Alexandru Lapusneanul Nuvela Alexandru Lapusneanul este prima nuvela romantica de inspiratie istorica din literatura romana.

Publicata in perioada pasoptista, in primul numar al Daciei literare (1840), nuvela ilustreaza una dintre sursele literaturii romantice, istoria nationala (Evul Mediu). Ulterior nuvela Alexandru Lapusneanul a fost inclusa in ciclul Fragmente istorice, din volumul Pacatele tineretilor (1857). Este o nuvela deoarece este o specie epica in proza, cu o constructie riguroasa, avand un fir narativ central. Se observa tendinta de obiectivare a perspectivei narative. Personajele sunt relativ putine, caracterizate sumar si graviteaza in jurul personajului principal. Este o nuvela romantica datorita mai multor trasaturi: specie; inspiratia din istoria nationala (Evul Mediu); tema; conflict; naratiune liniara; personaje in antiteza; culoare epocii in descrieri cu valoare documentara, nu cu valoare epica; gesturi si replici spectaculoase. Nuvela istorica este o specia litarara cultivata de romantici, care evoca trecutul istoric prin tema, personajele si culoarea epocii ( mentalitati, comportamente, relatii sociale, obiceiuri, vestimentatie, limbaj). Nuvela are ca tema lupta pentru putere in epoca medievala. Naratorul este omniscient, omniprezent, spbru, detasat, predominant obiectiv, dar intervine direct prin cateva epitete de caracterizare ( tiran, curtezan , misesul boier). Naratiunea la persoana a III-a cu focalizare zero, viziunea dindarat. Naratiunea se desfasoara linear, cronologic prin inlantuirea secventelor narative. Incipitul si finalul se remarca prin sobrietatea autorului. Echilibrul compozitional este realizat prin organizarea textului narativ in 4 capitole, care fixeaza momentele subiectului. Capitolele porta cate un motto cu rol rezumativ: Capitolul I Daca voi nu ma vreti, eu va vreu... Capitolul al II-lea Ai sa dai sama, Doamna! Capitolul al III-lea Capul lui Motoc vrem... Capitolul al IV-lea De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu... Capitolul I cuprinde expozitiunea ( intoarcerea lui Alexandru Lapusnanul pe tron, in fruntea unei armate turcesti) si intriga ( hotararea domnitorului de a-si relua tronul si dorinta de razbunare impotriva boierilor tradatori.

Capitolul al II-lea cuprinde desfasurarea actiuni si cuprinde o serie de evenimente declansate de revenirea pe tron a lui Alexandru Lapusneanul: incendierea cetatilor, desfiintarea armatei pamantene, confiscarea averilor poieresti, etc. Capitolul al III-lea contine mai multe scene romantice, prin caracterul memorabil sau exceptional: partciparea si discursul domnitorului la slujba religioasa de la mitropolie, ospatul de la palat si uciderea celor 47 de boieri, omorarea lui Motoc de multimea revoltata. Capitolul cuprinde punctul culminant. Capitolul al IV-lea , este infatisat deznodamantul, moartea tiranului prin otravire. Conflictul nuvelei este complex si pune in lumina personalitatea puternica a personajului principal. Principalul conflic, exterior, este de ordin politic: lupta pentru putere intre domnitor si boieri. Conflictul secundar, intre domnitor si motoc, particularizeaza dorinta de razbunare a domnitorului. In proza romantica, conflictele exterioare plaseaza personajele intro relatie de antiteza ( contrastul dintre alexandru Lapusneanul si doamna Ruxanda ). Timpul si spatiul actiunii sunt precizate si confera credibilitate naratiunii. Personajele sunt realizate potrivit esteticii romantice: personaje exceptionale, antiteza ca procedeu de constructie. Limbajul contine expresii populare (ramasa cu gura cascata), regionalisme fonetice (clipala, gasand) si neologisme (eho, schinteie electrica ) Naratiunea si descrierea sunt reduse, naratorul obiectiv, limitandu-si interventiile. Caracterul dramatic este dat de rolul capitolelor in amsamblul textului, de utilizarea predominanta a dialogului. Descrierile ( vesimentatia, obiceiurile) au valoare documentara, nu valoare epica. Stilul narativ se remarca prin sobritate, echilibru intre termeni arhaici si neologici. Stilul indirect alterneaza cu stilul direct, realizat prin dialog si interventie izolata. Limbajul personajelor este unul dintre principalele mijloace de caracterizare si concentraza atitudini, reda trasaturi in mod indirect, prin replicile memorabile. Fiind o nuvela istoria in contextul literaturii pasoptiste, Alexandru lapusneanul este si o nuvela de factura romantica prin respectarea principiului romantic, dar si prin specie, tema personaje exceptionale in situatii exceptionale, personajul principal este alcatuit din contraste, antiteza, culoarea epocii, spectaculosul gesturilor, al replicilor si al scenlor.