Sunteți pe pagina 1din 74

CUPRINS:

Crizele de isterie ale copilului..pag. 2 Cum abordam manifestarile de tip negativist ..pag. 5 Disciplina copilului, un subiect controversat... ..pag. 8 Sa intelegem depresiile copilariei..pag. 10 Ce trebuie sa stie mamele despre baieti? ..pag. 12 Frica - o stare normala a copilariei..pag. 15 Agresivitatea copilului ..pag. 17 De ce nu face copilul meu cum ii spun?.............pag 19 A negocia cu copiii..pag. 22 10 metode de a creste un copil rasfatat - si cum va puteti schimba abordarea asupra disciplinei copilului..pag. 25 Despre copilul timid..pag. 29 Timiditatea: cum sa ii ajutam? ..pag. 32 Cand copilul nu are ncredere n el... ..pag. 35 Auto-indentificarea: Cine sunt eu? ..pag. 38 5 calitati pe care sa i le cultivi copilului tau..pag. 40 Cum putem contribui la dezvoltarea inteligentei copilului..pag. 42

Modurile

de

inteligenta

ale

copiilor

si

modul

lor

specific

de

invatare..pag. 44 Cum putem imbunatati puterea creierului la copilul nostru? ..pag. 50 Copilul doarme in patutul lui... ..pag. 51

Crizele de isterie ale copilului O criza de isterie a copilului este echivalentul emotional al unei furtuni de vara brusca si uneori violent. Cum poate incepe o criza de isterie? Poate ca intr-un anumit moment va bucurati impreuna cu copilul de masa la restaurant, iar in clipa urmatoare protesteaza, scanceste si tipa cat il tin plamanii din cauza ca i s-a indoit paiul din paharul cu suc. Apar scene de groaza, zbieraturi, lacrimi mari de crocodil si multa energie depusa. Pare de neoprit. Mai ales copiii intre 1 si 3 ani sunt predispusi unor astfel de episoade. Crizele de isterie sunt reactii de frustrare Desi v-ar putea ingrijora posibilitatea de a creste un mic tiran, linistiti-va la aceasta varsta, este putin probabil sa faca o criza de isterie numai pentru a fi manipulativ. Mai probabil, are o cadere ca reactie a frustrarii. Claire B. Kopp, profesor de psihologie comportamentala aplicata la California's Claremont Graduate University, atribuie o mare parte a problemei dezvoltarii neuniforme a limbajului. Bebelusii incep sa inteleaga mult mai multe dintre cuvintele pe care le aud, insa aptitudinile lor de a le exprima sunt atat de limitate, spune ea. Cand copilul nu poate exprima ce simte sau ce doreste, ii creste frustrarea. Ce trebuie sa faceti in timpul unei crize de isterie? In primul rand, nu va pierdeti calmul. O criza de isterie nu este un lucru prea placut de vazut. In afara de faptul ca da din picioare, tipa sau se arunca pe jos, copilul poate avea in repertoriu urmatoarele manifestari: sa arunce obiecte, sa loveasca si chiar sa-si tina respiratia pana devine albastru.

Cand copilul este in toiul crizei de isterie, este putin probabil sa asculte argumente rationale, desi va raspunde in mod negativ la tipetele sau amenintarile dumneavoastra. Am descoperit ca, pe masura ce tipam mai tare la Andrei sa se opreasca, devenea si mai nestapanit, spune mama unui copil de 2 ani. In schimb, a descoperit ca ceea ce functioneaza este sa se aseze si sa stea cu el pana ii trece furia. Nu il lasati singur in timpul unei crize de isterie Este o buna idee sa stati cu copilul in timpul crizei sale de isterie. Oricand de tentant vi s-ar parea sa iesiti repede din camera, el s-ar putea simti abandonat. Furtuna emotionala prin care trece poate fi inspaimantatoare pentru el, si va aprecia faptul ca va aflati in preajma lui. Unii experti recomanda sa ridicati copilul si sa-l tineti in brate daca se poate (adica daca nu se zbate prea tare), spunand ca va considera reconfortanta imbratisarea dumneavoastra. Insa altii spun ca este mai bine sa ignorati criza pana cand se calmeaza copilul, in loc de a-i rasplati comportarea negativa. Prin incercari repetate, veti afla care abordare este cea potrivita pentru copilul dumneavoastra. Nu cedati si nu negociati in timpul unei crize de isterie Amintiti-va ca dumneavoastra sunteti adultul. Indiferent cat de mult continua criza, nu cedati unor cereri absurde, nici nu negociati cu copilul care tipa. Mai ales daca sunteti in public, este foarte tentant sa cedati ca si metoda de a incheia episodul. Incercati sa nu va faceti griji despre ceea ce cred altii orice parinte a trecut prin asta. Cedand nu veti face decat sa invatati copilul ca o criza este o metoda buna de a obtine ce doreste si sa pregatiti terenul pentru viitoare probleme de comportament. In afara de asta, copilul dumneavoastra este deja speriat de faptul ca si-a pierdut controlul. Ultimul lucru pe care are nevoie este sa-l simta este ca si dumneavoastra ati pierdut controlul asupra situatiei.

Daca intrece masura? In cazul in care izbucnirea copilului ajunge in punctul in care loveste oameni sau animale, arunca obiecte sau tipa nonstop, luati-l si duceti-l intr-un loc sigur, cum ar fi camera lui. Explicati-i de ce se afla acolo (pentru ca ai lovito pe matusa Ana) si spuneti-i ca veti ramane cu el pana cand inceteaza sa se mai poarte rau. Daca va aflati intr-un loc public un loc in care se produc cel mai adesea crizele de isterie pregatiti-va sa plecati impreuna cu copilul pana cand se calmeaza. Cand fiica mea avea 2 ani, a facut o criza ingrozitoare la un restaurant pentru ca spaghetele simple pe care le dorise ea aveau patrujel tocat marunt in ele, isi aminteste o mamica. Desi am inteles ce o supara, nu am fost dispusa sa-i permit sa intrerupa masa tuturor. Am iesit cu ea afara pana cand s-a calmat. Discutati dupa ce trece totul Cand furtuna se potoleste, luati copilul aproape si vorbiti despre ceea ce s-a intamplat. Manifestati intelegere fata de frustrarea lui si ajutati-l sa-si exprime sentimentele in cuvinte, spunand ceva de genul, - Ai fost foarte furios pentru ca mancarea nu era asa cum ai fi vrut . Ajutati-l sa inteleaga ca va obtine rezultate mai bune exprimandu-se in cuvinte. Spuneti cu un zambet, Imi pare rau ca nu te-am inteles. Acum, cand nu mai tipi, inteleg ce vrei. Incercati sa anticipati situatiile care ar putea duce la crize de isterie Fiti atenta la situatiile care le pot declansa si faceti-va un plan pentru a le face fata, in functie de situatie. Daca se produc cand ii este foame, luati gustari cu dumneavoastra. Daca are probleme de a trece de la o activitate la alta, anuntati-l cu blandete inainte de schimbare. Avertizandu-l ca urmeaza sa parasiti locul de joaca sau sa va asezati la masa (- Vom manca atunci cand tu si tati terminati de citit povestea reactiona violent. ) ii dati o sansa sa se adapteze in loc de a

Copilul se lupta pentru independenta lui, deci oferiti-i optiuni oricand este posibil. Numanui nu-i place sa i se spuna tot timpul ce trebuie sa faca. Spunand - Ai vrea cartofi sau morcovi? in loc de a spune - Mananca morcovii! ii veti da senzatia de control asupra situatiei. Tineti cont de cate ori spuneti - nu . Daca va dati seama ca ziceti - nu tot timpul, probabil ca puneti un stres inutil asupra amandurora. Incercati sa va - inmuiati un pic si sa va alegeti mai bine bataliile. V-ar distruge intr-adevar programul faptul ca mai stati cinci minute la locul de joaca? Si oare ii pasa cuiva ca micutul are manusi desperecheate? Urmariti semnele stresului excesiv Desi crizele zilnice de isterie sunt o parte perfect normala a varstei, trebuie sa fiti atenta la posibilele probleme. A fost agitatie mare in familie? Ati avut o perioada extrem de aglomerata sau stresanta? Au fost tensiuni intre parintii copilului? Toate acestea pot provoca crize de isterie.

Cand se cere sfatul medicului? Daca dupa 30 de luni copilul face inca zilnic astfel de crize, cereti sfatul medicului. Daca micutul are mai putin de 30 de luni si are trei-patru crize pe zi fara a participa la vreo activitate de rutina, cum ar fi imbracatul sau adunarea jucariilor de jos, iarasi ar trebui sa consultati medicul. Acesta se poate asigura ca micutul nu are probleme fizice sau psihologice serioase si poate sugera metode de a infrunta izbucnirile. De asemenea, cereti sfatul medicului in cazul in care copilul are etape inspaimantatoare in care isi tine respiratia cand este suparat. Exista anumite dovezi ca acest comportament ar fi legat de o deficienta de fier in organism.

Cum abordam manifestarile de tip negativist

Perioada 1-3 ani este palpitanta atat pentru copil cat si pentru parinti. Daca in primul an copilul era relativ linistit daca i se satisfaceau nevoile de baza, dupa 1 an abilitatile fizice si psihice recent achizitionate ii deschid drumul catre noi experiente de explorare a mediului. Copilul priveste cu alti ochi lumea care ii pare foarte atractiva si interesanta si este extrem de nerabdator s-o cunoasca. Indata ce incepe sa mearga (intre 12-15 luni) deplasarea ii permite sa cerceteze toate colturile casei, sa rastoarne obiecte, sa goleasca sertare, sa traga de usi, sa arunce cu diverse obiecte, etc. Este o perioada agitata in special pentru parinti care trebuie sa creasca atentia si supravegherea asupra copilului. Dupa 15 luni copilul este instabil atat in casa cat si pe strada. Mersul la plimbare devine un chin pentru insotitor, pentru ca cei mai multi copii tinutul de mana devine imposibil, alearga in directii diferite (niciodata in directia de mers) tipa pe strada, arata cu degetul ca vrea sa se plimbe cu diverse mijloace de transport (ce daca nu merg in directia in care trebuie..), cand doresc in carut, indata ce sunt urcati vor sa coboare, etc. In cazuri extreme, se trantesc pe jos, tipa indelung cand sunt luati in brate sau cand nu i se ofera ceva ce vor ei. In general raman impasibili la atentionarile adultului, par sa nu auda nimic din ce i se spune, uneori din contra, cu cat ii atragi atentia asupra unui comportament nedorit cu atat persista in a da curs acelui comportament. Mai e cazul sa ne intrebam ce simt parintii in aceste momente? Inca o data capacitatea de a fi parinte este pusa greu la incercare. Se gandesc: Totusi este de acum mai mare, poate sa inteleaga, dar nu vrea. De ce parca numai al meu face asa? Oare nu e prea rasfatat? Cum ar trebui sa ma comport cu el, ca mi-e rusine de alti oameni pe strada cand imi face asa. Nu sunt eu un

parinte bun? Ma simt extenuata, sunt cu nervii la pamant. Oare cand se termina cosmarul asta? Acestea sunt doar cateva ganduri ale parintilor, dar sunt cu siguranta multe alte intrebari fara raspuns care ii chinuie. Intre 18-24 de luni, copilul se calmeaza putin, deplasarea este mai putin nervoasa, asta deoarece in prim plan se situeaza comunicarea verbala, care acum pare sa se dezvolte mai evident. Dar aceasta perioada de gratie nu tine mult, dupa 2 ani explodeaza iar furia copilului mai ales in fata interdictiilor impuse de catre adulti. Este acea perioada numita teribilii 2 ani in care copilul spune NU la tot pasul si orice incercare de rezolvarea conflictelor pare sa nu aiba vreun rezultat.

Ce determina copilul sa se comporte atat de nabadaios? Oare noi, parintii am gresit undeva? Si mai ales ce putem face sa nu se repete aceste episoade in viitor? Pentru a nu risca sa se transforme intr-un copil rasfatat iata cateva dintre sugestiile psihologului precum si idei foarte eficiente care au dat rezultate venite din partea parintilor: Trebuie sa stabilim niste reguli clare de comportament (pentru a evita situatiile periculoase, pentru a nu cadea in ridicol fata de alte persoane, etc) atat in casa cat si pe strada. Adica niste reguli minime de civilizatie si bun simt. Sa-i explicam copilului de ce nu are voie sa se comporte asa intr-o situatie, sa folosim cuvinte pe intelesul lui, sa-l motivam sa aiba un comportament decent. Comportamentul dorit trebuie sa fie urmat de consecinte pozitive. De aceea trebuie neaparat incurajat si apreciat pozitiv de fiecare data cand se comporta in directia dorita (avem tendinta uneori de a vedea doar comportamentul nedorit)

Comportamentul nedorit trebuie sa fie urmat de consecinte negative, stabilite clar si aplicate imediat. Pot fi urmatoarele: excluderea din situatia respectiva (daca nu se joaca frumos in parc si loveste copiii atentionat initial si apoi daca continua poate fi luat si dus in afara parcului) retragerea posibilitatii de a face o activitate preferata (astazi nu te mai uiti la televizor) sau repararea situatiei (il luam de mana si-l indreptam spre locul unde a facut dezordine pentru a strange lucrurile ravasite sau ii spunem sa dea inapoi jucaria luata de la un copil din parc si-l conducem in acea directie). O atitudine ferma si consecventa este cheia acestor crize Sa ne pastram o atitudine ferma dar relaxata, calma, sa folosim umorul. Chiar il putem surprinde pe copil prin reactia noastra. Iata ce povesteste o mama Am fost la supermarket cu fetita mea. In drum spre casa am indraznit s-o iau de mana fara sa ma mai rog la ea de zeci de ori sa nu fuga in strada. Au inceput tipetele si plansete. Atunci eu am inceput sa rad, radeam aproape in hohote ca uite ce urla copilul asta degeaba. Rezultatul? S-a potolit imediat si am ajuns in timp record acasa. Daca dorim sa respecte regulile, copilului trebuie sa-i adresam cerinte nu rugaminti (daca il intrebam: Vrei sa te speli pe dinti, te rog..?) copilul va avea inca o data ocazia de a spune NU. Il informam ca este timpul pentru spalatul dintilor si din vorba-n vorba ajungem in baie si ne spalam pe dinti. Distrageti-i atentia Cand observam ca e pe cale de a da curs unui comportament nedorit (de exemplu vedem ca se indreapta spre televizor pentru a apasa butonul de oprit) ii atragem atentia catre altceva.. De exemplu: Uite cum a venit o pasare pe pervaz, hai s-o salutam Daca reactioneaza agresiv, tipa, se tranteste pe jos in vazul lumii, aceste manifestari de furie nu trebuie sa ne impresioneze. Daca cedam atunci in fata insistentelor copilului va invata ca data viitoare trebuie sa urle mai tare ca sa primeasca ce vrea.

