rmne si Elena Lupescu si, odat cu ea, toat gruparea constitutiv a ocultei. Cu orice pret trebuia pstrat puterea in minile acelora care o exercitau. Nu-i interesau amploarea concesiunilor. Odat Regele salvat, e salvat oculta, e salvat conspiratia comunist care actiona chiar din incinta Palatului. Pentru moment nu exist alt solutie dect o apropiere de Germania. Trecerea Romniei in lagrul moscovit nu era posibil in acel moment nici din cauze interne - nu numai legionarii, dar nsesi partidele politice s'ar fi opus,

prefernd o ntelegere cu Germania si din cauze externe, pactul de neagresiune germano-sovietic constituind un impediment la ruperea echilibrului din Sud-Estul european. Mergem cu Germania acum, spunea oculta, dar pndim momentul prielnic ca s ne desprindem de ea, revenind la locul unde au fost jurmintele, adic in tabra bolsevismului. Toat politica Regelui din vara anului 1940 nu a avut nicio referint cu drama trii. Era perfect adevrat ceeace nscocise imaginatia Bucurestenilor pe atunci c Regele prefera s ramn cu Ducatul de Ilfov dect s prseasc tronul. Odat cu el rmnea intact conspiratia comunist de la Palat, pstrndu-si libere toate posibilittile si oportunittile ca s schimbe cursul politicei romnesti cnd se va debilita pozitia german pe continent. Din aceast perspectiv trebuie apreciat politica intern si extern a Regelui, in vara anului 1940. Surprinsi de evenimente, raufcatorii svrleau lest peste bord pentru a se salva dela prbusire, fr s se mai uite si la frnturile de tar pe care le sacrificau. O solutie mai usoar pentru ei ar fi fost s plece din tar, cnd s'a apropiat uraganul, dar interesele conspiratiei comuniste reclamau ca ei s rmn, salvnd acest punct operativ care hotra de soarta ntregului Sud-Est european. Si asa, lumea a asistat uimit la destindere si apoi la ntelegerea cu legionarii, la denuntarea aliantelor si pactelor precedente, la cderea guvernului Ttrescu, la intrarea legionarilor in guvern, la servilismul cu care s'au acceptat toate revendicrile teritoriale patronate de Berlin, Moscova si Roma, la umilitoarea postur a Regelui Carol care si ntindea minile in toate prtile ca s-si gseasc colaboratori dispusi s-i acopere politica lui nefast si s mprteasc rspunderea dezastrului cu el. Tara putea s piar pentru Regele Carol, putea s sufere orice nfrngeri, orice umilinte, dac cu acest pret putea s capteze bunvointa Puterilor Axei si s rmn pe tron. Ce va fi mai departe, se va vedea. Deocamdat dictatura regal si rotitele ei invizibile s nu sufere nicio dislocare sau nici cel putin o alterare.

6. Miraculoasa salvare dela 6 Septembrie Un pumn de oameni, ajutati de Providenta Divin, au alungat de pe tron pe Regele ucigas si au schimbat cursul istoriei romnesti. Nu putem ntra aici in amnuntele revolutiei dela 6 Septembrie, cci nu este acesta rostul articolului de fat. Ceeace ne intereseaz in acest spatiu, este s stabilim ce consecinte a avut actul rsturnrii Regelui Carol pentru politica extern si intern a Romniei. Rezultatul cel mai important al abdicrii a fost scoaterea Statului romn de sub influenta ocultei. Odat cu Regele dispreau Elena Lupescu si intreg clanul de conspiratori de tendint marxist care dirijaser pn atunci destinele natiunii. Oculta mare si mic fusese eliminat. Politica Romniei nu o mai dicta Moscova, ci poporul romn reprezentat in Statul national-legionar prin Miscarea Legionar. Natiunea devenise stpn pe viata ei. Cea mai mare nenorocire pentru un neam nu e aceea de a suferi privatiuni, de a purta rzboaie sau de a fi victima unor calamitti, ci de a nu dispune de resursele ei morale si materiale. Aceasta era situatia sub Regele Carol, cnd tot ce producea natiunea era scos la licitatie in profitul unor cete de streini si exploatatori, iar pe deasupra mai era si mpins ca vitele la tiere, spre abatorul lui Stalin. Colaborarea cu Generalul Antonescu se prezenta in primele luni sub cele mai favorabile auspicii. Se uniser fortele principale ale tarii, Armata si Legiunea, iar noul Rege si dduse consimtmntul la aceast formul de guvernare. Nimeni in tar nu mai putea s conteste noului regim forta si autoritatea. Cel mai puternic partid

politic, de cnd a existat Romnia modern, si ddea mna cu glorioasa armat a trii, ca s fureasc instrumentul de guvernare capabil s repare nedrepttile ttrecutului si rnile recent primite. Perspectiva era grandioas. Un popor ntreg, nsufletit de idealurile Legiunii, ptruns de sacrificiul Cpitanului si hotrt de lupt, sttea in spatele Conductorului pentru a participa la mreata epopee a renasterii nationale si a recuceririi teritoriilor pierdute. O sans unic in istorie, cu care cine stie dac ne vom mai ntlni vreodat. Momentul dela 6 Septembrie 1940, ca semnificatie profund a istoriei, nu poate fi comparat dect cu alegerea Domnitorului Cuza pe tronul ambelor ri romnesti. Si atunci, miscarea national, nceput sub Tudor Vladimirescu si trecut prin nenumrate ncercri, suferinte si deceptii, si gsise mplinirea suprem in actul Unirii. Acum aceeasi miscare, reactivat de Corneliu Codreanu, dup imense sacrificii, si aflase realizarea in actul dela 6 Septembrie. Si atunci, ca si acum, era in fond poporul romn care biruia contra unor stpniri care se suprapuneau peste destinul lui. Multimile si cntau bucuria izbvirii prin cntece si manifestatii si salutau pe Conductor cu un entuziasm delirant... Dar ce folos de toate aceste uriase druiri ale unui neam ntreg cnd acel ce trebuia s-i interpreteze dorintele si s-i duc la mplinire aspiratiile nu era dect o nefericit aparitie a desertciunii omenesti, care nu vedea in Miscare dect un concurent al gloriei care i se cuvenea numai lui. Bucuria neamului a fost de scurt durat, retezat de acela care se ridicase la locul de Conductor pe mormintele legionarilor cari au luptat la 3 Septembrie.

7. Antonescu, omul fatal Asezndu-ne in locul dumanilor infrnti la 6 Septembrie, trebuie s ne dm seama c dupce s'au desmeticit de lovitura primit, si-au pus toate resursele la contributie ca s vad cum pot s recstige puterea in Stat. Un complot sau o actiune direct nu ar fi avut nicio sans de reusit. Trebuia gsit o cale ocolit, o posibilitate de dinamitare a coalitiei din interior, o provocare a unei rupturi ntre cei doi factori ai ei, care s o sparg si s o reduc la neputint. Analiznd mai departe care din cei doi factori ar fi putut fi asmutit contra celuilalt, dusmanii s'au oprit asupra lui Antonescu. Miscarea nu putea fi manevrat, att prin masivitatea ei ct si prin constiinta conductorilor ei. Antonescu nu avea partid, nu avea organizatie si nu avea fort dect atta vreme ct se afla in fruntea Statului si a armatei. Deposedat de aceste functiuni, nu mai reprezenta nimic. Era mult mai usor pentru fostii adversari s-si distileze veninul pe canalul unui singur om dect s deruteze o miscare. Generalul Antonescu mai prezenta un avantaj. Cu el se mai fcuse o experient de acelasi gen si experienta reusise. Antonescu era un ambitios fr margini si dac i se satisfcea aceast ambitie, oricine putea s-l exploateze. Raporturile dintre Antonescu si Palat nu erau bune, erau chiar incordate, dar cnd Regele Carol i-a oferit Ministerul Armatei, a acceptat s intre in guvernul Goga si mai trziu in guvernul dictaturii regale, fiind unul dintre stlpii noului regim. In noua lui functiune, de Ministru de Armatei, Generalul Antonescu a jucat un rol decisiv la inscunarea noului regim, ordonnd prefectilor militari s scoat 200% in plebiscitul pentru noua Constitutie. Tot Antonescu a amenintat pe Corneliu Codreanu s nu fac manifestatia proectat contra noii Constitutii (era vorba de o manifestatie fcut in Capital, mpreun cu Iuliu Maniu), cci armata trage, adic el va da ordin armatei s trag. La Predeal, nainte vreme, avusese lungi conversatii

