SCRIERE

Incuprinsul vastei familii de sisteme caracter durativ, avnd un suport vizual si spatial. Caracterul ce reuneste sistemele de semne cu semiotice, scrierea apartine clasei notatiilor grafice, clasa
distinctiv al scrierii n raport cu alte notatii grafice sta n faptul ca aceasta denota unitati lingvistice. Ea trebuie deosebita prin urmare de mitografie, sistem n care notatia grafica nu se refera la limbaj, ci denota reprezentari mentale complexe (sau obiecte si evenimente reale). Distinctia ntre mitografie si scriere nu depinde de modul de denotare (analogic sau arbitrar), ci de obiectul pe care-I vizeaza a.ctul denotarii: este vorba prin urmare de o chestiune de Intentionalitate semiotica.

MITOGRAFIA

l\t1itografia mbraca mai multe forme. Cele mai importante snt notatia simbolica si pictografia. 1. Notatia simbolica poate fi de tip figurativ sau abstract. Notatia simbolica figurativa se deosebeste de pictografie prin faptul ca nu denota obiectele pe care le prezinta efectiv (sau pe care le reprezinta analogic), ci se serveste de ele (sau de reprezentarea lor analogica) n calitate de tropi [374] pentru ceea ce semnifica aceste obiecte. Acest tip de comunicare pare sa aiba o raspndire universala: n insulele Sumatra, populatia lutsu declara razboi trimitnd o bucata de lemn crestata nsotita de o pana, un taciune si un peste; ceea ce nseamna ca se vor ataca cu atitea sute (sau mii) de oameni cte crestaturi n lemn, ca vor fi la fel de i~ti precum pasarile (pana), ca vor pustii locurile (taciunele) si-i vor neca pe dusmani (pestele). In regiunea cursului superior al Nilului, populatia niam-niam pune n calea inamicului intrat pe teritoriul ei un stiulete de porumb si o pana de gaina, iar n vrful acoperisului unei case o sageata; ceea ce nseamna: daca va atingeti de lanurile noastre si de pasari, muriti (Todorov, 1972). In naratiunile picturale aztece, notiunea de "calatorie" este exprimata printr-o serie de urme de pasi, orientarea pasilor indicnd sensul deplasarii. Notatia simbolica figurativa continua sa fie utilizata n societatea moderna pentru stocarea si transmiterea de informatii diverse: siglele - de exemplu bastonul n jurul caruia se ncolaceste un sarpe, pentru localizarea cabinetelor medicale - snt deseori asociate cu notatia simbolica figurativa. Contrar notatiei simbolice figurative, care mai pastreaza o legatura de tip motivational (sau asociativ) ntre elementul denotant si cel denotat, notatia simbolica
abstracta