Sa evitam orice forma de agresiune fizica. Asta nu numai ca nu va rezolva problema in ansamblu (poate pe moment cand copilul se supune de frica) dar va agrava starile de frustrare si nervozitate. Prin agresivitatea cu care ne exprimam furia oferim copilului exemplul ca prin forta se impune autoritatea. In viitor va alege si el acest model de a se impune in fata altor copii sau chiar fata de adulti. Sa nu fim exagerati, sa zicem NU la tot pasul. Sa asiguram copilului un mediu in care sa se poata juca fara riscul de a se accidenta. Nevoia lui de explorare a spatiului este normala si nu trebuie sa-i limitam in mod exagerat accesul la spatiul inconjurator. Sa-l informam ca are un program dupa care mananca, se joaca, doarme. Pentru dormit are un loc al lui, unde numai acolo doarme, etc. Daca vrem sa respecte anumite cerinte legate de programul zilnic, trebuie sa fim consecventi in a respecta acest program. Nu trebuie sa fim rigizi si sa supunem copilul la un chin zilnic. Adaptate nevoile si preferintele copilului la alcatuirea unui program zilnic este solutia optima pentru a-i asigura un echilibru fizic si psihic. Sa ii aratam dragostea si atunci cand greseste Sa-i aratam dragostea noastra si atunci cand a gresit. Sa nu-i spunem tu esti rau ci tu ai facut un lucru rau care trebuie indreptat., la fel nu trebuie sa-l amenintam cu lipsirea de dragoste din partea noastra in cazul ca nu se comporta adecvat daca nu mergi la culcare acum mama nu te mai iubeste. Copilul isi va aminti aceste vorbe mult timp. In concluzie, copilul are nevoie de interdictie din partea adultului pentru ca la aceasta varsta este inca incapabil sa aleaga, sa ia o decizie. De multe ori abia se hotaraste ce vrea sa faca. Acum vrea sa se uite la desene animate, peste 10 minute, vrea altceva si tot asa. Nu putem (nici fizic si psihic) sa tinem pasul cu aceste cerinte nejustificate ale copilului. De aceea trebuie sal ajutam sa se decida, sa aleaga o directie buna in comportament pe care sa o respecte in toate cazurile. Facandu-i toate voile il multumim pe moment (cel

10

mult 10-15 minute) dupa care emite alta cerinta. Impunandu-i niste reguli si norme si fiind consecventi in respectarea lor, il ajutam de fapt sa ajunga la o maturizare sociala care ii permite integrarea optima in alt mediu (cum ar fi, gradinita), de fapt il pregatim pentru viata.

Disciplina copilului, un subiect controversat... O sumedenie de intrebari ne trec prin cap cu viteza fulgerului, fara sa putem obtine si un raspuns satisfacator...cum sa nu-mi mai faca crize de plans in public, cum sa-l fac sa inteleaga ca nu se poate...cum pot sa nu ma enervez cand vad ce crize face de parca acasa nu are nici o jucarie??? Intrebari peste intrebari la care nu crezi ca o sa-ti poti raspunde... si totusi... Ce este de facut oare cand micutul tau incepe sa urle ca el vrea acea jucarie, acel "ceva" pe care si-l doreste ?? cu siguranta ca ati asistat la o scena de genul asta chiar daca nu s-a intamplat si la dumneavoastra in familie, chiar spui in gand : "ce bine ca am stiut sa-mi educ copilul sa nu-mi faca mie asta..." si te trezesti peste 2 zile ca-ti face acelasi gen de criza si tie si te intrebi pana unde naivitatea ta sa-ti imaginezi ca asta se intampla numai altora..., evident celor care nu sant "in stare" sa-si educe copilul...si-ti dai seama ce nedrept esti cand te arunci sa judeci... "Mama urla la copil sa taca si-l ameninta sau chiar il palmuieste, in timp ce copilul nu vrea sa renunte la jucaria pe care a pus mana, plange in hohote si urla ca el "vlea si vlea", se tavaleste pe jos....lumea se aduna si se aud sfaturi : "de ce doamna nu-i luati jucaria?", "de ce nu-i trageti o bataie buna sa stie cinei seful?" , "asta se intampla cand nu stii sa-ti educi odrasla, tinerii din ziua de azi nu mai stiu sa faca nimic ca lumea"...si tie iti vine sa intri in pamant de rusine....ce-i oare de facut ca acest gen de manifestare sa ramana un caz singular ??
11

Incearca sa-i explici ca plecati in oras dar nu poti sa-i cumperi nimic acum ci doar peste o saptamana, ca are destule jucarii si ca daca este cuminte poate sta afara mai mult, sau poate primii un biscuit in plus, etc... Parintilor li se reproseaza ca sunt prea toleranti, ca-si rasfata prea mult copii, ca nu le-au interzis adesea ceea ce trebuia interzis....nestiind ce-i acel "nu este voie, nu trebuie, etc adica marele "NU", copii cresc cu impresia ca toata lumea e a lor si orice se poate, numai sa zica "vreau". Nerefuzandu-le nimic unii parinti nu realizeaza ce impact va avea primul refuz din afara asupra unui copil care nu stie ce insemna un banal (sau nu) "NU". Acesti copii vor avea dificultati de integrare in societate, incepand cu prima intrare in colectivitate si continuand cu viata zilnica. A permite sau a disciplina este ceva absolut normal si poate da unui copil stabilitatea de care are atata nevoie, el stie la ce sa se astepte de la societate si de la parintii sai. A permite sau nu ceva nu insemna ati stresa copilul ci doar inseamna ca el va invata ca exista si lucruri care nu se pot obtine si ca societatea are reguli dupa care se conduce, ca exista limite in toate...la fel de importanta este o atitudine liniara in comportamentul parintilor, inconsecventa nu face decat sa deruteze copilul si sa-l faca sa-si piarda increderea in parinti.. Atentie insa la ceea ce faceti voi in casa, daca urlati unul la altul, daca tipati la partener sau la copil, acesta nu va intelege ce vrem de la el si mai ales, cum vrem ceva ce noi nu facem...mai ales ca micii impielitati profita din plin de inconsecventa voastra. Daca intr-o zi nu-ti lasi copilul sa faca ceva iar ziua urmatoare-l lasi, vei crea o imensa confuzie in mintea lui...el nu va stii cand poate si cand nu poate sa faca ceva...drept pentru care fiti consecventi iar daca se schimba ceva, explicati si de ce s-a schimbat situatia... Deci daca iti face o criza in plina strada nu-l certa si mai tare sau nu tipa la el...incearca sa-i distragi atentia sau promite-i o rasplata in cazul in care este cuminte iar cand ajungeti acasa stati de vorba cu el si explicatii de ce a-ti procedat asa. El nu-si da oricum seama ce senzatie starneste prin
12

comportamentul lui, emotiile pe care le incearca sunt infricosatoare pentru el si mai ales nu intelege ce se intampla cu el...de aceea este foarte important sa-i explicati intotdeauna cum stau lucrurile...si cel mai important lucru este ca dumneavoastra sa nu va enervati, sa va tineti firea, chiar daca asta nu-i un lucru usor si daca va doriti sa izbucniti si dumneavoastra intr-o criza de isterie...ganditi-va caun copil nu poate fi ajutat sa inteleaga ceva tipandu-se la el... Modelul comportamental al parintilor este decisiv pentru ca de aici porneste fundamentul viitoarei comportari in societate a copilului dumneavoastra. Ganditi-va ca daca dumneavoastra evitati sau nu disciplinati micul tiran, acesta va fi disciplinat automat la intrarea in societate si nu-i va fi usor, societatea n-o va face cu dragostea, intelegerea, corectitudinea si blandetea dumneavoastra ....deci il feriti de multe tensiuni si frustrari. Daca totusi va simtiti depasiti de situatie, mergeti cu copilul la medicul pediatru sau la un specialist care va poate indruma cum sa va purtati cu el... Sa intelegem depresiile copilariei Pot fi copiii deprimati? Cand ne gandim la un copil deprimat, ne inchipuim adesea un copil nefericit, care e mereu trist. Cu toate acestea, s-ar putea ca nu tristetea sa fie simptomul care sa defineasca starea unui copil ca fiind deprimat. Se estimeaza ca 5% din totalitatea copiilor sufera de depresii severe care necesita o anumita forma de tratament si interventie din partea medicilor sau a altor persoane din sfera asistentei de sanatate. Lucrul cel mai important pe care il putem face ca parinti si profesori este sa invatam sa identificam si sa intelegem semnele si simptomele acestei boli, ca sa putem actiona cat mai corect. Copilul isi exprima deprimarea in arta si in joaca

13

Copiii experimenteaza si manifesta simptomele depresive intr-o paleta unica de moduri, diferite de ale adultilor. Numerosi copii nu isi pot identifica depresiile folosind cuvinte, asa ca este vital ca noi sa recunoastem alte semne distinctive. De exemplu, copiii de varste foarte mici ar putea sa exprime semne depresive in modul cum se joaca sau in desene, folosind culori intunecate si teme triste. Copiii deprimati ar putea desena constant copaci fara frunze, ramuri sau fructe; ar putea desena case daramate, ar putea sa-si imagineze luna, soarele sau animalele plangand. Ar putea chiar desena imagini reprezentandu-i pe ei insisi si pe membrii familiei lor lipsiti de viata, tristi sau in dispozitie morbida. Acestea ar putea reprezenta semne ca dispozitia lor este extrem de afectata. Astfel de teme depresive in arta si in joaca ar putea indica posibilitatea existentei unei mosteniri genetice primare a depresiei, o reactie la stresul familial sau scolar, sau ambele. Probleme de comportament Copiii deprimati ar putea dobandi noi probleme de comportament acasa si la scoala. Se poate ca ei sa fie mereu iritabili si hipersensibili fara sa-si dea seama de ce. Adesea, gradul lor de toleranta lor la conflicte si frustrare este foarte scazut. Puterea de concentrare (atentia) este considerabil limitata, ceea ce inseamna ca copiii deprimati ar putea parea foarte distrati (absenti). Reactia obisnuita la acest tip de comportament este actiunea disciplinara, iar posibilitea existentei depresiei este adesea trecuta cu vederea. Performantele scolare Un semn-cheie care indica o depresie si care nu trebuie ignorat este o schimbare brusca a randamentului scolar. Daca un copil cade in zona notelor periculoase sau manifesta o schimbare brusca in performantele sale, aceasta ar putea fi un indiciu ca copilul este deprimat. Copiii care devin mai puternic deprimati se izoleaza adesea de prieteni si de familie intr-un mod care nu ii caracterizeaza in mod normal.

14

Letargie Unii copii dorm in timpul zilei mai mult decat de obicei, pot parea inceti, letargici si lipsiti de interes in activitatile lor obisnuite. Probleme de ordin fizic Multi copii de varste mai mici care sufera de depresie acuza o larga varietate de probleme de sanatate, ca dureri de cap, dureri de stomac, de picioare sau de maini. Daca astfel de simptome apar adesea, parintii trebuie sa ia in considerare si posibilitatea depresiei. Aceste probleme ar putea avea o insemnatate deosebita daca copilul le foloseste cu regularitate ca sa scape de scoala, de prieteni sau de ceilalti membri ai familiei. Copiii ar putea fi atat de concentrati asupra durerii lor de cap, sau ar putea simula asa de bine o durere abdominala, incat pregatirea pentru scoala devine o povara. Daca aceasta stare de lucruri continua, acesti copii pot sa se confrunte cu sentimente depresive pe care nu le pot exprima in cuvinte. Parintii, profesorii si consilierii (instructorii) trebuie sa fie constienti de existenta unui astfel de tipar suplimentar, alaturi de alte simptome ale depresiei, care nu trebuie neaparat sa aiba legatura directa cu tristetea. Medicamentele (drogurile) si alcoolul Intoarcerea catre tovarasiile nepotrivite sau o inclinare brusca catre droguri si alcool ar putea insemna ca copilul tau se confrunta cu o depresie grava. In locul unei confruntari severe, parintii trebuie sa verifice daca nu cumva depresia este o cauza posibila. Copiii care folosesc medicamente (droguri) ar putea avea o problema primara de abuz de substante, dar unii copii isi mascheaza depresia cu ajutorul medicamentelor (drogurilor) si al alcoolului in incercarea de a scapa de durerea lor. Amenintarile cu sinuciderea O incercare sau o amenintare de suicid este un strigat de ajutor. Interventia directa a personalului medical este vitala pentru a discerne ce anume se afla in realitate dincolo de amenintare si daca amenintarea este
15

serioasa. In orice caz, o amenintare de suicid este un indiciu clar ca un copil sau un adolescent are nevoie de ajutor de specialitate. Parintii trebuie sa ia in serios orice tema cu referire la moarte care apare in scrierile, in desenele sau in conversatiile copilului. Interventia incepe intreband direct copiii despre sentimentele lor, si facandu-i sa se simta suficient de relaxati ca sa-si aduca la lumina sentimentele adeseori ciudate si dificile. Consilierii (instructorii) scolari reprezinta o resursa valoroasa. Pediatrul principal al copilului va ajuta in mod sigur la gasirea indiciilor de depresie. Un psihiatru pentru copii si adolescenti va ajuta familiile sa discearna simptomele si va avea un rol important in echilibrarea tratamentului cu terapie psihologica, medicatie si chiar spitalizare daca e necesar. Trebuie sa devii un Sherlock Holmes al simptomelor copilului Identificarea si apoi intelegerea naturii depresiei unui copil necesita ca parintii, educatorii si cei ce se ingrijesc de sanatate sa devina detectivi de simptom. Cu putina investigatie, cercetare si tratament, copilul poate fi scutit de ani de suferinta si, probabil, s-ar putea chiar salva vieti. Ce trebuie sa stie mamele despre baieti? Un baietel este pentru mamica lui, comoara sufletului. Si, in incercarea de a-i fi cat mai aproape, unele mame care au baieti se intreaba: Cum as putea sa-l inteleg mai bine pe baiatul meu? In mod instinctiv, o mama intelege mai bine modul de gandire al fiicei sale, pe cand gandirea unui baiat este ceva mai greu de inteles pentru o mama. De ce? Iata cateva moduri de comportare a baietilor si explicatiile aferente, linistitoare pentru mamele, puse la incercare in ghicirea originii unor astfel de comportamente ale baietilor lor dragi.

Inca din perioada copilariei, dezvoltarea baietilor este influentata de hormonii masculini care, dupa cum s-a demonstat, influenteaza nu numai in
16

fizicul ci si psihicul baietilor. Pe langa aceste procese strict biologice, o importanta deosebita inca de la varste fragede o are educatia primita acasa sau in societate. Inteligenta emotionala a copilului Inca de la nastere, un copil va fi educat ca fata sau ca baiat, in functie de sex. Aceste modele de educatie si comportament vor fi intarite in cursul vietii, de catre parinti, educatori, profesori si in general de toata societatea. Inteligenta emotionala - influentata de cultura societatii Dupa cum spunea printre altele, un profesor de la Harvard in cultura moderna un baiat trebuie sa reprezinte sexul tare, sa fie puternic si sa nu-i fie frica niciodata. Aceste norme ale societatii influenteaza felul in care baietii de orice varsta isi exteriorizeaza gandurile si sentimentele si explica faptul ca uneori mamele nu inteleg prea bine modul de gandire si comportare al baietilor lor. Un baietel nestapanit si agresiv? Aproape nici o mama nu este surprinsa de energia imensa a baietilor, dar apare si intrebarea fireasca, daca acest comportament agresiv nu va deveni permanent la maturitate. Majoritatea baietilor iubesc sporturile violente (rugby, hochei, box, karate, etc.) dar practicarea aceastora nu inseamna ca vor avea un comportament violent ca adulti. Chiar daca parintii vor fi impresionati sa-si vada baiatul batut (la propriu si la figurat) de echipa adversa la hochei pentru prima data, acest tip de violenta competitionala are avantajele sale. Baietii invata sa-si cunoasca limitele proprii de agresivitate (cat de departe pot merge cu aceasta fara a fi raniti) si totusi sa-si respecte adversarii. Fantezii violente?
17

Agresivitatea fizica a baietilor este uneori completata de fantezii violente. Alarmate de comportamentul mamele agresiv reduc al baietilor lor la cresa/gradinita/scoala, acasa numarul

jucariilor/jocurilor/casetelor video care implica violenta sperand sa nu stimuleze comportamentul agresiv al copiilor. Cu toate acestea, mai devreme sau mai tarziu aceste mame vor descoperi ca nu pot sa stapaneasca fantezia copilului lor.

