Sunteți pe pagina 1din 1

Plumb Poezia Plumb deschide volumul cu acelasi titlu, aparut in 1916.

Textul poetic se inscrie in lirica simbolista prin folosirea simbolurilor, tehnica repetitiilor, cromatica si dramatismul trairii eului liric. Titlul poeziei este simpolul plumb, care sugereaza apasarea, greutatea, universul monoton. Tema poeziei constituie conditia poetului intro societate artificiala, conturata cu cateva pete de culoare. Textul este structurat in doua catrene construite pe baza cuvantului plumb Lirismul subiectiv este redat prin marcile subiectivitatii: persoana I a verbelor ( stam, am inceput ) Strofa I cuprinde elemente ale cadrului spatial inchis, in care eul poetic se simte constrans. Elementele decorului sunt sicriele de plumb, vestmand funerar, flori de plumb, coroane de plumb. Cadrul temporal nu este precizat, dar atmosfera macabra poarta sugestia nocturnului. Strofa a doua debuteaza sub semnul tragicului ( moartea afectivitarii: Dormea intors amorul meu de plumb). Elementele naturii sunt frigul si vantul. In ceea ce priveste prozodia, plumb are o constructie riguroasa, rima este incrucisata, masura de 10 silabe. La nivel morfologic se remarca prezenta verbelor, majoritatea statice. La nivel sintactic, textul este structurat pe o serie de propozitii principale. La nivel lexical, se remarca prezenta cuvintelor din campul semantic al mortii ( sicriu, cavoi, coroana, funerar, mort). La nivel stilistic, se remarca prezenta simbolului central plumb, asociat metaforelor : flori de plimb, coroanele de plumb, aripile de plumb. Prin atmosfera, muzicalitate, folosirea simbolului, zugravirea starilor sufletesti, poezia Plumb se incadreaza in estetica poetica.