0

Daris Basarab

Cu, şi fără, adresă!?...

selecŃiuni

www.darisbasarab.com
2008
 1

Mi-am propus...

Mi-am propus să renunŃ

Să mai las pe hârtie -
La ce bun, să rămâie ?!
La ce bun, să se ştie ?!
Ce-am avut eu în gând,
Ce-am visat suspinând,
Ce mai poate să vie.

Mi-am propus să anunŃ

Că ceva mă îmbie -
La ce bun, să se ştie ?!
La ce bun, comedie ?!
Căci ce am eu în gând,
E un vis, mai curând,
Şi-aparŃine doar mie.

Să visez drumuri noi

Înspre sfere înalte,
Să găsesc linişti alte,
Ca să-nchei, printre alte,
Cu ce-a fost pe pământ -
Pentru mine mormânt -
Şi dureri celelalte...

25 noiembrie ’99
Bucureşti
 2

Simt un iz...

Simt un iz de romantism?!
Ce să fie oare?!
Anii care s-au pierdut?!
Amintirea doare?!

Am visat cu ochi deschişi

Câte-n lună,-n stele;
Visele s-au împletit
Cu doruri a’ mele.

Multe s-au şi împlinit

Şi-am rămas cu ele;
Multe azi mă-ntorc din drum,
Pe cărări cu stele.

De ce azi nu mai visez?!

Plin sunt de belele!...

12 decembrie ’99
 3

Zăpada s-a topit...

Zăpada s-a topit -

Crăciunu-i sec -
Cu gândul plec
La anii ce-au pierit.

Trăiesc din amintiri -

Nu pot uita -
Cum aş pleca
Să scap de amăgiri!

Un soare generos -
Usucă tot -
De-aş şti că pot,
Aş pleca şi pe jos.

Unde-am copilărit,
Totu-i pe dos...

25 decembrie ’99
Buc ureşti
 4

A nins...

Azi-noapte a nins
Şi-o pânză de alb
Acoperă tot;
Văd urme de paşi
Ce spurc-acest alb -
Sunt paşi de netot!

Cum poŃi murdări

Un alb nepătat
Ce-acoperă tot?!
Era ca în basm,
De-un alb nesperat,
Şi-acum, s-a dus tot.

Mereu un netot
Apare când crezi
Că-i alb peste tot...

26 decembrie ’99
Bucureşti
 5

Fac rău...

Fac rău în juru-mi făr’ să vreau,

Şi mie rău îmi fac întruna;
Din spini mi-am împletit cununa
Şi spinii jos nu pot să-i dau.

Ea fruntea-mi sângeră mereu,

Cu sânge sufletu-mi inundă,
Şi chiar de lumea mă confundă,
Cel vinovat, eu ştiu, sunt eu.

Şi ce n-aş da să fiu altfel!

Să nu mai port stigmatul vinei,
Să nu fiu cauza ruinei
Ce-a năpădit sufletul meu.

De trup nici nu vreau să vorbesc,

Căci trupu-i doar, lut pământesc...

29 decembrie ’99
Bucureşti
 6

Vine anul 2000...

Vine anul două mii,

An stigmatizat, se pare -
Că nu-i unul orişicare
Se cam simte din Ajun.

Mă opresc fără să vreau

La ce se petrece-n lume -
Ninge, plouă, vrea să tune,
Cad chiar pomii de Crăciun!

Boli apar ca din senin,

Viruşi-s la ei acasă,
De ştiinŃă nu le pasă -
Eu, încerc să mă adun.

ToŃi vorbesc de-apocalipsă,

RevelaŃie, vreau să spun...

31 decembrie ’99
Bucureşti
 7

Am ajuns...

Am ajuns şi-n două mii -

E o performanŃă!
Câtă cutezanŃă,
Când de tine, nu mai ştii!

N-a ştiut nimeni ce-am fost -

M-am retras în mine!
C-a fost rău, sau bine,
Să mă judec n-are rost.

Am muncit, dar şi-am visat -

Visuri ne-mplinite!?
Pe-ale lor orbite
Des am capotat.

Printre mii ispite,

Dorul nu m-a înşelat...

2 ianuarie 2000
Bucureşti
 8

Azi noapte...

Azi noapte a-nceput să ningă

Şi fulgi măşcaŃi s-au aşternut;
Cărări imaculate-au apărut
Şi negura au încercat s-o-nvingă.

Şi gândul a luato înapoi,

Spre locuri dragi, de vremuri părăsite,
Şi m-au cuprins trecutele ispite,
Când neaua era albă,...ca la noi.

Şi pleoapele-au căzut pentru visare,

Şi Dunăre-am visat-o făcând pod,
Şi-al dorului simŃii atuncea nod -
Era a vremilor pierdute-ntruchipare.

Şi-am coborât să mângâi neaua

Ce-azi noapte-n fulgi măşcaŃi s-a aşternut...

22 ianuarie ’00
Bucureşti
 9

Impas

Am ajuns în impas -
PoŃi dilemă să-i spui -
M-adresez, nimănui,
Să ascund al meu glas.

Am rămas doar noi doi

Să luptăm cu-anii grei -
Hoinărind printre tei,
Ne gândim la nevoi.

Şi sunt multe pe rol -

Sănătate şi bani,
Şi un dor peste ani,
De-un cuvânt, de un sol.

Între viaŃă şi gol

Cum s-alegi, l-aceşti ani?!...

5 februarie ’00
Bucureşti
 10

Mi-e dor de tine, munte!

Dar tot mai dor mi-e de mare...

De ce tac?!...

De ce tac?! nu mai ştiu!

Am tot scris vorbe multe -
Cu-a’ lor sensuri oculte,
M-au făcut, eu să fiu.

Am tot scris, am tot rupt,

Gânduri multe, alese -
Azi nimic nu mai Ńese
Statul pe-un mal abrupt.

Pân’ mai ieri am scrutat

Numai culmile-nalte -
Azi, privirile-s alte,
Căci am capul plecat.

Dar ce văd eu sub râpă?!

łărm, de mare scăldat...

11 martie ’00
Bucureşti
 11

Ce-i visul?...

Ce-i visul dacă nu himeră?

Mă-ntreb întors din paradis;
Ce am visat a fost prescris -
DorinŃ-ascunsă într-o sferă.

Sunt clipe-n care poŃi trăi

Ce pe pământ nu se-ntâlneşte -
Nimeni nu vede, nu bârfeşte,
Iar când revii, poŃi plănui.

Şi-aşa pluteşti în alte sfere

Şi construieşti o lume-a ta -
Nimic nu-i poate afecta
Pe cei din jur, doar sunt himere!

Da, visele-s lumi paralele,

În care poŃi a te salva...

12 martie ’00
Bucureşti
 12

Câtă durere!...

Câtă durere! şi malu-i abrupt,

Prăpastia cască-n a ei aşteptare -
Pe mal, ’vârsta treia’ e fără cătare,
Trecutul e mort, căci lanŃul s-a rupt.

Iar dacă e mort, la ce amintiri?!

Trăieşti, cum se spune, de astăzi pe mâine -
Puterea şi foştii, scurtează din pâine
Şi-oferă la masă, drept ’fel’, amăgiri.

Şi tinerii, Doamne! cât egoism!

Vor totul să facă pe-a altor spinare –
Se-apucă de toate, chiar fără chemare,
Şi fără de voie, cultivă cinism.

Da, câtă durere pe malul abrupt!

Şi golul se cască-n a sa aşteptare...

18 martie ’00’
Bucureşti
 13

Singuri, singuri, singuri!...

Lucruri inutile...

Tot observând în jurul meu

Constat şi lucruri inutile -
Sunt lucruri fixe, nu mobile,
De care mă lovesc mereu.

De la intrare dau în nas

Cu o cutie, zis poştală -
Că nu-i o prea mare scofală
O aflu eu la primul pas.

La uşă-mi vine des să sun

Să fac să tune soneria -
Ce inutilă-i jucăria
Când n-am pe cine-n jur s-adun!

În casă dau de-un telefon

Ce zace aşteptând să sune...

11 aprilie ’00
Bucureşti
 14

Prietenilor mei Mihai şi Florin

(în ordine cronologică...)

Şacalii

EraŃi răi(?!), ’nepoŃii mei’ -

Când eraŃi de-o şchioapă -
Astăzi, doar din amintiri,
Sufletu-mi s-adapă.

Cel puŃin aşa spuneau

Ale voastre neamuri -
Unii chiar ’şacali’ v-au spus
Tot strunind din hamuri.

Voi ştiaŃi că nu-i aşa

Şi-alergaŃi spre mine -
Când lipseaŃi ceva mai mult,
Nu mă simŃeam bine.

Doamne! cât ne-am mai jucat!

N-o pot scrie-n rime...

21 mai ’00
Bucurşti
 15

Lui Cris, cu dor...

Vreau...

Vreau să mor cum moare plopul -

Fără frunze, dar stând drept -
Sfidând vântul cu-al meu piept,
Înfruntând, de-o fi, potopul.

Vreau să mor la mine-acasă,

Colo, unde m-am născut -
Chiar de-i dincolo de Prut,
De hotare nu-mi mai pasă.

Sau să mor undeva-n Deltă,

Pe un ghiol, pe vreun canal,
Înspre mare, în aval,
Unde trestia e zveltă.

Iar cenuşa-n val să plece,

Să se-oprească pe-al meu mal...

2 iunie ’00
Bucureşti
 16

Dor = Saudade
Un singur cuvânt pentru un sentiment
atât de complex!

Dorul

Dorul nu-l poŃi explica -

E ceva ce zace-n suflet -
Chiar de apelezi la cuget,
De un dor nu poŃi scăpa.

Dorul macină români

Pe-orice colŃ din lumea largă -
S-ar întoarce şi pe targă,
Să nu moară la străini.

Dorul nostru-i mai altfel -

AlŃii n-au cuvânt să-l spună -
Cum suntem de-aceeaşi mumă,
Portughezii simt la fel.

Un cuvânt ce spune multe,

Ce-ar putea servi model...

23 iunie ’00
Bucureşti
 17

N-am mai scris...

N-am mai scris eu de mult

Căci nu am ce scrie -
În jur doar sicrie
Şi jalea ce-o-ascult.

În casă-i tumult
De ce va să vie -
O grijă şi-o mie
Sunt noul meu cult.

Mă rog şi ascult
A mea agonie -
Mi-e dor de pruncie
Ce dusă-i de mult.

Cînd n-am să mai scriu,

Nimic n-o să fie...

23 iulie ’00
Bucureşti
 18

Înmormântărilor anonime...

La înmormântare...

La înmormântare
N-a fost multă lume -
Doar dacă prin lume
ÎnŃelegem doi?!

Eu şi cu un preot
Îi cântam prohodul
Celei ce plecat-a
Astăzi dintre noi.

N-am chemat prieteni -

De ce să se prindă?
Ar fi vrut să ştie
Ceva lucruri noi.

Cum puteam eu spune,

Chiar şi printre lacrimi,
Că de-atâta vreme
Doar gândesc la voi?!
 19

A mai fost şi-un câine -

Nu din cei de rasă -
Se-ntreba probabil
Unde sunteŃi voi?!

Cu-ochii plini de lacrimi

Se uita în groapă -
Se lipea de mine,
Ca să fim în doi.

Am ajuns acasă
Din obişnuinŃă -
Eram unul singur,
Nu mai eram ’noi’.

Totul părea rece,

Casa mult prea mare,
Şi în disperare,
Am sunat la voi...

27 iulie ’00
Bucureşti
 20

Cu gândul la un cer austral.

Vara asta...

Vara asta fierbinte

Cu-al ei iz tropical,
Mă împinge spre-un mal
Cu aduceri aminte.

Era vară fierbinte

Pe-acel mal indian,
Dar căldura de-ocean
Părea mult mai cuminte.

Şi-azi îmi vine în minte

Acel cer înstelat,
De nimica brăzdat,
Ce nu-ncape-n cuvinte.

Briza, chiar şi fierbinte,

M-a scăldat, mângâiat...

8 august ’00
Bucureşti
 21

Toamna...

Toamna cu a sa tristeŃe
Azi la geam a poposit -
Cerul pare mohorât,
Ploaia-mi dă-n suflet bineŃe.

Toamna sufletu-mi striveşte,

Chiar de-mprăştie culori -
Ştiu că toamna poŃi să mori,
Ştiu că frunza se-ofileşte.

Toamna-i timp pentru bilanŃuri -

De-amintiri ce s-au pierdut -
Printre lacrimi, ca făcut,
Văd sărmani murind prin şanŃuri.

Toamna nu vrea să mă uite -

Ieri la geam a încolŃit...

5 septembrie ’00
Bucureşti
 22

Azi...

Mă gândesc din nou la tine -

Ce-o mai fi şi cu-acest gând?!
Perindate rând, pe rând,
Amintirile-mi fac bine.

Vin adesea nechemate

Răspândind un iz de must;
Nu ezit şi-ncep să gust
Din plăcerile uitate.

Doamne, cât de-apropiate

Îmi par clipele de-atunci!
Nicicând piatra să arunci
Într-un lac pe înserate.

Eram unici, eram prunci!

Ne iubeam, pe săturate...

22 septembrie ’00
Bucureşti
 23

Basarabie iubită,...

Basarabie iubită,
Trist, la tine mă gândesc -
Ce-a rămas din cea comoară
Ce-a fost suflet românesc?!

O republică, ’Moldova’,
Sfâşiată de haini -
Două puncte cardinale
S-au pierdut pe la străini.

Unde-i Nordul, unde-i Sudul?!

CernăuŃiul, Ismail -
Cum de tace azi românul?!
Cum de e astăzi umil?!

S-a uitat cine-a fost Ştefan?!

S-a uitat c-a fost român?!

1 octombrie ’00
Bucureşti
 24

Când te văd...

Când te văd cum dispari

Cu-orice zi care trece,
Vreau ca în amintiri
Chipul tău să nu sece.

Să rămână izvor
De aduceri aminte,
Copleşite de dor,
Ce nu-ncap în cuvinte.

Dor de ce-a fost atunci,

Când erai doar o fată -
După mine, prin lunci,
Ce-alergai subjugată.

Când citesc ’n-ochii tăi,

Simt cum timpul meu trece...

13 octombrie ’00
Bucureşti
 25

Ce-Ńi veni?!...

Ce-Ńi veni, om bătrân,

Să trezeşti amintirea?!
Scormonind în trecut,
Tu, cultivi amăgirea.

Crezi că poŃi să pluteşti

Printre sfere pierdute?!
Tot ce-ncerci, e caduc!
Sunt cărări prea bătute.

Tot cu ochii în gol

Nu întorci mersul lumii!
Cată, ici, în prezent,
Sensul nou, al minunii!

Orice vârstă e-un dar,

Al naturii, al mumii...

14 octombrie ’00
Bucureşti
 26

Cântecul lebedei...

Nu ştiu cum...