cu Cpitanul asupra necesittii de nsntosire a vietii publice romnesti. Acelasi om, dupce i s'a satisfcut setea de putere, era gata s trag in acei care luptau tocmai pentru insntosirea vietii publice. Avnd in vedere acest antecedent, nu era exclus, si ziceau elementele scpate din naufragiul dela 6 Septembrie, ca aceeasi tactic s duc la acelasi rezultat. Aceste cercuri stiau c Antonescu rvnea s aib toat puterea pentru el, s nu mai sufere limitrile pe care i le impunea colaborarea cu Miscarea. Dac aceast dorint latent va fi redesteptat si cultivat, Generalul ar putea fi amgit s se intoarc mpotriva Miscrii, exact ca in 1938: stima ce i-o arta lui Corneliu Codreanu suferise o eclips cnd i s'a artat fotoliul ministerial. Intr'una din ultimele conversatii cu el, i-am adus aminte de ceeace imi spunea despre perioada de colaborare cu Regele Carol: Domnule Sima, am fost inselat de Rege. Si i-am zis in continuare: Domnule General, v rog fiti atent ca s nu cdeti iarsi sub influenta acelorasi forte si s loviti in Miscare. Binenteles c mi-a dat un rspuns aspru, asigurndu-m c niciodat Generalul Antonescu nu va lovi in Miscare. Prelucrarea Generalului Antonescu de ctre fortele oculte a fost posibil si din cauza altor imprejurri cari i puteau mri ambitia lui nemsurat: era un om bolnav de o boal care nu-l impiedica s munceasc, dar care fiind ntr'o faz inaintat, i provoca crize. Aceast boal se manifesta printr'un desechilibru de umor si atitudini: putea trece dela o zi la alta sau chiar in cteva ore sau chiar in cteva clipe dela buntate, prietenie si chiar dragoste, la brutalitate si ferocitate. In astfel de momente, nu-si controla cuvintele, gesturile si, ceeace era mai grav, dispozitiile luate. Ofensa pe oricine, tratndu-l ca pe o slug nemernic. Putini l-au cunoscut pe Generalul Antonescu mai bine ca mine. Ceilalti l-au cunoscut asa zicnd prin vitrin, cnd primea audiente, cnd aprea la parad sau la manifestatii. Eu ns am lucrat zi de zi cu el si numai gratie unui tact deosebit si unei simpatii ce i-o inspiram, am putut duce aceast lung tovrsie. Niciodat nu m'a jignit, dar colaboratorii mei ieseau dela el amrti. Antonescu nu era un om politic. El isi imagina Statul ca o vast cazarm. Credea c totul se rezolv prin ordine. De aceea in decursul dictaturii lui, destul de lung, nu a izbutit s-si creeze un cerc de prieteni, o grupare, o fort politic, un sistem de amicitii si oameni devotati. El nu vedea dect oameni care primesc ordine si le execut, fr s se intereseze cine sunt acesti oameni si pentru ce l ascult cu atta servilism. Sistemul cazon al lui Antonescu de a guverna Statul a nlesnit considerabil fostilor dusmani (care in fond erau si dusmanii lui) s-i excite patima de dominatie si mai trziu s se strecoare pn in cele mai nalte posturi de conducere ale trii. Avea un anturaj de proast extractie, format din indivizi care se gndeau la toate, afar de interesele trii. Afaceristi, arivisti feroci si intriganti fr margini. Antonescu avea o slbiciune deosebit fat de aceste persoane. Le fcea toate voile si le asculta toate psurile. Acestia au fost aliatii cei mai pretiosi ai elementelor cari lucrau din umbr la separarea Generalului de Miscare. Intre figurile din anturajul Generalului Antonescu care au jucat un rol mai nefast in aceast perioad a fost D-na Goga. Aceast femeie, nelipsit din casa lui Antonescu, lucra pe dou tablouri: pe deoparte batjocorea Miscarea pela oficialittile germane, cnd le ntlnea pela receptii sau la mesele ce le ddea in somptuoasa ei cas. Pe de alt parte, i bga in cap Generalului fel de fel de conspiratii pe care le-ar pune la cale legionari ca s-l omoare. Odat m'a chemat Generalul si foarte enervat m'a ntrebat dac stiu ceva c D-na Sturdza a organizat o echip ca s-l omoare. Aceeasi D-na Goga, cunoscnd toate deciziile rzboiului, le transmitea apoi Aliatilor prin TFF, cari, la rndul lor, binenteles c le retransmiteau Rusilor. Nu numai c D-na Goga nu a mprtsit

soarta D-nei Antonescu sub comunisti, ci a fost lsat s locuiasc in castelul dela Ciucea, oferindu-i-se si o pensie. Pentru a se ajunge la o ruptur, evident se gseau suficiente pretexte. Cum noi ne-am comportat tot timpul corect si loial fat de el, Generalul specula inerente frictiuni care se produc in Stat pana ce se aseaz o revolutie in albia lui. Aceste incidente constituiau materia predilect, a acelora care conspirau din umbr la rsturnarea regimului. Inainte de a fi informati oficial, rsunau telefoanele la presidentie pentru a-i comunica Generalului o nou isprav a cmsilor verzi. Aceast tensiune a mers crescnd pn ce Generalul, impins din spate de toti nemultumitii, a trecut la actiune. Dup nlturarea lui Sturdza dela Externe, a demis pe ministrul de interne, Generalul Petrovicescu si, odat cu el, pe toti prefectii si chestorii legionari de politie, substituindu-i cu militari. Evident, Miscarea se afla in fata unei lovituri de Stat si a reactionat. Antonescu a fost surprins de masivitatea acestei reactiuni, care-l asvrlise in defensiv. Atunci a cerut ajutorul lui Hitler si numai gratie ordinului dat de acesta diviziilor germane din Romania de a interveni in favoarea lui, a castigat partida.

8. Vinovia aliatului german Expulsarea Miscrii dela putere, prin dubla interventie Hitler-Antonescu, nu s'ar fi putut produce dac ar fi existat suficient luciditate politic la conductorii celui de-al III-lea Reich. Nimeni pe lume si mai ales cnd e angajat ntr'un rzboiu pe viat si pe moarte, cum era Germania, nu se desparte de prieteni pentru a-i lua in brate pe dusmani. Cci ndrtul lui Antonescu se deschidea un gol politic cat tara de mare si acest gol nu putea rmnea neocupat in virtutea unei legi naturale. Cine va lua locul legionarilor care au fost asvrliti in inchisoare sau au luat drumul pribegiei? Antonescu nu avea partid, nu avea organizatie si nu avea popularitate. Generalul va lua oamenii de care avea nevoie pentru a guverna, la intmplare, de unde i gsea, si buni si ri. Nu a putut face nimic altceva dect s improvizeze, orientndu-se in numirile ce le fcea exclusiv dup gradul de dusmnie al personalului ales fat de legionari. Acesta a fost criteriul principal ce l-a folosit la selectia noilor cadre, un criteriu eminamente negativ, care nu putea duce dect la formarea unui organism hibrid, in care toate aventurile erau posibile. Nimic mai natural dect ca vechile forte s profite de aceast mprejurare pentruca progresiv s-si reia influenta in Stat, nfiltrndu-se tot mai adnc, pe msur ce rzboiul se prelungea si necesittile interioare de personal cresteau, din cauza vacantelor lsate de cei ce mergeau pe front. Un guvern german, constient de responsabilittile ce-i incumbau, si-ar fi dat seama ca o miscare de proportiile celui legionare nu putea fi substituit in Stat fr a se produce grave perturbri in functionarea lui, care pot avea si mai grave repercusiuni in conducerea rzboiului. Ce se ntmpl dac mine se produce o situatie de urgent, o criz pe teatrul de operatiuni? Cum va putea rezista aceast ntocmire antonescian hibrid ntr'un stadiu critic al rzboiului? Aci e cazul s spunem cteva cuvinte despre conceptia conductorilor celui deal III-lea Reich in legtur cu rzboiul si politica. Cnd au intervenit in Romnia, in modul nefericit in care au intervenit, neinnd seam c noi eram victimele, iar Antonescu agresorul, ei considerau rzboiul virtual cstigat. Campania din Polonia, campania din Franta, le-au creat certitudinea c nicio armat nu putea rezista superiorittii militare germane. O ciocnire cu Rusia, care se prevzuse nc depe