De exemplu, un copil nu s-a jucat niciodata cu un pistol de jucarie, pentru ca parintii au hotarat de la inceput sa nu-i cumpere jocuri/jucarii care recurg la violenta. In ziua in care a primit o trusa cu scule de plastic pentru gradina, primul lucru pe care l-a facut a fost sa se joace de-a hotii si banditii, spre marea surpriza a parintilor sai. Unii parinti se arata ingrjorati si cand copilul deseneaza tancuri, bombe care explodeaza etc. sau cand isi tortureaza soldatii de jucarie. Insa, in opinia majoritatii psihologilor parintii nu ar trebui sa-si faca prea multe griji in privinta asta, caci daca tot copiii care s-au jucat cu pistoale de plastic ar deveni adulti violenti atunci ar trebui sa purtam veste antiglont zi si noapte. In plus, fanteziile, chiar si violente isi au rolul lor in viata copiilor, care invata sa stabileasca in mod clar diferenta intre realitate si fantezie. Joaca cu alti copii, chiar si de-a cowboy-ii si indienii, de-a razboiul etc., le dezvolta copiilor capacitatea de cooperare, de a crea impreuna cu altii o poveste/fantezie si de a intelege/dezvolta valori umane cum ar fi curajul, bunatatea, generozitatea, dreptatea, etc. Un copil inchis O fetita care are probleme se arunca in general in bratele mamei si dintr-o suflare i-a si povestit ceea ce o supara, dar cu baietii lucrurile nu sunt decat rareori asa. Baietii incearca sa tina totul in ei ca sa nu fie considerati slabi si tratati ca niste copii mici.

18

Baiatul este de obicei interiorizat Daca vreti sa stiti ce-i cu baiatul dvs. psihologii recomanda sa o aflati in mod indirect. Daca fetele/femeile se privesc in ochi cand au ceva sa-si spuna, chiar si de factura intima, baietii/barbatii obisnuiesc sa-si vorbeasca unul altuia fara sa se priveasca in ochi. Baietii/barbatii vorbesc despre cele mai intime/personale probleme in timpul unei alte activitati, de exemplu cand se uita impreuna la un meci de fotbal. In mod aproape similar puteti proceda si dvs. cu baiatul dvs. cand vedeti ca are probleme pe care nu vrea sa le marturiseasca. In loc sa-l bombardati cu intrebari, mai bine iesiti la o plimbare cu bicicleta impreuna sau, daca va pricepeti, faceti-va de lucru impreuna la masina/bicicleta etc. si veti vedea cum pe bucatele intreaga problema iese la iveala. Greu de convins/invins In general, fetele/femeile pot fi mai usor convinse cand se apeleaza la sentimentele lor si stiu sa fie mai diplomate. Baietii, din contra, prefera lucrurile concrete, cred in sinceritate si spun exact ce gandesc, fara prea multa diplomatie. Si in plus, isi pierd destul de repede interesul pentru orice lucru, asa ca mamele trebuie sa stie cum sa-i convinga/invinga. Un dialog inovativ Daca baiatul dvs. nu se tine de promisiunea facuta de a nu mai sparge geamurile vecinilor, gasiti o modalitate mai creativa de convingere, nu mai apelati la clasicele pedepse. Iata ce a facut o mama exasperata de sariturile baietelului de pe masa pe canapea. Intr-o zi a scris un bilet si l-a lasat pe canapea. Am crezut ca suntem prieteni si tu ai sarit pe mine pana mi-ai rupt un arc. Vad ca nu prea-ti pasa de mine, asa ca de azi nu ne mai jucam impreuna. Semnat: Canapeaua. Copilul a ras, dar apoi s-a tinut de promisiunea de a nu mai sari pe canapea. In ciuda tuturor grijilor, durerilor de cap, problemelor, etc. pe care le dau in plus baietii, legatura intre mame si baietii lor este extrem de puternica, asa
19

ca incercati sa-i intelegeti pe ai dvs. si veti avea parte de infinit mai multe satisactii decat probleme. Frica - o stare normala a copilariei Neavand nici experienta si nici puterea noastra de gandire, temerile copiilor ni se par adesea stranii sau lipsite de fundament: toate obiectele, chiar si cele mai inofensive, pot fi pentru ei sursa de frica (in primii 5 ani de viata). Nimic insa nu este anormal in aceste manifestari izvorate din nelinisti irationale si specifice fiintei umane in scopul descoperirii instinctuale a lumii. Cele mai curente temeri instinctive sunt: fobiile de singuratate, de intuneric, de persoane straine si de animale. Frica de intuneric este, in mod cert, cea mai raspandita si nu se poate ascunde (fobia noptii, a spatiilor sumbre, a spatiilor disimulate frica de a privi dupa o perdea, de a deschide o usa care da intr-un loc necunoscut ).

In timp ce aceste fobii nu produc tulburari care sa dezorganizeze viata copilului, altele (ca teama de caini de exemplu) duc la anxietate, fenomen ce naste un sentiment de pericol interior. Aceasta forma de frica (fara cauze aparente; obiectul fricii a disparut, dar frica persista, in amintirile sau in jocul imaginatiei) se manifesta adesea la copiii emotivi sau imaginativi. In acest caz, ei trebuie tratati cu blandete, pentru ca anxietatea sa nu ia proportii alarmante - refuzul de a manca (anorexie mintala), de a dormi etc.

Anumite temeri pot parea anormale prin frecventa (copilul caruia ii este frica de orice, fara incetare) si intensitatea lor (tipete, paloare sau inrosire subita si intensa) ori prin persistenta de la o anumita varsta. Astfel, copilul de 8 ani care are inca nevoie de veioza pentru a adormi seara manifesta o teama anormala, ca si copilul care plange la vederea de la departare a unui caine. Din fericire nu sunt patologice, intrucat nu se diferentieaza de temerile normale decat prin intensitate, iar copilul are un comportament obisnuit. Exagerarea fricii banale,

20

intensitatea si persistenta ei sunt datorate, in cele mai multe cazuri, unei gresite atitudini a parintilor (de exemplu a mamei) care-si ameninta copilul dandu-l la caine daca nu "papa" tot. Uneori parintii vorbesc despre propriile temeri contagiindu-i pe copii.

Cea mai periculoasa teama este frica excesiva, bizara, ce se caracterizeaza prin mare intensitate (tulburari grave de comportament), tenacitate (fobii intense si persistente), prin perseverenta ei chiar si dupa disparitia cauzelor (veritabila criza de frica). Toate fobiile care ating corpul trebuie supravegheate cu atentie deoarece ele sunt adesea (la adolescenti mai ales) semnul unei eventuale schizofrenii (tulburare psihica ce se caracterizeraza prin inconsecventa mintala). Nu trebuie sa neglijam niciodata o stare mai mult sau mai putin permanenta de neliniste - tresarirea la cel mai mic zgomot, timiditatea sau agresivitatea excesiva, ticurile, balbaiala, maniile, inadaptarea scolara, semnele de oboseala - caci pot fi semnele unei tulburari nervoase. In acest caz trebuie neintarziat sa consultati psihiatrul, singurul in masura sa judece manifestarile de teama si sa indice tratamentul.

Care sunt originile fricii la copii? Constatam ca teama este intim legata de cunoasterea vietii si, prin urmare, un copil fara frica este un copil anormal. Dar modul in care se manifesta ea depinde considerabil de "terenul personal". Anumiti copii sunt mai sensibili, mai nervosi, mai emotivi, mai iresponsabili decat altii. La ei frica se grefeaza cu mai multa intensitate, este stimulata sau intretinuta de atitudinile gresite ale parintilor. La altii "terenul" este net favorabil dezvoltarii unor tulburari obsesive, ale caror manifestari sunt dificil de inlaturat.

Erorile educative care fac din copil un fricos sunt numeroase si foarte raspandite. Cele mai frecvente sunt pedepsele pentru lucruri mai mult sau mai putin grave. In fata lor, copilul poate reactiona in diverse maniere: cand este foarte sensibil si impresionabil, va fi speriat pentru mult timp de ideea
21

pedepsei. De asemenea, lipsurile: daca ele sunt exagerate de adulti, daca i se amintesc prea des, copilul va sfarsi prin a-si pierde din ce in ce mai mult increderea in sine, si-l va stapani o permanenta teama interioara. Pentru a invinge teama, copilul are nevoie de climatul afectiv al familiei (dragoste, calm, incurajare etc.), caci "daca dragoste nu e, nimic nu e". Agresivitatea copilului Toti copiii se comporta agresiv in anumite momente... unii mai rar, alti mai des, unii mai intens, altii mai discret. Agresivitatea lor se datoreaza furiei si frustrarii, dar o puteti folosi in mod constructiv, daca stiti cum. Ajutati copilul sa se confrunte cu furia si frustrarea in mod constructiv. Medicii si psihologii de la Desprecopii.com va ofera cateva sfaturi.Mai cititi: Disciplina copilului, un subiect controversat... Copilul furios Toti copiii se manifesta uneori agresiv. Copiii mici sunt printre cele mai agresive creaturi de pe planeta in permanenta ating, lovesc, musca, trag, imping si arunca diverse lucruri deoarece sunt frustrati de lipsa controlului, a puterii sau a abilitatii de a spune ce doresc. Dar numai fiindca acest comportament este normal nu inseamna ca trebuie sa-l permiteti. ` Trebuie sa ajutati copilul sa invete cum sa se confrunte cu propriile emotii intr-un nod mai productiv (si mai civilizat!). Cum reactionati fata de agresivitatea copilului De fiecare data cand copilul loveste, impinge, inghionteste sau raneste in alt mod pe cineva, aveti grija sa:
o

Reactionati prompt. Imediat ce vedeti (sau simtiti!) ca micutul

musca sau se poarta agresiv, spuneti, Nu e voie sa musti. Doare. Nu muscati si dumneavoastra copilul, pentru ca asta nu va duce decat la accentuarea comportamentului sau agresiv.

22

Pedepsiti-l. Daca are peste 2 ani, poate intelege consecintele

comportamentului sau deci o scurta perioada de izolare in camera lui il poate ajuta sa-si recapete controlul. Puteti incerca si sa-i interziceti temporar un privilegiu, ca timpul petrecut la TV
o

Invatati-l sa ceara iertare. Dupa pedeapsa, invatati copilul sa ceara

iertare persoanei pe care a ranit-o. La inceput, va spune numai cuvintele, dar cu cat o face mai des, cu atat va intelege mai bine ce inseamna sa-i para rau si de ce merita sa ceara iertare.
o

Oferiti-i o cale mai buna de a se exprima. Dupa ce s-a calmat,

explicati-i ca-i intelegeti frustrarea, apoi ajutati-l sa si-o exprime. Ati putea spune Erai furios, de asta l-ai lovit pe Ionut. Dar alta data nu-l mai lovi! Data viitoare spune-i ca te infurie daca iti ia jucariile. Invatati copilul sa spuna ce doreste, de exemplu sa zica Te rog da-mi camionul inapoi acum sau Poti sa te joci cu papusa dupa ce termin eu.
o

Ajutati-l sa-si inteleaga sentimentele. Daca are cel putin 4 ani,

intrebati-l cum se simte cand este furios ii bate inima mai repede, respira mai des? Invatati-l sa respire adanc, sa numere pana la zece sau sa cante incet un cantecel astfel ca atunci cand se infurie din nou sa poata aplica aceleasi tehnici.

Cum preveniti comportamentul agresiv Copilul experimenteaza diferite comportamente. Intr-o zi isi poate manifesta furia prin cuvinte, in alta se poate exprima dand cu jucaria de masa. Pentru a-l ajuta sa se exprime intotdeauna prin vorbe in loc de a ataca, procedati astfel: Urmariti semnele prevestitoare. Multi copii devin frustrati cand sunt obositi, suprastimulati sau cand se afla intr-un mediu nou. De exemplu, in cazul in care copilul are tendinta de a-si pierde controlul la sfarsitul unei vizite la alti copii, scurtati durata unor astfel de vizite.

23

Temperati actiunile cu semnificatii negative. Cand copilul il face pe

Batman sa-l omoare pe Mr. Freeze, intrebati-l de ce trebuia sa fie ucis Mr. Freeze si sugerati-i ca Batman l-ar putea trimite la inchisoare. Prezentandu-i comportamente alternative il veti ajuta sa inteleaga ca si el poate alege un alt comportament decat cel agresiv.

Planificati un timp numai pentru copil. Unii copii simt nevoia sa se

poarte agresiv pentru a atrage atentia. Deci acordati-le atentia dupa care tanjesc jucandu-va cu ei si laudandu-i pentru buna purtare cat mai des posibil.

Mentineti un nivel realist al asteptarilor. A-i cere unui copil mic sa

mestece numai cu gura inchisa sau unui copil mai mare sa-si faca toata tema odata este prea mult. Iar cand copilul pur si simplu nu poate face ceea ce ii cereti, ar putea recurge tot la furie pentru a-si exprima frustrarea.

Controlati-va propriul comportament. Daca tipati si injurati de

fiecare data cand alt sofer va taie calea, cum veti putea convinge copilul sa nu se poarte la fel cand este suparat? Ce se afla in spatele furiei extreme? Uneori, agresivitatea copilului are forme mai serioase. Poate lovi intentionat un prieten cu o jucarie sau se poate supara asa de tare ca un turn Lego nu ii iese cum vrea, incat sa loveasca peretele. Cel mai adesea cauzele ar putea fi:

Faptul ca se simte supraincarcat de activitatile programate O mare schimbare in viata lui, cum ar fi un nou bebelus in familie Faptul ca altii copii se iau de el Faptul ca are probleme la scoala Excesul de filme, muzica, jocuri video si de calculator cu continut

violent Incercati sa intelegeti care este cauza furiei copilului, apoi incercati sa o eliminati discutati cu profesorul copilului daca se simte timorat sau daca
24

ramane in urma la scoala; supravegeati cu atentie programele pe care le urmareste la TV. In cazul in care agresivitatea copilului isi mentine nivelul ridicat, discutati cu pediatrul sau cu un pshilolog. Sfatul de la Desprecopii.com Copiii mici au tendinta de a ataca muscand sau lovind deoarece ajung usor sa fie frustrati si nu stiu sa comunice. In jurul varstei de 3,5-4 ani - cei mai multi copii dobandesc aptitudinile de adaptare si de limbaj care le sunt necesare pentru a-si controla agresivitatea. Nu o vor face perfect: copiii adesea invata sa faca asa cum e bine dupa ce incearca mai intai sa faca asa cum e rau. Este important ca dumneavoastra, ca parinti, sa fiti fermi si consecventi si sa ajutati copilul sa invete metode mai bune de a-si administra emotiile.

De ce nu face copilul meu cum ii spun? 1. Heinz are nevoie de un medicament pentru sotia lui care este pe

patul de moarte. El afla ca cei care au inventat medicamentul sunt atat de lacomi incat cer un pret de 10 ori mai mare decat valoreaza, iar Heinz nu are acesti bani. Heinz reuseste sa faca rost de jumatate din suma, dar farmacistii nu accepta sa primeasca cealalta jumatate din suma mai tarziu. De aceea, Heinz a intrat in farmacie si a furat medicamentul. Ar fi trebuit Heinz sa faca acest lucru?

2. Fratele/sora tau/ta s-a comportat urat, ce trebuie sa-i spui tatalui vostru? Inca de la 3 ani, copilul poate raspunde la aceste intrebari. Dupa cativa ani va da alte raspunsuri, apoi dupa 12 ani isi va schimba din nou opinia, care nu va mai fi insa aceeasi si dupa 18 ani. De ce se intampla acest lucru, de ce se

25

schimba raspunsul la aceeasi intrebare? Lawrence Kohlberg a cercetat stadiile dezvoltarii morale ale copilului si vom aborda in acest articol descoperirile lui. Primul stadiu, preconventional, se imparte in doua etape de dezvoltare. In prima etapa, pentru copil interesele celorlalti nu conteaza deloc. El nu gandeste: "Daca gresesc, nu o sa ma placa.", ci gandeste "Eu vreau." In prima etapa, copilul respecta regulile de teama sa nu fie pedepsit si pentru a primi recompense. Cum rezolva copiii in prima etapa dilema lui Heinz? Raspunsul tipic este: "Nu. Deoarece as deveni hot si m-ar duce la inchisoare." Acest raspuns arata ca, in aceasta etapa, copilul se gandeste doar la binele personal si nu la a-l altora.