Nu ştiu cum de-am putut

Să privesc în trecut -
Doar ştiam că-i pierdut
Tot ce-a fost, ce-am avut.

La ce bun să priveşti
Înapoi, ca-n poveşti?
Chiar de crezi că mai eşti,
Tu să pleci, te grăbeşti.

Nu poŃi duce-n mormânt

Amintiri, vorbe-n vânt!
Cu-n picior pe pământ,
CântăŃi ultimul cânt.

Tot ce-a fost e absent -

Fă-Ńi, cât poŃi, un prezent!...

15 octombrie ’00
Bucureşti
 27

Un nou...

Un nou Ajun de Crăciun

Ne bate discret pe la geamuri -
Nu-i vânt şi nici freamăt de ramuri -
E-un iz de purcel şi de fum.

Românul rămas-a băŃos -

Adună un an, cât se poate -
Chiar dacă nu are de toate,
El taie purcelul, fălos.

Şi cheamă vecini pe-nserat,

Să guste din tot ce-i pe masă -
O Ńuică, făcută acasă,
Înlătură orice oftat.

Când somnul se-ntinde prin casă,

El uită ce greu i-a fost dat...

23 decembrie ’00
Bucureşti
 28

15 ianuarie 2001

S-a născut, El, Eminescu?

E-a gândirilor fantasmă?
E Luceafărul din versu-I ?
E-a poeŃilor agheasmă?

Nu ştiu ce-aş putea a spune,

Când dineşti fac poezie!?
Şi ca el mai sunt o mie,
Ce fac tobele să tune...

15 ianuarie ’01
Bucureşti
 29

Lui Ilie Ilaşcu,

cu dragoste de frate!

Era prin...

Era prin patruşipatru,

Erau Sfintele Paşti -
Pe Dunăre, prin Tulcea,
Fugeam spre Călăraşi.

Fugeau neamŃul, românul,

De-un fel de tăvălug -
Plăteam cu glia noastră
C-am vrut să fim la Bug.

În spate, Ismailul,
Plângea în urma mea -
Prin clopotele sale
Soborul, ne-ntreba:
 30

’De ce plecaŃi în grabă?!

AŃi mai făcut-o dat’!
Plecând pierdeŃi pământul
Ce Ştefan v-a lăsat!’

Eram prea mic cu anii

Să pot să înŃeleg -
De lacrimile mamei,
Nici azi nu mă dezleg.

O mică întrebare
Mi-am pus-o eu atunci:
Ce fac azi taŃii noştri?
Doar, ei, nu mai sunt prunci!

Cum pot fugi de luptă

Când lupta ne-a crescut?!
Din vremi nicicând uitate
Pe Nistru am fost scut.

Cine-ndrăznea să treacă
Ăst fluviu mititel,
Se cufunda în apa-i
Străpuns de un oŃel.
 31

De-acolo, micul fluviu,

În mare-i arunca,
Şi liniştea furată
Acasă revenea.

Azi, fuga fără luptă,

La ce ne-a folosit?!
Noi am cedat şi glia,
Şi raptu-am consfinŃit!

Acum, în prag de Paşte,

Când nu mai sunt copil,
Mă duce-un gând spre casă,
Spre dragu-mi Ismail.

Şi mă închin la fraŃii
Ce n-au fugit atunci -
Ei şi-azi apără glia,
Alături de-ai lor prunci...

4 aprilie ’01
Bucureşti
 32

Tinerilor care au plecat renunŃând la idealuri...

De ce?!...

De ce-aŃi plecat?!
Mă tot întreb -
Doar n-aŃi plecat
De-a vosatră vrere!
V-a surghiunit un cameleon
Uitând c-a fost un avorton
Al unor vremi
De neuitat
Ce-au semănat
Numai durere.

De-atunci, chiar el,

A-mbătrânit
Rânjind la ce-a
Înfăptuit
De parc-ar fi chiar
La putere?!
El uită de cei
Ce-au murit -
Copii ce el
I-a căsăpit,
În visu-i plin
Doar de himere.
 33

Ce-a fost, a fost!

MulŃi azi o spun,
Şi-l iartă chiar,
Zâmbind postum
Pe drumul lor
Fără de vrere;
Şi lacrimi nu-s,
Căci mulŃi s-au dus
Secând în noi
Ce-aveam de spus
De-ai lui,
Ce fac
Astăzi avere.

Unii glumesc,
Îl terfelesc,
Cu vorbe ce-ar
Clinti cratere;
El, bântuie
Pământul tot
Tăcând chitic
Ca un netot,
Sau, ’atacând’
Privind în gol,
Probleme largi
Hegeliene.
 34

Mereu retraşi,
Încurajăm
Nespusa-i sete
De putere;
A fost, ce-a fost!?
Chiar el a zis
Că nu mai e,
Că nici n-a fost
Ce-am zis c-a fost
Şi că nu e nici
Vrăjitoare!

Dar cred că am
Cam deviat
De la primara
Întrebare:
De ce-aŃi plecat
Lăsând un gol
Acolo unde-i
Al vost’ sol
Şi cu părinŃi
Privind în zare?!
Fără de voi,
SperanŃa moare!...

3 aprilie ’01
Bucureşti
 35

Chemarea copiilor...

Nu va fi uşor...

Nu va fi prea uşor
Să lăsăm totul baltă -
Într-o lume, mai altă,
PoŃi muri, de-al nost’ dor.

De CarpaŃi, munŃi, de şes,

Mare, Dunărea lină,
Delta - Ńară sublimă -
De-al nost’ nat, mai ales!

Că suntem, cum suntem,

Nu-i deloc o ruşine -
Al nost’ sânge din vine
E cu Roma-n tandem.

Când românu-i plecat,

PoŃi fi sigur - revine!...

6 aprilie ’01
Bucureşti
 36

Lui C.V.T.

De când?!...

De când românu-i extremist?!

Mă-ntreb: de unde-aşa prostie?!
De când ne ştim, tot omu-o ştie,
La noi a fost un Paradis!

Veneau la noi, şi azi mai vin,

Din toate colŃurile lumii;
Stăteau şi-n mijlocul furtunii,
Şi deodată, s-au dezis?!

Veneau evrei, veneau armeni,

Şi nemŃi veneau să facă burguri -
Tătari şi leşi, să bea din struguri,
Şi unguri,...care-au compromis!

Şi sârbi, bulgari şi turci sadea,

S-au pricopsit prin România -
Cu toŃi ştiau ce-i omenia,
Dar nu şi ce e un proscris.
 37

Şi deodată - a mai fost -

Un zvon, pe post de calomnie:
Poetu-i extremist, se ştie!
Ba, trei milioane, propriu-zis!?

De ce nu stau în banca lor?

Mă-ntreb cuprins de o mirare!
Le-am dat şi mâna pân’ la cot,
Le-am dat şi ultima răbdare,
Şi tot se plâng că nu mai pot,
Că vor Hungaria mai mare!?
De e aşa precum socot,
I-aş îndruma peste hotare...

P.S. O fi acolo chiar mai roz?

O fi-n Panonia alt soare?!...

7 aprilie ’01
Bucureşti
 38

Margaretei

Un coş lângă flori...

Un coş lângă flori,

În coş zeci de ouă,
Scilpind precum cerul
De-un cald curcubeu;
Un suflu pios
Srăbate simŃirea -
Pe-o cruce, Hristos,
Vesteşte un Zeu.

El nu e ca noi,
Şi nici nu va fi mai,
Căci moartea e-nvinsă
De Cel morŃii dat;
Trăi-va de-a pururi
În lumea Divină,
Veghind ca păcatul
Să fie iertat.
 39

Din om întrupat El
De-o forŃă Divină,
De tot ce e-n om rău
El s-a încărcat;
Trecînd peste moarte
Învins-a păcatul
Ce omul îl poartă
De cînd i-a fost dat.

E singura cale
Ce-un om o cunoaşte,
Spre marea iertare
A marelui Zeu;
Totuna cu Tatăl,
Hristos este Fiul
Ce poate să spele
Azi sufletul meu.

14 aprilie ’01
Bucureşti
 40

Lehamitea...

Sărăcia, nepăsarea,
Bântuie astăzi prin Ńară -
Prima-i bine dirijată,
Ce-a de-a doua-i o povară.

O povară ce ne-apasă -
Un simbol al neputinŃei -
Despicăm firul în patru,
Fii supuşi ai umilinŃei.

Poa’ să plouă, să inunde -

Ridicăm umeri-ndată -
O lehamite bolnavă
Ne blochează firea toată.

E mai simplu să-nchizi ochii,

S-accepŃi mafia bogată!...

16 aprilie ’01
Bucureşti
 41

De unde?!...

De unde atâte dureri omeneşti?

Pe unde se-ascunde secretul primar?
Mă-ntreb când în suflet simt gustul amar
A ceea ce-ndeamnă să-ncepi să vorbeşti.

Eu ştiu că-i uşor să începi să scorneşti,

Să dai explicaŃii la ce nu-nŃelegi;
Dar oare, prin asta, chiar poŃi să dezlegi
Enigme ce zac în multiple poveşti?

Căci tot ce găsim de prin vremuri rămas

Ne-ndeamnă să credem c-am şi înŃeles -
Şi-atunci acordăm noi gândirii popas,
Şi nu mai dăm liber chemării din glas,
Lăsând îndoiala să macine-ades,
Primara pornire, ce firii dă ghes...

27 aprilie ’01
Bucureşti
 42

Să!...

Să simt cum seninul coboară în mine!

Să nu mai văd chipu-ncruntat în oglindă!
Să deapăn în vise-utopiile toate!
Să vreau, bucuria, pe toŃi să-i cuprindă!

Să nu simt în suflet nicicând duşmănie!

Să nu văd urâtul cum spurcă făptura!
Să vină-ntre oameni, pe veci, omenia!
Să plângem în hohot, când plânge natura!

Să-şi facă mafía, pe loc, ’mea culpa’!

Să n-aud cum mame-şi omoară copiii!
S-aud cum aleşii refuză salarii!
Să văd cum acasă se-ntorc toŃi românii!

Eu ştiu că azi ’să’-ul e doar utopie,

Dar sper că-i posibil şi că, va să vie...

5 mai ’01
Bucureşti
 43

Trec anii...

Trec anii în zbor

Mâncând din speranŃe -
Se pierde deceniul
Strivit de minciuni;
Azi, cine mai crede-n
Lozinci? simple vorbe!
Când totul se fură,
Când n-apar minuni.

Buimac este omul

De-atât-aşteptare -
Se-amână iar Ńinta
Prin noi promisiuni;
Răsare-ntrebarea:
La ce revoluŃii?!
Când rău-i mai mare,
Când nu tu, aduni.
 44

Căci noua socoată

E plină de hibă -
Săracul adună, azi,
Doar promisiuni;
Şi culmea! el vede
Cum tot se dărâmă,
Cum hoŃii adună
Şi spun, că-s minciuni.

Deceniul s-a dus,

Intrat-am în altul -
Un nou avânt
Şi noi promisiuni:
Ne-aşteaptă-Europa,
Şi-n zare, un NATO...
RăbdaŃi cu răbdare!
SperaŃi în minuni!...

19 iunie ’01
Bucureşti
 45

Voi...

Voi aŃi plecat -

Acolo, ştiu, vă este bine -
Mă-ntreb: cu noi, cum mai rămâne?
Oare, al cui, plătim păcat?!

Cum e la noi?
O ştiŃi şi voi, nu e pra bine!
Ce-i destrămat, nu poate Ńine,
Şi nu doar pentru că-s nevoi.

Familia-i în patru zări -

Cei tineri stau unde e bine -
Bătrânii nu mai pot a Ńine,
Hotarele uitatei Ńări.

Ei mor cu suflet sfârtecat,

De dor de ieri, când a fost bine...

20 iunie ’01
Bucureşti
 46

SalvaŃi copiii!
Ei sunt viitorul...

Sunt copii...

Sunt copii care dorm

Pe sub ceruri deschise -
Ei n-au drept la un Ńarc,
N-au nici dreptul la vise.

Au drept rude, căŃei,

AlungaŃi de prin blocuri -
Când sunt nopŃile reci,
Le oferă chiar locuri.

În canale ce-ascund
Din mizeria nopŃii,
Ei prizează ’minciuni’,
Oferindu-se morŃii.

Sunt şi oameni ce trec

Afişând indignare -
Ei ascund însă-n fapt,
Marea lor nepăsare...

23 iunie ’01
Bucureşti
 47

Minoritar în propria-Ńi łară?!

E prea de tot!

De treci...

De treci cumva, azi, Prutul,

Şi calci pe vechea-Ńi Glie,
Vezi că ceva e altfel
În Marea Românie -
Căci simŃi cum arde cnutul.

Un cnut ce biciueşte
Şi trupu-Ńi, şi simŃirea,
Şi nu-nŃelegi cum schimbă
Şi datina, şi firea -
În colŃul ce tânjeşte.

Tânjeşte-n glas de doină

Făşia smulsă iară
Din trupul ce o cheamă
Să se întoarcă-n łară -
La soare făr’ de moină.

Căci ce e viaŃa-n moină?

Un drum plin de tristeŃe,
O pâclă-n care frate
Nu dă la fraŃi bineŃe -
Ci doar se-ascunde-n doină.
 48

Auzi? Ce hotărâre!
Un braŃ, să fie-o łară!?
Românul, o nimica,
Şi Prutul, o hotară!?
Şi toate într-o ştire!...

Ce vremuri! netrăite
Nicicând, nici chiar în lumea,
Pe vremi, zisă, barbară,
Când Ştefan trecea Nistrul -
Strivind hoarda tătară.

Nu, nu! nu pot a crede

Că cel ce trece Prutul
Călcând pe vechea-i Glie,
Va fi străin în łara-i -
Ce nu vrea să-l mai ştie!...

27 iulie ’01
Bucureşti
 49

Apropo de ’minoritatea română’.

Să simt?!...

Să simt că-s mic acolo

Când Ştefan era Mare?!
Să spun că trecând Prutul
Sunt dincol’ de hotare?!

Să-mparŃi românii etnic

Scornind o limbă care
E-aceeaşi pân’ la Nistru
Şi dincolo, spre zare?!

Să vrei chiar dicŃionare

Şi interpreŃi s-apară,
Ce-ar spune mamei, mamă,
Şi łara, este Ńară?!

O spun, e peste poate!

E cea mai grea ocară!

24 iulie ’01
Bucureşti
 50

Ca pe-atunci...

Să te mângâi, ca pe-atunci,
De la creştet pân’ la talpă,
Să depun pe-un sfârc ofrandă,
A sărutului balsam.

Să mă rogi să nu m-opresc,
Să te-nvăŃ ce e iubirea,
Să mă-ntrebi - a câta oară?
Ce-a fost mărul lui Adam.

Eu să tac făr’ să m-opresc,

Să te duc în lumea care
Nu are stâmpărare,
Cu nimic asemănare,
Unde totul pare vis,
Să te simŃi ca-n paradis...