atunci, va avea acelasi rezultat fulminant. Rusia se va descompune dup primele raiduri ale diviziilor blindate si ale aviatiei ei invincibile. Din Norvegia pn in apele Bosforului se profila silueta masiv a soldatului german. Cu minime pierderi, armata german a subjugat Europa. Aceast armat era intact, tnr, viguroas si plin de elan.Din aceast perspectiv, a unui apropiat desnodmnt fericit al rzboiului, ceeace se ntmpla in Romnia constituia un fapt totalmente secundar. Cu sau fr Miscarea legionar, rzboiul se va desfsura in acelasi fel. Dimpotriv, avnd in vedere proxima campanie din Rusia, era mai bine s se dea ntietate elementului militar. Antonescu, recunosctor pentru ajutorul primit dela Hitler, in criticele zile din Ianuarie 1941, va oferi o maxim contributie a Romniei la rzboiu. In domeniul politic, conductorii Germaniei isi furiser aceeasi imagine briliant a viitorului. Rzboiul fiind virtual cstigat, se poate incepe nc in cursul lui si opera de organizare a viitoarei ordine europene, bazat pe ideea imperial german. In centru marele Reich german, iar de jur imprejur o serie de State in dependent gradual de Berlin. Evident c, in acest cadru european, dominat de o singur putere, nu mai era loc pentru Statele si miscrile nationaliste, dect in msura in care se integrau si ele hegemoniei germane. Existau miscri nationaliste dispuse s serveasc telurilor imperialiste ale national-socialismului, cum erau cele din Norvegia si Olanda, dar erau altele care manifestau un spirit viguros de independent, cum erau Garda Hlinka in Slovacia, miscarea Crucilor cu Sgeti in Ungaria sau Miscarea Legionar. Aceste erau miscri puse la index in inaltele sfere conductoare ale Reichului din cauza nationalismului lor fervent, care se ciocnea cu interesele imperialismului german. Garda Hlinka fusese eliminat din Stat de acelasi personagiu care mai trziu a reprezentat Reichul in Romnia si care a venit cu acelasi scop, Manfred von Killinger. Nici miscarea Szalasy nu s'a bucurat de niciun sprijin din partea Reich-ului, nefiind lsat sa ia conducerea dect in ultimul moment cnd toate celelalte formatiuni trdaser Germania. Optnd pentru Antonescu, in conflictul lui cu Miscarea Legionar, cercurile conductoare germane au gsit prilejul prielnic sa aplice si in Romnia aceeasi doctrin. Pentru viitoarea ordine european, era, preferabil sa aib de-a face cu o Romnie slab, condus de un general in dependent de Berlin, decat cu o Romnie legionar, care ar fi aprat cu ardoare interesele trii. Eroarea svrsit de Hitler in Romnia era de natur strategic. Dusmanii stiau mai bine ce victorie au repurtat in Romnia prin eliminarea Miscrii. Cu toate inclinatiile mentale ale conducerii germane de a svrsi aceast eroare, poate nu s'ar fi ajuns la aceeasi decizie fatal dac nu ar fi avut si Germania lui Hitler oculta ei. Acum, dup rzboiu, s'au aflat o multime de lucruri asupra falangei de trdtori cari sabotau sfortrile poporului german pe cmpul de lupt. In cazul specific al Romnei, era clar c oculta german nu putea vedea cu ochi buni ascensiunea Miscrii la putere si, in consecint, pndea orice moment pentru a-i da in cap. La Bucureti noi simteam, chiar din primele zile ale guvernrii, aversiunea ce ni-o manifestau anumite servicii germane, cum erau Abwehr-ul, Legatia German sau oficinele informative ale armatei germane, cnd au sosit primele divizii. Toate aceste servicii s'au pus din primul moment la dispozitia lui Antonescu si transmiteau la Berlin tot ceeace putea s-i consolideze pozitia lui. Astzi este un lucru cunoscut c agentii de clas mare ai Aliatilor sau ai Rusiei se aflau att la Ministerul de Externe ct si in Marele Stat Major, ca s nu mai vorbim de cazul Canaris. Intre Berlin Si Bucuresti s'a stabilit deci, o vie activitate de denigrare a Miscrii si de nltare a lui Antonescu, care a mers crescnd, progresiv cu tensiunea ce o observau ntre noi si Conductor. In momentul cand Generalul a scos armata contra noastr, terenul era pregtit in cartierul Fuhrer-ului, prin rapoartele anterioare, pentru a lua o decizie

diametral opus propriei lui lupte. Dac este real si faptul c insusi Bormann a fost un spion sovietic, atunci nu mai avem niciun motiv s ne mirm de strania atitudine a lui Hitler. S comparm acum ce-a fcut Hitler in Romnia, in Ianuarie 1941, cu reactiunea lui Stalin in 1945, ntr'o mprejurare asemntoare. n conflictul dintre Generalul Rdescu si comunisti, el nu a sacrificat pe coreligionarii lui, desi reprezentau un pumn de oameni, si nu o miscare putemic cum era a noastr, ci i-a impus pe acestia, contra vointei trii, contra partidelor si contra Regelui. Mai sunt si alte cazuri de duplicitate german in relatiile cu Miscarea care au contribuit la fatala eroare a lui Hitler. Nu ne putem extinde asupra tuturor, dar in capitolele urmtoare le vom mentiona si pe acestea, incidental.

9. Ipotecile rzboiului Lovitura de Stat a Generalului Antonescu contra Miscrii Legionare a avut urmri mult mai ndeprtate dect tulburarea produs in tar in acele zile si in acele luni; ntreg cursul rzboiului a fost afectat si deviat dela scopurile lui naturale. Din rul svrsit trii in Ianuarie 1941, s'au propagat alte rele, mult mai mari, care au ruinat in cele din urm nssi fiinta Statului. In fata unei rspunderi istorice att de mari, impuse de purtarea celui mai greu rzboiu din viata neamului nostru, in care nu se hotrau nu numai fruntariile trii, ci nssi existenta noastr national, orice conductor constient si luminat ar fi subordonat orice chestiune intern telului final, ar fi evitat cu grij orice conflict care putea s impart natiunea. Rzboiul, prin sine nsasi, reclam sacrificii uriase din partea poporului si ar fi fost o crim slbirea potentialului lui de lupt, prin distrugerea unittii iesite din revolutia dela 6 Septembrie 1940. Conceptia lui Antonescu despre rzboiu se deosebea radical de acest fel simplu, clar si eficace de a vedea momentul politic si militar. In tot ce fcea si in rzboiul ce-l pregtea, pornea dela sine, dela puterea ce-o detinea si pe care voia s o amplifice, si dela gloria ce i se cuvenea lui exclusiv. In rzboiu el nu vedea o epopee a intregei natiuni, ci un instrument asa zicnd de uz personal, pentru a-si intri autoritatea in Stat si a cstiga laurii victoriei pe cmpul de lupt. El, Conductorul! El, fr Rege, fr partide, fr miscare, a recucerit provinciile rpite si a dus steagurile romnesti pn in inima Rusiei, pentru a infrnge bolevismul si a restaura civilizatia crestin in aceast tar! Antonescu urmrea s polarizeze spre propria lui persoan toate beneficiile acestei campanii, toate victoriile si gloriile ei. In modul acesta, imaginea rzboiului era falsificat. In loc de o larg participare a natiunii, cu toate fortele ei vii, cu toti marii ei generali, cu toti eroii ei, si mai ales in frunte cu tineretul ei, chemat s-si verse sangele in aceast nclestare apocaliptic, Generalul a redus campania din Rusia la o proiectie personal. Obsesia Generalului de a elimina orice concurent care ar putea s-i stea in cale a fost alimentat si de gresita evaluare a campaniei din Rusia, cznd in aceeasi eroare ca si Germanii. El credea c rzboiul se va termina repede, in cteva luni, nu mai mult de un an. Amgit de aceast perspectiv, cu att mai mult s'a trezit in el dorinta s rmn singurul beneficiar al victoriei. O campanie-fulger si o ntoarcere triumfal la Bucuresti. Acest moment unic, nemaintlnit in istoria Romniei, nu trebuia s-i scape. Va ndeprta pe toti acei care ar putea s-i ntunece gloria si va da o aspr lectie tuturor acelora care s'au ridicat mpotriva lui. Dar acum vine reversul medaliei. Lipsit de simt politic - si politica inseamn in primul rnd prevedere -