In a doua etapa, copiii isi dau seama ca a obtine ceea ce isi doresc depinde de felul cum negociaza cu ceilalti. "Ceea ce este corect, drept" este reprezentat de un schimb echitabil. Desi copilul gandeste "Cu ce ma aleg eu?", ajunge sa recunoasca nevoile altora, dar numai daca ele nu il impiedica sa obtina ce isi doreste. In aceasta a doua etapa, grupul de egali este organizat ca o "banca". Membrii grupului de egali se intalnesc sa schimbe intre ei favoruri, dar nu poti lua mai mult decat ai oferit. La cea de-a doua dilema, copilul aflat in aceasta etapa de dezvoltare, va raspunde: "Nu-i spun nimic tatalui, pentru ca il bag pe frate in bucluc. Poate o sa am si eu nevoie ca el sa ma acopere altadata." Desi acest prim stadiu al dezvoltarii morale este specific varstei cuprinsa intre 0 si 9 ani, unii adolescenti manifesta comportamente specifice acestui stadiu. In plus, multi adolescenti si adulti infractori nu evolueaza la nivelul celorlalte stadii ale dezvoltarii morale.

Al doilea stadiu, conventional, se imparte, la randul lui, in doua etape de dezvoltare - etapa trei si patru. In a treia etapa de dezvoltare, sentimentele impartasite, intelegerile si asteptarile celorlalti sunt mai importante decat interesele personale. In cadrul grupului de egali, este esential sa aiba incredere unii in altii si sa-si respecte reciproc proprietatea. Membrii grupului trebuie sa
26

aiba grija unul de celalalt. Copilul aflat in aceasta etapa de dezvoltare este preocupat sa multumeasca asteptarile figurilor autoritare din familie, de la scoala etc. La cea de-a doua dilema, el ar raspunde: "Trebuie sa ma gandesc la fratele meu, dar este mai important sa fiu un bun fiu. Tatal meu a facut atatea pentru mine. As avea constiinta incarcata daca nu i-as spune, pentru ca altfel tata si-ar putea pierde increderea in mine. Fratele meu va intelege, tatal nostru face atatea pentru noi." In cea de a patra etapa de dezvoltare, perspectiva de "membru al societatii" este pe deplin formata. De prima importanta este indeplinirea datoriilor/obligatiilor si respectarea legilor. Relatiile individuale se plaseaza in sistemul social care stabileste regulile de interrelationare. Orice persoana este responsabila pentru ea insasi, dar imparte responsabilitatile cu ceilalti. "A fura" este o fapta rea deoarece afecteaza comunitatea, mai degraba decat individul. In aceasta etapa, increderea reciproca este "litera de lege".Al treilea stadiu, postconventional, se imparte, de asemenea, in doua etape de dezvoltare care vin in continuarea celor anterioare. A proteja drepturile si bunastarea tuturor oamenilor si a asigura ce este mai bine pentru cei mai multi sunt scopurile majore in etapa a cincea. Drepturile si valorile individului sunt prioritare in raport cu contractele/intelegerile sociale. Totusi, indivizii, care parcurg aceasta etapa de dezvoltare morala, sunt devotati regulilor morale si legale promovate in societate. De aceea, le poate fi foarte greu sa integreze ambele puncte de vedere. Aceasta confuzie este reflectata de raspunsul la dilema lui Heinz: "De obicei, punctele de vedre morale si legale coincid. Aici ele sunt in conflict. Judecatorul ar trebui sa tina cont mai mult de punctul de vedere moral." "Scaparea", in aceasta etapa, este aceea de a-l sfatui pe Heinz sa fure, apoi de a sugera o pedeapsa.

In ultima etapa, principiile morale surclaseaza legile, normele si regulile. Indivizii selecteaza principii pentru ei insisi, nu le mai accepta pur si simplu din exterior (pentru ca asa este la moda!) si sunt convinsi ca aceste "edicte
27

morale" sunt universale. Cand legile si regulile intra in conflict cu principiile, ultimele trebuie respectate. Pe scurt, oamenii sunt importanti, nu regulile sau legile. Omul este un scop in sine. Iata ce raspunde cineva care a ajuns in aceasta etapa a dezvoltarii morale la dilema lui Heinz: "A fura medicamentul este, din punct de vedere legal, o infractiune, dar este corect din punct de vedere moral. Sistemul de legi este valid doar daca reflecta o lege morala pe care toti oamenii rationali o accepta. Baza crearii societatii este dreptatea individuala, dreptul fiecaruia de a-i fi luate in considerare scopurile/motivele in fiecare situatie, nu doar in contextele care pot fi codificate de lege. Dreptate pentru fiecare individ inseamna: Poarta-te cu fiecare persoana ca un scop, nu ca un mijloc. " Pentru perioada copilariei si a adolescentei, pe baza teoriei lui Kohlberg, s-au putut diversifica strategiile pedagogice pentru a creste ancorarea motivationala, siguranta afectiva, respectul de sine si fata de lume si pentru a dezvolta dreptatea normativa pe care acest respect il implica pentru autonomia individului si pentru viata in societate.

Teoria lui Kohlberg, contestata de unii, completata si dezvoltata de altii, ne ofera cateva indicii despre evolutia morala si mecanismele ei de-a lungul vietii. "Nimic nu este batut in cuie", deci nici o teorie nu poate fi atotcuprinzatoare, cum nici omul nu se comporta conform unor grile prestabilite, dar exista niste invariabile ale existentei umane pe care fiecare teorie incearca sa le surprinda si sa ne ofere mijloce de a le descoperi apoi in fiecare individ.

A negocia cu copiii Parintii de azi cresc cea mai buna generatie de negociatori pe care i-a cunoscut vreodata lumea. Incepand chiar de la varsta de 2 ani, copiii negociaza orice: de la ce sa manance pana la cu ce sa se
28

imbrace. Pe masura ce cresc, negociaza cand si unde sa-si faca temele si in ce activitati se implica. In decursul adolescentei, negocierile se poarta in jurul orelor tarzii de intoarcere acasa si a privilegiului de a conduce masina. Iata, Desprecopii.com va arata ca aceste negocieri pot fi folositoare atat parintilor cat si copiilor pentru o serie de motive... De ce sunt utile negocierile inca de la varste fragede... Parintii sunt mult mai in masura sa-si atinga scopurile Negocierile simple incep cu cei mici, chiar inainte de 2 ani. Incerci sa-l convingi pe cel mic sa se aseze pe olita pentru a practica pentru mai tarziu. In loc sa se supuna imediat dorintei tale, cel mic incepe negocierile: pot sa stau pe olita mare? . Hmmm, nu e chiar ce vrei tu, dar e o cerere rezonabila. Permitandu-i sa stea pe toaleta ca cei mari, copilul tau va practica statul la toaleta. De ce e dispus sa faca asta? Pentru ca ii accepti si cerintele lui in situatia data. Negociind, le oferi copiilor un anumit control intr-o situatie fara alternative Sa zicem ca cel mic e la varsta gradinitei si trebuie sa-si ia medicamentul. Stii ca va fi o batalie in luarea medicamentului. Nu incape discutie ca medicamentul trebuie luat, asa ca incepi negocierile: Vrei sa-l iei cu suc sau cu apa, inainte de masa sau dupa masa, stand in bratele mele sau pe scaun? . Negociind unde, cand si cu ce sa ia medicamentul el se va simti mai putin fortat ca trebuie sa ia medicamentul, atentia se va muta de la faptul ca trebuie luat medicamentul, la cum, unde si cand sa-l ia. In acest fel vei evita o scena urata de lacrimi, accese de furie si impotrivire. Ii lasi celui mic sentimental ca are control asupra situatiei, cand de fapt controlul este in mainile tale. Prin negociere extinzi nevoile copilului de a prelua controlul in anumite situatii Sa zicem ca Andrei are 10 ani si vrea mai multi bani de buzunar si sa-si puna
29

postere cu idolii preferati pe peretii din dormitorul sau. In principiu tu refuzi ambele lui cereri. Consideri ca sunt prea multi bani sa cresti suma de la 10 lei la 40 lei pe saptamana. Si in plus urasti posterele...iti distrug zugraveala de pe pereti. Pentru a nu fi refuzat, Andrei incepe sa negocieze. Vrea mai mult control asupra propriei vieti. Propunerea lui este ca daca ii maresti ratia de bani de buzunar, este dispus sa duca el gunoiul si sa dea mancare catelului. In acelasi timp a descoperit la magazin o solutie speciala de lipit postere, spunand ca nu afecteaza varul de pe pereti. Dupa ce cantaresti si analizezi un pic cererile lui poti constata ca imboldurile lui pre-adolescentine de a avea mai mult control sunt rezonabile si-i accepti propunerile. Ajuta la capatarea increderii de sine Cand parintii negociaza lucruri legate de imbracaminte, mancare, diverse activitati, copiii simt ca au un anumit control asupra unor aspecte ale vietii lor. Negociind cu ei daca sa gatesti pentru cina macaroane cu branza sau spaghete, demonstrezi ca opinia lor e importanta. Cu timpul aceste negocieri ii ajuta sa capete o incredere in sine si astfel nu vor simti nevoia sa preseze, sa mearga peste regulile importante pe care parintii le stabilesc in privinta sigurantei si valorilor familiale. Iar atunci cand vei fi nevoit sa-i interzici sa se duca in parc neinsotit, in general va accepta pentru ca realizeaza ca-i o problema de siguranta, si nu un incident in care el trebuie sa se impuna de dragul increderii in sine sau ca sa-si dovedeasca importanta ca membru al familiei. Pregateste copii pentru viata de adult Cand copiii iau parte la solutionarea unei probleme, in general sunt mult mai dispusi sa respecte solutia gasita. Nu pare ca le-a fost impusa solutia, ci ca impreuna ati ajuns la solutia respective. In plus, copiii vor capata abilitati de negociator pe care le pot aplica la scoala cu colegii, in locurile de joaca, in cluburile din care fac parte. Sfaturi si scenarii de succes legate de negocieri.

30

Jan Faull, specialist in educarea si comportamentul copiilor, este de 25 de ani instructor in educarea copiilor de catre parinti in Statele Unite. Ea e autoarea recentei carti intitulate Rezolvarea luptei pentru putereca si a cartii Mami! Trebuie sa merg la toaleta! , un ghid in invatarea copiilor de a cere la toaleta. Jan traieste impreuna cu sotul si cei trei copii in Renton, Washington. Cand sa nu negociezi cu copilul tau Negocierile pot deveni obositoare si iritante atunci cand parintii se vad in situatia de a negocia zilnic pentru orice. Daca mananc 2 inghitituri de carne, pot sa mananc desert? In astfel de situatii arta negocierii devine mai degraba o povara decat un mijloc efectiv de a-i implica pe cei mici in gestionarea propriei lor vieti. Deci, fiti atenti: negocierile pot deveni un obicei permanent in relatia parinte-copil. Nu va fie teama sa spuneti : Nu, urmat apoi de completarea,Acest lucru nu-i negociabil. Copii se pot impotrivi/supara pentru moment, dar daca increderea lor in sine nu este o problema importanta in situatia respective, atunci in general ei se vor supune, vor accepta dupa un pic de strambaturi, argumente sau dupa ce se plang un pic. Tocmeala pentru fiecare situatie poate insemna impotmolire mai degraba decat solutionare. Daca urmeaza sa cumperi o canapea noua si copilul tau cauta sa negocieze cu tine privind culoarea si modelul, asculta-i parerile, ideile, dar decide singura ce vei cumpara. A invata un copil cum sa negocieze Fiica ta insista sa ia cu ea la scoala noua papusa pentru a o arata colegelor. In general, in astfel de situatii, parintii se rezuma la a spune copiilor ce sa faca: s-o ia sau sa n-o ia (ex.: Pune papusa intr-o punga, da-o invatatoarei cand ajungi la scoala si nu lasa alti copii sa se joace cu ea ). In loc sa faci asta, condu-o pe micuta prin procesul negocierii:
31

Bine, o sa iei noua papusa la scoala, o sa o pui intr-o plasa sau intr-o cutie? Dupa ce-ai ajuns la scoala, unde-o s-o pui? I-o dai invatatoarei sa ti-o tina sau o pui in dulapiorul tau? Cand o vei arata colegelor, o vei tine tu in mana sau o vei trece din mama in mana pe la toate fetele? Fetita ta se va gandi si va decide pentru fiecare din intrebarile pe care tu i le vei pune. In acest fel, o ajuti sa-si dezvolte un plan de success. Conducand-o prin procesul negocierii, in final toate deciziile sunt ale ei, va putea sa duca papusa la scoala si s-o aduca acasa nevatamata, lucru pe care nu ar fi putut sa-l faca pana atunci. Initierea negocierilor formale Maria are 10 ani si are o prietena, Loredana, invitata la ea sa doarma vineri noaptea. Anticipezi ca o sa fie o seara e cosmar pentru ca Ileana, cealalta fiica a ta de 8 ani va vrea si ea sa fie inclusa in distractia surorii ei si a prietenei ei. Ca de obicei, Maria si Loredana nu o vor pe Ileana in mijlocul lor si de regula astfel de scene sfarsesc prin cearta, lacrimi si sentimente ranite. Ce-i de facut? Inainte de seara cu pricina, deschide o discutie cu ambele tale fiice si incepe o negociere formala cu ele. Cam care sunt pasii: Descrierea Situatiei Fetelor, sunt ingijorata pentru vineri seara cand o sa vina Loredana sa doarma la noi. Ce putem face ca toata lumea sa fie impacata si sa se simta bine? Permite fiecareia sa-si exprime sentimentele Sora mai mare: Ileana nu o sa se joace cu noi. Ne incurca tot timpul.

32

Ileana: Si atunci eu ce trebuie sa fac? Sa ma duc in camera la mine si sa ma joc singura? Vreau si eu sa ma joc cu voi. Mama: Vinerea sunt obosita de regula, nu am chef de cearta si discutii. Sedinta de idei Fiecare vine cu solutii pentru a face seara cat mai placuta tuturor. Pune pe hartie toate ideile, chiar daca unele sunt extreme: a) Trimite-o pe Ileana la bunica b) Invita o prietena de-a Ileanei sa doarma peste noapte, vineri. c) Permite-I Ileanei sa se joace cu fetele mai mari pentru o ora. d) Nu o lasa pe Ileana sa se joace cu Maria si Loredana, dar rasplateste-o cu o seara de dormit la una din prietenele ei in urmatoarea vineri. Revederea ideilor Alege una sau doua din cele 2 idei care sunt agreate cel mai mult de toti. Dupa lungi dezbateri toti decid sa se uite la un film impreuna, apoi ii permit Ileanei sa se joace cu fetele mai mari o ora in seara de vineri si o ora sambata dimineata. Parintele monitorizeaza toate situatiile de negociere Chiar daca toata lumea este implicata in gasirea unei solutii, parintele trebuie sa monitorizeze toata situatia sa vada daca totul merge conform planului.

10 metode de a creste un copil rasfatat - si cum va puteti schimba abordarea asupra disciplinei copilului Cand va imaginati un copil rasfatat, probabul va ganditi la un copil care are o multime de jucarii extravagante. Dar expertii spun ca disciplina copilului nu obiectele care ii apartin arata daca este
33

rasfatat sau nu. Rasfatul are consecinte care trec dincolo de greutatea de moment de a gestiona un copil necontrolat si rasfatat. El creeaza modele care pot dura toata viata. Urmand sfaturile de la Desprecopii.com, veti creste un copil iubitor si care se iubeste pe sine, empatizeaza cu ceilalti, onest si nu manipulativ. Copilul va sti sa isi aleaga astfel, corect prietenii si partenerii de viata, deoarece daca invata cum sa comunice in mod respectuos, va cauta asta in relatiile cu ceilalti. Opinia expertilor despre rasfat Un copil rasfatat este pretentios, egocentric si nerezonabil, considera medicul Harvey Karp, creator al DVD-ului si cartii de succes: The Happiest Toddler on the Block (Cel mai fericit copil din cartier). El declara ca poate parea mai usor sa va intelegeti cu un copil rasfatat daca ii satisfaceti cerintele, dar pana la urma, cedand in fata pretentiilor lui il faceti sa se simta izolat si derutat. Daca ii permiteti copilului sa fie rasfatat, plantati o samanta de nemultumire, spune el. Pentru ca sunt atat de obisnuiti sa foloseasca manipularea pentru a obtine ceea ce doresc, incat nu-si mai dau seama cand cineva cedeaza in fata lor. Psihologul Ruth A. Peters, doctor in medicina, autor al manualului de disciplina copilului Laying Down the Law (Stabilirea regulilor), este de acord cu acest punct de vedere. Rasfatul nu face decat sa-i conduca spre probleme ulterior in viata, crede ea, adaugand ca un copil rasfatat de obicei se transforma intr-un adult rasfatat, iar adultilor rasfatati le este greu sa-si pastreze locul de munca, partenerul de viata si prietenii. De unde stiti ca va rasfatati copilul? Iata care sunt cele mai frecvente 10 greseli pe care pe fac parintii, permitand copilului sa devina rasfatat. Daca va recunoasteti comportamentul in unele dintre ele, trebuie sp stiti ca niciodata nu este prea tarziu sa schimbati lucrurile.