30 iulie ’01
Bucureşti
 51

Nu e minte...

Nu e minte să-nŃeleagă
Ce se-ntâmplă-n România -
Unde este omenia?!
Unde-i cel ce poa’ s-o dreagă?!

ToŃi se-ncumetă-n cuvinte,

Când e vorba de alegeri -
Sunt profesori, Ńin prelegeri,
Şi ne-nvaŃă, cum se minte!

Dar minciuna fiind scurtă

Se evaporă-n văzduh -
Cum românu-i om de duh,
O înghite ca pe-o turtă.

E-nŃelegător românul
Şi se-apucă de, minŃit...

7 august ’01
Bucureşti
 52

Nu e păcat...

Nu e păcat pe lume, fără vină -

Purtăm în conştient orice păcat!
Nu soarta ne aruncă jos în tină -
O facem noi, aşa, deliberat.

Nu poŃi fi vinovat fără de vină -

Se pare c-a scornit-o-un avocat -
De stai să vezi, când scormoneşti în tină,
Nu poŃi să nu te simŃi, tu, vinovat.

Adesea-nvinuim chiar pe Înaltul,

De ceea ce ne-a-mpins înspre păcat -
E mai uşor să-nvinuieşti un altul,
Să poŃi să ieşi, tu, nepătat.

Nu e păcat pe lume, fără vină -

Al nostru este-orice păcat!...

8 august ’01
Bucureşti
 53

Lui Florin Chilian, cu respect!

De ce e lumea strâmbă?!...

De ce e lumea strâmbă şi nedreaptă?!

M-a întrebat, deunăzi, un copil -
De-atunci răspunsul meu el îl aşteaptă,
Căci, încurcat, încerc să fiu subtil.
-Dar ce-Ńi veni cu-această întrebare?!
Eşti încă mic să poŃi să înŃelegi!
-Pari încurcat, din câte mi se pare,
Sau e ceva ce nu vrei să dezlegi?
Dacă Cel Mare lumea a făcut-o,
Şi dacă-I bun, aşa cum mulŃi o spun,
De ce atât de mult a încurcat-o
Încât nimic din juru-mi nu e bun?!
-Eşti mult prea aspru cu ce-i bun şi nu e!
Mereu cu ce e rău îi tot dai ghes -
Şi soarele pe cer, după ce suie,
Se-ascunde-n pâcla nopŃii, înŃeles?
-Oi fi eu mic, cum spui, dar nu-s prost, nene!
În tot ce-ndrugi, nu văd nici un răspuns;
Bine că nu mă iei şi cu Moş Ene -
Sunt mic, o ştiu, dar n-am nimic de-ascuns!
Cei mari aveŃi această rea meteahnă,
De-a nu putea răspunde-unui copil -
Până nu ne-ncurcaŃi, n-aveŃi odihnă,
Şi culmea! vi se pare că-i subtil...
 54

-De eşti aşa pornit pe tot ce-i mare,

De ce nu-Ńi dai, tu, singur, un răspuns?
De-i lumea strâmbă, precum Ńi se pare,
Pe unde stă răspunsul cel ascuns?
-Aşa te vreau, bătrâne, e mai bine!
łi-oi spune franc ce crede un copil -
Omul prezintă viaŃa doar în rime,
În loc să spună şi ceva util.
Răul nu este-un atribut al firii,
Dar este, cum să spun, însămânŃat -
De nu-l cultivi, strivit este de bine -
Ceva ce eu pe strad-am învăŃat.
E poate cea mai dură şcoală-a vieŃii -
Acolo, mulŃi, examene am dat -
Când se strecoară zorii dimineŃii,
Copiii străzii se gândesc la sat;
Şi s-ar întoarce însetaŃi de bine,
Căci răul doar dureri i-a învăŃat -
Dar îşi strivesc privirile senine,
De zidul celor mari, ce i-au lăsat...

Eu n-am avut o replică pe buze,

Căci tot ce-a spus, era adevărat!

10 august ’01
Bucureşti
 55

Sunt zile...

Sunt zile proaste-n viaŃa orişicui,

Iar astăzi, cred, e una dintre ele -
Plecat mi-e gândul, pe-undeva, hai-hui,
Pe după nori, cu dorurile mele.

Mi-e dor de tot ce nu e pământesc,

M-am săturat de lucruri prea finite -
Să rup cumva cu tot ce-i omenesc,
Să uit dorinŃele neîmplinite.

Să mă strecor în spaŃiul infinit,

Să gust din timpul ce nu se sfârşeşte -
Să uit de tot ce m-a durut cumplit,
De-al meu trecut ce-ades mă umileşte.

Dar sunt şi zile când mă-ntorc smerit,

La tot ce-n mine Tera defineşte...

13 august ’01
Bucureşti
 56

’Non omnis moriar’

Horatiu

Să nu te sperii...

Să nu te sperii dacă mor -

Nu-n moartea asta e sfârşitul -
În lumea, zisă, ’De Apoi’,
Tronează veşnic, Infinitul.

Nimic nu este trecător,

Nici patimi nu-s, şi nici durere -
Doar Spirit Pur, scăpat din om,
Acolo, liber de-a lui vrere.

Nu mai sunt ani să-i tot aduni -

O picătură-n apa mării -
În rugăciune să găseşti
Suport, în calea disperării.

Căci veşnicia-i fără leac,

Oricât am vrea s-o dăm uitării...

2 septembrie ’01
Bucureşti
 57

Gândul morŃii...

Gândul morŃii mă frământă

Doar din grija pentru tine;
Nu mi-e frică pentru mine -
Soarta ta mă înspăimântă.

Ce va fi când vei rămâne

Sclavă doar a amintirii?
Nu sunt căi să desluşească,
Ce-s cărările iubirii!

Vei fi singură în noapte

Apelând la rugăciune -
Cine poate, azi, a spune,
Făr-a se-ndoi, în şoapte,
Că-n retragerea în sine
Liniştea o să revină?!

3 septembrie ’01
Bucureşti
 58

Cât rău aduce şi azi acel nefericit dicton:

’ubi bene, ibi patria’ !
(Cicero)
Cei ce-au plecat...

Cei ce-au plecat şi uită

Că ’acasă’ nu-i ’acolo’,
Sunt sortiŃi la suferinŃă,
Căci uitând ce nu se uită
Ei se-ngroapă în tăcere.

Iar tăcerea-i sora morŃii -

Nu e viaŃă fără zgomot -
Când în suflet ea pătrunde
Te aruncă-n pragul morŃii
Schimbând totul în durere.

Moartea-i geamănă-a durerii

Ce-o-nsoŃeşte şi nu uită -
Peste ani ea încolŃeşte
Căci nu uită ce se uită
Călcând forŃa ce stă-n vrere.

Celor ce-au plecat şi uită,

Eu le strig că, nu-i ’acolo’...

4 septembrie ’01
Bucureşti
 59

Cum i-o fi spunând la cioară, în rusă?...

În lume...

În lume, azi, se-ntâmplă multe -

Avem Jihad, avem Cruciade -
Pe unde-or fi frumoasele balade?!
De ce ne-nconjură doar legi oculte?!

A cui e voia-n toate cele?!

Să vrea, El, chiar Apocalipsă?!
De mult gândirea noastră-i în eclipsă,
Iar soarele-i ascuns în nopŃi cu stele.

BogaŃii, tot visând, se-mbată

De-a lor putere-nchipuită -
Durerea celor mulŃi e infinită,
Dar nu răbdarea, care se şi gată!

Prin Basarabia, azi, cântă-o cioară,

Stârnind ecouri cu-ntrebări cam multe...

14 octombrie ’01
Bucureşti
 60

Să nu te superi...

Să nu te superi dacă plec -

Cu toŃii ne-ndreptăm spre moarte -
Destul, de viaŃă avui parte...
La ce, la mal, să mă înec?!

Eu am avut parte de toate -

Şi bune, rele, şi mai rele -
De bune uiŃi, când de belele,
Strivit eşti până peste poate.

Să-Ńi aminteşti doar de ce-a fost

Mai luminos decât se poate -
În amintiri găseşti de toate,
Dar să te-opreşti la ce-a-vut cost.

A plânge azi a mea plecare

Ar fi un lucru fără rost...

29 octombrie ’01
Bucureşti
 61

Dor de tine...

Mi-e atâta dor de tine

Că nu am nici cum a spune -
Unde-s zilele senine
Când erau toate, pe bune?!

Unde-s chipurile cele

Radiind lumini solare?!
Unde-s nopŃile cu stele
Ascunzând porniri avare?!

Toate-s azi o amintire

Ce de dor e răscolită -
Ieri, pluteam în nemurire,
Azi, dorinŃa-i doar ispită,
Ce-o preia dorul în fugă
Şi se pierde în neştire.

25 noiembrie ’01
Bucureşti
 62

De-ar fi...

De-r fi gându-mi înŃelept

S-ar opri mai pe aproape -
La ce pot să mă aştept
Când se-nchid a’ mele pleoape?!

Nu s-ar duce-n depărtări,

Nici n-ar răscoli trecutul -
Ce-i dincolo, peste zări,
Biciueşte precum cnutul.

La fel şi-anii de demult,

Amintind rănesc prezentul -
Nu mai am chef de tumult,
Pe-al meu Eu să pun accentul.

E şi-uşor, şi înŃelept,
Când apusul e pe-aproape...

26 noiembrie ’01
Bucureşti
 63

Cu împrumut...

Cu împrumut ni-e viaŃa dată,

Cu tot ce-i bun şi rău în ea -
Cu ’sunt stăpân’, nu te-mbăta!
Când Ńi-e mai dragă, ea se gată.

łi-e dată fără precizare -

În rău, dobânzile se-ascund -
Gândeşte-te, un pic, profund,
Şi nu spera la amânare.

ScadenŃa e-un aleatoriu,

E-o sabie prinsă de-un fir;
Iar firu-i fir, lucru notoriu,
Se rupe făr’ a-nştiinŃa -
Trăieşte dar! nu aştepta!
Orice-mprumut e provizoriu...

28 nopiembrie ’01
Bucureşti
 64

E-ajun...

E-ajun de mare sărbătoare,

Dar nu şi pentru cei sus puşi -
La Alba plouă, e ninsoare,
Iar ei se tem de-a fi răpuşi!?

Şi-atunci se strâng în adunare,

Să termine cât mai din timp -
La Parlament chiulu-i în floare,
Iar cei prezenŃi se văd cu Nimb.

Prin Ciuc colindă o stafie

Ce-ndeamnă ungurii la chiul:
’O fi la ei o sărbătoare,
Dar ce-are Ungurul cu ea?!
Când va fi iarăşi Pusta Mare,
Vom spune: asta-i Ńara mea!’...

Câtă neruşinare!
Sau
Quosque tandem...?!

30 noiembrie ’01
Bucureşti
 65

Gânduri pentru Edita şi Ovi!

În amintiri...

În amintiri stă bucuria

Căci mă îmbată-acel trecut -
Regret doar ce nu am făcut,
Chiar de viza, ieri, nebunia.

Mă duce gândul la ce-a fost,

Şi-l Ńin ascuns, doar pentru mine -
A împărŃi comori nu-mi vine,
Şi le păstrez la adăpost.

Ce-mi pare astăzi curios

E, că nimic nu îmi displace -
’Ce-a fost, a fost, nu ai ce-i face!’
Răsună-n capul meu sfătos.

De-aici şi felu-mi de-a vedea,

În tot ce-a fost, un vis frumos...

15 decembrie ’01
Bucureşti
 66

’Republica Moldova...’

’Republica Moldova’?!
Ce straniu sună vorba!
Un braŃ smuls de o fiară,
O łară ruptă-n două!

O veche mutilare
De ’noi’ recunoscută(!?) -
Înaltă e Trădarea
Ce-a rupt łara în două!

Şi culmea! azi, aleşii

Sunt vânzători de łară!
Se plimbă-n lumea largă
Cu łara ruptă-n două!

Doar ei sunt azi de vină?!

Aşa ne trebuie nouă!!!

16 decembrie ’01
Bucureşti
 67

Crăciunul fără voi...

Crăciunul fără voi

E numai rugăciune:
Să fiŃi iarăşi cu noi,
S-apară o minune!

Crăciunul nostru-n doi

Ne-mpinge-nspre icoane -
Cu gândul doar la voi
Strivim în noi canoane.

Şi ascultăm smerit
Cuvinte înŃelepte:
Să nu dorim mai mult(?!),
Totul se-obŃine-n trepte!

Dar poŃi oare-nvăŃa?!

Anii nu vor s-aştepte...

21 decembrie ’01
Bucureşti
 68

Decembrie...

Nu-i vorba de zăpadă,

Nici gând la sărbători -
Prea mare-i suferinŃa!
La ce, colindători?!

La ce gânduri deşarte?!
SperanŃe-n viitor?!
Prea negru e trecutul,
Să poŃi uita uşor!

Se spune că iertarea-i
Poruncă de la Cer -
Iertare pentru cine?!
De ce atât mister?

Cine-şi ascunde vina?

De ce-i atât de laş?!
Scopul e chiar o scuză?!
O fi, pentr-un borfaş!
 69

Trecut-au ani, vreo doişpe -

Cinovnici tac chitic -
Când morŃii sunt de vină,
Ce să le faci?!, nimic!

Cei vii sunt la putere,

Căci ei nu au murit -
Dar ’viii’ ăştia, Doamne!
Cu sânge s-au hrănit.

Ca să-şi salveze urma

Făcut-au cimitir -
Puşcaşi, copii, de-a valma,
Şi-un titlu de ’martir’(!?).

Cumplit stigmat Decembrie

Va întina-al tău nimb -
Când jertfa-i inutilă,
Ce poŃi spera în schimb?!

Mai vine şi păcatul

Uciderii pe-ascuns -
Hulitul preşedinte
Ar fi avut răspuns!
 70

Dar să ucizi în ziua

Când s-a născut Hristos?!
Să regizezi procesul
Şi-apoi să rozi un os?!

E poate, peste poate,

Pentr-un popor creştin!
Decembrie pierdut-ai
Al tău veşmânt festin.

Ruşinea nu se uită,
Iar foamea-i peste tot -
Se va trezi Decembrie?
Sau va muri de tot?...

22 decembrie ’01
Bucureşti
 71

PărinŃi...şi copii.

Nu-i cale...

Nu-i cale să împace generaŃii -

Cândva, am procedat şi noi la fel -
Azi, urmărind orbeşte-al nostru Ńel,
Uităm de ’circumstanŃe-atenuante’.

JustiŃia le ştie bine rostul -

Noi, refuzăm să fim justiŃiari -
În ’drepturi sfinte’ am rămas avari
Şi stăm pe loc, sau ne mişcăm andante.

Ei însă-n schimb aleargă ’alegro-molto’ -

Ori în viteză nu poŃi contempla -
Ce spunem noi traduc ei prin ’bla-bla’,
Şi ne acordă generos ’atenuante’.