Antonescu nu si-a dat seama de ipotecile ce le contractase prin alungarea Legiunii dela putere. El si nchipuise prea simplist succesiunea. In realitate si complicase existenta cu noi probleme, de cari nu ar fi avut nevoie in ajunul unui mare rzboiu. Aparent, statura lui politic crescuse. Era singur stpn in Stat. Nu-i mai avea pe legionari in coast. Dar fcnd plusul si minusul antilegionarismului su, era mult mai slab dect inainte. Ceeace pierduse in primul rnd, era libertatea de miscare, fapt care il va stnjeni colosal att in guvernare ct si in purtarea rzboiului. Singur si tiase craca de sub picioare, lovind ntr'o miscare care nu avea alt ambitie mai mare dect s serveasc sub ordinele lui in campania din Rsrit. Si acum s examinm servitutile cu care s'a ncrcat Antonescu, prin desprinderea lui de Miscare, si care i-au limitat posibilittile lui de manevr si de actiune. Fcnd apel la Hitler pentru a fi salvat din situatia critic in care ajunsese prin propria lui culp, Generalul Antonescu a provocat interventia unei puteri streine in afacerile interne ale Romniei, lucru ce nu s'a mai ntmplat depe timpul suzeranittii turcesti. Conductorul Statului, ce iesise din vltoarea evenimentelor din Ianuarie, nu mai era identic cu Conductorul Statului ce iesise din revolutia dela 6 Septembrie. Aceeasi persoan, dar dou surse diferite de putere. Atunci, Natiunea si Armata au smuls Regelui Carol abdicarea si l-au consacrat Sef al Statului; acum armatele unui Stat strin l-au confirmat la crma trii, in momentul cnd era pe punctul s capituleze. Cu aceasta nu vreau s zic c situatia Romniei sub Antonescu se asemna cu a unei tari ocupate; tara nu era ocupat, ci el, Conductorul, functiona de acum nainte cu beneplacitum al Berlinului. De aci emana dependenta lui Antonescu de puterea care i-a oferit puterea contra imensei majoritti a trii. El se va afla permanent avizat la sprijinul aceleiasi puteri creia i datora propria lui putere. Nu mai avea autoritatea s vorbeasc cu libertatea de mai nainte, la Berlin, ci trebuia permanent s se ncovoaie pretentiilor lui Hitler. Istorici si diversi martori oculari vorbesc de drza atitudine a lui Antonescu in fata lui Hitler in diverse imprejurri. E adevrat, dar aceast mpotrivire era pur verbal si nu trecea in domeniul faptelor. La ora adevrului, accepta tot ce i se cerea. Si Nemtii cunosteau slbiciunea lui Antonescu pentru oratorie grandilocvent; l lsau s-si descarce violentele verbale, stiind c in final va da tot ce i se cere. Antonescu era constient c dac i s'ar tia creditul politic dela Berlin, nu ar mai putea s guverneze. Acel ceva de care se temeau toti, era umbra marelui Fhrer. Berlinul si armata german din Romnia garantau soliditatea pozitiei lui Antonescu si nu invers, adic nu Antonescu garanta soliditatea pozitiei germane n Romnia. Acesta este un fapt foarte important de retinut, pentru a intelege mecanismul loviturii de Stat dela 23 August 1944. Aceast dependent a lui Antonescu de Berlin s'a agravat prin prezenta unui puternic grup legionar de refugiati in Germania. E curios c Generalul nsusi si-a dat consimtmntul la formarea acestui grup. Intr'unul din primele lui apeluri ctre tar, dup evenimentele din Ianuarie, Generalul vorbea si de deportarea legionarilor. Cum el nu avea o Siberie la dispozitie, declaratia lui se referea la conventia ce o stabilise cu guvernul german ca legionarii ce se vor refugia in Germania s fie internati. Pentru legionari nu mai era loc dect sau in nchisorile din tar sau in lagrele din Germania. Cercurile germane acceptaser aceast solutie, cci pe deoparte puteau salva o parte din cpeteniile legionare dup ce s'au convins c agresorul fusese Antonescu, iar pe de alt parte dispuneau de o rezerv cu care putea exercita un permanent santaj contra lui Antonescu, in eventualitatea c acesta ar refuza s le indeplineasc dorintele. Noi nu eram responsabili de aceast situatie penibil si nici nu ne puteam preda lui Antonescu pentru a ne cspi. El insusi ne asvrlise in prizonieratul

german, in loc s-i aib pe legionari lng sine. In interior, problema legionar nu se lichidase pentru el odat cu expulsarea Legiunii din guvern. El vedea pretutindeni numai dusmani cari nscenau comploturi ca s-l omoare sau s dea o lovitur de Stat. Dup incetarea rezistentei legionare, clcndu-si cuvntul dat si abuznd si de protectia lui Hitler, a pornit o crncen prigoan contra Miscrii. A doua zi dup asa zisa rebeliune, au inceput descinderile, arestrile si condamnrile, ntre care nu au lipsit nici sentintele capitale. Intrarea Romniei in rsboiu a gsit tara in convulsiuni. Cnd armata romn se lupta in Basarabia, Colonelul Zvoianu si alti legionari cdeau sub gloantele lui Antonescu, la Jilava. Mii si mii de legionari au luat drumul nchisorilor, in timp ce cei mai norocosi au izbutit s se refugieze in Germania, unde i-a asteptat o primire glacial, onorndu-i cu domiciliul fortat si apoi cu lagrul de concentrare. Cum nu putea s-i nchid sau s-i omoare pe toti, Generalul a imaginat o metod de o rar perfidie si inumanitate pentru a face s dispar un numr ct mai mare de legionari: reabilitarea lor prin moarte. Cei trimisi pe front erau degradati dac erau ofiteri, nu aveau dreptul la inaintare si nici s primeasc decoratii pentru acte de vitejie. Comandantii de unitti aveau ordin s-i trimit in misiunile cele mai periculoase, de unde nu mai exista scpare, ci numai reabilitare prin moarte. Mai trziu legionarii au fost turnati in unitti speciale, faimoasele batalioane dela Srata, alturi de toti hotii si dezertorii. Aceste unitti, trimise apoi in cele mai periculoase sectoare ale frontului, erau decimate. Aparent aceasta nu era o crim, ci implinirea unei datorii fat de Patrie. Dar cnd datoria fata de Patrie era utilizat de Conductor ca un mijloc de a-si lichida adversarii politici, devenea mai mult dect o crim; un atentat contra naltei linii morale si patriotice a rzboiului. Aceste ordine scelerate nu au avut intodeauna efectul dorit de Antonescu, deoarece multi sefi de regimente au refuzat s le execute ad-litteram, ocrotind ct puteau pe legionari. Acum, Legiunea nu se rezuma la cei arestati sau refugiati. Masa legionar se gsea ncorporat sub drapel si lupta in stepele Rusiei. Practic tot tineretul trii era legionar, dac nu prin apartenent direct, prin simpatia ce-o reflecta Miscarea in toat generatia nou. Cnd Generalul Antonescu a refuzat s deschid nchisorile la izbucnirea rzboiului, pentruca, printr'un gest de clement s restaureze unitatea national, el, de fapt, nu excludea dect cteva mii de legionari cunoscuti si aflati in puterea lui, dar nu a putut exclude acea generatie eroic care a crescut in duhul Cpitanului si care se compunea din sute de mii de lupttori. Pe acestia nu-i putea elimina, cci ar fi nsemnat s desfiinteze nssi armata. Dar trebue s ne gndim la tristetea acestor sute de mii de tineri cari erau trimisi la moarte in plin prigoan, cnd mii de camarazi de-ai lor zceau in nchisori, condamnati pe nedrept. Nu stim ce inim avea Antonescu, dar in niciun caz o inim de printe, cum se luda adeseori. Aceast obsesie maladiv antilegionar l-a urmrit pn in ultimul moment. Am putea zice c pentru a-si justifica sngele vrsat la 21 Ianuarie, avea nevoie de alt snge si asa s'a perpetuat aceast prigoan pn in pragul cderii lui. Trecand la operatiile militare, e un fapt cunoscut, pe larg expus in strlucita lucrare a D-lui General P. Chirnoag, Istoria politic si militar a Rzboiului Romniei contra Rusiei Sovietice, c armata romn a ntrat in rzboi fr a dispune de armamentul trebuincios. Erau multe guri in nzestrarea armatei, dar in special lipsea armamentul greu. Generalul Antonescu mostenise aceast situatie dela Regele Carol, care, dup cum am vzut, a dus o politic de sabotare a necesittilor moderne de narmare. Si atunci, spune Generalul Chirnoag, ca s suplineasc lipsa armamentului, Generalul Antonescu a recurs la solutia de a mri numrul diviziilor de infanterie. Era o solutie nefericit, pentruc substituia eficacitatea armei cu soldatul, ceeace avea ca urmare o crestere a