este pur con-

SCRIERE

197

ventionala, astfel nct descifrarea ei presupune nvatarea unui cod. n utilizarile ei cele mai elementare, notatia simbolica abstracta functioneaza ca semn de apartenenta (marcarea vitelor), sau ca semnatura atestnd originea obiectului (de la marcile de identificare ale olarilor din neolitic pna la siglele marcilor de pe produsele actuale). Notatia simbolica abstracta a jucat un rol important n stabilirea sistemului numeric si dezvoltarea calculului: acesta este cazul nsemnarii cu ajutorul nodurilor pe o ata sau panglica, ntrebuintat de pilda de catre incasi (MIHraux, 1976) la efectuarea socotelilor, sau al crestaturiior si semnelor cu rol de numaratoare (de pilda cea a zilelor unui an). Sistemul nostru numeric actual se bazeaza pe acelasi principiu, cel putin n masura n care cifrele snt utilizate pentru denotarea obiectelor matematice, si mai putin pentru reprezentarea lor lingvistica. De fapt, notatia simbolica abstracta joaca un rol de prim plan n toate tipurile de formalism logic sau matematic, si n general n cadrul comunicarii stiintifice si tehnice (vezi, de exemplu, reprezentarea schemelor electronice). 2. Specificul piclografiei sta n utilizarea desenelor figurative ca unitati de comunicare functionnd la nivelul denotatiei lor analogice. Majoritatea civilizatiilor poseda sisteme pictografice: astfel naratiunile picturale ale aztecilor se bazeaza n mare masura pe principiul pictografic (cu toate ca pot fi identificate si elemente de notatie simbolica figurativa, cum ar fi utilizarea urmelor de pasi pentru simbolizarea calatoriei), la fel ca si cele ale indienilor cuna (Panama), aflate nca n uz n plin secol al XX-lea. n societatile industriale, pictografia (mpreuna cu notatiile simbolice figurative sau abstracte) este folosita pe larg n productia de firme si panouri informative. Distinctia dintre reprezentarea figurativa si pictografie nu este usor de facut, dat fiind ca reprezentarea figurativa poseda la rndul ei o dimensiune denotativa (reala sau fictionaIa). Trecerea la regimul pictografic este nendoios realizata n momentul n care desenul tinde sa functioneze mai degraba ca ocurenta (token) a unui tip, si mai putin ca pictura singulara, adica atunci Gndstatutul lui nceteaza sa mai fie autografic [147]. Din acest motiv pictografia reprezinta un prim pas important catre scriere. mai precis catre scrierea de tip morfemografic. nsa aceasta nrudire nu anuleaza diferenta de ordin denotativ dintre pictografie si scriere: astfel, simbolurile pictografice nu denota unitati lingvistice (Christin, 1989).

MORFEMOGRAFIE

SI FONOGRAFIE

S'eadmite n general ca numarul limbilor vorbite depaseste cifra de cinci mii: dintre acestea, doar 13% poseda un sistem de scriere, nsa vorbitorii lor reprezinta mai mult de 60% din populatia globului. Numarul scrierilor utilizate n trecut, cumulat cu al celor actuale, se situeaza n jurUl cifrei de 660 (Haarmann, 1990): multe au fost scoase din uz, n timp ce altele nici n-au fostnca descifrate (de pilda scrierea culturii Indusului), sau nu snt descifrate dect partial (scrierea maya). n pofida numarului mare si a aparentei lor diversitati, toate tipurile de scriere cunoscute se rezuma la doua principii: principiullogografic sau morfemografic, n cadrul caruia semnele

198

CONCEPTELE

TRANSVERSALE

grafice denota unitati lingvistice semnificante, si principiul fonografic, denotate unitati fonetice.

n cadrul caruia snt

1.Morfemografia poate recurge la cel putin patru suporturi de denotare diferite pentru a uni semnul grafic si unitatea lingvistica semnificanta denotata:

1.

Pictogramele.

Istoric vorbind, pictogramele provin din pictografia mitografica: n

momentul 'in care functioneaza n cadrul unei scrieri, ele nu mai servesc ca procedeu mnemotehnic pentru reprezentari mentale, ci denota morfeme ale limbii (adeseori cuvinte) prin intermediul unei reprezentari analogice a obiectelor pe care aceste morfeme le denota la rndui lor: astfel, n limba chineza cuvntul ce semnifica "poarta" este notat printr-o pictograma reprezentnd doua canaturi, ceea ce nseamna ca pictograma denota cuvntul men printr-o reprezentare analogica a obiectului denotat de acest cuvnt. 2. Ideogramele. n cazul ideogramelor, cuvntul este denotat printr-o reprezentare legata prin asociere (de regula metonimica sau sinecdotica) cu ceea ce denota cuvntul: ideograma chinezeasca pentru "centru" este compusa astfel dintr-un cerc strapuns de o sageata, sau, altfel spus, ea denota cuvntul zhong prin reprezentarea unui obiect (sau mai degraba, n exemplul nostru, a unei stari de fapt) aflat n relatie sinecdotica cu obiectul denotat prin acest cuvnt. Principiul ideogramelor preceda la rndui lui scrierea, si anume sub forma notatiilor simbolice figurative. Si n acest caz, trecerea la scierea propriU-Zisa se face n momentul n care semnul nceteaza sa mai fie obiectul mnemotehnic al unei reprezentari mentale, fiind folosit pentru a denota un morfem lingvistic. 3. Agregatele
logice. Este vorba despre semne complexe formate prin asocierea a doua

pictograme sau ideograme: astfel. n sistemul de scriere sumerian, cuvntul ce semnifica "a bea" este reprezentat prin asocierea pictogramei pentru "gura" si a celei pentru "apa". Recurgerea la agregatele logice joaca un rol important n simplificarea scrierilor de tip mortemografic, introducerea unui principiu de combinare ducnd la diminuarea numarului de semne de baza. 4. Logogramele Logogramele
abstracte.