E bine, sau e rău aşa ceva?

E bine când n-ajungi la ’agravante’...

26 decembrie ’01
Bucureşti
 72

Adun...

Adun din trecut comorile toate,

Trăiesc amintiri pe picior de prezent;
La ce e în juru-mi, ades sunt absent,
Căci nu mă atrage să merg dând din coate.

Au alŃii mai mult decât merită ei

Şi-adună ’valori’, ca să fie în casă -
În fapt n-au nimic, doar prostia lor crasă,
Iar eu îi ignor, sau, le-o spun din condei.

În asta găsesc eu greşala-mi fatală -

Îi las să se-mbuibe şi umblu absent -
Trăind amintiri pe picior de prezent,
Eu sufăr în fond de o moarte banală.

Da! mort e acela ce uită trecutul,

Dar mort e şi-acela ce-ngroapă-un prezent...

27 decembrie ’01
Bucureşti
 73

Iarna la Ismail.

Cling, cling, cling...

Cling, cling, cling...

łinga-linga, Ńinga-ling...
Şi o troică, de demult,
Şi un şfichiuit de bici.

Toate-mi vin de peste timp,

Şi de dincolo de zări;
Iarnă ca acolo nu-i -
łara mea-i în alte Ńări.

Trei cai suri îi văd trăgând,

Şi o şubă ascunzând,
Vizitiu cu părul dalb,
Ce îngână-un cântec cald:
 74

Cântă el despre-ai săi cai,

Despre clopoŃei râzând -
Despre fraŃii săi plângând,
Dunărea ei implorând,
Să se facă punte lată,
Să se termine odată
Cu înstrăinarea toată,
Să se-adune într-un neam
ToŃi ce-au fost ai lui Ştefan.

Dar, deodată, mă trezesc -

Liniştea, cred, m-a trezit -
Nici un cling, nici Ńinga-ling,
Nici un tropot de trei cai,
Şi nici şfichiuit de bici...

Doamne! n-a fost decât vis...

Dar, a fost ca-n Paradis!

29 decembrie ’01
Bucureşti
 75

Am mai pus...

Am mai pus de-un Revelion -

Am vechime în Mileniu -
Nu-i uşor să nu fii geniu,
Dar sunt mândru că sunt Om!

Om, am spus, la figurat -

C-altfel, om, pare tot omul -
Eu respect CredinŃa, Domul,
Cred în Fiul întrupat.

Cum a spus-o şi Ioan,

Cel ce-avea Gura de Aur -
ViaŃa este un tezaur,
Şi mă-nchin la Noul An.

E grozav să poŃi fi Om,

Cînd trăieşti doar printre oameni!...

31 decembrie ’01
Bucureşti
 76

Basarabie, pământ pustiit!

Zile grele...

Zile grele-au poposit

Pe-un tărâm de stele -
Toate gândurile mele
S-au împotmolit.

Cel tărâm ce-a fost cândva

Plaja vieŃii mele,
N-are soare, n-are stele -
S-au ascuns cumva?!

Nu mai e nimic vrăjit -

Prea multe urzele!
Unde-s vremurile-acele?!
Au rămas un mit.

Azi, nimic nu-i românesc -

Poate suferinŃa!?
Graiul, azi, se vrea rusesc!?
Asta-i neputinŃa!...

2 februarie ’02
Bucureşti
 77

Ascunsele iubiri...

Iubiri ascunse-au existat

De când e lumea şi pământul -
Izvor ocult, dar nesecat,
Al celor ce iubesc, cu gândul.

Într-ale valurilor văi

Plonjează-adânc şi nu cutează,
Să urce creste şi-n văpăi,
Să uite ceea ce urmează.

Şi-n sinea lor se cred eroi,

Luptând cu stiva de memorii -
Cum să apară-n lume goi?!
Preferă stări de dor, şi norii...

Când spun că ele-au existat,

Nu-nseamnă-n fapt, bine ascunse?...

13 martie ’02
Bucureşti
 78

Vremuri grele...

Vremuri grele-apasă łara -

Tot românu-i derutat;
Secetoasă va fi vara -
Lacrimile s-au uscat.

Nimeni azi nu se mai plânge -

Răul l-am asimilat -
Chiar când inima se frânge,
Omul pare împăcat(!?).

Nu-i mai pasă de hotare -

Treaba asta s-a vărsat -
łara nu mai este Mare,
Dar intra-vom ca...argat.

Căci cu braŃele deschise

Europa ne-a-mbiat -
Dar cu vorbe ce nu-s scrise,
Noi mereu ne-am îmbătat.
 79

Nu mai vrem să trecem Prutul -

Antonescu-i blestemat!?
Dincolo se-aude cnutul -
Noi de cnuturi am uitat!?

Ici, şi colo, câte-o voce

Dă alarma-n continent -
Când nu-s mulŃi, vocea-i precoce,
N-are glas de contingent.

Europa, cea Unită,

Ignorează-acest subiect -
Rusia e ocolită,
Fără ea n-avem obiect.

Şi aşa, Limba Română,

Soră cu a lui Traian,
Astăzi e moldovenită,
De-un izvor voronian.

Ce istorie română?!
Care alfabet latin?!
Slava-i mai la îndemână -
Peste Nistru e Putin!
 80

Cu-a lui cioară transplantată

Pe pământul lui Ştefan,
Vrea o graniŃă Carpată,
Cu străjeri de-ai lui Ivan!

Doar, urmaş e al lui Petru

Ce visa la Istambul -
Colora-va ca un spectru
Harta, fără preambul.

Mic în stat, dar plin de sine,

Vrea imperiul înapoi -
Tot gândind l-al lumii bine,
’Mparte globul între doi.

Unchiul Sam, abia aşteaptă,

Mâna fratelui din Est -
N-ar fi lumea mult mai dreaptă?!
FraŃi de cruce, Est şi Vest!

La ce bun atâtea state?!

Câte voci pentr-un consens!
De s-ar pune spate-n spate,
Două voci ar avea sens!
 81

Şi-uite-aşa, mondializarea -
ToŃi o apă şi-un pământ!
Ar urma fraternizarea
Celor doi, pân’ la mormânt...

Şi după?!
Dumnezeu cu mila!

13 martie ’02
Bucureşti
 82

De când...

De când n-am mai scris,

Se-mprăştie gândul -
Din tot ce-am păstrat,
Va-nghite pământul.

Am scris - să descarc -
Să scap de obsesii;
Memoria-n timp
Nu face concesii.

De ce nu mai scriu?
Mi-e greu a-nŃelege -
Cei dragi?! ’no coment’ !
N-au cum să dezlege.

Şi uite aşa,
Nimic nu se-alege...

27 martie ’02
Bucureşti
 83

La ce?!...

La ce atâtea gânduri aspre?!

La ce atâtea acuzări?!
Sunt tineri, capu-i printre astre -
Noi, am trecut de-a’ vieŃii zări.

De când e lumea şi pământul

Ce vârstnici uită de trecut -
Cândva, şi noi, fugeam ca vântul,
De toŃi, de toate, ca făcut.

De câte ori am dat pe-acasă?

De câte ori am scris la timp?
Cei vârstnici ne-aşteptau la masă,
Iar noi uitam, sau n-aveam timp.

E drept, am plâns la-a lor plecare,

Da-i prea puŃin, când nu-i la timp...

30 martie ’02
Bucureşti
 84

Scoatem...

Scoatem Legi, Decrete -

Să gândim la fel -
E ascuns vreun ’Ńel’
’N a păstra secrete?!

Să nu etalăm
Ale noastre gânduri?!
Numai printre rânduri
Sensul să-l aflăm?!

Unde vom ajunge?

Asta am visat?!
Unde am clacat?
Libertatea plânge!

11 aprilie ’02
Bucureşti
 85

Acum...

Acum sunt vremi apuse -

Sunt tandre amintiri -
C-au fost şi amăgiri,
Azi n-are relevanŃă.

E-un spectru de culori

Ce-mbracă amintirea -
Mă-mbată amăgirea,
Cu-a fost, cum n-a mai fost.

Trecute, dar prezente,

Rămân ’cele-amintiri -
Chiar de-au fost amăgiri,
Nu are importanŃă.

Acum, că-s vremi apuse,

Trăiesc din amintiri...

14 aprilie ’02
Bucureşti
 86

Lui Nicolae Lupan ’de România’ !

Nu ştiu...

Nu ştiu cum să mă adresez -

Cu ’ExcelenŃă’...’Majestate’ ?
Mereu în toate ai dreptate,
În faŃa Ta mă prosternez.

Vorbeşti de ’vremuri’ ca din carte,

Prezentu-l toci precum gândim,
În preajmă-Ńi totul e intim -
De sfatul Tău vreau să am parte.

Şi eu, ca şi-alŃii-s un pribeag

Ce plânge dorul în tăcere -
’Moldova-Stat’ e-a mea durere,
Ce-apasă pe-umeri de moşneag.

Regret că nu Te-am cunoscut -

ÎnŃelepciunea-Ńi e-un toiag!...

16 aprilie ’02
Bucureşti
 87

Eu cred...

Eu cred din nevoia de-a crede -

E-un fel de poruncă din mine -
Din sufletu-mi plin de-ndoială,
łâşneşte nevoia de Tine.

Nu vorbele scrise-n Scriptură,

De preoŃi, pe dos, tălmăcite,
Creează nevoia de-a crede,
Ci simplu: umana-mi făptură.

Legende au fost şi vor fi mai,

Căci mor şi se nasc noi credinŃe,
Dar unica-łi, marea-łi putere,
Nu cere în sprijin, ştiinŃe.

Eu cred că nevoia de-a crede,

Se naşte-n a’ noastre fiinŃe...

20 aprilie ’02
Bucureşti
 88

În memoria celor plecaŃi...

Eu ştiu...

Eu ştiu că-n viaŃă se şi moare -

Şi eu sunt printre candidaŃi -
Ai mei s-au dus, părinŃi şi fraŃi,
Şi-a lor plecare încă doare.

De ce plecarea altor’ doare?

De ce cu-a mea sunt împăcat?
Problema m-a tot frământat,
Dar ştiu că şi un soare moare.

TristeŃea ce o simt la vreo plecare -

Iar şirul, din păcate,-i infinit -
Mă chinuie adeseori cumplit,
Şi golu-n suflet n-are alinare.

Dar oare, cu ce-am spus, sunt împăcat?

Nu-i simplu gest de ieftină bravare?...

30 aprilie ’02
Bucureşti
 89

Basarabiei furate, dar nu pierdute!

Atunci, şi eu...

Dacă Vadim, Ilaşcu,-s ’extremişti’,

Dacă şi Lari e ’naŃionalistă’,
Şi dacă dragostea de neam e ’comunistă’,
Atunci, şi eu mă-nscriu la ’anarhişti’!

Căci dacă-i un păcat ce îmi doresc -

Să mă re-ntorc în România Mare,
Să nu mai curgă Prutul la hotare,
Atunci, şi eu ’iredentist’ mă socotesc !

Ce dacă-n România m-am născut?!

În Buletin, azi, scrie Ucraina!?
La Ismail, pe Dunăre-i ruina:
O mănăstire care crucea şi-a pierdut!

Dar oare Iorga fost-a şi-el un ’extremist’,

Când a descris plimbarea sa pe Nistru?!...

1 mai ’02
Bucureşti
 90

E sărbătoare...

E sărbătoare azi în târg,

AvuŃii se îneacă în păcate -
La înviere, toate-au fost iertate -
Un nou ciclu-ncepe mai cu sârg.

Azi noapte-n faŃă s-au plasat,

Au sărutat cruci şi icoane,
S-au închinat plini de fasoane,
’Christos a Înviat’ toŃi au cântat.

Miniştri, consilieri - toŃi creştinaŃi

De valul intereselor oculte -
S-au chinuit o predică s-asculte,
Zâmbind sarcastic, nu şi ruşinaŃi.

Norocul că cei mulŃi n-au fost ca ei,

Salvând tradiŃia şi-un bun renume...

5 mai ’02
Bucureşti
 91

Rădăcina

Rădăcina mea-i Moldavă -

Sudul Basarabiei -
Ismail, Cetatea Albă,
Spaima Musulmaniei.

’S-a născut în Ucraina’ -

Scrie-n buletinul meu?!
Culmea-i că o scriu românii!
Numai că n-o cred şi eu...

România era Mare

Când eu m-am născut -
Astăzi harta-i sfârtecată
De-un tratat ’caput’!?

Totuşi, ’unii’ îl respectă,

Cochetând tăcut...

11 mai ’02
Bucureşti
 92

Sacoşa...

Am văzut un copil
Ce dormea dezbrăcat -
Se-ncălzea cu-n căŃel
Precum el de umil.

Cu ochi mari el privea

La sacoşa-mi, cu jind -
M-am oprit şi-am întins
Pâinea ce o dorea.

A luat-o-ntre dinŃi,
Pe copil l-a trezit -
Cât de vesel părea!
S-au topit suferinŃi.

N-am putut să mai plec

Şi-am scos tot ce dorea...

30 mai ’02
Bucureşti
 93

Mi-am propus...

Mi-am propus să nu mai plâng

Anii ce s-au dus la vale,
Ce-au bătut o lungă cale
De-amintiri ce se tot strâng.

La ce bun să răscolesc
Ceea ce nu se întoarce?!
Precum mâŃa care toarce,
La nimic să nu gândesc.

Ce folos că-mi pare roz

Tot ce zace-n vremi apuse?!
Astăzi relele-s nespuse
Şi ne-acoperă cu goz.

Mi-am propus, dar ce folos?!

Mă atrag imagini duse...

29 iunie ’02
Bucureşti
 94

łara mea...

łara mea e mult mai mare

Decât ştiu copiii mici -
De la Tisa până-n zare
Und’ se zbenguie pitici,
Ce se cred coloşii lumii
Dar în fapt sunt bieŃi arici.

Ei se umflă ca o minge
Şi scot Ńepi uitând că-s mici -
S-o găsi cine-a-i învinge
Într-o Ńară de voinici,
Ce-a sfidat mai marii lumii
Alungându-i de pe-aici.

E aproape clipa-n care

De la Tisa pân’ la Mare,
Arunca-vom peste Nistru
Pe cei ’mai’ dintre pitici...

7 iulie ’02
Bucureşti
 95

Ce n-aş da!...

Ce n-aş da să fie mulŃi

Cei ce zbenguie prin casă,
Ce s-aşează la o masă
De îŃi vine să-i săruŃi!

Ce n-aş da să fie-ai mei

ToŃi copiii de pe stradă!
ToŃi buluc într-o ogradă...
Dar nu e precum o vrei.

Să aud cum râd întruna

Fără un motiv special -
Demonstrându-mi că-s egal,
Ei în joc să mă răpună.

Cred c-atuncea chiar le-aş da

Sufletu-mi, şi poate Luna...