curbei de sacrificiu. Este adevrat c Antonescu a cerut chiar dela nceputul colaborrii militare romno-germane completarea lipsurilor de care suferea armata romn in armament. Dar Hitler nu a dat curs cererilor lui Antonescu nici inainte de ntrarea in rzboiu si nici in cursul lui, lsnd armata romn s se descurce cu materialul ce-l avea. Abia in primvara anului 1944, cnd Rusii erau pe Bug si primejdia devenise iminent, au nceput s soseasc primele furnituri de armament greu. Motivele care l-au determinat pe Hitler s nu inarmeze armata romn cu care de lupt, cu artilerie grea, mijloace motorizate si tunuri anti-tanc sunt expuse in cartea mai sus amintit, a D-lui General P. Chirnoag. Ceeace ne intereseaz pe noi aici este de a lmuri cum de a acceptat Generalul Antonescu s asvrle tara in rzboiu cu un armament mult inferior Germanilor si Rusilor? El stia doar c lipsa sculelor, cum numeau soldatii din primul rzboiu mondial armamennul modern, va scdea eficacitatea de lupt a armatei si se va solda cu pierderi grele in oameni, cari ar putea fi evitate. Ce l-a determinat pe Conductor s nu opun un non possumus la refuzul Germaniei de a ne preda materialul de care aveam nevoie? Explicatia trebuie cutat in aceeasi cauz, in conditiile in care a fost nscunat la putere Generalul. El nu mai putea vorbi cu siguranta de odinioar in numele Trii, pentruc nu o mai simtea in spate. Pozitia lui intem era foarte fragil. Puterea lui depindea de asistenta permanenta a lui Hitler. Si atunci, nu putea s supere cercurile conductoare dela Berlin printr'o insistent excesiv asupra armamentului, de teama s nu provoace o ncordare in raporturile cu Hitler. E mai bine asa, gndea el, merg cu ce am ntr'un rzboiu de scurt durat, revin biruitor la Bucuresti, ca desrobitor al Basarabiei si Bucovinei, mi consolidez conducerea si apoi altfel vorbesc si la Berlin, cci rzboiul nu se va termina odat cu distrugerea Rusiei. Si in chestiunea armamentului pleca dela sine, dela orgoliul de-a arta Berlinului ce parte s fac armata romn pe cmpul de lupt, chiar fr a dispune de mastodontii rzboiului modern. Prelungul asediu al Odesei, cu inutila hecatomb de vieti omenesti, se datoreste acestei conceptii gresite, bazat pe noi nsine, cnd rzboiul in care intram era de proportii mondiale, iar Romnia nu era dect un fragment al acestui vast conflict. Ca urmare a lipsei de trie sufleteasca a lui Antonescu de-a cere armele trebuincioase dela aliatul su, pe deoparte armata romn nu a putut s-si desfsoare ntreg potentia lul ei de lupt, pe de alt parte, a suferit pierderi mult mai grele de ct ar fi fost ingduit unei armate bine echipate. In economia general a rzboiului contra Rusiei Sovietice si acest minus in randamentul combativ al armatei romne si are importanta lui. n sfrsit, ultima servitute si cea mai grav ce-a contractat-o Generalul prin desprtirea de Miscare, este c a fost silit s readuc in cadrele Statului toate elementele lumii vechi. Oameni de-ai partidelor, titulescieni, carlisti si fel si fel de aventurieri ai politicei, au dat buzna sub drapelul lui, nu din admiratie sau lealitate fat de Antonescu si cu att mai putin fat de Puterile Axei, ci exclusiv pentru a recuceri terenul pierdut la 6 Septembrie si a se rzbuna pe legionari. Aceste elemente, la nceput timide, abia ridicau capul, dar vznd c Berlinul tolereaz prezenta lor si tolereaz prigonirea legionarilor, au devenit tot mai ndrznete si, in cele din urm, au acaparat toate resorturile Statului. Din acest mediu s'a recrutat conspiratia care a dat lovitura dela 23 August 1944.

10. Chestiunea Transilvaniei O alt chestiune care turbura guvernarea antonescian si care se agrava pe

msur ce rzboiul lua o ntorstur defavorabil, era nemultumirea provocat in popor de arbitrajul dela Viena. Nefericita solutie dat diferendului romno-ungar la Viena, cu acea tietur in dou a Transilvaniei, care ptrundea ca un pumnal pn in inima romanismului, constituia un subiect de agitatie permanent, pe care nici rzboiul din rsrit n'a putut s-l elimine. Recstigarea provinciilor rpite de Rusi si naintarea victorioas a armatelor romne pn in Caucaz nu puteau compensa rana provocat de mutilarea Transilvaniei. Romnul, cum se zice, cu un ochiu rdea, vzndu-se scpat de Muscali, dar cu alt ochiu plngea, gndindu-se la mndretea de tar care ajunsese iarsi in stpnirea Ungurilor. Generalul Antonescu a tratat aceast chestiune cu o usurint demagogic, cu o iresponsabilitate care a dunat trii si a contribuit in cele din urm la propria lui cdere. El vorbea de provincia sfsiat ca si cum ar fi stat in putinta lui s o reunifice. Drumul spre Cluj trece prin Odesa, declarase Conductorul de mai multe ori si cuvintele lui sburau din gur in gur. Soldatii credeau c dup ncheierea campaniei din rsrit, vor ntoarce armele contra Ungurilor. Acest plan - dac l-a conceput vreodat in mod serios - nu avea nicio sans s se realizeze. Puterile Axei n'ar fi ingduit o rfuial direct ntre Romni si Unguri si cu att mai putin dup Stalingrad. Lipsit de sprijinul miscrii legionare, se lipsise si de presiunea ce-ar fi putut-o exercita la Berlin o tar compact adunat in spatele lui. Cnd el nsusi era permanent avizat la ajutorul lui Hitler ca s guverneze, cum putea pretinde acestuia s repare nedreptatea svrsit la Viena? Lsnd s dospeasca chestiunea Transilvaniei in popor fr s dispun de niciun mijloc ca s-i dea o deslegare convenabil, Generalul Antonescu a oferit opozitiei (opozitia tolerat de el, nu cea din nchisori) o puternic arm ca s-si desfsoare propaganda defetist si s pregteasc ruperea aliantei cu Germania. Pierderea Basarabiei va fi compensat de recstigarea Transilvaniei de Nord, afirmau cercurile national-trniste si liberale. Aliatii sprijin revendicrile romnesti si insisi Rusii s'au angajat s ne dea satisfactie la granita de Vest. ntr'adevr Sovietele au fcut aceast promisiune cunoscnd ct de sensibil era opinia public la chestiunea Transilvaniei. Era o arm propagandistic de mare efect pentru a determina pe Romni s se desprind de Germania si s cad in cursa ce le-o ntindea Moscova. Transformnd chestiunea Transilvaniei, att de delicat si att de complex, ntr'un slogan de ieftin propagand personal, Generalul Antonescu s'a prins in propria lui demagogie. Nu mai putea da napoi si nici nu putea gsi o iesire, din cauza rezistentei ce-o intmpina la Berlin si Roma si atunci a abandonat chestiunea Transilvaniei in minile opozitiei, care a utilizat-o pentru a submina bazele regimului. Nici Generalul Antonescu si nici opozitia n'au judecat situatia creat in Nordul Transilvaniei prin prisma rzboiului ce-l purtam. Nu era vorba in acel moment nici de Transilvania si nici de Basarabia, ci de existenta Statului Romn in sine. Schimbarea aliantelor nu se rezuma la o compensatie teritorial - ceeace se pierde in rsrit, se cstig in Apus - ci la a fi sau nu fi a neamului nostru ca entitate istoric. Pierderea Basarabiei si a Bucovinei de Nord era imens, dar totusi putin fata de o pierdere infinit mai mare ce ne astepta, a independentei noastre national-trniste pierdere pe care nu o putea echilibra nici rentregirea Transilvaniei. La 23 August, am pierdut Basarabia si Bucovina de Nord, fr a fi castigat nimic in schimb, cci realipirea Transilvaniei de Nord nu ne-a dat dect o satisfactie iluzorie. La 23 August am pierdut totul, toat Tara, cu toate provinciile ei. Nu mai era nimic al nostru din ceeace fusese, dect cu numele. O alt voint incepuse s guverneze la Bucuresti, peste vointa si aspiratiile poporului romn.