34

Greseala nr. 1. Faceti din copil centrul Universului

Facand din dorintele copilului prioritatea principala in orice situatie il invatati ca lumea se invarte in jurul lui. Puteti evita asta invatand copilul sa ia in considerare nevoile si dorintele celorlalti, spune medicul Susan Buttross, seful Diviziei de dezvoltare a copilului si de pediatrie comportamentala de la Centrul Medical al Universitatii Mississippi. Copiii trebuie sa inteleaga sa primeasca si sa ofere. Cand stiu numai sa primeasca, tind sa devina frustrati, spune ea
o

Greseala nr. 2. Ignorarea comportamentului pozitiv

Ca parinti ocupati si foarte ocupati ce suntem, este posibil sa nu observam cand copiii se joaca in liniste in coltul lor sau cand se feresc singuri de pericole ori probleme. Daca nu le aratati niciodata ca sunteti multumiti de ceea ce fac, declara Karp, ratati ocazia de a consolida importanta comportarii lor pozitive.
o

Greseala nr. 3. Recompensati din greseala comportamentul

negativ Karp considera ca multi parinti fac greseala ca simultan sa ignore comportamentul pozitiv si sa-l rasplateasca din greseala pe cel negativ. Daca dati atentie copiilor numai cand miorlaie si plang, le transmiteti mesajul ca doar prin crize si plans pot sa va atraga atentia.
o

Greseala nr. 4. Nu reusiti sa impuneti limite clare de

comportament Daca nu stabiliti si consolidati reguli de buna purtare, considera Buttross, este foarte posibil sa cresteti un copil nepoliticos, necooperant si lipsit de respect fata de cei din jur. Karp adauga ca prin natura lor, copiii mici sunt necivilizati iar o parte din sarcinile dumneavoastra de parinte este sa-i invatati sa se poarte in societate, cum ar fi sa aiba rabdare si sa-i respecte pe ceilalti.
o

Greseala nr. 5. Nu sunteti consecvent in aplicarea regulilor

In timp ce unii parinti nu reusesc sa stabileasca limite de comportament, altii stabilesc reguli slabe sau inconsistente, spune Karp. Asta se intampla cand ii spuneti copilului Nu face cutare lucru, dar tot ii permiteti sa faca acel lucru.

35

Exemple de limite inconsistente sunt faptul ca permiteti copilului mic sa se joace cu mancarea din farfurie in unele zile dar nu in altele sau ca permiteti copilului mai mare sa-si incalce ora de culcare atunci cand nu mai aveti energia sa luptati cu el pentru a o respecta. Daca nu sunteti consecventi asupra regulilor pe care le impuneti, ii transmiteti copilului mesajul ca, de fapt, acele reguli nu sunt atat de importante. Si, desigur, ceea ce doriti sa invatati copilul este exact opusul!
o

Greseala nr. 6. Alegeti lupte pe care nu le puteti castiga

Puteti duce batalia de a nu-i da copilului bomboane inainte de masa, declara Karp, deci regula fara bomboane merita intarita. Dar sunt multe alte standarde mai greu de impus cum ar fi sa determinati copilul sa manance mazare. Copiii pot pur si simplu inchide gura sau pot scuipa mancarea, arata Karp. In astfel de cazuri, sunteti condamnat sa pierdeti lupta inainte de a incepe. Si, din nefericire, censecintele unor astfel de batalii pierdute se intind mult mai departe de mazarea aruncata ducand batalii pe care nu le puteti castiga le aratati copiilor ca va pot sfida si pot scapa nepedepsiti.
o

Greseala nr. 7. Nu trageti copilul la raspundere pentru

greselile lui Refuzand sa trageti copilul la raspundere cand face o greseala ii transmiteti mesajul ca nu a gresit deloc, considera Buttross. Astfel, copilul invata sa dea vina pe altii oricand apar probleme. Dimpotriva, trebuie sa va invatati copilul ca este important sa-si asume responsibilitatea pentru ceea ce face si apoi sa folositi reguli ferme pentru a va asigura ca o face.
o

Greseala nr. 8. Ii oferiti copilului daruri din motive gresite

Ceea ce ii cumparati copilului nu este atat de important ca motivul pentru care o faceti, considera Peters. Ea avertizeaza parintii asupra pericolului cumparaturilor nerezonabile, cum ar fi sa-i cumparati copilului alta bicicleta deoarece s-a plictisit de cea pe care i-ati cumparat-o acum cateva luni. Alta greseala comuna este sa faceti cumparaturi din cauza sentimentului de vinovatie, spune Karp. Cand copilul se intristeaza sau spune Esti cea mai rea
36

mama din lume, nu este momentul sa-i luati un cadou. Permitandu-i copilului sa va manipuleze nu-i faceti un bine. Poate ca va primi ce-si doreste, dar bucuria lui va fi mai mica stiind ca ati cumparat cadoul fiindca a insistat el.
o

Greseala nr. 9. Cedati crizelor de furie ale copilului

Faptul ca va inmuiati cand copilul face o criza de furie este o forma extrema de a-i rasplati comportamentul negativ. Ii dovedeste ca poate obtine orice facand crize si nu asa merg lucrurile in lumea reala. Daca dumneavoastra ca adult faceti o criza, vi se intampla lucruri rele, subliniaza Peters.
o

Greseala nr. 10. Chiar dumneavoastra va purtati ca un copil

rasfatat Modul in care interactionati cu familia serveste ca model pentru modul in care copilul se va purta cu altii, spune Karp. Daca va vaicariti si va plangeti in fata copiilor, ei vor copia modelul. Proverbul aschia nu sare departe de trunchi este adevarat, deoarece copiii fac ceea ce faceti dumneavoastra, nu ceea ce spuneti. Rasfatati de mici, rasfatati pe viata Rasfatul are consecinte care trec dincolo de greutatea de moment de a gestiona un copil necontrolat si rasfatat. El creeaza modele care pot dura toata viata. Probabil unul dintre cele mai mari dezavantaje ale copiilor rasfatati este acela ca nu au invatat sa munceasca pentru ceva ce-si doresc, spune Buttross. Nu au o etica a muncii si nu au invatat lectia de lupta cu adevarat pentru nazuintele lor. Deoarece oamenii rasfatati obtin prin manipulare ceea ce-si doresc, ei isi construiesc un mod disfunctional de a se raporta la ceilalti. Obiceiurile de rasfat create in copilarie pot necesita 10 ani de terapie pentru a fi abandonate., spune Karp. Corectarea rasfatului

37

Nu intrati in panica daca tocmai v-ati dat seama ca micutul dumneavoastra este deja sau este pe cale de a deveni rasfatat. Expertii in disciplina copilului spun ca puteti repara pagubele facute de rasfat. Spuneti copilului adevarul. Spuneti-i <<am dat-o in bara>> si explicati-i de ce se vor produce niste schimbari. Cand stabiliti noile reguli, precizati clar care vor fi consecintele. Cu cat este mai putina cicaleala si mai multe fapte, cu atat mai bine., va sfatuieste Peters. Sfaturi pentru parintii cu copii mai mari Psihologii de la Desprecopii.com sugereaza urmatoarele strategii pentru a aduce copilul rasfatat pe calea cea buna:
o

Stabiliti limite consistente Stabiliti reguli si limite clare pentru

copil. Daca decideti din cand in cand sa fie incalcata cate o regula, explicati-i ca este vorba despre o exceptie speciala.
o

Stabiliti care sunt consecintele incalcarii regulilor

Consecintele pot varia de la anularea drepturilor si privilegiilor pe care le are copilul la confiscarea jucariei lui preferate.
o

Creati stimulente pentru buna purtare In functie de varsta

copilului, ar trebui sa incercati sa stabiliti recompense cu buline sau stelute. Copilul primeste stelute pentru buna purtare, iar cand aduna 10 stelute primeste un premiu pe care si l-a dorit.
o

Invatati-l ca este la fel de important sa dai ca si sa primesti

Incurajati copiii sa participe la activitati in care ii ajuta pe altii, de exemplu, luati-i la cumparaturi cand alegeti cadouri pentru prieteni si ceilalti membri ai familiei.
o

Ajutati copilul sa accepte ca i s-a spus NU Daca v-ati decis sa

refuzati cererea copilului, nu va razganditi in urma crizelor sau a oricarui alt tip de comportament manipulativ ale copilului.
o

Fiti un model pozitiv Manifestati respect si consideratie fata de

ceilalti, iar copilul va urma exemplul dumneavoastra. Sfaturi pentru copiii mici
38

In cazul in care copilul nu a implinit patru ani, probabil ca nu este inca momentul sa va ingrijorati. Se intampla frecvent ca la varsta de un an copiii sa aiba anumite caracteristici de rasfat, dar nu inseamna neaparat ca sunt rasfatati, spune Karp. In cartea The Happiest Toddler on the Block, el explica faptul ca in perioada de la unu la patru ani, copiii sunt primitivi si necivilizati, ca niste mici oameni primitivi. In afara de stabilirea clara a limitelor si de a oferi un model prin propriul dumneavoastra comportament, copiii mici au nevoie de un curs intensiv de comportare civilizata. Imaginati-va ca sunteti un ambasador din secolul 21 in epoca oamenilor de Neanderthal, sugereaza Karp. Asta inseamna ca trebuie sa invatati sa-i vorbiti copilului pe limba lui si sa-i aratati in mod respectuos cum procedati dumneavoastra. Iata cateva sfaturi de a domestici copiii mici:
o

Regula comenzii de la restaurant Atunci cand comandati

mancare la restaurant, cel care va ia comanda repeta intotdeauna ce ati comandat pentru a se asigura ca a notat bine totul. Karp recomanda sa faceti la fel cu copiii mici frustrati. Inainte de a-i reduce la tacere, repetati mai intai cererea lor. Spuneti: Chiar vrei mingea asta? Esti furios ca ti-a luat-o Bogdan? Sunt de acord, dar vocea ta ridicata imi deranjeaza urechile. Asta ii arata ca sunteti de partea lui, in timp ce il faceti sa inteleaga ca miorlaiala lui nu este acceptabila.
o

Fiti receptivi la faptele lor bune Fiti atenti la realizarile

copilului dumneavoastra pe parcursul zilei, fie ca este vorba despre constructia sa de lego, fie ca i-a dat surorii lui o jucarie. Asta il va ajuta sa identifice comportamentul pozitiv, in loc de a-si constientiza numai comportamentul negativ. Avantajele pe termen lung ale evitarii rasfatului Mentinerea unei abordari consecvente si eficiente a disciplinei copilului nu este usoara, dar are beneficii pe toata viata. Astfel, veti creste un copil

39

iubitor si care se iubeste pe sine, empatizeaza cu ceilalti, onest si nu manipulativ. Copilul poate invata cum sa-si aleaga prietenii si partenerii de viata, deoarece daca invata cum sa comunice in mod respectuos, va cauta asta in relatiile cu ceilalti, spune Alina Olaru - Psiholog / DespreCopii.com Deci data viitoare cand copilul face o criza de furie la supermarket sau incearca sa va faca sa va determine sa acceptati incalcarea regulilor, ganditi-va la efectele pe termen lung ale faptului ca cedati. Dar asta nu inseamna ca puteti fi tot timpul parinti perfecti. Modelul general este mai important decat ceea ce faceti fiecare moment in parte. Este suficient sa faceti astfel in 80% dintre cazuri si veti ajunge sa aveti un copil foarte bun. Despre copilul timid Studiile indica ca o treime din adultii timizi au o predispozitie innascuta pentru aceasta stare. Paricularitati ale sistemului nervos vegetativ (accelerarea ritmului cardiac in prezenta unor stimul necunoscuti) predispun la timiditate. Dat find stuctura lor nervoasa sensibila la orice schimbare de mediu, chiar de la 3-4 luni se pot observa semne ale timiditatii copiilor. Plang, se agita continuu, in situatii necunoscute. Nu se obisnuiesc usor cu strainii, inceteaza a se juca si devin atenti, circumspecti la vederea unei persoane straine. Desprecopii.com va invata cum trebuie ajutati copiii timizi. Studiile indica ca o treime din adultii timizi au o predispozitie innascuta pentru aceasta stare. Paricularitati ale sistemului nervos vegetativ (accelerarea ritmului cardiac in prezenta unor stimul necunoscuti) predispun la timiditate. Dat find stuctura lor nervoasa sensibila la orice schimbare de mediu, chiar de la 3-4 luni se pot observa semne ale timiditatii copiilor. Plang, se agita continuu, in situatii necunoscute. Nu se obisnuiesc usor cu strainii, inceteaza a se juca si devin atenti, circumspecti la vederea unei persoane straine.
40

Copilul timid este incarcat si de anxietate, el manifesta mai evident temerile copilariei. Acest copil are nevoie de o grija si o abordare speciala din partea parintilor. Sunt sanse destul de ridicate ca sa-si manifeste timiditatea si ca adult, dar cu o educatie potrivita personalitatii sale comportamentul lui poate fi influentat si poate reusi o adaptare sociala mai buna, chiar daca timiditatea ramane undeva ascunsa. Putini vor observa asta. Si personalitatea parintilor incarcata de inhibitie si timiditate isi va pune amprenta asupra felului de a fi al copilului. De aceea de multe ori insasi parintii au nevoie sa-si corecteze timiditatea si apoi sa-si educe copilul in spiritul increderii si curajului. Nu este cazul sa consideram acest copil condamnat la timiditate. Cu o educatie adecvata din partea parintilor se poate adapta bine la viata sociala, la scoala, va avea prieteni (chiar daca putini), va duce o viata normala. Etichetarea de catre parinti ca fiind "copil problema" si protejarea lui exagerata de pericole sunt atitudini daunatoare copilului care nu va reusi niciodata sa-si depaseasca timiditatea, va trai senzatia de frica la orice pas si va avea probleme de adaptare in viata adulta. Semne ale unui copil timid (observate in mod constant in comportamentul copilului mai ales dupa varsta de 4 ani) Copilul timid se agata de parinti cand sunt persoane necunoscute prin preajma. Dupa cateva minute, daca copilul nu e presat , incepe sa se obisnuiasca cu acele persoane si sa se joace.

Evita sa priveasca direct in ochi persoana care ii vorbeste Se teme sa intre in contact cu cineva prin intermediul obiectelor In parc, copilul prefera sa stea retras in timp ce alti copii se joaca

(refuza sa ia un creion atunci cand o persoana necunoscuta il ofera).

intre ei. Dupa o vreme, poate spune ca i-a placut distractia desi tot ce a facut a fost sa priveasca.

41

Copilul timid refuza sa mearga la scoala sau la gradinita. Va trebui

sa asteptati cateva minute pina devine familiarizat cu situatia. Apoi cel mai bine e sa va luati ramas bun fara prea multa zarva.

Copilul timid refuza sa vorbeasca cand se afla in afara casei . Nu

raspunde la intrebari simple chiar daca cunoaste foarte bine raspunsul, se inhiba in fata publicului aflandu-se pe scena pentru a-si spune poezia. Tace si priveste speriat in jur desi acasa a recitat foarte frumos.

Copilul timid alege sa se joace singur de cele mai multe ori. Are Simte uneori ca nu are incredere in el. II este teama sa se joace cu

nevoie de timp pentru a accepta in jocul lui pe alt copil.

alti copii pentru ca se teme ca pierde acel joc si va starni batjocora celorlalti copiii.