12 iulie ’02
Bucureşti
 96

Un ocean...

Un ocean a înghiŃit
Toate amintirile -
Astăzi amăgirile
S-au prea înmulŃit.

Croazieră am sperat -
Să dezlege iŃele -
M-am ales cu fiŃele
Celor ce-au plecat.

Apă multă, ce să-i faci?!

Ne despart şuvoaiele!
Vin, dispar, mareele,
Tu le-aştepŃi şi taci.

Un ocean, cândva iubit,

Spală amintirile...

12 iulie ’02
Bucureşti
 97

M-am oprit...

M-am oprit iar la Buşteni

Să privesc cum Caraimanul
Tot scrutând înspre Ungheni
Vrea să stingă-ntreg aleanul.

Strălucind cu ochi de-oŃel

Crucea printre nori pluteşte -
Adun gânduri fel de fel
Pân’ ce dorul m-ameŃeşte.

Ce-o fi dincolo de Prut?!

Ce retorică-ntrebare!
Parcă ieri era un scut
La puhoaiele barbare.

Crucea asta ce pluteşte,

Nu-i doar cruce de oŃel...

5 august ’02
Bucureşti
 98

Ismail

Ismailul meu pierdut -

Azi, port la hotare;
Pe Chilia m-am născut -
Drum deschis spre mare.

Cu vaporul am trecut
Să te văd de-aproape;
Nu prea multe am văzut -
Lacrimi pe sub pleoape.

Periprava m-a-ntristat -
Drum deschis spre moarte!
Doar bătrâni grijind de sat -
Tineri-s cu carte!

Ismail cu-al său trecut -

România Mare!...
Ucraina-i un făcut -
Peste vechi hotare...

8 august ’02
Bucureşti
 99

Zile trec...

Zile trec făr’ să ne-ntrebe

Dacă asta vrem de fapt -
Cin’ să spună că-i un rapt?!
Cin’ s-asculte-aşa durere?!

E un moft, simplă părere,

Să tot vrei s-o prelungeşti -
Cu-orice zi te amăgeşti
Cum că asta-i a ta vrere.

Dar de stai a socoti

Cât de bine-i ’n-astă lume,
Te cutremuri şi, pe bune,
Implori Ceru-a te scuti
De-a fi martor la durere,
Din dorinŃa de-a trăi...

25 august ’02
Bucureşti
 100

Nu-mi plânge,...

Nu-mi plânge, tinere, de milă,

Nu-i cazul să te osteneşti -
De lumea-n care tu trăieşti,
’N adâncul meu simt că mi-e silă.

Conflicte între generaŃii?!

E-o scuză bună pentru proşti!
În ochii tăi suntem doar ’foşti’
Ce-aşteaptă zborul spre noi spaŃii.

Nu, n-aşteptăm, chiar de-i firesc -

În lumea asta se şi moare -
Dar nu într-asta stă ce doare,
Ci-al vostru spirit pământesc.

Noi, ne hrănim din ce am fost -

Voi, veŃi muri în schimb, de foame...

13 septembrie ’02
Bucureşti
 101

Lui Mihai Rădulescu, cu admiraŃie!

Dihotomie antonimică...

Te-am ascultat cam de trei ori -

Stăteai cu Todea la taclale -
Sorbeam din gura Dumitale
Gînduri ’nălŃate înspre nori.

Pe chipu-Ńi tandru, sculptural,

Vedeam un spectru de culoare,
Ce ataca, ce simplu pare!
Întreg registrul cultural.

De unde oare-ai învăŃat

Să scoŃi ascunsul la lumină?!
În orice lucru afli-o mină
De înŃelesuri de aflat.

Acum mă simt cam derutat -

Caut în mine ce-am aflat...

13 septembrie ’02
Bucureşti
 102

Vine toamna...

Vine toamna,
Spune calendarul -
Dacă-i după mine
Cred c-a şi sosit:
De ce simt în suflet,
De cum e pe-afară,
De tristeŃi amare
Mă simt copleşit.

Unde-i neaua albă?!

Unde-i bucuria?!
Unde-s anii fragezi
Cu-al lor cer senin?!
Totu-i numai tină,
Lacrimi cu toptanul,
Chiar de-a sta-n picioare
Astăzi e un chin:

Plumb e parcă-n oase,

Plumburiu e cerul,
Când Ńâşneşte-o rază
Scap un lung suspin...

22 septembrie ’02
Bucureşti
 103

Vine ’vremea’...

Vine ’vremea’ când n-aştepŃi -

Vine nechemată -
De nu ştii cum s-o primeşti,
Totul pierzi deodată.

Sub imperiul morŃii reci

UiŃi, pe loc, trecutul -
Din ce-a fost frumos nu-ncerci
Să aduni avutul.

Fă, cumva, să treci senin

Pragul veşniciei;
Teama generează chin -
Drum al nebuniei.

Chiar de nu vrei s-o aştepŃi,

Vine nechemată...

23 septembrie ’02
Bucureşti
 104

Nu întoarce capul!...

Nu întoarce capul!
Mergi tot înainte!
Nu te strigă nimeni,
N-ai ce aştepta;
Au fost doar iluzii,
Nu au fost cuvinte;
Nu ştii că dorinŃa
Poate înşela?!

Hai, gândeşte bine,

Cine să te strige?!
Cin’ să-ntoarcă drumul
Fără de întors?!
Eşti doar o epavă,
Gândul te împinge,
Înspre Ńărmul care
Visele Ńi-a stors.
 105

Mergi tot înainte!

Nu întoarce capul!
Cine să te strige?!
N-ai ce aştepta!
O epavă n-are
Astăzi căutare;
Simpla ta dorinŃă
Poate înşela.

Cât mai ai din calea

Ce doar pare lungă?!
O să treci hotarul
Singur, făr’ de-ntors...

23 septembrie ’02
Bucureşti
 106

Tot mai greu...

Tot mai greu se leagă

Vorbele-ntre ele -
Gândul ce le naşte
Le-a şi părăsit;
Ce să fie oare?!
Mă întreb retoric -
Unde-i ziua-n care
Le-aşterneam grăbit?!

Nu voi da răspunsul -
Sună-a denigrare -
Mă închid în mine
Căci sunt depăşit;
SuferinŃa-i mare
Pentru-a fi eroic,
Iar a recunoaşte
La ce-ar fi servit?
 107

Ce contează sursa
Ăstor neajunsuri!?
Anii ce se-adună
Au ceva de spus?!
Nu vreau explicaŃii -
MulŃi ar şti s-o spună -
Mă închid în mine
Îngrozit de-apus...

7 octombrie ’02
Bucureşti
 108

Vreau...

Vreau să scriu, dar n-am ce scrie -

Capu-i plin doar de sicrie!?
Vreau să plâng, dar n-am motive -
Gândurile-s maladive?!

Cine, dracu, să-nŃeleagă

Dintr-aşa o fire bleagă?!
Ba mă-nfing precum un taur,
Ba renunŃ să smulg un laur!?

Totul naşte doar în vise,

În proiecte ’aşa zize’,
Ce se pierd în miez de noapte,
Cum se pierd toate în moarte.

Vreau, dar nu e cum e vrerea,

Şi, de-aici, vine durerea...

12 octombrie ’02
Bucureşti
 109

Tu, revii...

Tu, revii din amintire,

NopŃi în şir apari în vis,
Repetându-mi tot ce-am zis,
Când vorbeam despre iubire.

Tu, revii fără chemare,

În virtutea ce-a fost vis -
Cum putea fi Paradis
Tot ce-a fost o întâmplare?!

Căci ce-a fost ’cea întâlnire,

Pe nepusă masă, zis?
N-a fost noaptea, nu în vis!
Doar o tainică sclipire.

Totuşi, tu, revii mereu

Din ce-a fost o amintire...

13 octombrie ’02
Bucureşti
 110

Celei de peste ocean!

Printre cei...

Printre cei ce mă admiră

Aş fi vrut să fii şi tu -
Dar cum timpul îmi expiră,
Nu aştept să spun: te du!

Da, te du! a mea speranŃă,

Nu mai am ce aştepta -
Între noi e o distanŃă
Ce n-o pot eu micşora.

Vina-o poartă, poate, anii,

Sau oceanul infinit -
Poate, Lumea Nouă, banii?!
Sau aşa ne-a fost sortit.

Printre cei ce mă admiră

Sunt străini, nu ce-am iubit!...

13 octombrie ’02
Bucureşti
 111

Despre toamnă...

Despre toamnă s-a tot scris -

Sunt convins că se va scrie -
Despre frunza ruginie,
Despre-al ei peisaj de vis.

Chiar şi eu am îndrăznit
Să mă-mbăt de coloritu-i,
Şi i-am scris că sunt iubitu-i,
Cel cu sufletul rănit.

Căci frumosul ce mă-mbată

Ninge-n frunza ce-a căzut -
Calc covorul abătut
Şi plâng clipa de-altădată.

Toamna-ascunde-un paradox -
Şi frumos, şi trist, deodată...

26 octombrie ’02
Bucureşti
 112

Când se scutură...

Când se scutură, el, plopul,

Peste iarba încă verde,
Pete galbene mă cheamă
Să cat vara ce se pierde.

Şi cuprins de dor de ducă

Scrutez norii ce se-aleargă -
Paşii mei o iau spre mare
Unde zarea-i tot mai largă.

Cârduri pleacă-ntârziate
Înspre Sudul cel Mirific -
Mă alătur lor cu gândul
łintind Nilul cel Magnific.

Pleacă vara, toamna-nvinge,

Dorul meu nu pot a-l stinge...

3 noiembrie ’02
Bucureşti
 113

Se strânge...

Se strânge cercul tot mai mult -

În jurul meu e-un gol funebru -
Ca şi-alŃi-nchin morŃilor cult
Şi-n suflet port un doliu negru.

Din câŃi au fost prieteni buni,

Ca să nu spun de-ai mei, de sânge,
Pe degete poŃi să-i aduni,
Iar cercul mic începe-a strânge.

Şi-n suflet simt, parcă, un hău

Ce sperie, căci defrişează
Păduri ce-atrag păreri de rău
Prin rariştea ce luminează.

La umbra celor ce au fost

Eu m-am simŃit ca într-o oază...

8 noiembrie ’02
Bucureşti
 114

Vino!...

Vino! Doamna mea macabră -

Nu mai ştiu de când te-aştept -
După zgomotul din piept,
S-a cam scurs totul din vadră.

Am simŃit că-mi dai târcoale -

Cât de des am cochetat!
Tu, mereu m-ai înşelat
Negăsind spre mine cale.

Sper că ştii că nu mi-e frică?!

Faptul că te-am provocat
S-a lăsat cu supărare?
La ce bun să-mi porŃi, tu, pică?!
ViaŃa-n fond e o nimica -
Veşnicia,-i un palat...

17 noiembrie ’02
Bucureşti
 115

Vizita

Când ne-au invitat în NATO,

Noi ştiam c-aşa va fi -
Nu venea spre-a ne buşi,
El venea să strige: iat-o!

Iată ce? m-aŃi întreba -

Păi, cununa înfrăŃirii -
S-a dansat Hora Unirii,
S-a scandat: America!

Ploaia nu l-a deranjat -

El era imun la gripă -
Nelu, a făcut risipă,
De cuvinte, de-altădat’.

Bush, în schimb, impresionat,

De atât-adunătură,
Cu-n amortizor în gură,
Ne-a vorbit şi de Sadat.
 116

De Irak, Afganistan,
Kosovo şi de Angola -
A uitat şi de Enola
Şi de vechiul Teheran.

Ploaia i-a fost aliată -

Semn divin căzut din Cer -
Curcubeu în loc de ger,
Peste adunarea toată!

’Dumnezeu Ńine cu noi!’

A rostit zâmbind pe dată-
Lungi ovaŃii, înc-o dată,
Nu tu griji, nu tu nevoi!?

Copleşit de-aşa iubire

A uitat de body-guarzi -
Strângând mâini de ’camarazi’,
A păşit spre nemurire...

26 noiembrie ’02
Bucureşti
 117

MorŃilor din amintire...

Mi-e dor...

Mi-e dor de toŃi cei ce-au plecat -

Nu mai e loc de preferinŃe -
Cei ce acordă referinŃe
Ignoră faptul c-au clacat.

Da, au clacat crezând că-s zei

Şi-au judecat pe fiecare,
Uitând, de fapt, că la plecare,
Din trup rămân numai idei.

Azi toŃi trăiesc doar amintiri,

Iar amintirile-s nimica -
La ce să te apuce râca,
Când tera-i plină de-amăgiri?!

Mi-e dor de toŃi cei ce-au plecat,

Căci, în sfârşit, n-am preferinŃe...

30 noiembrie ’02
Bucureşti
 118

Lui Nicolae Kruch, Seniorul!

Trei portrete...

Trei portrete mă privesc -

Coandă, Labiş şi cu Ladea -
Când eram puşti la Oradea,
Dacă bine mă gândesc,
Eu ştiam că nu greşesc!

Cum eram ceva mai mare,

Te priveam eu mai de sus -
Şi având sânge de rus,
Mă visam un critic care
Ar avea ceva de spus.

De atunci am spus-o sec:

Niki tată, vei fi mare!
Ai luat-o ca atare:
Eu din artă nu mai plec
Chiar de-ai mei îmi spun ’zevzec’(?!).
 119

Şi-ai pornit pe-un drum spinos

Aruncându-te-n vâltoare -
Erau mulŃi, erau o mare -
Dar având un chip sfătos,
I-ai întors pe mulŃi pe dos.

Tu, simŃeai ca un computer -

Te grăbeai să nu greşeşti,
Gândul să nu-l iroseşti,
Căci pornit pe ce-a zis Mutter,
Te luptai să reuşeşti.

Anii au zburat rapid -

În portret ai fost cel Tare -
Sufletul pe chip apare,
Bronzul e de viaŃă-avid,
Lemnul, piatra-i lumânare.

Trei portrete mă privesc -

Parc-aud cum şi vorbesc...

10 decembrie ’02
Bucureşti
 120

Sinuciderea...

Sinuciderea-i un gest
Ce se naşte din neştire -
A porni în nemurire
E-o iluzie-n deşert.

Multe sunt ’necunoscut’ -

Veşnicia-i peste toate!
SpeculaŃii peste poate
Te transformă în ’expert’.

Şi visezi ca un netot
Doar la lucruri infinite -
Printr-un gest, pe negândite,
Guşti iluzia-n deşert.

Şi-uite-aşa, dintr-un expert,

Te trezeşti gol, peste poate!...

12 decembrie ’02
Bucureşti
 121

Crăciunul la Ismail(1939)...

Niciodată...

Crăciun ca la noi
N-am mai prins niciodată -
Dunărea-ngheŃată
Pod, sloi lângă sloi.

Zăpadă la geam
Şi mormane la poartă -
O linişte moartă:
Al serii balsam.