n acest caz, morfemul este denotat prin semne abstracte. Este, de pilda, cazul semnelor

mprumuta

deseori forme translingvistice.

matematice, n masura n care ele slujesc mai degraba la denotarea unitatilor lingvistice si mai putin a relatiilor matematice: n acest caz, acelasi suport grafic denota morfeme diferite n limbi diferite, nsa echivalente din punct de vedere al sinonimiei translingvistice. n aceasta situatie se afla si numeroase logograme abreviative utilizate n scrierea alfabetica (de tipul & pentru si, % pentru procentaj, pentru paragraf). Scrierea morfemografica pura n-a existat niciodata. Pe de o parte, n formele ei primare, cu dominanta pictogramica. frontiera ntre mitografie si scrierea pictografica era deseori greu de trasat: astfel, exista posibilitatea descifrarii celei mai vechi "scrieri" pictografice sumeriene n absenta oricarei informatii cu privire la gramatica sau la lexicullimbii (Haarmann, 1990), ceea ce presupune pertinenta prinCipiului mitografic; de altfel, acest tip de scriere nu nregistra ntreg sirul de cuvinte din componenta unei fraze, rezumndu-se numai la consemnarea cuvintelor importante din punct de vedere al contextului semantic, dupa principiul CUVntului-vedeta (catchword principle) (Diakonoff, 1976). Pe de alta parte, scrierea sumeriana prezinta de foarte devreme elemente de ordin fonografic, dupa cum atesta n special utilizarea aceleiasi pictograme

SCRIERE

199

pentru denotarea de notiuni omofone: cuvintele desemnnd "stuf" si "a reveni" fiind, de pilda, omofone, pictograma pentru "stuf" este utilizata n acelasi timp pentru denotarea verbului "a reveni" (Thomsen, 1984). Principiul fonografic este prezent n egala masura n hieroglifele egiptene si n scrierea chinezeasca. Introducerea fonografismului n scrierile logografice s-a facut pe mai multe cai: 1. Prin rebus, procedeu n care un cuvnt este notat utiliznd semnul altuia, omofon (ca n exemplul sumerian de mai sus). Principiul rebusului nu se bazeaza pe o identitate perfecta; n limba egipteana, de pilda, "stapn" se spune nb, si se noteaza utilizndu-se acelasi semn ca n cazul notiunii de "cos", care se pronunta nb.t, t-ul fiind marca de feminin. Odata cu instituirea raportului omografic, devine probabil ca locutorul sa perceapa o asemanare si la nivel semantic: astfel, daca n limba chineza vocabula won nseamna, "vrajitor" si "mincinos", n explicarea fenomenului se trece peste faptul ca avem de a face cu un rebus, si se percepe o nrudire de sens, dupa principiul binecunoscut al etimologiei populare [220]. n cazul numelor proprii snt combinate, n viltutea valorii lor fonetice, mai multe hieroglife, tot dupa principiul rebusului: la azteci, de pilda, numele propriu Quauhnawac, semnificnd "lnga padure" (quauh, "padure"; nawac, ,.lnga"), se noteaza prin semnele "padure" si "cuvnt", acesta din urma pronuntndu-se, cu aproximatie naua-tf. Interesant de remarcat este faptul ca acest procedeu a influentat chiar si sistemele mitografice: daca ntr-o anumita limba acelasi cuvnt desemneaza "inel" si "ntoarcere", un inel va fi trimis celui exilat spre a-I rechema n tara de bastina (Todorov, 1972). 2. Prin crearea de semne asociind doua elemente, ideograme sau pictograme, dintre care unul functioneaza n calitate de determinant semantic si celalalt ca indicator fonografic (pierzndu-si astfel semnificatia pe care o poseda ca pictograma sau ideograma izolata). Acest principiu, prezent de pilda n hierogiifele egiptene, a fost sistematic dezvoltat n scrierea chinezeasca, care poseda 214 elemente determinative de baza (asa numitele "chei") care nu se pronunta si servesc la repartizarea cuvintelor n clase, dupa modelul categoriilor semantice. n general semnul utilizat ca indicator fonetic este scris fie deasupra determinantului semantic, fie la dreapta lui. Un semn combinat poate prezenta cteodata mai multi determinanti semantici, cu alte cuvinte poate fi compus dintr-un agregat logic si un semn fonetic. 3. Prin mprumuturi din limbi straine. Cunoscnd modul n care se pronunta cutare pictograma sau ideograma ntr-o limba straina, aceasta poate fi folosita n propria limba pentru notarea acelorasi sunete, dndu-i-se n acelasi timp un sens diferit. Astfel, akkadienii au mprumutat semne sumeriene (Todorov, 1972). Cazul ideogramelor kanji japoneze, preluate din scrierea chinezeasca, dovedeste ca mprumutul nu asculta n chip necesar de principiul omofoniei: unele kanji pastreaza valoarea semantica a semnului chinezesc mprumutat, caz n care acestuia i se asociaza lexemul japonez corespunzator, altele i pastreaza valoarea semantica si fonetica. n aceasta situatie, mprumutul semnului scris conduce de fapt la introducerea unui nou lexem (de origine chinezeasca) n limba japoneza. II. n cazul fonografiei semnul grafic nu mai denota o unitate lingvistica semnificanta, ci o unitate fonetica. Principiul fonologic a dat nastere la trei mari tipuri de scriere: 1. Scrierile segmentale, care nu tin cont dect de anumite segmente ale structurii fonice.
consonantice,