Manifesta teama fata de intuneric, animale, necunoscut, straini, mai

intens decat alti copii. Ei au un simt mai dezvoltat al sesizarii pericolului si in consecinta activeaza mecanisme de aparare la tot pasul Cum ajutam un copil timid?
o o

Referiti-va la copilul Dvs ca si "linistit". Nu il etichetati niciodata ca si timid, devreme ce acest termen are o Fiti alaturi de el dar nu exagerat de protectivi. Copilul trebuie sa

conotatie negativa in societatea noastra.


o

stie ca beneficiaza de increderea dumneavoastra in orice situatie, dar asta nu inseamna ca sariti sa-l aparati imediat ce manifesta teama sau neincredere fata de ceva sau cineva. El va capata o capacitate de adaptare si toleranta la stres daca se va confrunta cu situatii stresante. Prezentati-l anumitor persoane si apoi lasati-l sa se descurce singur. Nu vorbiti sau salutati in locul lui.
o

Explicati-i inainte situatia in care urmeaza sa se implice (Exemplu:

ca vor veni niste prieteni la cina, ca el se va juca sau poate va vrea sa stea cu voi. E alegerea lui).
o

Implicati-l in discutii daca observati ca e atent. Incurajati-l sa puna

intrebari si sa-si exprime parerea.


42

Incurajeaza succesele copilului in relatiile cu ceilalti. Stimuleaza-i

increderea in sine. Incurajati-l sa participe in mod activ la activitatile grupului, sa ia si el initiativa in joc, sa ofere solutii la o problema, sa povesteasca o intamplare prietenilor sai, etc.
o

Pregatiti copilul si pentru insuccesele care pot apare intr-o relatie Obisnuiti-l treptat cu o anumita situatie (de exemplu daca stiti ca

sociala (refuz, tradare, batjocora).


o

aveti un copil timid poate refuza sa mearga la gradinita; atunci va preocupati in mod deosebit sa cunoasca bine spatiul de joaca, clasele, unii dintre colegi, sala de mese, inainte de a urma cursurile).
o

Chiar daca la inceput nu se arata incantat de prezenta altor copii nu

renuntati la ideea de a-l integra intr-un grup de copii de varsta lui. Duceti copilul in preajma acelor copii si lasati-l sa-i urmareasca de la distanta. Incet, incet va dori el singur sa se apropie si sa se joace. Sau invitati copii acasa, la aniversarea lui sau cu alte ocazii.
o

Incercati sa nu-i spuneti mereu "Esti timid." mai ales fata de alte

persoane. Nu folositi timiditatea copilului ca o scuza pentru faptul ca nu vorbeste cu ceilalti si e retras. Poate interpreta acest lucru ca o deficienta si se va comporta ca atare in continuare.
o

Exersati acasa roluri diferite cu ajutorul unor papusi inspirandu-va

din situatiile reale in care copilul manifesta timiditate. De exemplu: " Sa ne imaginam ca eu sunt d-na educatoare si tu esti la gradinita. Avem serbare maine. Haide sa repetam poezia. Urca-te pe acel scaun, sa zicem ca este scena". Apoi inversati rolurile, mama jucand rolul baiatului timid. Astfel copilul se va putea privi din afara. In urma acestui proces de identificare decurg o serie de stari emotionale care poate dezorganiza comportamentul copilului, acesta poate trai confuzie initiala, disconfort, stari care pot fi depasite curand cu ajutorul unei educatii adecvate din partea parintilor.

43

Timiditatea: cum sa ii ajutam? Copilul timid are nevoie de ajutorul parintilor pentru a depasi o bariera psihica. La un numar mic de copii - unul din sapte - bataiile inimii ramin repezi pentru mai mult timp, iar copilul arata semne ca este stresat. Poate sa asude, sa se agite sau sa para incomfortabil. Acest nivel ridicat de senzitivitate la noutati pare sa fie inascut si nu dobindit. Si poate fi pe toata viata. Psihologii care studiaza copiii sensibili considera ca ei sunt timizi la virsta prescolara si apoi mai tirziu in scoala elementara. Alte cercetari sugereza ca acesti copii pot fi mai sensibili si in alte domenii. Cum ii pota ajuta parintii pentru a putea depasi aceste bariere psihice. Ceea ce ii ajuta pe copii cel mai mult este sa stie ca parintii ii accepta asa cum sunt si au incredere ca totul o sa fie bine. Puteti ajuta copilul si prin ai acorda mai mult timp si suport. Insa nu ajuta daca ii permiteti copilului sa evite in intregime toate situatiile incomfortabile. Cum puteti stii daca timiditatea e o problema pentru copil? Exista o gama intreaga de timiditati care sunt normale. Nu fiecare copil simte nevoia sa fie gregar (sociabil). Un copil care se se obisnuieste (degajeaza) mai incet este de obicei capabil sa depaseasca tendinta lui initiala de a sta retras. Odata ce a depasit-o , se alatura cu bucurie. Un copil super timid, pe de alta parte evita complet si lipseste de la multe situatii sociale. Timiditatea normala nu impiedica un copil sa mearga la scoala, la zile de nastere sau sa se joace in parc, desi un parinte intelept (adesea parintele sau invatatorul) va lua timp ca sa ajute copilul sa se simta comfortabil la inceput. Timiditatea devine o problema cand stopeaza abilitatea copilului sa se dezvolte - sa faca relatii cu oameni din afara familiei, incluzand colegi, invatatori sau alti adulti.
44

Comportamente timide Iata cateva comportamente timide ale copilului care v-ar putea ingrijora
o

Copilul se agata de piciorul dvs cand sunt adulti

necunoscuti prin preajma. Dupa cateva minute, daca copilul nu e presat, un copil normal e capabil sa inceapa sa se miste imprejur sau sa se joace. Imi place termenul "incet la incalzire" ca sa descriu acest comportament.
o

In parc, copilul dvs sta de o parte in timp ce alti copii se

joaca intre ei. Dupa o vreme, poate spune ca i-a placut desi tot ce a facut a fost sa priveasca. Parintii trebuie sa se simta comfortabil sa lase copii sa ia timp sa se incalzeasca.
o

Copilul nu vrea sa mearga la scoala sau la gradinita. Va

trebui sa stati cateva minute pina ce devine comfortabil si se implica in joc. Apoi cel mai bine e sa va luati ramas bun fara prea multa zarva. Aceasta denota incredere in abilitatea copilului de a manevra situatia. Nu ar trebui sa ia mai mult de o saptamina pentru un copil sa devina comfortabil, desi s-ar putea sa repetati procesul la fiecare situatie nou intilnita. In timp, puteti sa ii reamintiti copilului,"Stiu ca la inceput nu ti-e usor, insa apoi iesti todeauna OK".
o

Copilul refuza sa vorbeasca cand nu e acasa. Aceasta

problema devine mai grava in timp: in situatii ca acestea probabil cel mai bine e sa lucrati cu personal calificat.
o

Copilul refuza sa "faca anumite lucruri" in prezenta

strainilor. (de exeplu: spune o poezie dnei vecina). Unii copii complet sanatosi nu se simt niciodata bine "pe scena". Cea mai buna abordare este sa micsorati presiunea cat de mult posibil.
o

Copilul alege sa se joace singur de cele mai multe ori.

Aceasta e normal pentru cei mai multi copii, atata timp cat au cel putin unul sau doi prieteni ( la virta de 4 ani sau mai mult).

45

Cateodata timiditatea e imbinata cu alte temeri -de animale

de exemplu sau de intuneric. Daca aceasta e o problema , cititi articolul Frica - o stare normala a copilariei . Fiti atenti la propiile dvs. sentimente Cateodata ceea ce ii preocupa pe parinti mai mult despre copii lor sunt chestiuni care au fost de fapt dure pentru parinti cand au crescut. Daca va amintiti ca ati fost dureros de timid ca si copil, veti gasi timiditatea copilui greu de suportat. Pe de alta parte, daca ati fost foarte extravertit, comportamentul copilului dvs. va va pune in incurcatura. Fiind atent la propriile sentimente, veti fi in stare sa va concentrati mai clar cum il afecteaza timiditatea pe copil. Biologia timiditatii O mare parte a personaliltatii copilului este innascuta. Cititi: Este personalitatea copilului stabilita la nastere? Din ce in ce mai mult , oamenii de stiinta descopera cum diferentele din creier rezulta in diferente de cum copilul raspunde la lumea exterioara.Timiditatea, se intimpla sa fie una din trasaturile de personalitate care au fost studiate cel mai mult. Tendinta de a fii timid apare, in parte, in partea din creier care controleaza cum raspundem la lucruri noi sau nefamiliare. Copii par sa fie programati cu un simt mult mai dezvoltat la lucrurile nefamiliare. Este usor de vazut cum, fara asa un instinct, copii ar fi in mare pericol sa fie atacati de un mare numar de pradatoare. In mod normal cand un copil observa ceva nou, se holbeaza, inima incepe sa ii bata mai repede si corpul devine incordat. In cateva momente, in orice caz, noutatea se sterge si bataiile inimii revin la normal. La un numar mic de copii --unul din sapte--bataiile inimii ramin repezi pentru mai mult timp , iar copilul arata semne ca este stresat. Poate sa asude,

46

sa se agite sau sa para incomfortabil . Acest nivel ridicat de senzitivitate la noutati pare sa fie inascut si nu dobindit. Si poate fi pe toata viata. Oamenii de stiinta care studiaza acesti copii sensibili gasesc ca ei sunt timizi la virsta prescolara si apoi mai tirziu in scoala elementara. Alte cercetari sugereza ca acesti copii pot fi mai sensibili si in alte domenii. De exemplu, cand sunt supusi la evenimente stresante ca si cutremure, se pot arata mai suparati , ramin suparati pentru mai multa vreme si chiar exista riscul sa dezvolte inbolnaviri fizice ca raspuns la stres. Nu stim inca exact ce face ca unii copii sa fie mai sensibili din acest punct de vedere. La un moment dat, oamenii de stiinta poate vor afla care gena este responsabila. Este important sa intelegem ca aceasta tendinta nu este o boala. Foarte multi copii sensibili cresc sanatosi si bine adaptati. Unii chiar invata sa fie extrovertiti, desi suspectez ca unele elemente sensibile din copilarie ramin in ei. Cheia catre aceste depasiri sunt parinti care inteleg si accepta diferentele individuale la copii lor, si care ajuta copilul in a coopera cu oameni si situatii noi , in ritmul propriu al copilului. Sfaturi pentru a ajuta un copil timid - sfatul psihologilor de la Desprecopii.com: Timiditatea este un caracter mostenit. Atata vreme ce copilul se incalzeste (se obisnuieste) dupa 10 sau 15 minute de stat deoparte , timiditatea este normala . Exista tot felul de lucruri pe care le puteti face ca sa il ajutati sa coopereze cu sensibilitatea lui la lucruri noi.
o

Referiti-va la copilul dvs ca si "linistit". Nu il etichetati niciodata

ca timid, devreme ce acest termen are o conotatie negativa in societatea noastra.


o

Nu il grabiti in situatii noi. Este normal pentru oamenii timizi sa

cantareasca activitati nefamiliare inainte sa se implice.

47

Dati copilului o multime de oportunitati sa se amestece cu colegi de

virsta lui.Invitati prieteni frecvent. Inrolati copilul intr-un grup de joc sau prescolar.
o

Nu il salvati daca il vedeti ezitant sau ca ii e frica de ceva. Da-ti tot Pe masura ce micutul creste, ajutati-l sa repete inainte cum va

suportul , insa lasa-ti-l sa se descurce singur.


o

reactiona la noi situatii. Iar in ultimul rind, nu uitati : Timiditatea nu este acelasi lucru cu nesiguranta!

Cand copilul nu are ncredere n el... Pregatirea pentru viata este in mainile parintilor. Si ne dorim sa fim siguri ca el, copilul nostru, va fi echipat pentru societatea din ce in ce mai competitiva si mai ''dura". Vrem desigur sa il ajutam sa fie sigur pe el si mai ales sa aiba incredere in el. Psihologul de la www.desprecopii.com va descrie primele indicii care sugereaza ca aveti un copil care are nevoie de ajutorul dvs - si va da sfaturi precise despre cum il puteti incuraja si ajuta sa aiba increde in el. Primele indicii Va recunoateti copilul n urmatoarea descriere?
o

Se simte mereu inferior i fr putere. Abandoneaz uor n Se simte vinovat de fiecare dat cnd nu reuete ceva. Se

anumite situaii care presupun un efort intens ( are voina slab).


o

compar mereu cu alte persoane semnificative din viaa lui i orice piedic i se pare un eec.

48

Nu-i exprim des prerea, prefer s asculte ideile altora i s le

urmeze. De aceea nu-i place s pun ntrebri sau s raspund atunci cnd e ntrebat.
o

Lsat singur aproape c nu tie ce s fac, este mereu nemulumit Se adapteaz greu la o situaie nou. Se teme s ncerce ceva nou Este retras, nu se ncumet s iniieze un joc cu ali copii sau se i-a stabilit standarde prea inalte pe care greu le poate atinge. i poate exterioriza frustrrile sau i atinge scopurile printr-un

de ceea ce realizeaz.
o

chiar atunci cnd un adult se ofer s-l ajute.


o

teme s se joace ntr-un grup de team ca nu va reui s ctige.


o o

comportament agresiv (fa de ali copii sau fa de sine), poate apela la minciun, furt.
o o

Este extrem de preocupat pentru a fi plcut i acceptat de ceilali. Nu este chiar un singuratic, este dependent de prezena altor Este gelos atunci cnd atenia adulilor este ndreptat ctre alt Nu se apar atunci cnd este certat sau agresat fizic. Are tendina de a percepe doar partea neplacut a lucrurilor sau

persoane din jur chiar dac uneori se mulumete s stea deoparte.


o

copil.
o o

situaiilor Nu vreau n excursie pentru c acei copii nu m plac. Cum ncurajm copilul? Dac se subapreciaz, are o percepie negativ asupra propriei persoane, atunci...
o

Scoatei n eviden calitile sale. Caracteristici ale aspectului fizic,

caliti morale. S-ar putea ca el s se fi obinuit s-i cunoasc doar defectele sau s se simt incapabil de a reui datorit lipsei de ncredere i apreciere a persoanelor importante din viaa lui. Copilul are o imagine despre sine aa cum este vzut de ctre ceilali.
49

ncurajati reuitele copilului n mod corect chiar dac sunt minore.

De exemplu: Astzi ai vorbit frumos cu vnzatoarea. Bravo. Nu exagerati cu laudele i nu generalizai. Dac de exemplu a spus corect poezia la grdini, i spunem: Ai reuit s recii foarte frumos la serbare nu exagerm spunndu-i Esti cel mai talentat copil de la grdini. Vei ajunge artist.
o

Fii ateni la sentimentele de gelozie i rivalitate dintre frai.

Apreciind prea des realizrile unui copil acesta se va simi n curnd superior fratelui sau altui copil din cas. ncurajai n mod egal realizrile fiecarui copil i subliniai faptul c fiecare este unic n felul lui, cu calitile i defectele sale. Dac se arat nvins nainte de a ncepe ceva, nu finalizeaz ceea ce i-a propus, atunci....
o

Asigur-l de dragostea ta i atunci cnd greete. Nu-l amenina cu ncurajeaz-l s ncerce realizarea unor activiti care-i plac i

retragerea iubirii i nu-l umili atunci cnd a greit.


o

pentru care are aptitudini. Descoper ce talente are copilul tu. Orienteaz-l spre domeniile mai puin competitive n care are anse mai mari de reuit. ncercnd s fac ceea ce-i place va finaliza mai uor ceea ce a nceput i se va bucura de apreciere.
o

Dac greete nu-l descuraja. Destul se nvinovete singur pentru

fiecare greeal. Explicai-i ce importante sunt greelile n nvaare. Prinii au experiena vietii, pot vedea n ansamblu situaia. De aceea trebuie s le explice i copiilor c o simpl greeal nu nseamn sfritul drumului.
o

ncurajeaz-i activitile intelectuale, curiozitatea de explorare. Cu

fiecare experien nou copilul nvaa ceva n plus i tiind mai multe se va simi n stare s rezolve mai bine ce i-a propus. De multe ori copilul se simte nesigur i incapabil de a finaliza o activitate pentru simplul motiv c nu are cunostinele necesare pentru a aborda situaia respectiv.
o

Dac refuz s realizeze o sarcin spunnd Nu pot sau Nu tiu

atunci explic-i copilului c nu-i nimic ruinos n a nu cunoate anumite lucruri.

