O scrisoare poerduta Prezentata pe scena in 1884, comedia O scrisoare pierduta de I.L.Caragiale este a treia din cele 4 scrise de autor.

Opera literara O scrisoare pierduta de I.L.Caragiale este o comedie de moravuri, in care sunt satirizate aspecte ale societatii contemporane, fiind inspirata dina farsa electorala din anul 1883 Comedia este o specie a genului dramatic, care starneste rasul prin surprinderea unor moravuri, a unor situatii neasteptate, cu un final fericit. Personajele comediei sunt inferioare. Sunt prezente formele comicului: umorul, ironia si diferitele tipuri de comic ( de situatie de limbaj de caracter si de nume) Incadrandu-se in categoria comediilor de moravuri, prin satirizarea unor defecte omenesti, piesa prezinta aspecte din viata politica si de familie a unor reprezentanti corupti ai politicianismului romanesc. Ca specie a genului dramatic, comedia este destinata reprezentarii scenice, dovada fiind lista cu persoanele de la inceputul piesei si didascaliile. Titlul pune in evidenta contrastul comic dintre aparenta si esenta. pretinsa lupta pentru putere se realizeaza in culiste avand ca instrument de santaj o scrisoare pierduta. Actiunea comediei este plasata in capitala unui judet de munte in perioada campaniei electorale, intr;un interval de 3 zile. Intriga piesei porneste de la pierderea unei scrisori intime intre doi reprezentanti locai ai partidului aflat la putere si gasirea ai de catre adversarul politic, care o foloseste ca arma de santaj. Conflictul dramatic principal consta in confruntarea pentru puterea politioca a doua forte opuse ( partidul la putere Tipatescu, Zaharia Trahanece si Zoe si gruparea formata de Catavencu). Conflictul secundar este reprezentat de grupil Farfuridi-Branzovenescu, care se teme de tradarea prefectului. Tensiunea dramatica este sustinuta gradat prin lantul de evenimente care conduc spre rezolvarea conflictului. Este utilizata tehnica amplificarii treptate a conflictului. Scena initiala din actul I( expozitiunea) prezinta personajele Tipatescu si Pristanda, care citesc ziarul. Venirea lui Trahanache cu vestea detinerii unei scrisori de amor declanseaza conflictul principal si constituie intriga comediei. Actul II prezinta declansarea conflictului secundar, reprezentat de grupul Farfuridi-Branzovenescu care se teme de tradarea prefectului. In actul al III-lea ( punctul culminant), actiunea se muta in sala mare a primariei unde au lor discursurile candidatilor Farfuridi si Ctavencu. Actul IV ( deznodamantul )aduce rezolvarea conflictului initial, pentru ca scrisoarea ajunge la Zoe.

Actiunea piesei este constituita printro serie de intamplari care nu misca nimic in mod esential si ce deruleaza in jurul pierderii scrisorii. Personajele actioneaza stereotip, simplist, ca niste marionete. ( personaje plate ) Personajele au trasaturi care inlesnesc incadrarea lor tipologica. Clase de personaje identificate in O scrisoare pierduta: (9) tipul incornuratului ( Trahanache), tipul primului amorez ( Tipatescu), tipul cochetei ( Zoe) , tipul politic ( Catavencu, Trahanache ) Scriitorul depaseste cadrul comediei clasice, individualizand personajele prin limbaj, nume. Personajele din aceleasi categorii se disting dupa comportament, fiind orientate catre comicul de caractere. Tipatescu si Trahanache cauta o arma contrasantaj impotriva lui Catavencu, Tipatescu ordina arestarea fara mandat a lui catavencu si il ameninta ca il ucide cu bastonul ( comic de situatie). Un alt mijloc de caracterizare undirecta este onomastica. Numele persinajelor sugereaza trasatura lor diminanta. Zaharia ( ramolitul), Trahanache ( usor de modelat de enteres), Nae ( pacalitorul pacalit), Dandanache ( semn al vechilor politicieni liberali), Farfuridi, Branzovenescu ( aluzia culinara sugereaza inferioritate, prostie), Cetateanul turmentat ( cetatean de randturmentati de conducatorii politici), Tipatescu (personaj mai serios,si barbatul slab in fata femeii), Zoe (o dama mare in politica de provincie) Indicatiile scenice contureaza indirect personajele,( gesturile si mimica). In lista cu persoanele de la inceputul piesei se precizeaza si statutul social, ocupatia personajelor ( Tipatescu-prefectul judetului, Dandanache vechi luptator de la 48, Trahanache prezidentul tuturor, Farfuridi,Branzovenescu avocat, Cataventu avocat, director de gazeta, Ionescu colaborator de gazeta, Pristanda politistul orasului, Zoe sotia celui de sus,). Limbajul este principala modalitate de individualizare a personajelor. Erorile de exprimare, ticurile verbale denota incultura/statutul de parvenit. Vorbireaeste criteriul dupa care se constituie duua categorii de personaje: parvenitii si personajele c u carte. Prin comicul de limbaj se realizeaza caracterizarea indirecta. Trahanache stalceste sotietate, printip, dipotat, docoment, endependenta, cacofonia va sa zica ca nu le are, ticul verbal aveti putintica rabdare. Limbajul politicienilor tradeaza in cazul lui Catavencu incultura, iar in cazul lui farfuridi, prostia.Pretinsa eruditie a lui Cataventu este tradate de formularea principiilor sale: Scopul scuza mijloacele, a zis nemuritorul Gembetta! ( de fapt Machiavelli ). Este un personaj care se evidentiaza prin vorbinre Cata-vencu.Confuzia lui Farfuridi este exprimata prin nonsens ( iubesc tradarea, dar urasc tradatorii). Pristanda, functionar sevris ( tic verbal curat. curat murdar. Vorbirea lui Dandanache este sasaita si incoerenta ( noicusorule, puicusorule, hodoronc hodoronc), tic verbal eu care cu familia mea, de la patuzopt. Cetateanul turmentat trezeste simpatia prin faptul ca se supune manipularii. Ticul verbal eu pentru cine vitez?

Principalul mod de expunere este dialogul, prin care personajele isi dezvaluie intentiile, sentimentele si opiniile.Prin dialog se prezinta evolutia actiunii. In dialogul dramatic, stilul este marcat prin oralitate ( gesturi, mimica) Cum structura fundamentala a textului este dialogica prezenta dialogului dramatic este mair estransa. Sursele comicului sunt diverse si servesc intentia de a satiriza defectele omenesti. Comicul de moravuri vizeaza viata de familie si viata politica. Comicul de intentie, atitudinea scriitorului fata de personaje se identifica prin limbajul lor. Personajele mai modeste in pretentii sunt ironizate.] Comicul de situatie sustine tensiunea dramatica prin intamplarile neprevazute ( scrisoarea este pierduta si gasita succesiv ), rasturnarea de statut/evolutia inversa a lui Catavencu Comicul de caracter reliefeaza defectele general-umane, pe care Caragiale le sanctioneaza prin ras. Comicul numelor proprii este o forma prin care autorul sugereaza dominanta de caracter. Prin comicul de limbaj se realizeaza caracterizarea indirecta si se evidentiaza incultura personajelor. Prin aceste mijloace, piesa prooaca rasul, dar, in acelasi timp atrage atentia asupra comediei umane.