O troică pe drum
Şi-un clinchet de aur -
Cu-obraji de balaur,
Un moş, Moş Crăciun.

Aveam zece ani

Şi-aşteptam în Ajun...

16 decembrie ’02
Bucureşti
 122

Când simt...

Când simt cum se năruie Cerul

Mă-ntreb care-o fi al său sens -
Nimic nu îmi pare mai dens
Ca teama ce-nfruntă-n Nord gerul.

De ce năpădeşte pustiul
Ce-a fost al meu suflet diliu?!
Zburdam printre nori făr’ să ştiu
Că-n mine trăia bidiviul.

Eram ca un cal ne-mblânzit,

Un mânz pus pe joacă şi fugă -
Azi sunt predispus pentru rugă:
Implor îndurare smerit(!?).

Dar Cerul nu pare s-audă

CăinŃa-mi, şi-apasă cumplit...

17 decembrie ’02
Bucureşti
 123

Dorm...

Dorm copii pe rupte -

E vacanŃă, e trai
Pe vătrai, cum se spune -
Se visează în Rai.

Nu, tu, teme pe mâine,

Nu mai sunt ’monitori’ -
Cu germana în glumă,
Se şi văd călători.

Nu, tu, mofturi la masă,

Nicio grabă-n ce fac,
Se prefac că ascultă,
Dar nu se şi complac.

Nici un gând înspre casă,

Nici că ar mai pleca -
Eu i-aş Ńine, pe bune,
De nu m-ar judeca.
 124

Nu de ei îmi e teamă,
Ci de cei ce-s în drept -
Să-i revendice-n grabă -
La ce pot să m-aştept?!...

21 decembrie ’02
 125

CâŃi?!...

CâŃi din cei ce au părinŃi -

Mai de vârsta a treia -
Se lovesc de ideea
Că mai sunt suferinŃi?

Că, şi-aşa răbejiŃi

Au nevoi, şi-n durere,
Se ascund în tăcere
Pentru-a nu fi striviŃi.

Cum striviŃi?! În ce fel?!

Păi de-aşa nepăsare!
Care spulberă, doare,
Tot ce-a fost al lor Ńel.

Şi se roagă la El
Să n-ajungă povară,
Căci o astfel de-ocară,
N-o doresc ei, de fel!...

24 decembrie ’02
Bucureşti
 126

La cumpăna...

O nouă cumpănă de ani -

Ceva în plus de dus în cârcă -
Sub scara ce spre Cer ne urcă,
Nu mai e loc de veterani.

Pământul geme de bătrâni -

Statisticile-s alarmante -
Cu circumstanŃe agravante
Sunt condamnaŃi chiar de români!?

Români, am spus, popor creştin!

Se-mpiedică de ei pe stradă -
Ce tineret! auzi la sfadă -
Ici-colo-auzi şi un suspin.

De ce nu mor bătrâni de sida?!

Se-ntreabă, cam retoric, un cretin -
Păi, nu mai au acces la ea!
Răspunde, cam nostalgic, un bătrân...

30 decembrie ’02
Bucureşti
 127

Un nou an...

Un nou an a răsărit -
SperanŃe vechi reînnoite -
Sortite-a fi din nou strivite?!
Sau ghinionul s-a sfârşit?...

Mereu o iau de la-nceput

Şi cred în ce-a ascuns Pandora -
SperanŃa, ce anunŃă ora
Când voi striga-n sfârşit:Kaputt!

Kaputt la tot ce m-a-ntristat,

La toate relele din lume -
SperanŃa va reda, pe bune,
Încrederea-ntr-un drum blamat.

Şi voi păşi în noul an,

Plin de avânt în ce-am visat...

1 ianuarie ’03
Bucureşti
 128

Căutarea...

Eu caut viaŃa ne-ncetat,

Ce se ascunde-n fel şi chip -
Chiar şi într-un minuscul CIP,
Căci şi-el de om a fost creat.

Un simplu gând, de viaŃă-i dat,

Un gest, de viaŃă-naripat -
O vorbă,-a vieŃii atribut,
În moarte,-un veşnic început.

Nimic nu moare-n Univers,

Ci doar se schimbă-n altceva -
În moarte n-ai ce căuta:
E-o vorbă prinsă într-un vers.

Şi-atunci, ce caut ne-ncetat,

Când viaŃă-n moarte am aflat ?!...

2 ianuarie ’03
Bucureşti
 129

Şi neaua...

Şi neaua se-aşterne
Şi-acoperă totul -
Şi-ascunde şi glotul
Cu-n alb ce se cerne.

Şi are ce-ascunde -
Mizeria-i mare -
Cetatea lui Bucur
În UE pătrunde!?

Primeşte subvenŃii
Făr’ de rambursare -
Apar buzunare
Cu ample pretenŃii.

Şi nimeni gândeşte
La ce va să vie -
Apar voci o mie:
’Parisu’-nfloreşte!
 130

Şi banii se curmă -
Oraşul luceşte -
Cât Ńine ninsoarea,
De glod nici o urmă.

Dar, vai! Ce schimbare!

Prea cald! Se topeşte!
Şi panica creşte -
Se-ascund buzunare...

La ce acest soare?!
De ce scormoneşte?!
Şi ca-ntr-o poveste,
Tot glodul reapare...

16 ianuarie ’03
Bucureşti
 131

RevoluŃionarilor de carton!
Un gest care ar fi trebuit să rămână eroic,
a degenerat într-o mascaradă...

RevoluŃionarii...

RevoluŃi-a-nceput
Prin Banat, La Timişoara -
Nu ştiu, pentru-a câta oară,
’Fruncea’ le-a aparŃinut.

Cel mai mult s-au molipsit

Cei din Capitală -
Sute mii, la repezeală,
Pe ’Ales’ l-au izgonit.

Sute mii, an spus?! milioonul!

Soarta łării au decis -
Am crezut că s-a şi zis,
Neştiind că avortonul,
Precum însuşi cameleonul,
Să profite şi-a prescris.
 132

Zis-făcut! s-a pus pe treabă -

Vechi adepŃi el a momit -
Tot vorbind de un ’Summit’,
Gaşcă şi-a făcut în grabă.

Drojdia şi-a spus cuvântul -

Gaşca a crescut rapid -
Era vorba de un ’vid’
Ce nu-l mai răbda pământul(?!).

MorŃilor nevinovaŃi,
Pietre albe-n cimitire -
Cei ascunşi prin vreo clădire,
S-au simŃit cei mai ’frustraŃi’.

’Drepturi vrem şi nu iubire!’

Au strigat prea mulŃi argaŃi...
Sub protecŃia mulŃimii,
Au scăpat în ’emanaŃi’!?...

18 ianuarie ’03
Bucureşti
 133

Lui M.Mavru(Maurului), cu dor!

M-am trezit...

M-am trezit reascultând

Pe Max Bruch cu-a sa vioară –
Nu ştiu pentru-a câta oară,
Te-am zărit, bolnav, plângând.

Mi-amintesc cum într-o zi

łi-am adus înregistrarea -
Eu speram în alinarea
SuferinŃei de-a muri.

Lângă tine era Mihai,

MulŃumindu-mi cu privirea -
Noi ştiam că-i amăgirea
Gândului la un ’mai stai!’

Ascultând plânsul viorii,

Tu mi-ai spus să plec, gemând...

19 ianuarie ’03
Bucureşti
 134

’Avant de mourir...’

Basarabie, iubită!

Basarabie, iubită!
Nu mai am nicio scăpare -
Voi muri în depărtare,
Cu speranŃa-mbătrânită.

Toate par azi împotrivă -

ONU, ruşii, chiar românii!
Nu mai ştiu cine-s păgânii,
Nu mai am vreo perspectivă.

Dunărea şi Ismailul -
Ieri, cetate la hotare -
Azi se scaldă în uitare,
Iar a noastră nepăsare,
Ia proporŃii trădătoare
Ce îndepărtează visul!...

19 ianuarie ’03
Bucureşti
 135

Şi singuri,...

Şi singuri, şi bólnavi,
Şi plini de acreală -
Un zâmbet?! spoială
Ce-ascunde doi gârbovi.

Cu ani, se apleacă -
Mai mult! se-nconvoaie -
Se-ndreaptă-anevoie
Coloana, săraca.

Ar vrea să sfideze,
Ca ieri, chiar şi Cerul -
Dar până şi gerul
Trosneşte-n proteze.

Şi-n astă mişcare

Scrutează pământul -
E vechi legământul
Sintagmei: se moare!
 136

Şi zâmbetul creşte
Şi boala învinge -
Un dor se prelinge
Şi timpul se-opreşte.

E ora-mpăcării
Cu ce va să vie -
La ce să mai Ńie
Povara răbdării?!...

26 ianuarie ’03
Bucureşti
 137

’Nimic’...

Nimicu-i un Zero
În cifre plasat:
Ceva ce te pune pe gânduri -
CondiŃia-i însă
Să ai ceva-n cap,
Să nu te rezumi doar la vânturi.

Sunt oameni cu Zero,

’Nimic’, camuflat -
Nu ştiu, nici nu pot a ascunde -
Ei, fără de vină,
Se-aruncă în cap
Căci Ńin, cu-orice preŃ a pătrunde.
 138

Obiect tare-i capul

Căci golu-i blindat -
Pătrunde, şi chiar reuşeşte -
Se umple burduful
De bani de furat
Căci nimeni nu se sinchiseşte.

’Nimicu’-i un Zero,
Un Zero barat!...

4 februarie ’03
Bucureşti
 139

13 ani de mascaradă politică!

Peste timpuri...

Peste timpuri ce vor trece

Va rămâne amintirea -
Un coşmar, horor, cât zece,
Care vor stârni uimirea.

Şi s-or întreba urmaşii -

Oare cum a fost posibil?!
Cine-au fost, de fapt, făptaşii
Ce-au făcut un trai oribil?

Dup-o ’Epocă de Aur’

ÎnghiŃită, dar hulită,
Se visau coarne de taur
Într-o luptă mult dorită.
 140

Dar veni ’Apocalipsa’ -

13 ani de guvernare(?!).
Ba, tu, Fronturi, ba, Partide -
HoŃi ieşiŃi la drumul mare.

Ce va spune amintirea
Peste timpuri ce vor trece?!
Că am cultivat tăcerea
Laşilor, ce-n pământ zace?!...

13 februarie ’03
Bucureşti
 141

Pentru o Ńintă nobilă...

E-n firea omului?!...

E-n firea omului să mintă?!

Nu cred că este chiar aşa...
Şi eu mai mint, când am o Ńintă,
Dar n-o fac spre a înşela.

Există şi acea minciună

Ce-i apără pe cei din jur -
La paturi de spital răsună
Minciuni, sfidând momentul dur.

Şi bólnavii încep să creadă,

Şi lacrimi de speranŃă-apar -
Minciuna nimeni vrea s-o vadă
Uitând sintagma ’în zadar’.

Şi cred că e firesc aşa să fie,

Şi-auncea mint, când am o Ńintă...

15 februarie ’03
Bucureşti
 142

’Pax Vobiscum!’

De-o fi...

De-o fi ca oamenii să uite

Ce-a fost, ce este un război,
Să fim cinstiŃi, să recunoaştem,
Ne place scalda în noroi.

De ne complacem în uitare,
Să spunem că ne-am săturat
De viaŃă, soare, de precepte,
Şi să pornim la demolat.

La ce trecut?! vrem noi ruine -

Schilozi, orfani făr’ de păcat -
Doar vrem s-avem cui face bine,
Şi buzunare de umflat!

De-ar fi memoria să sece,

Noi nici n-am şti ce s-a-ntâmplat...

18 februarie ’03
Bucureşti
 143

Margaretei!...

Prin casă...

Prin casă toate-mbătrânesc -

Probabil, după noi se iau -
Când mă gândesc cum arătam,
Oglinzile le ocolesc.

Memoria a conservat
Imagini de fotografii -
Ştiu că ce-ai fost, nu poŃi să fii,
Dar cu-al meu chip nu-s consolat.

Cum e posibil?! nu sunt eu!

Oglind-arată un moşneag!?
Dintr-un album, chipul tău drag,
Mă-ndeamnă să-l privesc mereu.

Şi amintiri mă răscolesc,
Chiar dacă toate-mbătrânesc...

21 februarie ’03
Bucureşti
 144

Formele fgixe?! Gândurile Ńâşnesc

adesea prea grăbite...

Nu forma...

Nu forma, prin dictat, azi îmi impune

Să scriu într-a sonetului cântare,
Ci uşurinŃa de-a-ncadra o cugetare
În spaŃii mici, ce îmi permit a spune:

BanalităŃi, şi lucruri mult mai grave,

Extazul, sau revolta-n suferinŃă,
Ba chiar şi pierderea mea de credinŃă,
În clipe-n care-n juru-mi, văd epave.

Totul concis, în două-trei cuvinte,

Din haosul ce bântuie prin minte,
Dar care-atunci când ies la suprafaŃă,
Se-aştern pe o bucată de hârtie
Ce rabdă multe, încercând să fie,
Un mesager al dreptului la viaŃă...

24 februarie ’03
Bucureşti
 145

Mărturisire

De-o fi să simt că-mbătrânesc -

Cum văd că se întâmplă -
Destinu-mi am să-l împlinesc
Cu un pistol la tâmplă.

C-aş-am gândit, c-aşa gîndesc,

Nu-i nicio noutate -
De când mă ştiu tot socotesc
La marea nedreptate.

Când viaŃa-i plină de comori

Şi omu-i doar dorinŃă,
Când a trăi cu capu-n nori
E marea biruinŃă,
S-accepŃi să uiŃi şi-ncet să mori,
E semn de neputinŃă.
Iar neputinŃa-i boală grea -
S-o rabd mi-ar fi cu neputinŃă...

1 martie ’03
Bucureşti
 146

În jungla...

În jungla marilor confuzii

Caut răspunsuri în zadar -
Parcă-i pădurea tropicală
Cu al ei haos milenar.

Privesc în sus şi văd doar frunze

Ce-aruncă umbre peste tot;
Printre liane pândesc şerpii -
S-adun un cuget nu mai pot.

De ce atâta încâlceală,
De ce nu dau de-un luminiş?!
Să stau cu gândurile limpezi,
Să scap de umbre pe furiş.

Să scap de îndoieli, confuzii,

Să nu fac slalom în zadar...

15 martie ’03
Bucureşti
 147

D-lui Bush şi acoliŃilor săi, mai mari,

şi mai mici, cu groază!...

Ce va mai fi?!...

Unii vorbesc de-Apocalipsă

Şi descifrează-un Testament -
Va fi-a Pământului eclipsă?!
Va fi un Haos permanent?!

Eu cred că mergem prea departe

Uitând că noi doar repetăm,
Un Holocaust ca la carte,
Ca distrugând, s-acumulăm.