11. Escalada iresponsabilittilor 23 August nu a fost fapta unui om sau a unui partid sau a unei conspiratii. A interpreta in acest fel capitularea Romniei, ar nsemna s o srcim de continutul ei real. Pentru realizarea acestui act monstruos si-au dat ntlnire toate reziduurile vietii politice romnesti de peste 20 de ani. 23 August nseamn, in primul rnd, o atmosfer de defetism si lasitate, o stare de spirit confuz, un gnd perfid si odios de a se salva cine poate, o dezertare in mas a pturei conductoare sub imperiul panicei. Ce ne facem, nene? - era ntrebarea care trecea din gur in gur, in cutarea unui colac de salvare. La prea putini le-a trecut prin cap c salvarea, dac mai exista o salvare, consta tocmai prin prelungirea rezistentei pn ce se va smulge dela inamic conditii onorabile de armistitiu. Inamicul ce-l avea in fat de astdat poporul romn nu era din categoria niciunuia din trecut. O ct de sumar cunostint a comunismului ar fi trebuit s pun in gard si pe cei mai ticlosi Romni c, fat de acest pericol nu exist salvare individual, cci comunismul utilizeaz temporar anumite medii sociale, dar apoi le distruge. A-ti cuta scparea in fraternizarea cu armatele bolevice, echivala cu un act de sinucidere. Ei bine, tocmai aceast elementar intelepciune politic, care se putea nvta dela orice om din popor, le-a lipsit tuturor acelora cari au colaborat, in forme si grade diferite, la nimicirea independentei nationale. Rspunderea principal a actului dela 23 August cade asupra Germaniei. Dac la 23 Ianuarie 1941, s'ar putea admite, cu oarecare bunvoin, c, conductorii ei au fost victimele unor false informatii, cnd au luat absurda hotrre de a pune la dispozitia lui Antonescu trupele din Romnia, dup aceea, in decursul anilor care au urmat si mai ales dup Stalingrad, si cu att mai mult ncepnd din primvara anului 1944, era o aberatie s mai accepte si s garanteze prelungirea statu-quo-ului intern, cu legionarii n nchisoare si cu toti trdtorii roind in jurul Maresalului. Germanii trebuia s treac peste susceptibilitatea bolnvicioas a lui Antonescu in materie de legionari si s-l forteze s-i rencorporeze pe acestia in viata public. Era un act elementar de prevedere si dac Maresalul nu-i ntelegea, nsemna c avea alte planuri si tocmai aceast rezistent absurd trebuia s-i pun pe gnduri. Nu cumva si Antonescu se gndeste la o ntoarcere a frontului si deaceea refuz cu atta ncptnare colaborarea legionarilor, pentru a nu-i stnjeni libertatea de miscare? In fata ameninttoarei situatii depe front, att legionarii din tar ct si cei din Germania erau dispusi s sar in ajutorul Patriei, fr a mai tine seam de ce-a fost in trecut. Aceasta o stia si Antonescu. Pe plan national, trebuie s inversm seria rspunderilor, dela acei cari au executat actul si s ncepem cu Maresalul Antonescu. Intr'adevr, fr de ajutorul lui, fr permanenta ostracizare a legionarilor si fr de vidul politic ce s-a creat dup evenimentele din Ianuarie, nu ar fi existat 23 August. 23 August este continuitatea si mplinirea lui 21 Ianuarie. Pe urmele loviturii contra Miscrii, trebuia s vin inevitabil lovitura dela 23 August. Cu cadrele ce si le-a ales, guvernarea lui Antonescu nici nu putea s aib un alt sfrsit. El a creat, cum am spus si altdat, mediul prielnic in care s'a nfiripat si s'a desvoltat conspiratia. Ce putea s vin dela niste oameni care erau cu un picior in lagrul aliat bolevic si nu asteptau dect momentul oportun ca s-l elimine, pentru a-si putea mplini impulsurile ce le primeau de peste hotare? Nu trebuie s credem ns c Maresalul a fost inselat de ceice s'au strns in jurul lui. El a tolerat ptrunderea acestor oameni de filiatie titulesciano-carlist, cu scopul de a svrsi cu ajutorul lor desprinderea de Germania si trecerea in lagrul aliat. Si el nutrea aceeasi idee ca, la momentul potrivit, s fac saltul in tabra

victorioas. Nici el nu avea de gnd s rmn legat de Germania pn la ultima btlie. Si deaceea si-a pregtit piesele guvernative, adic oamenii de ncredere cu care s poat schimba cursul evenimentelor, elemente cunoscute a fi contra aliantei cu Germania. Dar, spre deosebire de sleahta de profitori din jurul lui, care nu se gndeau dect la propria lor salvare, trebuie s-i recunoastem Maresalului, pe lng attea mari pcate, aceast clarviziune de ultim moment: el refuz s ntoarc armele contra aliatului german si vrea o iesire onorabil din lupt; deasemenea, el refuz orice compromis cu Aliatii care ar fi putut primejdui independenta Romniei. Deaceea, cnd a vzut c tratativele ce se duc in diverse prti sunt sterile, neavnd alt rspuns dect intelegeti-v cu Rusii, el a hotrt s continue lupta. In fata dezastrului din Moldova, provocat tocmai de oamenii ce-i alesese, Maresalul nu s'a gndit la capitulare, ci a dat dispozitii s se organizeze rezistenta pe linia FocsaniNmoloasa. Dar era prea trziu. Plasa era intins de oamenii ce-i credea loialii lui colaboratori si a czut in ea. Poate abia cnd fusese nchis in safe-ul dela Palatul Regal, se va fi gndit la legionari... Cu ei nu ar fi ajuns aici. In ordinea descendent si in al treilea loc, vinovtia cade asupra sefilor de partide, Maniu si Brtianu. Acestia nu au desmintit nici in aceste ceasuri grele pentru Patrie superficialitatea si incompetenta partidelor in a trata problemele vitale ale natiunii. E greu de priceput ce-au avut in cap acesti oameni cnd au fcut front comun cu comunistii, pentru a scoate Romnia din rzboiu. Dup informatii din mai multe izvoare, rezult c ei si imaginau c marii nostri aliati, care acum erau Anglia si Statele Unite, vor interveni in favoarea Romniei, oprind pe Rusi la Prut si chiar dac vor ntra in tar pentru operatiile rzboiului, mai trziu vor fi obligati, prin presiune diplomatic, s se retrag. In aceast credint au fost intriti de faimoasele declaratii ale lui Molotov din Aprilie 1944, c Rusia Sovietic va respecta regimul politic si social din Romnia. De alt parte, aveau ns la dispozitie alte izvoare, cari le semnalau mprtirea Europei in sfere de influent si chiar dac nu le-ar fi crezut pe acestea, rezultatele negative ale tratativelor dela Cairo si din alte prti ar fi trebuit s le dea de gndit. Nici aceste clare avertismente nu le-au servit la nimic si s'au asvrlit in vltoare, trnd dup ei ntreaga natiune. De abia in al patrulea rnd trebuie fixat rspunderea Regelui Mihai, desi el este executorul material al actului. El nu dispunea de pregtirea politic necesar ca s-si dea seama de rul imens ce-l fcea trii. El credea c svrseste o mare fapt istoric, asa cum l asigura anturajul. Sub Carol a fost mizerabil educat, iar sub Antonescu a fost tinut departe de afacerile publice. Maresalul nu tolera niciun fel de amestec al Regelui in Stat, considerndu-l necopt la minte si nepriceput. Ura Regelui contra Maresalului pentru dispretul cu care era tratat, a nlesnit conspiraiei s-l acapareze si apoi s-l determine s-si asume rspunderea capitulrii. Dar el nu ar fi ndrznit s fac acest pas fr de acoperirea partidelor. In umbra lui Maniu si Brtianu si cu consimtmntul acestora, a transformat Palatul intr'un centru de coordonare al firelor interne si externe care pregtea rsturnarea regimului si iesirea Romniei din rzboiu. Evident, proclamatia Regelui Mihai a jucat un rol decisiv in schimbarea frontului, dar toat lumea din tar si toat armata stiau c Regele este flancat de partide in actiunea de salvare a Patriei. In fata acestei coalitii masive, Rege, partide, armat, cine ar mai fi cutezat s se ridice pentru a salva pe bietul om nchis in safe si apoi predat lui Bodnras? Nu putem vorbi de o rspundere istoric a miilor de agenti, de transfugi, de rsaduri titulesciene si carliste, de carieristi, care nu se gndeau decat s profite din nenorocirea trii si s ajung ministri. Acestia s'au nmultit in mediul creat de Antonescu si au trecut la actiune sub ocrotirea sefilor de partide. Acestia reprezint speta respingtoare a hienelor politice care nu au alt ideal dect ca la orice schimbare

s-si procure o nou surs de beneficii. Cu att mai putin se poate mentiona rolul istoric jucat de partidul comunist din Romnia. Acest partid era o jalnic expresie, format din cteva sute de indivizi, in mare parte streini si in mare parte aflndu-se in inchisori si in lagre. Cu efectivele ce le aveau disponibile nu ar fi putut asalta un comisariat de politie, necum s-l rstoarne pe Antonescu. Actul dela 23 August, este un exemplu tipic de escaladare a iresponsabilittilor: - guvernul german a patronat hibrida ntocmire politic condus de Antonescu; - bucurndu-se de sprijinul lui Hitler, Maresalul a ocrotit actiunea de subminare a frontului, ntreprins de partide; - la rndul lor, partidele, ocrotite de Antonescu, au dat girul Regelui pentru a-l rsturna pe Antonescu; sustinut de partide, Regele a pactat cu conspiratia, ale crei fire ultime erau legate de Internationala Comunist; - conspiratia cuibrit chiar in Palatul Regal, a organizat lovitura dela 23 August si, ca vrednici epigoni ai lui Titulescu, au realizat planul acestuia din 1936, cu 8 ani mai trziu. Romnia deschisese drum trupelor sovietice pentru a servi ca teritoriu de trecere spre Europa central; Observm, asadar, c toate fortele cari, pe parcursul celor dou decenii de viat romneasc liber au guvernat tara, administrndu-i rni adnci si nc nevindecate, s'au reunit ca niste praie in albia larg a trdrii dela 23 August: partide, titulescieni, carlisti, antonescieni... Singur Miscarea Legionar, eterna victim a tuturor guvernrilor, prigonit de toate aceste formatiuni si curente, s'a opus alunecrii Romniei spre bolevism si nu a avut niciun amestec in actul dela 23 August. Asa se explic si calvarul ei nentrerupt.

