Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bacovia
Poezia „Plumb” deschide volumul cu același titlu , apărut în anul 1916. Textul
se încadrează în simbolism prin: folosirea simbolurilor, cromatica, tehnica
repetițiilor și dramatismul trăirilor eului liric. Dramatismul este sugerat prin
corespondența ce se stabilește între materie (planul exterior) și sentimente
(trăirile interioare ale eului liric).
Tema poeziei o constituie condiția poetului într-o societate ostilă, astfel el apare
în ipostaza însinguratului și trăiește sentimente de disperare.
Textul este structurat în două catrene care constituie imaginarul poetic, având la
bază cuvîntul „plumb”. Cele două strofe corespund celor două planuri: realitatea
exterioară, simbolizată de cavou și realitatea interioară, trăirile eului liric și
pierderea sentimentului de iubire.
Lirismul subiectiv este redat prin mărcile lexicogramaticale ale eului liric:
verbele la persoana I: „stam” „am început” „să strig” și forma pronominală la
persoana I: „meu” (amorul meu).
Strofa întâi surprinde elementele unui cadru spațial închis în care eul poetic se
simte claustrat (captiv): un cavou care simbolizează mediul înconjurător
apăsător. Elementele decorului funerar sunt sicriele de plumb, funerar veșmânt,
flori de plumb și coroane de plumb, acestea accentuând artificialitatea planului
exterior. Frumusețea florilor este anulată prin mineralizarea lor. Repetarea
structurii „de plumb” are sugestii multiple: cromatică, apăsare, lipsa posibilității
de salvare. Lumea este marcată de împietrire, vântul fiind singurul element care
sugerează mișcarea, însă produce efectele reci ale morții: „Și scârțâiau
coroanele de plumb”.
Verbele remarcate în text sunt in cea mai mare parte la timpul imperfect. Prin
folosirea acestui timp se permanentizează starea de angoasă: „dormeau”,
„stam”, „era”, „atârna”.