Astfel, componenta fonografica a scrierii hieroglifice egiptene nu ia n calcul dect structura consonantica a cuvintelor. Alfabetele de tipul scrierilor arameene sau feniciene

200

CONCEPTELE TRANSVERSALE

- aceasta din urma fiind la originea alfabetului grecesc - se supun aceluiasi principiu. Adesea nsa valorile vocalice snt indicate prin semne diacritice. Acesta este si cazul scrierilor ebraica' si araba, desi n araba folosirea semnelor diacritice nu este nca sistematica (cu exceptia scrierii din manuscrisele eoranului). 2. Silabarele. Cea mai veche atestare a principiului silabic se gaseste n componenta fonografica a scrierii sumeriene. Scrierea cuneiforma akkadiana, care se inspira din sistemul sumerian (cu toate ca cele doua limbi nu snt nrudite) sistematizeaza principiul silabic: astfel, toate expresiile reprezentate prin ideograme pot fi scrise n egala masura dupa principiul silabic, ceea ce nu se ntmpla n scrierea sumeriana. Alte exemple de scrieri silabice snt scrierea hitita, scrierea liniara B folosita n insula Creta si n Grecia ntre aproximativ 1450-1250 .e.n., sau caracterele kana din japoneza (care, cu exceptia cartilor pentru copii, nu snt utilizate dect n combinatie cu morfemograme preluate din limba chineza). 3. Alfabetele. Primele marturii ale unei scrieri integral alfabetice se afla n insula Creta: semnele snt preluate din alfabetul consonantic fenician, grecii folosind o serie de semne feniciene cu valoare consonantica pentru a transcrie vocalele. n ciuda contactelor strnse ntre greci si romani, se admite n prezent ca alfabetul latin nu se inspira direct din prototipul grecesc, ci din alfabetul etrusc, el nsusi adaptat dupa modelul alfabetului grecesc, cum se va ntmpla mai trziu si cu alfabetul chirilic. Alfabetul corean (hangul), elaborat n secolul al XV-lea, ocupa un loc aparte: el reprezinta astfel un sistem care se dezvolta complet independent fata de celelalte scrieri fonografice; este vorba ndeosebi despre o scriere care combina n fapt principiul alfabetic cu cel silabic (n opozitie cu kana japonez, silabele snt descompuse ntr-o componenta consonantica si una vocalica, pe de alta parte nsa fiecare semn de baza se compune dintr-un element consonantic si unul vocalic, reprezentnd prin urmare o vocala). Din punct de vedere tehnic, alfabetul hangul ar putea nlocui toate ideogramele chinezesti printr-o transcriere fonetica, nsa scrierea coreana ramne, ca si cea japoneza, o scriere compozita. Asa dupa cum nu exista o scriere logografica pura, nu exista nici o scriere n ntregime fonografica. Astfel, alfabetele accidentale nu snt, asa cum lesne se crede, n ntregime fonetice: aceeasi litera desemneaza mai multe sunete, si acelasi sunet este redat prin mai multe litere; unele elemente fonice (de pilda intonatia) nu au echivalent grafic, unele elemente grafice (de pilda virgula) snt la rndul lor lipsite de echivalent fonic: unele semne grafice (cum snt cifrele) functioneaza dupa modelullogogramelor abstracte etc. (Todorov, 1972). Sistemul de scriere cel mai compozit n uz n zilele noastre este fara ndoiala scrierea japoneza: aceasta combina doua silabare, hiragana si katakana (ultimul folosit mai ales la transcrierea termenilor provenind din limbile occidentale), precum si un sistem morfemografic preluat din chineza: kanji. Cele trei sisteme snt ntrebuintate mpreuna: kanji pentru notarea radacinilQr semantice ale cuvintelor, hiragana pentru sufixele cu functie gramaticala si katakana pentru transcrierea nenumaratilor termeni mprumutati din limbile straine (altele dect limba chineza) .