50

nva-l cum se procedeaz, fii modelul lui, roag-l s te ajute dndu-i indicaii precise.
o

ncearc s comunici cu el, ntreab-l care sunt motivele pentru

care nu poate s fac un lucru. Poate i-a pierdut interesul, poate nu se simte n stare, poate e prost dispus sau obosit, etc.
o

D-i i a doua ans. Ajut-l s ncerce din nou.

Dac refuz s se integreze ntr-un grup, prefer s stea deoparte i s priveasc, atunci...
o

Las-i timp s se obisnuiasc cu persoanele noi. Fii alturi de el

dac are nevoie de prezena ta pn se simte n siguran. Dac nu se dezlipete de tine, atunci acord-i un timp (de exemplu 10 minute) i anun-l c dup expirarea timpului trebuie s pleci. Precizez-i i cnd te ntorci. Respect ce ai promis.
o

nva-l cum s nceap o conversaie cu un copil. Mergei la un Copilul este dornic s relaioneze cu ali copii dar nu se simte n

copil mai mic sau mai singuratic i ncepe tu discuia.


o

stare. i imagineaz c orice ncercare de a intra n vorb cu copiii sau de a se juca se va termina prost. Dac intr n joc vrea s ctige cu orice pre i se teme de eec. De aceea, antreneaz-l n jocuri care nu presupun competiie. ncurajeaz participarea la joc i colaborarea cu ceilali.
o

Dac nu ndrznete s pun ntrebri aflndu-se ntr-un grup, dei

are neclariti, atunci ntinde-i o mn de ajutor: Am impresia c vrei s ntrebi ceva sau atunci cnd n sfrit i face curaj i ntreab ceva, i spunem: E foarte interesant ntrebarea ta, am s m gndesc la asta.
o

Chiar dac copilul nu are ncredere ca va reui n stabilirea de relaii

sociale (s-i fac prieteni noi, s se integreze n grupa la grdini) totui noi, prinii, nu trebuie s ne descurajm i s-l inem pe copil deoparte de mulimea de copii. Invit copii de vrsta lui la o aniversare, invit prieteni de familie cu copii mici.

51

nva-l s se apere atunci cnd este atacat verbal sau fizic.

Imaginai-v diverse scenarii i repetai-le acas, printr-un joc de rol. Ce faci atunci cnd cineva i vorbete urt? Sau te lovete? Dac manifest tulburri de comportament cnd nu-i reuete ceva (se trntete pe jos, ip, lovete, trieaz, se pedepsete singur) atunci...
o

Nu te lsa impresionat de manifestrile violente ale copilului. Ignor-i comportamentul deficitar dar nu i sentimentele. Las-l s-

Atrage-i atenia doar c depaete anumite limite.


o

i povesteasc ce s-a ntmplat, ce simte el. Poate s spun: Sunt suprat c nu am ctigat eu. Altdat nu mai joc'. Povestete-i i tu o experien asemntoare, prin care ai avut un eec i cum ai reacionat atunci. neleg foarte bine ce simi, i mie mi se intampl s m supr tare atunci cnd nu reuesc ceva. Uite cum fac eu s m simt mai bine. Explic-i c este firesc s i pierzi ntr-un joc dar ce conteaz este de fapt plcerea jocului.
o

Ajut-l s-i exteriorizeze furia n mod verbal evitnd astfel Ajut-l s comunice, s se fac neles. Copilul apeleaz la fora

descrcarea nervoas ntr-un comportament agresiv fa de sine sau de alii.


o

fizic sau la minciun atunci cnd nu se simte capabil s-i ating scopurile altfel. Mai ales copiii care nc nu reuesc s se exprime verbal foarte bine simt c nu se pot integra ntr-un grup de copii i atunci se impun prin agresivitate.
o

ndreapt-i atenia ctre o activitate pozitiv cu anse mari de

reuit care s-i consume energia fizic. In final Nu te lsa cuprins de furie i nu-i pierde cumptul. Chiar dac o palm dat copilului ne face s ne simim mai bine, acest gest nu are nici un rol educativ. Dimpotriv, copilul va nva de la noi c autoritatea o deine cel care are forta fizic mai mare i nu va ezita s fie agresiv n viitor cu copiii mai mici (de exemplu).

52

Auto-indentificarea: Cine sunt eu? Dupa vrst de 3 ani , copilul trece printr-un proces de autoidentificare si cauta raspunsuri la intrebari de genul Cine sunt eu?, Cum am aparut pe lume?, Cum am ajuns n burta ta, mama?. Este important ca prinii s se astepte la acest sir de intrebari i s se gandeasca puin nainte cum i vor raspunde. Pentru ca n functie de informaiile primite, copilul i formeaza o imagine despre sine i despre lume, imagine care trebuie s corespunda realitatii. www.desprecopii.com va explica cum il puteti ajuta si sprijini. Dupa vrst de 3 ani, copilul trece printr-un proces de identificare, el se descoper pe sine, cauta raspunsuri la intrebari de genul Cine sunt eu?, Cum am aparut pe lume?, Cum am ajuns n burta ta, mama?. Este important ca prinii s se astepte la acest sir de intrebari i s se gandeasca puin nainte cum i vor raspunde. Pentru ca n functie de informaiile primite, copilul i formeaza o imagine despre sine i despre lume, imagine care trebuie s corespunda realitatii. Raspunsuri de tipul: Te-a adus barza sau Te-am cumparat de la spital etc nu sunt deloc indicate, dimpotriv produc i mai multa confuzie n mintea copilului. Va urma curand alt sir de intrebari care au ca scop lamurirea confuziei initiale. Copilul nu se lasa, el afla cte o frantura de adevr din mai multe surse i vrea s inteleaga cum stau lucrurile. In mod normal copilul se cunoate pe sine identificndu-se mai activ cu printele de acelai sex. Fetitele doresc s semene mamei, sunt atente la comportamentul ei fata de sot (atitudinea mamei poate fi de supunere sau de egalitate) i fata de alte femei (descoper gelozia, rivalitatea, prietenia). Aceste prime impresii despre barbati i despre relaia cu acestea (vazute prin ochii mamei) poate s ramana intiprite n mintea lor pentru tot restul vietii. Copiii transpun i imita prin joc comportmentele care le vad exersate n

53

familie. Fetitele se joaca hranind ursuletul, schimband de haine papusa, se arata incntata de achizitionarea unei minibucatarii, etc. Baietii devin interesati de tata. De aceea se joaca astfel: merg cu masina la servici, repara un camion, bate cu ciocanul, etc. De fapt nu exista un comportment prestabilit pentru fetite i pentru baieti. Exemplele de mai sus sunt clasice i poate des intalnite printre copii dar n societatea noastr, rolurile sociale de barbat i femeie au suferit modificari. Intr-o anumita familie se poate bineinteles intampla ca tatal s se ocupe de gospodarie i s lucreze de acasa iar mama s calatoreasca mereu cu diferite afaceri i s fie pasionata de repararea autovehiculului. n astfel de cazuri copilul va imita activitile care le face printele de acelai sex, fr s fie considerat mai puin fetita sau mai puin baiat. Pana la urma copilul alege singur identitatea care doreste s o aib, n functie i de modelele parentale dar i tinand cont de preferintele i dorintele personale. Nu-i nimic rau n a-i cumpara masinute i mitraliere unei fetite dac aceasta doreste. Asta indica prezenta unei personalitati puternice, revendicative. i cultiva spiritul practic i ncrederea n sine. La fel n cazul baietilor s nu ne temem s-l lasam s se joace cu papusi. Jocul n compania papusilor i va sensibiliza, vor fi mai tandri n relaia cu persoana iubita, mai tarziu, i va cultiva calitile unui bun tata. Dupa 4-5 ani baietii pot fi atrasi de mama, iar fetele de tata. Este vorba de perioada oedipiana, cnd baietii doresc s semene tatlui (virilitate, putere) i se simt atrasi de mama printr-un fel de atasament romantic. Aceasta situaie este cunoscuta cu numele de complexul lui Oedip. Baiatul idolatrizeaza mama, este convins ca se va casatori cu ea cnd va crete mare, chiar dac nu are o imagine clara despre ce inseamna casatorie, este convins ca ea este cea mai atragatoare femeie din lume. Ca urmare a acestor sentimente baiatul devine gelos pe tata, doreste si ia locul, s fie capul familiei, sau s dispara o perioada pentru a rmne fr

54

rival. Dar pe de alta parte, el e constient ca mama apartine de fapt tatlui i se simte vinovat de sentimentele negative fata de tata, pe care de fapt l iubeste. Urmand acelai mecanism, fetitele incep o idila cu tatal lor. Dorindu-si s semene mamei (sa aib feminitate, putere de seductie) exerseaza aceste sentimente fata de tata, pe care l admira foarte mult, dorind s petreaca cat mai mult timp n compania acestuia. Devin astfel geloase pe mama i pe atentia care i-o acorda tatal. Mai tarziu, n adolescenta, poate s-si formeze o imagine despre barbatul ideal plecnd de la aceasta imagine a tatlui. In urma acestui proces de identificare decurg o serie de stari emotionale care poate dezorganiza comportamentul copilului, acesta poate trai confuzie initiala, disconfort, stari care pot fi depasite curand cu ajutorul unei educatii adecvate din partea parintilor.

5 calitati pe care sa i le cultivi copilului tau Educatia este darul cel mai de pret pe care un copil il primeste de la parintii sai. Acei 6-7 ani 'de acasa' care vor ramane pentru totdeauna in sufletul si inima lui. Primele lectii de viata. Inca din primii ani ai copilariei este important sa ii cultivam copilului unele calitati esentiale pentru succesul din anii maturitatii sale. Dupa parerea psihologilor de la Desprecopii.com, iata primele 5 calitati de care copilul tau are nevoie si pe care tu, ca parinte iubitor - trebuie sa il inveti... INCREDEREA

Simpla incredere in altii este fundatia felului in care copilul ii va trata pe cei din jur. Fara aceasta caracteristica copilul va intimpina culmi dificil de depasit in procesul dezvoltarii. In lipsa capacitatii de a avea incredee in ceilalti,copilului ii va fi greu sa interactioneze cu ceilalti, sa se simta stapin pe sine si sa progreseze.
55

Impartasirea increderii cu bebelusul incepe imediat dupa ce copilul a fost nascut. Hraneste-l cind ii este foame, leagana-l cind vrea sa te simta aproape, schimba-l cind este ud. Insa, important este sa interactionezi cu copilul tau zilnic, vorbind cu el si privindu-l in ochi. Pentru a-i creea un sentiment de siguranta, incearca sa va faceti ritualuri zilnice cum ar fi cititul unei povesti inainte de culcare. La virsta prescolara nevoile copilului devin mai complexe. Binenteles ca inca va fi nevoie sa-l hranesti, sa-l speli si sa ai grija de el, dar va trebui deasemenea sa-i admiri turnurile din cuburi sau lego sau desenele. Atentia pe care o acorzi acestui aspect nu pare sa fie la fel de importanta ca gatitul cinei pt.el de exemplu, dar in realitate este. Copilul iti va spune, in felul sau, Am nevoie ca tu sa-mi admiri creatia, Tu, ca parinte - este foarte important - sa dai atentie semnalelor copilului si sa-i satisfaci nevoile emotionale. RABDAREA

Este adevarat: lucrurile bune se intimpla celor care stiu sa astepte. Copiii care invata sa aiba rabdare sunt capabili sa persevereze si au mai multe sanse de succes. Vrei sa-ti ajuti copilul in cursul dezvoltari lui? In primul rind aminteste-ti asta: bebelusul te urmareste si cu orice greseala a ta ii vei da un exemplu rau. Copii sunt ca niste bureti - absorb tot. Expertii numesc acest aspect "modeling"- fa corect ceea ce tebuie sa faci, dandu-i copilului tau mai multe sanse de a face a fel. Prescolarii nu au notiunea timpului asa cum noi o avem, ceea ce face mai greu pentru ei faptul de a avea rabdare. Il poti ajuta inventind o metoda de-a imparti timpul pentru el in alta masura decit ore si minute. RESPONSABILITATEA

"Pentru a reusi in viata, spune Doreen Virtue (psihoterapeut in Los Angeles si autor al carti"Your Emotions,Yourself") "trebuie sa stim cum sa ne
56

luam un angajament pe care sa-l respectam". Asta inseamna ca trebuie sa ne gindim la mici "misiuni" pe care sa le dam copilului, cum ar fi de a-i da o lingura pe care sa i-o duca tatalui. Odata cu cresterea in virsta a copilului si "misiunile"sale trebuie sa devina mai dificile. Ajutorul la curatenie este, bineinteles, un aspect important. Insa nu va asteptati la prea mult. Pentru prescolar, adunatul de pe jos a mai mult de 3 jucarii poate deveni suprasolicitant. Transformati-le intr-o indeletnicire placuta, jucind jocuri sau cintind un cintecel special pt.culesul jucariilor (de exemplu). Sau incercati o metoda ca cea a acestei mame de pe Desprecopii.com cu 3 copii: e a a pus un cos in camera copilului sau in virsta de 1 an si 2 luni; copilul culege tot ce e insirat pe jos si le pune in cos, iar mai tirziu mama le ia si le aseaza pe fiecare la locul sau. EMPATIA

Empatia este cheia catre dezvoltarea competentei sociale a unei persoane. Pentru a avea succes in relatiile interumane trebuie sa inveti sa-ti dai sema de sentimentele unei persoane si sa-i raspunzi corespunzator. Copiii nu sunt intr-adevar capabili de-a se pune in locul altcuiva pina in jurul virstei de 3-6 ani. Pina la aceasta virsta ei sunt incapabil sa vada lucrurile din perspectiva altcuiva diferita de cea personala. Insa sunt multe lucruri care-l pot ajuta pe copil sa-si dezvolte empatia. Intrebindu-l pe copil "Cum te-ai simti daca ti s-ar fi intimplat tie?" nu face parte dintre aceste lucruri, atita timp cit copilul la aceasta virsta este profund egocentric. In schimb ii puteti explica cum actiunile sale ii afecteaza pe ceilalti. Daca isi loveste fratele (de exemplu) explicati-i ca acest lucru doare si-i face fratiorului "bubita". Daca vedeti un alt copil cu genunchiul julit, explicati-i copilului dv. ca il doare. INCREDEREA IN SINE

57

Increderea in sine se presupune a fi cel mai important atribut pe care i-l puteti insufla copilului - in primul rind il ajuta sa fie rabdator, responsabil-este abilitatea in rezolvarea problemelor. Daca copilul dv.de 1an si 2 luni devine nerabdator pentru ca nu se poate juca cu jucaria altui copil, luati-i in seama nefericirea, dar incurajati-l sa caute alta solutie (alta modalitate de joaca). Ajutati-va copilul sa treaca prin diferite incercari putin cite putin si-apoi lasati-l sa cucereasca fiecare pas de unul singur. Daca el reuseste sa-si dea sema cum sa-si ia propriul prosop, cum sa deschida capacul de la cutia cu biscuiti sau cum sa-si unga singur felia de piine, el se va simti mult mai increzator si mai independent in a depasi mai multe si mai dificile incercari. Asta inseamna deasemenea sa-l lasati sa faca citeva greseli si sa capete citeva mici lovituri. Daca va e greu sa va urmariti copilul chinuindu-se, gasiti o cale de a va controla aceste reactii. Dr.Margaret Hoddinott (psiholog pediatru la Lahey Medical Center in Burlington, Massachusetts, USA) aminteste de un moment in care fiul sau invata sa urce scari cind ea si-a invins tendinta de a ajuta si a stat in spatele copilului, pentru ca acesta din urma sa nu-i pota citi teama pe chip. Problema este ca lasind copilul sa invete singur, fara ajutor si prin propria experienta poate lua mult mai mult timp, timp de care o mare parte din parinti nu dispun. Insa in realitate va ajutati mai mult copilul daca rezistati tentatie de a sari si-a face lucrurile in locul lui. Spre norocul nostru,noi parintii ne-am invatat deja lectia despre rabdare si empatie. Vedeti cum aveti acum aceste lectii la indemina? Cum putem contribui la dezvoltarea inteligentei copilului Imediat ce trece ziua de aniversare a primulul anisor de viata (Ura!), putem incepe mai serios misiunea de educarie a copilului nostru. Copiii care au trecut de stadiul de bebelusi au o mai mare