12. Ultima ncercare Cu guvernul dela Viena s'a fcut ultima ncercare de a opri puhoiul bolevic si de a salva independenta Statului romn. A doua zi dup lovitur, 24 August, eram eliberat din lagrul Sachsenhausen-Oranienburg si am fost condus in Alexanderplatz, unde Generalul Miller mi-a comunicat stirile uluitoare din Romnia. In aceeasi sear, am plecat cu trenul spre Cartierul General al Fhrer-ului din Prusia Oriental, unde am ajuns in dimineata de 25 August, nsotit de Andreas Schmidt, Traian Borobaru si Alexandru Randa. Aici am aflat c se dduse dispozitii de bombardare a Bucurestiului si de ocupare a Capitalei cu efectivele germane aflate in mprejurimi. nainte de mas am avut o lung intrevedere cu Himmler, iar seara una mai scurt cu Ribbentrop. In ziare se anuntase deja formarea unui guvern nationalromn. In dup masa aceleasi zile, am redactat o proclamatie ctr tar, care a fost difuzat de Radio-Donau. In ipoteza ca nu reusea interventia trupelor germane la Bucuresti, se luase hotrrea s se astupe pasurile spre Transilvania si Banat. Pentru aceast eventualitate, sediul guvernului national-romn, al crui prim act a fost proclamatia mea, fusese fixat la Arad, un oras mai putin expus. In dimineata de 26 August, am plecat cu avionul personal al lui Hitler la Viena, nsotit de Borobaru si Andreas Schmidt, si, in continuare, la Budapesta. In capitala Ungariei am avut mai multe ntrevederi, in zilele urmtoare, cu Generalul Phlebs, care tocmai atunci primise nsrcinarea s organizeze rezistenta in regiunea Transilvania-Banat. Am examinat si problema cum ar putea fi stabilizat frontul, dupce contralovitura dela Bucuresti esuase. Trupele rusesti se apropiau de

Bucuresti, iar resturile armatei germane, cte au putut s scape, se retrgeau spre pasurile transilvane. Nu am putut ajunge la niciun rezultat practic, deoarece situatia pe front luase o ntorstur grav. Sustinuti de armata romn, Rusii se revrsau vertiginos in toate directiile, apropiindu-se de munti. Inssi cetatea transilvnean era amenintat. In aceste condiii, guvernul german a considerat c alegerea orasului Arad, ca resedint a guvernului national-romn, nu mai corespundea situatiei si a dispus fixarea activittilor acestui guvern la Viena. M'am intors la Viena si am nceput organizarea fortelor de care dispuneam. Abia am ajuns aici, si primesc o depes dela Hitler prin care m intreba dac dispun de elemente pentru a nchide pasurile din Transilvania. Trebuia s dau rspuns in cteva ore. I-am rspuns, cum era firesc, c nu am aceste forte, dat fiind scurtimea timpului ce s'a scurs dela eliberarea din lagr si iuteala cu care se desfsurau evenimentele. Eu pot s mobilizez aceste forte dac dispun de spatiul necesar de mobilizare si timpul necesar. Fixam acest timp la minimum o lun de zile. In consecint, ceream lui Hitler ca operatia de inchidere a pasurile spre Transilvania s o fac unittile germane, rmnnd ca eu, cu fortele ce le puteam mobiliza, s intervin ulterior, ntrind progresiv aprarea pasurilor. De fapt eu inversam chestiunea si ceream un lucru imposibil, cci dac Hitler ar fi dispus de aceste forte in spatiul transilvan, nu ar mai fi solicitat ajutorul meu. In toat Romnia, inclusiv Transilvania, nu se gseau unitti de rezerv, nct lovitura dela 23 August surprinsese pe Germani in cea mai proast situatie. Eu nu stiam atunci acest lucru si nici nu imi puteam imagina ca Statul Major german s svrseasc aceast imens eroare. Hitler pltea ncrederea ce si-o pusese in Antonescu, considerndu-l nu numai aliat sigur, dar si capabil s domine situatia. n acelasi rspuns, i atrgeam atentia asupra posibilittii ca din interiorul trii s se realizeze o actiune de regrupare a fortelor nationale, cu obiectivul de a se inversa situatia dela 23 August si a se restaura camaraderia de arme germanoromn. Imi ddeam seama nc depe atunci c nu numai poporul, ci chiar si cei cari au contribuit la darmarea frontului din Moldova, vor face o amar experien cu nvlitorii. Pentru acest scop i-am pus la dispozitia lui Hitler pe cel mai bun om pe care l aveam, Constantin Stoicnescu, cu misiunea de a se lsa depsit de trupele rusesti si apoi strecurndu-se la Bucuresti, s pregteasc o contra-lovitur care s anuleze beneficiile ce le-au tras Sovietele din capitularea Romniei la 23 August. Acest plan i s'a prut lui Hitler att de interesant inct abia primit rspunsul meu, a si dispus trimiterea lui Stoicnescu, ce abia iesise din lagr, spre cel mai apropiat punct al frontului, pentru a putea ptrunde in teritoriul ocupat, lsndu-se invadat. Dela Budapesta, Stoicnescu a fost transferat la Trgu Mures si aici a asteptat ocuparea orasului. Dup multe peripetii, a ajuns la Bucuresti, unde a luat contact cu serviciul secret german si a nceput actiunea de destrmare a ceeace se fcuse la 23 August. Mai trziu sosise in tar Petrascu cu Andreas Schmidt si alte grupe de legionari, parasutate, nct se crease o retea legionar. Populatia, ngrozit de frdelegile armatei de ocupatie, sprijinea pe legionari, iar oamenii politici se ntrebau unde se merge cu aceast violent crescnd a elementelor comuniste, sprijinite de armata de ocupatie. Stoicnescu observa cu atenie evolutia situatiei interne si in msura in care se inruttea, isi multiplica legturile. Pentru a nu tulbura activitatea lui Stoicnescu, am dat ordin echipelor care mergeau in tar s nu fac actele de sabotaj pentru care au fost pregtite in Germania, asa cum voiau Abwehr-ul si alte servicii mai mici, ci numai informatii si reorganizarea Miscrii. Petrascu se ocupa precumpnitor de organizarea Miscrii, iar Stoicnescu, precumpnitor de contactele cu naltele sfere politice si militare. La sfrsitul lui