Nu-i vorba de Sfârşitul Lumii,

Nici de acŃiuni à l’Anti-Christ -
Unii vor laurii cununii,
Luptând cu Valul Pacifist(!?).
 148

Consultă hărŃi şi-aleg şi locuri,

Cât mai departe de bârlog -
Pentru armată, alte jocuri,
Pentru mireni, un nou prolog.

O ’Nouă Ordine a Lumii’ -

Ce ONU, ce-alte Uniuni?!
S-asculte toŃi de ’Sânul Mumii’,
Să-nveŃe cum e să aduni.

O ’Nouă Ordine’ există

Pe bordul unui Pacific -
Doar singur numele atestă
Că restul, nu-nseamnă nimic!...

18 martie ’03
Bucureşti
 149

Prin lume...

Prin lume bântuie minciuna,

Se-mbracă-n vorbe-n fel şi chip -
Pe la TV, în orice clip,
Prin ziare, radio,...totuna.

În ea, cei mari, cată cununa

De lauri, deseori pătaŃi -
Cei mici se simt că-s doar argaŃi,
Iar soart-argaŃilor e una!

Să nu se pună rău cu soarta,

Să critice la un pahar,
Căci mici fiind, nu au habar
De ce le pregăteşte, Poarta.

Aşa a fost, aşa-i şi-acum:

Scopul urmat, scuză minciuna...

21 martie ’03
Bucureşti
 150

Cristinei!...

Dac-ai să vii...

Dac-ai să vii, vreodat’, acasă,

Când eu voi fi doar amintire,
Să nu te plângi că te apasă
PereŃi ce-ascund ce-a fost iubire.

În încăperile deşarte
Găseşti arhive neştirbite,
Şi lucruri cu un iz aparte,
Şi mărturii neîmplinite.

Pe foste foi imaculate

Vei da de semnele iubirii -
Cuvinte-n negru îmbrăcate
De tuşul sobru al gândirii,
Căci cel ce a tăcut adesea,
ÎŃi va vorbi pe mii de file...

24 martie ’03
Bucureşti
 151

’Quosque tandem?!...’

Războiul a-nceput...

De când războiul a-nceput,

Chiar dacă nu-i pe-aici, pe-acasă,
Din ce în ce mai mult ne pasă
Căci ştim pe ce mâini a-ncăput.

Ca musca-n zăr noi ne-am băgat

Fără măcar să ni se ceară!?
Ajuns-am astfel de ocară
În lumea plină de păcat.

Ce apărăm?! nu înŃeleg!
Unui copil ce pot a-i spune?!
Că-a omorî sunt fapte bune?!
Că de credinŃa-mi mă dezleg?!

Războiu-i crimă! mi-este clar!

Eu cred c-o ştiu şi-americanii -
Vecini din bloc, irakienii,
Mă fac să plâng, pe-ascuns, amar.
 152

Cu doi copii ce fug speriaŃi -

Mai ieri vorbeau doar româneşte!
Azi cred că moartea îi pândeşte,
Iar noi, duşmani, nicidecum fraŃi.

O lume-ocultă-a hotărât
C-acest măcel e-o cale dreaptă -
Când se întorc ’eroi’ se-aşteaptă
Ca mamele să strige: Bun venit!...

Dar lacrimi reci, de ură, curg

Scăldând stindardul şi cocarda -
Cuvinte proslăvesc bravada:
De azi, copilu-i Demiurg!(?)

El va intra în Panteon -
’Erou’ al marilor manevre -
Căci a lăsat sute cadavre
Luptând de sus, din avion.

Iar Pacea Grea ce va sosi

Va răsturna Ordinea Lumii -
Şi-aşa, post-liniştea furtunii,
Va fi un pas spre-a nu mai fi!...

6 aprilie ’03
Bucureşti
 153

Meciul s-a-ncheiat?!...

Naivitate...

Să crezi că totul s-a sfârşit

E-un semn de grea naivitate -
Când pe Arabi i-ai răscolit,
Aşteaptă-te la ’paritate’.

Vor da şi ei ce le-ai servit,

Vor invoca Jihadul care,
La noi, creştinii, e hulit,
Dar pentru ei e-un cuvânt mare!

Vor spune: Voi aŃi început!

AŃi invocat motive ’certe’(?!) -
Până acum noi am tăcut,
Părând a fi forŃe ’inerte’.

Dar, vai! ce mult v-aŃi înşelat

Trezind a noastră inerŃie -
Repausul l-aŃi tulburat
Fără să ştiŃi, ce va să vie...

12 aprilie ’03
Bucureşti
 154

Creştinii...

Creştinii nu găsesc o cale

Să fie, cumva, la un loc -
Vin Paştile, dar nu e cale,
Să fim uniŃi - n-avem noroc(?!).

’La noi’, ’la voi’, se tot aude -

În post, la slujbe, peste tot -
La masă, unii servesc carne,
AlŃii scot limba pân’ la cot.

Familii cu iz ecumenic,
Creştini, slujindu-L pe Christos,
Îşi apără vechi obiceiuri
Uitând că totu-i de prisos.
 155

Şi-apar discuŃii, divergenŃe -

Se caută un argument -
De ce n-ar fi precum Crăciunul?!
De Paşti, un singur Parlament!

Să stea creştinii la o masă -

Fără restricŃii, unison!
Să simtă toŃi că-i sărbătoare -
’A înviat!’, pe-un singur ton...

15 aprilie ’03
Bucureşti
 156

La ce bun?!...

La ce bun amintiri?!
Mă întreb eu retoric -
Răscoliri, amăgiri...
Un şirag pur istoric.

Făr’ să vrei le aşezi

După noi circumstanŃe -
Mai mult vrei, decât crezi,
În pierdute speranŃe.

Uneori, mai alegi,

Ca pe-un grâu de neghină -
Şi nimic nu-nŃelegi
Din ce-a fost ieri, lumină.

Cată-n jur, nu visa,

La ce-a fost, o grădină!...

20 aprile ’03
Bucureşti
 157

Răceala primăverii...

Aprilie e pe sfârşite
Şi, totuşi, rece e şi umed -
Nici frunzele nu par grăbite -
Doar aerul miroase-a putred.

Se ard gunoaiele ivite

De sub zăpada înegrită -
Prin parcuri iarba iese-uimită -
Ici-colo, flori, de câini strivite.

SperanŃa-n Herăstrău mă duce -

E-o oază de culoare plină -
Şi vântul este azi mai dulce,
Şi soarele azi dă lumină.

Ce tristă-i primăvare rece!

Mă bucur, totuşi, din rutină...

23 aprilie ’03
Bucureşti
 158

Lui Cris!...

Chit că-i...

Chit că-i Paşte, că-i Crăciun,

Că e sfîntul Nicolae,
Că e zece mai, sau, ploaie,
Nu pot gânduri să adun.

Stăm în doi, nestingheriŃi -

Cel mult sună telefonul -
Prin oraş circulă zvonul
Că bătrânii-s nedoriŃi.

Eu, oftez, pe-ascuns, din greu,

Şi scriu rânduri fără vlagă -
Gândurile nu se leagă
Bântuind în capul meu.

Tot gândesc la ce a fost,

Neştiind ce va să vie...

28 aprilie ’03
Bucureşti
 159

Mi-e dor...

Mi-e dor de tine, Cris -

Am spus-o nu o dată -
De când îmi eşti plecată
Te văd rar şi în vis.

Mi-e dor de ziua când

Erai doar de o şchioapă -
Azi, la un pas de groapă,
Te port cu mine-n gând.

În lipsa ta noi stăm

Şi răsfoim memorii -
Des ne apucă zorii,
Şi vrând-nevrând, oftăm.

Tu cum traduci un ’dor’ ?!

Franceza n-are-un termen...

8 mai ’03
Bucureşti
 160

În mai...

În mai grădinile-nfloresc,
łigăncile-Ńi oferă flori pe stradă,
Molozul a ieşit de sub zăpadă -
La soare câinii se-ncălzesc.

Polenul, gazele, izbesc -

Mirosul le transformă în rinite -
Unde-or mai fi plăcerile râvnite?!
În lipsa lor mă ofilesc.

Se strâng gunoaiele pe străzi,

Prin curŃi, prin parcuri, te înghite fumul -
Pe mulŃi, în plus, îi macină tutunul -
Unii se bat în piept că-s...verzi.

În Parlament - subiectul ecologic -

Dacă vorbeşti, nimic nu pierzi!...

10 mai ’03
Bucureşti
 161

Nu împărtăşiŃi visurile!
Generează speranŃe deşarte...

Despre ce?!...

Despre ce-aş putea să scriu?!

Mă întreb întruna -
Despre ce-aş fi vrut să fiu?!
C-aş fi vrut cununa?!

Dar e un subiect banal -

MulŃi gândesc ca mine -
ToŃi visăm un drum astral,
Presărat de bine.

Ce avem, e prea puŃin!?

Visul nu dă pace -
Iar speranŃa e un chin
Ce în suflet zace.

InŃelept e cel ce-n vis,

Rumegă şi tace...

11 iunie ’03
Bucureşti
 162

Marea farsă

Marea farsă va începe -

Remanierea-unui guvern -
Praf în ochi pentru mulŃime;
Grijă cu un iz patern...

Ştie Nelu cum s-o dreagă -

Europa-i în prim plan -
Adi, înŃelept, zâmbeşte:
Pe ce spui nu dau un ban!

Am să fac rocade multe -

Nu doar două, ca la şah -
Pentru cei ce mi-au fost ’sfetnici’,
Un statut de Padişah.
 163

Voi crea, Eu, funcŃii multe,

Fără titluri în guvern:
Vor lucra-ntr-o umbră deasă,
Cum doar Eu ştiu să aştern.

Ei vor şti să şteargă urma

Faptelor ce-au defăimat
Bunul lor, şi-al Meu, renume,
Cel atât de-nvidiat.

Ştiu că Moşu o să-nghită -

Doar şi el s-a înfruptat:
De trei ori într-un fotoliu,
N-a fost chiar de lepădat...

14 iunie ’03
Bucureşti
 164

’Un fel de bunici...’

Dacă...

Dacă azi nu vin ’nepoŃii’

Vom fi mult mai abătuŃi -
Pentru ei suntem ’bunicii’,
Nu născuŃi, de ei făcuŃi.

MulŃi se-ntreabă: ce-i cu asta?!

PuneŃi sufletul în joc!
Cei reali, ar spune basta!!!
Dar nu vor paie pe foc.

Şi-uite-aşa, cum timpul trece,

Se dezvoltă, chiar, un drept -
Cu ei timpul poŃi petrece,
MorŃii nu-i spui: te aştept!

Hai să-i sun! Ce se petrece?!

’Ba! Venim la făr’ un sfert’...

15 iunie ’03
Bucureşti
 165

Privind înapoi peste umăr...

Cris

Poate...

Privind deseori peste umăr

Îmi spun eu că: poate se poate
Să uit ce, de fapt, nu se poate,
Să-ncerc în sfârşit, să nu sufăr.

Ascuns-am de mine privirea

Ce spune mai mult decât pare -
În ea, tot ce-am şters, reapare -
Ce-a fost, şi ce este: iubirea.

Eu poz-am lăsat-o acasă -

A rupe, ştiam, nu se poate -
Un umăr, doi ochi, ce spun toate,
Chiar dacă sunt ani ce se lasă.

Acolo, cuiva, ştiu că-i pasă,

Căci ştie, că-n fapt, nu se poate...

15 iunie ’03
Bucureşti
 166

Sunt triste duminici la noi...

Sunt triste duminici la noi

Şi sâmbete făr’ aşteptare -
Sfârşitul se-anunŃă, e-n toi,
Iar drumul, îngustă cărare.

Sunt alŃii mai singuri: nu-s doi!

În linişte-nfruntă cuvântul -
Gândind la cea viaŃă, de-apoi,
Din timp îşi aleg ei mormântul.

Ei ştiu că în ultimul drum,

Tot singuri vor fi, pe cărare -
Un preot?! pretenŃie mare!
Când omul e singur, e fum.

O groapă comună, cel mult,

La capăt, pe-a vieŃii cărare...

13 iulie ’03
Bucureşti
 167

Inventica presupune şi iuŃeală...

Nu aş putea...

Eu n-aş putea invidia

Pe cei ce fac ce n-am făcut -
Nu poŃi realiza ceva
Ce nici prin gând nu Ńi-a trecut.

Şi hoŃii au drept la respect -

Sunt curajoşi şi inventivi -
E imoral acest aspect
Dar, într-un fel, sunt creativi.

Nu rareori eu am găsit
În tehnică, soluŃii noi,
Dar mult prea des am şi greşit
Căci am plecat la drum, greoi.
 168

Fără idei nu poŃi crea -

Cel mult reinventezi ceva!
Când n-ai idei, poŃi plagia,
PoŃi trăncăni, d-ai altceva.

Iar când idei te copleşesc,

Grăbeşte-te cu primul pas!
În ritm vioi, şansele cresc,
Bătând pe loc, intri-n impas...

15 iulie ’03
Bucureşti
 169

Sunt fapte...

Sunt fapte ce se uită,

Sunt fapte ce se iartă,
Dar uit că se şi uită
Când am o hartă-n faŃă.

E Harta łării mele -

Ciuntită, sfârtecată -
Ca luna printre stele
De vârcolaci mâncată.

La Prut, o altă łară?!

Cu fraŃi împodobită
Ce-o duc într-o ocară,
Ea pare ofilită.

Şi cum să fie altfel

Când łara-i parcelată?!

O parte-i în ’Moldova’,
Vreo trei în Ucraina -
Cu Dunărea-amputată,
łara e o ruină.
 170

O insulă furată,
Mai jos Cadrilaterul...
Istoria-i uitată,
Uitat e adevărul.

Făptaşii? îi ştim bine!

Ei au furat din Hartă!!!
Pe ’oamenii de bine’,
Românul nu îi iartă!

Că nu e creştineşte?!
Iertarea-i din Scriptură?!
Dar oare-i omeneşte
Să furi din bătătură?!

Ce falnică e Harta
Ce zace-n bibliotecă!
O crimă nu se iartă!
Nu suntem ipotecă!...

23 iulie ’03
Bucureşti
 171

Se-ntâmplă...

Se-ntâmplă să uit că-s creştin, şi mă doare -

Iertarea-i poruncă, o lege, un cod -
Dar cum poŃi ierta când durerea-i prea mare,
Când ura ce naşte e-al chinului rod?!

Iar chinul nu iartă şi ura tot creşte

Căci łara-i ciuntită de Marele HoŃ -
Şi răul nu seacă, ci încă sporeşte
Când însuşi ’rromânul’ se crede cu moŃ.

’Rromân’ eu am spus-o, aşa, într-o doară,

Căci e din etnia ce n-are dezvăŃ -
Se pleacă, cerşeşte, şi nu-i prima oară
Când râde, semnează, şi stă ca un băŃ.