Histoire de I'ecriture, editia a Il-a, Paris, 1959; L'Ecriture et la psychologie

Lucrari cu caracter general:I.-J. Gelb, Pour une tMorie de I'ecriture (1952), Paris, 1973; J. Fevrier, des peuples, Paris, 1963; H.

SCRIERE

201

Jensen, Die Schritt in Vergang~nheit und Gegenwart, editia a III-a, Berlin, 1969; A. Leroi-Gourhan, Le Geste et la parole, Paris, 1964-1965~H. Haarmann, Universalgesichte der Schrift, Frankfurt-pe-Main, 1990; L. Bonfante, J. Hadwick et al., La Naissanee des eeritures, Paris, 1994. - BIBLIOGRAFIE: M. Cohen, La Grande Invention de f'eeriture, voI. 2: Doeumentation et Index, Paris, 1958. - Studii asupra scrierii n cadrul lingvisticii structurale: J. Vachek, "Zum Problem der geschriebenen Sprache", Travaux (Iu Cerele linguistique de prague, 8, 1939; H. J. Uldall, "Speech and writing", Acta linguistica, 1944; D. Bollinger, ..Visual morphemes", M. Diakonoff, Language, 1946. - Studii diverse: T. Todorov, ..Ecriture", in O. Ducrot si 1. Todorov, des sciences du langage, Paris, 1972: A. Metraux, Les Incas, Paris, 1976;
1.

Dictionnaire encyclopedique

"Ancient writing and ancient written language: pitfalls and pecularities in the study of Studies in Honor of T/lorkild Jacobsen on his Seventieh si C. Ziegler (ed.): Naissance de "Ecriture et langue ecrite en Grammatical dans I'Egypte

Sumerian", in S. J. Liebermann, Sumerological f'ecriture: cuneiformes p. 255-270; pharaonique", et hieroglyphes,

Birthday June 7, 1974, Chicago, 1976, p. 99-121; B. AndrHeiknam Chine", in Ecritures, systemes ideographiques

Paris, 1982; L. Vandermeersch,

et pratiques expressives (lucrare colectiva), Paris, 1982, to its Historyand

M. L. Thomsen, The Sumerian Language. An Introduction

Structure, Copenhaga, 1984; P. Vernus, "Des relations entre textes et representations page", in De la lettre au livre (lucrare colectiva), Paris, 1989, p. 141-168.