Ianuarie 1945, pregtirile erau att de naintate nct s'a hotrt ntoarcerea lui Stoicnescu in Germania pentru a expune Fhrer-ului planul de realizare al contraloviturii. Acest plan, de o constructie genial, depsea cu mult nssi misiunea cu care fusese trimis in tar. Dac s'ar fi realizat, armata sovietic ar fi suferit una din cele mai mari catastrofe din istoria rzboiului. Intreg spatiul carpato-danubian ar fi fost eliberat dintr'o singur lovitur si, probabil, avalansa, nu s'ar fi oprit pn la Nistru, deoarece nsisi Rusii se gseau la captul sfortrilor. Consecintele ar fi fost incalculabile pentru soarta ntregului rzboiu. Btlia depe Cmpiile Catalaunice, cum o numeam entuziasmati de grandioasa perspectiv, ar fi alungat pe Rusi din ntreg Sud-Estul european si ar fi slbit considerabil presiunea sovietic pe Oder. Fr a merge att de departe cu speculatiile pentru a crede c rzboiul punea fi cstigat in final, ne gndeam totusi c Englezii, care ocupaser Grecia, vor trebui s sar in ajutorul aliatului lor, ndreptndu-si armatele spre Dunre. Englezii nu puteau tolera o prelungire a rzboiului din cauza temerii de noile arme germane. Si atunci nu exista alt solutie dect s vin ei s ocupe Romnia, ceeace ar fi modificat complet situatia din Balcani. Era unica sans de salvare a independentei nationale... solutie la care se gndiser si partidele. Acest plan nu s'a putut realiza din cauza unui trdtor, telegrafistul serviciului secret german din Romnia, un oarecare Dr. Tranu din Timisoara, angajat de multi ani, nc din timpuri de pace. Desi Miscarea Legionar din tar dispunea de elemente pregtite s-l substituiasc, serviciul german a preferat s-l pstreze pe acest om, fiind verificat de attia ani. Cert este c dela o vreme toate mesajele ce le primeam la Viena prin TFF erau predate de Tranu si Rusilor. Cert este c atunci cnd Stoicnescu si Andreas Schmidt si-au anuntat sosirea la Viena cu un avion militar romnesc, acest aviz a ajuns in minile Rusilor, care au dat imediat alarma pe toat linia frontului. Cnd avionul s'a ridicat din spatele frontului si voia s se indrepte spre Apus, artileria anti-aerian ruseasc a inceput s trag, doborndu-l in flcri. Ocupantii s'au salvat, Stoicnescu cu arsuri grave, iar Andreas Schmidt, cu rni mai usoare. Au fost transportati la un spital si aici au venit Rusii si i-au ridicat. Dupce s'au ntremat ntr'o anumit msur, au fost supusi la interogatoriu si anchetatorii au aflat dela ei tot ce le trebuia. Ca urmare au fost arestati o serie de civili si militari, in frunte cu Generalul Avramescu, care era unul din factorii de baz ai planului. Stoicnescu si Andreas Schmidt au fost apoi dusi in Rusia, unde au murit ntr'un lagr de exterminare. Nu pot s dau in cadrul acestui studiu toate amnuntele planului. Tin numai s precizez c planul era perfectat de partea romneasc si rmnea numai ca Hitler s-si dea aprobarea. Ei veneau ca s-i explice amploarea operatiei. In aceasi ipotez si numai in aceast ipotez, ar fi participat si unittile romnesti ce le pregteam la Dollersheim, intr'o actiune spre tar, dar nu pentru a lupta contra armatei romne, ci contra inamicului care, strns si ncercuit, nu ar mai fi putut opune dect o slab rezistent. Trebuie s adaug c Hitler era informat zi de zi de actiunea grupului legionaro-german dela Bucuresti. Telegramele primite la Viena erau transmise si Marelui Cartier German. Convins de importanta operatiei, Hitler a dat dispozitii, in cursul lunei Ianuarie 1945, ca s se concentreze in Vestul Ungariei o armat de soc, sub conducerea Generalului SS Sepp Dietrich. Nimeni nu pricepea rostul concentrrii acestor divizii si inactivitatea lor prelung in timp ce in regiunea Breslau situatia se agrava. Era trupa de soc destinat s atace si s se uneasc cu armata romn, in eventualitatea c s'ar fi trecut la executia planului. Tot in cadrul actiunilor ntreprinse de guvernul dela Viena, la inceputul lui Septembrie 1944, trebuie mentionat si organizarea primei linii de rezistent in regiunea Banatului. Avnd ca baz Banatul srbesc, unde sub conducerea lui Pavel

Onciu se formase un puternic grup legionar, s'au ntreprins o serie de incursiuni in Romnia, in speranta de a ajunge la Orsova inaintea Rusilor si a nchide trectoarea Cernei. Aceste incursiuni s'au realizat in colaborare cu grupul militar german din Banatul srbesc, care trecuse sub ordinele Generalului Phleps. Un grup legionar, sub comanda lui Octavian Rosu, trimis special al guvernului dela Viena, pornind dela Vrset, a naintat pn la Oravita, lund in stpnire judetul Caras. Un puternic detasament mixt germano-romn, pornind dela Kikinda-Mare, a ocupat orselul de frontier Jimbolia si apoi s'a ndreptat spre Timisoara. Au ajuns pn la marginea orasului, fr a ntmpina dect o slab rezistent, dar nu au putut ptrunde in oras din cauza apropierii diviziilor sovietice. Aceste naintri nu au putut fi consolidate din cauza lipsei oricarei rezerve germane in acest spatiu. In Banatul srbesc nu se gseau dect trupe nsrcinate cu paza teritoriului si administratia local. La 1 Octombrie 1944 a nceput evacuarea Banatului srbesc si grupele de voluntari romni existente aici s'au retras la Viena. Dup tragicul final al misiunii Stoicnescu, guvernul dela Viena a continuat parasutrile in tar, in speranta c se vor produce reactii din partea militarilor si chiar a partidelor politice, inselate in sperantele lor, lucru ce s'a si intmplat. Ct priveste armata national, am continuat pregtirea ei, sub conducerea Generalului Platon Chirnoag, cu aceeasi intensitate. Un regiment romn a fost trimis s ocupe pozitie pe Oder oprind trecerea Rusilor peste fluviu si aici a primit botezul sngelui. Un alt regiment era pe punctul de a intra in lupt si chiar prsise Dollersheim-ul pentru a participa la aprarea Germaniei. In drum a fost surprins de evenimente si s'a dizolvat. Al treilea regiment era nc in formare la Dollersheim. n sfrsit, ultima actiune a guvernului dela Viena a fost retragerea unui grup de legionari in muntii din jurul lui Altausse, pentru a se reuni cu camarazii germani din unittile lui Skorzeny si a alctui grupe de guerill contra Rusilor. Cum regiunea a fost ocupat de Americani, Skorzeny a dat ordin de dizolvare a grupului.

13. Teheran Cititorii se vor ntreba dece ntr'o cercetare denumit Pentruce am pierdut rzboiul din Rsrit, nu am vorbit nimic de cauza cauzelor, de ntelegerea secret dela Teheran ntre Roosevelt si Stalin, conform careia nu numai Romnia, ci toate trile din Rsritul Europei erau trecute in orbita sovietic. Acest pact odios nu apartinea posibilittilor romnesti de a-l mpiedeca. Dar era de resortul guvernului romn si al tuturor sferelor conductoare romnesti s cunoasc ce soart pregteau marii nostri aliati Romniei si s ia toate msurile necesare pentru a nu cdea victim acestei conspiratii. Izvoare de informatii aveau mai mult dect ndestultoare. In afar de depesile primite din ntreaga lume, exista acea excelent serie de articole scrise de Pamfil Seicaru in Curentul, care a dus o campanie de opt luni pentru a trezi la realitate forurile conductoare. Dar din nsesi rspunsurile echivoce si evazive ce le primeau diversii emisari oficiali si particulari, in diversele capitale europene, unde luau contact cu Occidentalii, cei ce se agitau pentru iesirea Romniei din rzboiu ar fi trebuit s se pun in gard contra cursei ce ni se ntindea. Si, in final, exista si acea sensibilitate specific oricrui om politic ngrijorat de soartea trii lui, acea fin intuitie a realittilor, cnd este in joc nssi existenta neamului. Nefiind ntrunite conditiile necesare pentru o ncetare a focului, nu trebuia s se fac un pas spre trecerea in tabra cealalt. A proceda altfel, cunoscnd perfidia si

ferocitatea bolevicilor, ar fi nsemnat o asvrlire in necunoscut, exact ca un individ care s'ar lansa din avion fr parasut. Parasuta natiunii era armata. Tocmai cunoasterea ntelegerii dela Teheran trebuia s fie argumentul cel mai puternic in mna responsabililor de soarta trii ca s refuze orice slbire a frontului, atta vreme ct nu exista un armistitiu in buna form, bazat pe recunoasterea suveranittii nationale. n aceast privint, e bine s ne reamintim dou exemple concludente. Si Finlanda fusese sacrificat de Roosevelt si trebuia s fie absorbit in imperiul comunist. In fata acestei primejdii, oamenii politici finlandezi s'au strns in jurul Maresalului Mannerheim si au luptat pn ce Rusii nsisi le-au oferit o iesire onorabil din rzboiu. Un alt exemplu este al Turciei, care mereu era impins de Churchill si Americani s intre in rzboiu, pentruca apoi, in fata unei ofensive germane, s-i sar in ajutor Rusii prin Caucaz, pentru a nu mai prsi tara si a le pregti si Turcilor soarta Romnilor. Dar conductorii turci, temndu-se de o aliant cu Rusia, din experienta lor multi-secular, au refuzat invitatia si au rmas neutrali pn in ultimele luni ale ostilittilor cnd declaratia de rzboiu contra Puterilor Axei nu le mai putea produce niciun ru. La Teheran, Romnia fusese vndut de Americani Rusiei, dar pentru realizarea acestei tranzactii infame mai trebuia s se smulg si consimtmntul victimei. Nu depindea dect de Romni ca, printr'o politic inteligent, bazat pe fermitate si ascutisul sabiei, s scape la limit din cursa ce li se ntindea.

Horia Sima (Biblioteca Documentar Generatia Nou", Madrid, 1973 - Extras din Buletinul Comitetului National Romno-American, Anul XV, 20 Aprilie 1972 cu revizuiri si adugiri.)