Că sunt ’alte vremuri’, susŃine păgânul -

Istoria veche e doar romantism -
Tezaur, hotare, ce-a fost ieri românul,
Găsesc rădăcina-n ce-a fost comunism(!?).
 172

Azi lumea-i schimbată, mai mult, democrată -

În noua ’Uniune’ vom fi la un loc -
Şi-atuncea, naŃiunea-i deja perimată,
La ce să mai punem, azi, paie pe foc?!

S-or şterge hotare, vom fi ca acasă,

Oriunde în lume-ntr-un stat federal -
Din muncă cinstită vom pune pe masă,
Şi multe-avantaje, pe fond general.

IsteŃ e ’rromânul’, zâmbeşte şi face

Cam ce a-nvăŃat lângă vechiul Kremlin -
El minte şi fură, ’luptând pentru pace’,
Şi vorba-i e dulce precum un pelin.

Şi-atunci, mă întreb eu, de ce simt durerea,

De ce mă frământ eu că nu pot să iert?!
În lumea creştină e lege iertarea,
Şi, totuşi, nu pot, şi cu mine mă cert.

Dar vine răspunsul, din mine, din ură -

Nu eşti doar tu singur, e-o łară în joc -
Ce are iertarea cu cel care-O fură?!
Cum poate să Ńină, un hoŃ, łara-n loc?!...

27 iulie ’03
Bucureşti
 173

Dar dacă...

Dar dacă tot ce e în jur

Nu-i decât simplă-nchipuire?!
N-ar trebui să-mi dau de ştire,
Căciula singur să nu-mi fur?...

Să nu mai cred în ce-ntâlnesc?!...

Şi-atuncea, ce sunt munŃii, marea?
Ce-i chipul tău şi sărutarea?
Ce-i Ńărmul după care-atât tânjesc?!

Iluzii, ştiu şi eu că sunt...

Dar văzul? SimŃurile toate?!
Să mă înşele?! nu se poate!
Pentr-un naiv sunt prea cărunt.

Şi las ’dar dacă’ la o parte

Şi cred în tot ce văd şi simt...

31 iulie ’03
Bucureşti
 174

Trec...

Trec zile, şi luni, şi anii în zbor -

Viteza sunetului e o nimică -
Lumina ochilor se pierde-n dor,
Un dor nespus de ieri, se amplifică.

Încerci zadarnic să Ńii timpu-n loc -

Un vânt turbat, vârtej nebun, te smulge -
Trecutul piere, parcă prins de foc,
Şi-n faŃă? Hău!...nimic nu se distinge.

Şi gândul, ce putea învinge tot,

Se stinge ca-ntr-o luptă inegală -
Şi resemnat tu strigi un ’nu mai pot!’
Iar viaŃa-Ńi pare-o trecere banală.

Ce-a fost îşi pierde farmecul de ieri

Chiar dacă ai trăit o pastorală...

3 august ’03
Bucureşti
 175

Pentru Paula...

Sânta Maria,...

Sânta Maria, Cea Mare!

Femeii din tine mă-nchin -
Astăzi, icoana-łi, se pare,
Ascunde în chipu-łi un spin.

E spinul durerii de mamă

Ce plâns-a-l Ei Fiu răstignit -
Şi azi poŃi citi-n femei teamă
Când pruncii lor pleacă subit.

Căci cine-nŃelege plecarea

Când anii abia-u înflorit?!
Şi cum să găseşti alinarea-n,
Că Domnul aşa a dorit?!...

15 august ’03
Bucureşti
 176

Aşteptarea

Chiar de nu primesc veşti bune

De la fraŃii mei din Est,
Eu aştept ceva anume:
Să răsune un protest.

Să se-adune tot rămânul,

Cel de dincolo de Prut -
Pe ăst mal să sune tunul
Vocilor ce-au tot tăcut.

Ce hotar?! Prutu-i o apă

Ce-a lins rănile la fraŃi -
Din el dragostea se-adapă
Din CernăuŃi pân’ la GalaŃi.

Eu aştept, aştept veşti bune,

De la fraŃii mei dim Est!...

20 august ’03
Bucureşti
 177

Lui GhiŃă Dalea, la 50 de ani

De la absolvire!...

Am fost mulŃi...

Am fost mulŃi - o sută-şi-unu -

AbsolvenŃi de la Chimie -
Timişoara ne-a fost glie
Şi-am crescut, unu şi unu!

Am pornit în patru vânturi -

Chiar şi-n lumi îndepărtate -
Crezuri, nu ne-au fost furate,
Deşi, s-au topit din rânduri.

Am fost mulŃi, dar nu pe-o formă -

Eram, care mai de care!
Am fost fraŃi la supărare,
Grei de cap, la filodormă.
 178

Azi, trăim din amintire,

Savurând la bătrâneŃe
Mici trăsnăi din tinereŃe,
Ce n-aduc vreo amăgire.

Doamne, câtă bucurie

E-n aducerile-aminte!
Cum de pot rămâne-n minte,
Anii de euforie?!...

28 august ’03
Bucureşti
 179

Cinci decenii...

Cinci decenii, zi de zi,

Ne-au Ńinut aproape -
Cum a fost, chiar de nu e,
Lacrimi simt sub pleoape.

Aveam ochi doar pentru noi -

Rar cătam la lună -
Se şoptea:-s cu capu-n nori,
N-aud nici când tună.

Şi umblam...cât am umblat!
Ne Ńineam de mână -
Din ce-a fost, ce-a mai rămas?!
Drumul spre Ńărână...

Când am dat ieri de colegi,

Am simŃit lumină!...

30 septembrie ’03
Bucureşti
 180

Iubirilor ce vin, iubirilor ce pleacă...

Te-ai dus...

Te-ai dus precum se-ntoarce-un val

În apa mării infinită -
Ai apărut ca o ispită,
Dar m-ai lăsat singur pe mal.

De ce-ai venit? De ce te-ai dus?!

Cred că o ştie numai marea -
Ea, ce sărută zilnic zarea
Şi scaldă Ńărmul cu-n apus.

Dar tace dacă e s-o-ntreb

Şi-atunci o las să Ńină taina -
Eu schimb iubirea precum haina,
Cum bine-o spune un proverb.

La ce să-ntrebi?! ce-i dus, e dus!

Răspunsu-l ştie numai marea...

6 octombrie ‚’03
Bucureşti’
 181

Şi dacă...

Şi dacă frunza ruginie

Mă face trist, cum s-a-ntâmplat,
Voi da un iz de bucurie
Culorii ce m-a fermecat.

De ce să-ntunece splendoarea
Al toamnei strigăt vestitor?!
Eu voi reŃine doar culoarea,
Nu al ei semn prevestitor.

O ştiu prea bine, se şi moare,

Dar nu stă moartea-n anotimp -
Nu prevestirea-i cea ce doare,
Ci gândul că n-o mai fi timp:
C-oi pierde-a toamnelor splendoare
Fiind cu timpu-n contratimp...

11 octombrie ’03
Bucureşti
 182

LăsaŃi-mă să fiu ceea ce sunt!...

Firea...

În zadar mă stăpânesc
Încercând ’înŃelepciunea’ -
Firea-mi spune că greşesc,
Căci cultiv deşertăciunea.

De nu-ncerc să mă descarc
Simt cum mă apasă firea -
Încordat precum un arc,
Aflu-n mine prăbuşirea.

Cât poŃi sta precum nu eşti?!

Pân’ la prima provocare -
Sfaturi dau oameni oneşti,
Neştiind cât de mult doare.

De nu slobozesc ce simt,
În adâncu-mi ceva moare...

3 noiembrie ’03
Bucureşti
 183

Să fie...?!

Să fie-o simplă inconstanŃă?

Mereu doresc eu altceva -
Ba caut liniştea deplină,
Ba vreau tumult în viaŃa mea.

Când regăsesc singurătatea,

M-apucă gânduri ce se vor
Pe loc a fi şi consumate,
Chiar dacă unele mă dor.

Şi las ce-i linişte în mine,

Şi-aştern ce se ascunde-n verb -
Că-i realitate sau ficŃiune,
Fac un amestec şi mă-ntreb:
Să fie-o simplă inconstanŃă
Sau, zace-n mine altceva?!...

13 decembrie ’03
Bucureşti
 184

Pe marginea aceleiaşi fotografii...

Privind înapoi...

Privind înapoi peste umăr

Tu paşii fugari nu-i opreşti -
În faŃă, un semn de-ntrebare,
Te-atrage, chiar de n-o doreşti.

Dar clipa surprinsă rămâne

În poză, chiar de-o ocoleşti -
De câte ori cade sub mână,
De tot ce a fost Ńi-aminteşti.

O pui neglijent la o parte,

Dar cade, când nu te aştepŃi -
Te-apleci, o ridici, şi oftatul,
Oricât e de surd, nu-l opreşti.

E-o probă ce-ntoarce procesul

Şi-accepŃi ce, în fapt, nu doreşti...

9 mai ’05
Bucureşti
 185

CUPRINS

1.- Mi-am propus... ....................................1

2.- Simt un iz... ..........................................2
3.- Zăpada s-a topit... .................................3
4.- A nins... ................................................4
5.- Fac rău... ...............................................5
6.- Vine anul 2000... ..................................6
7.- Am ajuns... ...........................................7
8.- Azi noapte... .........................................8
9.- Impas ....................................................9
10.- De ce tac?!... .......................................10
11.- Ce-i visul?... ........................................11
12.- Câtă durere!... ......................................12
13.- Lucruri inutile... ...................................13
14.- Şacalii ..................................................14
15.- Vreau... ................................................15
16.- Dorul ...................................................16
17.- N-am mai scris... .................................17
18.- La înmormântare... ..............................18
19.- Vara asta... ...........................................20
20.- Toamna... .............................................21
21.- Azi... ....................................................22
22.- Basarabie iubită,... ...............................23
23.- Când te văd... .......................................24
24.- Ce-Ńi veni?!... .......................................25
25.- Nu ştiu cum... ......................................26
 186

26.- Un nou... ..............................................27

27.- 15 ianuarie 2001 ..................................28
28.- Era prin... .............................................29
29.- De ce?!... .............................................32
30.- Nu va fi uşor... .....................................35
31.- De când?!... .........................................36
32.- Un coş lângă flori... .............................38
33.- Lehamitea... .........................................40
34.- De unde?!... .........................................41
35.- Să!... ....................................................42
36.- Trec anii... ...........................................43
37.- Voi... ....................................................45
38.- Sunt copii... .........................................46
39.- De treci... .............................................47
40.- Să simt?!... ...........................................49
41.- Ca pe-atunci... .....................................50
42.- Nu e minte... ........................................51
43.- Nu e păcat... .........................................52
44.- De ce e lumea strâmbă?!... ..................53
45.- Sunt zile... ............................................55
46.- Să nu te sperii... ...................................56
47.- Gândul morŃii... ...................................57
48.- Cei ce-au plecat... ................................58
49.- În lume... .............................................59
50.- Să nu te superi... ..................................60
51.- Dor de tine... ........................................61
52.- De-ar fi... .............................................62
53.- Cu împrumut... ....................................63
 187

54.- E-ajun... ...............................................64

55.- În amintiri... .........................................65
56.- ’Republica Moldova...’ .......................66
57.- Crăciunul fără voi... ............................67
58.- Decembrie... ........................................68
59.- Nu-i cale... ...........................................71
60.- Adun... .................................................72
61.- Cling, cling, cling... .............................73
62.- Am mai pus... ......................................75
63.- Zile grele... ..........................................76
64.- Ascunsele iubiri... ................................77
65.- Vremuri grele... ...................................78
66.- De când... .............................................82
67.- La ce?!... ..............................................83
68.- Scoatem... ............................................84
69.- Acum... ................................................85
70.- Nu ştiu... ..............................................86
71.- Eu cred... .............................................87
72.- Eu ştiu... ..............................................88
73.- Atunci, şi eu... .....................................89
74.- E sărbătoare... ......................................90
75.- Rădăcina ..............................................91
76.- Sacoşa... ...............................................92
77.- Mi-am propus... ...................................93
78.- łara mea... ...........................................94
79.- Ce n-aş da!... ........................................95
80.- Un ocean... ...........................................96
81.- M-am oprit... .......................................97
 188

82.- Ismail ...................................................98

83.- Zile trec... ............................................99
84.- Nu-mi plânge... ..................................100
85.- Dihotomie antonimică... ....................101
86.- Vine toamna... ...................................102
87.- Vine ’vremea’... ................................103
88.- Nu întoarce capul!... .........................104
89.- Tot mai greu... ...................................106
90.- Vreau... ..............................................108
91.- Tu, revii... ..........................................109
92.- Printre cei... .......................................110
93.- Despre toamnă... ................................111
94.- Când se scutură... ..............................112
95.- Se strânge... .......................................113
96.- Vino!... ..............................................114
97.- Vizita .................................................115
98.- Mi-e dor... ..........................................117
99.- Trei portrete... ....................................118
100.- Sinuciderea... .....................................120
101.- Niciodată... ........................................121
102.- Când simt... .......................................122
103.- Dorm... ..............................................123
104.- CâŃi?!... ..............................................125
105.- La cumpăna... ....................................126
106.- Un nou an... .......................................127
107.- Căutarea... .........................................128
108.- Şi neaua... ..........................................129
109.- RevoluŃionarii... ................................131
 189

110.- M-am trezit... .....................................133

111.- Basarabie, iubită! ..............................134
112.- Şi singuri,... .......................................135
113.- ’Nimic’... ...........................................137
114.- Peste timpuri... ..................................139
115.- E-n firea omului?!... ..........................141
116.- De-o fi... ............................................142
117.- Prin casă... .........................................143
118.- Nu forma... ........................................144
119.- Mărturisire ........................................145
120.- În jungla... .........................................146
121.- Ce va mai fi?!... .................................147
122.- Prin lume... ........................................149
123.- Dac-ai să vii... ...................................150
124.- Războiul a-nceput... ..........................151
125.- Naivitate... .........................................153
126.- Creştinii... ..........................................154
127.- La ce bun?!... .....................................156
128.- Răceala primăverii... .........................157
129.- Chit că-i... ..........................................158
130.- Mi-e dor... .........................................159
131.- În mai... .............................................160
132.- Despre ce?!... .....................................161
133.- Marea farsă ........................................162
134.- Dacă... ...............................................164
135.- Poate... ...............................................165
136.- Sunt triste duminici la noi... ..............166
137.- Nu aş putea... .....................................167
 190

138.- Sunt fapte... .......................................169

139.- Se-ntâmplă... .....................................171
140.- Dar dacă... .........................................173
141.- Trec... ................................................174
142.- Sânta Maria,... ...................................175
143.- Aşteptarea .........................................176
144.- Am fost mulŃi... .................................177
145.- Cinci decenii... ..................................179
146.- Te-ai dus... .........................................180
147.- Şi dacă... ............................................181
148.- Firea... ...............................................182
149.- Să fie...?! ...........................................183
150.- Privind înapoi... .................................184
191