in Ecritures fi (lucrare colectiva), Paris. 1985, p. 45-70; A.-M. Christin, "L'espace de la

d(. ~ ~,,(; y 1} \;.....'",

M'

i/\.;'

C'nV'''; ,1 I

'"1'

~) '5"
I

DOMENII

DE CERCETARE

Ultimele

decenii

au marcat

progrese vechi.

considerabile Astfel,

att n domeniul arheologilor

istoriei au scos

scrierilor

ct si n

n cel al descifrarii cuprinsul cultura Balcanilor, Vinca:

anumitor

scrieri

lucrarile

la lumina,

urmele unei civilizatii datari

pre-indo-europene

dotata cu un sistem

de scriere -

dupa ultimele

cu ajutorUl dendrocronologiei, Le.n., n timp

cele mai vechi documente se considera ca

des.coperite inventarea sumeriana descifrarii: civilizatiei calculator tentativa

provin

din mileniul

al saptelea

ce pna nu demult

scrierii se situa abia prin mileniul al patrulea, epoca a primelor (Haarmann, 1990). Progrese substantiale s-au nregistrat

marturii despre scrierea n domeniul Scrierea pe

de asemenea

astfel, scrierea Indusului a permis

maya si cea din Insula Pastelui ncep sa fie partial descifrate. sa ramna semnelor 1975; scrierii prima nedescifrata, dar analiza comparata esentiala

continua degajarea

efectuata

de baza si a variantelor, Koskenniemi, snt astfel 1982). considerate

conditie

pentru orice dintr-o pe care

de descifrare

(Parpola,

Cercetarile

din domeniul

din ce n ce mai mult asupra 1949). relatiilor

perspectiva antropologica. ntr-o

scrierea interesul le ntretine antropologilor sociale. s-a deplasat

etapa s-a insistat 1925;

ndeosebi Bertholet,

cu magia si cu religia (Dornseiff, catre problema

Nu de mult nsa, cultura materiala

raporturilor

dintre scriere,

si structurile implica

S-a descoperit sociale.

astfel ca trecerea Cercetnd asemanarile

de la o societate dintre structurile

orala la una scribala sociale ale primelor introducerii scrierii n

profunde

rastumari

mari civilizatii

ale scrisului:

Mesopotamia,

Egiptul si China, sau efectele de exemplu),

cadrul societatilor transformarea provoaca

orale (n urma colonizarilor, pe care folosirea

J.

Goody (1986) grafica"

a pus n evidenta (Goody, 1979) - o

profunda

scrierii

- "ntelepciunea

n cadrul societatii,

fie ca e vorba de religie (numai scrierea

permite aparitia unor religii

202

CONCEPTELE TRANSVERSALE

de tip dogmatic), de economie (importanta registrelor de socoteli) sau de sistemul politic (posibilitatea unei birocratii la nivel statal si stabilirea normelor de drept). Efectele nu snt de altminteri mai putin importante la alte nivele, cum arfi de pilda cel al functionarii memoriei sociale (Yates, 1975; Clanchy, 1979) sau al creatiei literare [399 si urm.] .

F. Dornseiff, Das Alphabet in Mystik und Magie, ed. a 2-a, Berlin, 1925; A. Bertholet, Die Macht der

Schrift in Glauben und Aberglauben, Berlin, 1949; J. Goody, La Raison graphique, la domestication de la pensee sauvage, Paris, 1979; B.-A. Leikman si C. Ziegler (ed.), Naissance de f'ecriture: cuneiformes et hyeroglyphes, Paris, 1982; F. Yates, L'Art de la memoire, Paris, 1975; AA. Parpola, "Tasks, methods and results in the study of the Indus script", Journal of the Royal Asiatic Society, 1975, p. 178-209; M. T. Clanchy, From Memory to Written Record: England 1066-1307, Londra, 1979; K. Koskenniemi, A Paris, 1986; H. Concordance to the Texts in the Indus Script, Department of Asian and African Studies, University of Helsinki, Research Reports, nr. 3, Helsinki, 1982; J. Goody, La logique de f'ecriture, Haarmann, Universalgeschichte der ScMft, Frankfurt pe Main, 1990.