58

capacitatea de a invata lucruri noi si a retine informatii decat copiii mai mari de 5,6 sau 7 ani. Studiile au aratat ca daca vom introduce notiuni de citire, limba si matematica in primii ani de viata ai copiilor acestia vor avea succese scolare mult mai rapide decat alti copii de aceeasi varsta. Imediat ce trece ziua de aniversare a primulul anisor de viata (Ura!), putem incepe mai serios misiunea de educarie a copilului nostru. Copiii care au trecut de stadiul de bebelusi au o mai mare capacitatea de a invata lucruri noi si a retine informatii decat copiii mai mari de 5,6 sau 7 ani. Iata cateva lucruri pe care orice parinte le poate face pentru a ajuta la dezvoltarea inteligentei copiilor lor, de la 12 luni in sus ... Povestiti (explicati) copilului intotdeauna ceea ce faceti in cuvinte simple, corecte si pe intelesul lui. Aceasta il va ajuta sa-si dezvolte vocabularul si gandirea. Cand cumparati carti destinate copiilor, alegeti-le pe cele cu caractere mari, citete si imagini clare. Aceasta il va ajuta pe cel mic sa inteleaga ceea ce vede si sa invete sa citeasca cuvinte usoare. Incepeti sa ascultati impreuna casete audio sau video in limbi straine. La varste fragede copiii vor deprinde mult mai usor limbile straine. Daca dispuneti de un computer, ar fi bine sa cautati CD uri sau programe (se gasesc pe internet) educative pentru copilasi mici. Alegeti-le pe cele care impun folosirea keyboard-ului, deoarece copiii nu vor avea abilitatea de a manui mouse-ul inaintea varstei de 2 ani. Cumparati seturi din plastic sau cauciuc cu literele alfabetului. Formati cate un nou cuvant (nu prea lung) in fiecare zi. Copilul va incepe sa faca legatura intre cuvintele vorbite si cele scrise.

59

Nu va temeti sa repetati cuvinte sau povestile pe care le cititi. Unii parinti se simt uneori frustrati cand copilul lor le cere la nesfarsit sa li se citeasca aceeasi poveste, dar aceasta este o parte esentiala a modului in care copilul proceseaza informatiile. Cumparati litere magnetice si aranjati-le pe frigider. Formati

saptamanal cuvinte noi. Si discutati-le cu el, chiar daca nu intelege mare lucru, va reactiona pozitiv la aceste joculete de inteligenta :)) Cititi-i copilului zilnic, cu intonatie, ca si cand ati juca intr-o piesa de teatru. Copilul se va implica mai mult in sirul povestii si in felul acesta va retine mult mai multe detalii. Cumparati video casete cu povestile clasice ale copilariei: Alba ca Zapada, Cenusareasa, Scufita Rosie, etc ( de la 3 ani in sus). Vizionati-le impreuna cu copilul dvs si atrageti-i atentie la ce se intimpla. Din experienta noastra, a parintilor Desprecopii, copiilor foarte mici (de la 1,5 ani pina la 3 ani) le fac mare placere videocasetele Teletubies. Cu aceste filmulete forte educative puteti de altfel incepe 'educatia video' a copilasului dvs. Tineti minte: educatia fizica a copilului vostru este direct legata de educatia psihica. Studiile au aratat ca dezvoltarea creierului are o stransa legatura cu activitatea fizica. Daca va veti implica alaturi de copil in activitati fizice(saritul,alergatul,de-a rostogolu',etc.) aceasta poate contribui foarte mult la dezvoltarea sa intelectuala.

Modurile de inteligenta ale copiilor si modul lor specific de invatare

60

Toti parintii vor sa fie mandri de inteligenta copiilor lor, dar exista mai multe moduri in care un copil isi poate arata inteligenta. Din nefericire, nu fiecare tip de inteligenta este la fel de usor de recunoscut, si nu fiecare tip de inteligenta este la fel de rasplatit. Aflarea stilului unic de invatare al copilului tau te poate ajuta sa-i dai recunoasterea de care are nevoie si sa te asiguri ca va profita la maxim de scoala si de viata. Iata sfatul psihologilor de la Desprecopii.com:Mai cititi: Notele de la scoala conteaza?

Aflarea stilului de invatare al copilului Psihologii sunt de parere ca in primul rand parintii trebuie sa se autoeduce si sa fie constienti ca exista si alte stiluri de invatare decat cele verbale si logico-matematice, care reprezinta nucleul central al scolilor. Exista alte moduri de invatare si alte moduri in care sa fii inteligent., spune Howard Gardner, pshiholog educat la Harvard. Cele 8 categorii de baza ale inteligentei Howard Gardner a propus o teorie cunoscuta in care exista 8 categorii de baza ale inteligentei, fiecare persoana dobandind noi informatii si deprinderi ce au la baza o combinatie unica formata din o parte din acestea sau toate. Acestea sunt cele 8 categorii identificate de teoria lui Gardner a inteligentelor multiple:

talentul lingvistic cu deprinderile verbale, cum ar fi vorbirea si talentul logico-matematic, cu numere si modele logice talentul spatial cu deprinderi vizuale, cum ar fi desenatul sau artele talentul cinestetic corporal cu deprinderi corporale, cum ar fi talentul muzical cu deprinderi muzicale
61

scrierea

vizuale

atletismul sau dansul

talentul naturalist ce vizeaza animalele si mediul inconjurator, intelegerea unic-interpersonala si empatia catre ceilalti cunoasterea sinelui unic-intrapersonala Observarea inteligentei copilului tau Expertii sugereaza ca observarea este cel mai bun mod de a

inclusiv plantele si gradinaritul


descoperi care dintre categoriile enumerate mai sus predomina in stilul de invatare al copilului tau. Urmaresti ceea ce ii place copilului tau sa faca cel mai mult, explica Howard Gardner . Ca orice fiinta, facem lucruri cu care simtim ca avem succes.

Daca copilului tau ii place sa construiasca cu ajutorul cuburilor dar

nu-si arata interesul fata de carti, Howard Gardner spune ca ar putea fi o orientare logico-matematica si spatiala in stilul lui de invatare. Un copil caruia ii place sa aiba grija de animale sau este interesat de gradinarit ar putea avea o orientare naturalista. Pentru unii copii, orientarea poate fi foarte pronuntata, pe cand la altii nu, spune Howard Gardner .

Anne

Rambo,

conferentiar

doctor

in

terapia

de

familie

la

Universitatea Nova Southeastern in Florida si autoarea romanului I Know My Child Can Do Better (Copilul meu poate mai mult), spune ca joaca este un bun prilej pentru aceasta observare.

Nu interveniti timp de 10-15 minute si observati-va copilul atunci

cand nu incercati sa-l puneti sa faca ceva, sugereaza Rambo. Copilul dumneavoastra acorda mai multa atentie lucrurilor pe care le aude, vede, simte, etc?

Cat

de

activ

este

copilul

dumneavoastra?

Prefera

copilul

dumneavoastra sa se joace singur sau impreuna cu alti copii? Cum percepe in general copilul dumneavoastra lumea?

Rambo isi aminteste urmarind-o pe fiica sa , in jur de 6 ani la acea

vreme, jucandu-se cu papusi Barbie si cu doua prietene. Si desi papusile erau la


62

fel, Rambo spune ca toate cele trei fetite se jucau cu ele in mod diferit. Fiica mea intotdeauna obisnuia sa puna papusa Barbie in jeep si sa spuna ca plecau in Africa in cautarea aventurilor, isi aminteste aceasta. Pe cand papusa Barbie a celeilalte fetite era intotdeauna bolnava, iar aceasta obisnuia sa aiba grija de ea.

Observarea copilului tau impreuna cu alti copii de aceasi varsta

este o idee buna, spune Rambo, deoarece iti poti forma o parere vis--vis de relatia lui/ei fata de alti copii. Apoi, daca profesorul copilului tau a sugerat un ajutor suplimentar intr-un domeniu, sau oferirea unor oportunitati suplimentare intr-altul, profesorul.

acest lucru te poate ajuta sa intelegi ce anume iti comunica

Daca un anumit stil de invatare tinde sa predomine la copilul tau,

Howard Gardner recomanda ca sa-l ajuti sa il extinda, sa treaca de acel stil. Deci daca copilului tau ii place sa construiasca cu ajutorul cuburilor, poti sa-i aduci indicatoare, pentru a le plasa pe cladirile lui, pentru a-l ajuta sa adauge o componenta verbala.

Un domeniu in care Howard Gardner crede ca pustilor nu li se

acorda atentie este dezvoltarea intrapersonala. Ea spune ca adesea, copiii petrec majoritatea timpului in grupuri sau la scoala. Iar parintii care lucreaza se simt vinovati pentru ca ii lasa singuri acasa. Aceasta inseamna ca pustii nu au timp sa dezvolte acel simt al constiintei interioare, explica aceasta. Mediul de acasa poate de asemenea sa fie diferit, spune Howard Gardner , deoarece cand pustii sunt singuri, timpul poate fi absorbit cu usurinta de alte lucruri cum ar fi televizorul sau jocurile pe calculator.

Folosirea instrumentelor de invatare la scoala Un alt mediu care te poate ajuta sa determini daca stilul de invatare

al copilului tau functioneaza bine este clasa. Expertii spun ca parintii pot aduna informatii valoroase fiind aproape pentru a-l observa la scoala, mai ales daca se ivesc probleme.

63

Un mod ideal de observatie este voluntariatul in clasa, astfel incat

poti lua parte la un proiect neimplicandu-ti copilul cum ar fi pregatirea materialelor pentru clasa si sa observi ce se intampla cu coada ochiului. Poti observa cum lucreaza copilul tau ca parte a clasei, spune Howard Gardner, care adauga ca pana si parintii care lucreaza pot adesea aranja sa-si ia o ora sau doua o data pe luna pentru a lucra la scoala copiilor lor. Aceasta este o experienta care deschide ochii multor parinti.

Lucruri care trebuie sa le acorzi atentie includ cata atentie i se

acorda copilului tau in clasa, unde sta, si cum rectioneaza in contact cu oamenii, spune Rambo. Totodata fiind prezent in clasa iti vei face o idee despre nivelul activitatii si ritmul in care se desfasoara si nivelul galagiei. Odata ce esti familiarizat cu mediul clasei, iti poti da seama cum toate astea ii pot servi copilului tau.

Poti de asemenea rezolva mici mistere afland mai multe despre

programul copilului in timpul zilei. Cate ocazii exista pentru activitatea fizica? Cand ia clasa pranzul? La unele scoli se ia pranzul la 10 dimineata, spune Rambo. Asta te va ajuta sa intelegi de ce intotdeauna copilul tau are o foame de lup cand il iei de la scoala.

Chiar daca nu poti face voluntariat in clasa in mod regulat, poti fi

alert la ceea ce se petrece. Rambo sugereaza ca ai putea incepe prin a citi tot ceea ce vine de la scoala. Alt truc bun ar fi sa aranjezi ca fie sa-i duci la scoala, fie sa-i iei in mod regulat. Asta iti poate da un bun prilej sa te plimbi in jurul scolii, sa privesti panourile unde sunt expuse lucrarile elevilor, si chiar poate sa ai discutii spontane cu profesorii inainte de sunarea clopotelului

Howard Gardner sugereaza sa iei pranzul din cand in cand

impreuna cu copilul tau la scoala, sau sa-i ceri profesorului sa-ti dea voie sa asisti in clasa. Impartasirea experientelor colective cu alti parinti poate fi utila, spune Howard Gardner . Se poate ca alt parinte sa fi avut experiente anterioare cu profesorul copilului tau si sa-ti impartaseasca din parerile lor.

64

Discutia cu profesorii Ca parinte, si ca persoana care isi cunoaste probabil cel mai bine

copilul, poti sa-i oferi profesorului cateva informatii valoroase, spune Rambo. Ea sugereaza ca poti informa profesorul despre anumite talente si abilitati care sar putea sa nu apara in clasa. Profesorul iti poate spune ca intotdeauna copilul tau viseaza cu ochii deschisi, iar tu poti sa-i aduci la cunostinta ca acasa, copilul tau isi scrie si ilustreaza propriile povesti. Poate copilul tau nu vrea sa stea linistit, iar tu poti sa-i spui profesorului ca aceasta energie contribuie la succesul sau dupa orele de scoala de la echipa de fotbal.

Poti de asemenea sa-i spui profesorului cum invata copilul tau cel

mai bine- spune Rambo. Poate ca ai observat la copilul tau ca memoreaza cu usurinta versurile unui cantec sau ca reactioneaza mai bine la lucrurile pe care le spui decat la cele care sunt scrise. Se poate ca la copilul tau sa functioneze mai bine metoda invatarii prin transmitere.

Stabiliti o relatie de colaborare cu profesorii Howard Gardner aminteste parintilor, totusi, ca inainte sa incerce sa

impartaseasca pareri cu profesorul copilului tau despre stilul lui/ei de invatare, este important mai intai sa fi stabilit o relatie de colaborare cu acel professor. N-as vrea ca primul lucru pe care sa-l spun sa fie: lasa-ma sa-ti spun despre stilul de invatare al copilului meu, spune Howard Gardner , deoarece profesorii pot sa aiba o atitudine defensiva daca aparent parintii ii abordeaza intr-o maniera insistenta. Incearca sa ai o relatie de colaborare cu profesorul copilului, recomanda ea, discutand despre ceea ce observa profesorul despre modul in care invata copilul tau, si impartasindu-i propriile observatii de acasa.

Din nefericire, Howard Gardner afirma ca exista o tendinta care prin

concentrarea crescanda a testelor standard din scoli, deprinderilor verbale si logico-matematice li se da prioritate. Acolo se masoara performantele- afirma Howard Gardner si acest lucru ingreuneaza sarcina parintilor de a-i convinge pe profesori si scolile sa-si schimbe orientarea spre stiluri diferite. Totusi ea

65

considera ca diferentele stilurilor de abordare merita abordate.Toti trebuie sa fim aparatorii propriilor copii, afirma Howard Gardner . Nu putem presupune ca sistemul indeplineste nevoile fiecarui copil.

Daca profesorul copilului nu este convins ca ar putea beneficia de

pe urma abordarii stilului sau de invatare, Howard Gardner recomanda obtinerea unei evaluari personale la un psiholog, sau putina munca de cercetare la biblioteca si impartasirea ideilor pe marginea unor articole cu profesorul. Profesorii in domeniu sau alti specialisti de la scoala copilului tau pot astfel beneficia de pe urma informatiilor si ideilor utile.

Cu orice noutate adusa, retine ca profesorul copilului tau s-ar putea

sa nu aiba intr-adevar timpul si resursele necesare pentru a-i acorda ajutorul suplimentar pe care-l ceri pentru copilul tau. Incearca sa intelegi cum este o zi si o ora obisnuita in clasa, pentru a-ti da seama daca ceea ce ceri este rezonabil, sugereaza Rambo. Daca profesorul nu poate fi de ajutor, aceasta nu inseamna ca trebuie sa renunti. Trebuie doar sa fii mai creativ in gasirea unei solutii.

Rambo subliniaza de asemenea importanta comunicarii oricarui

lucru pozitiv pe care copilul tau l-a afirmat vis--vis de scoala. Este important ca profesorul sa aiba o reactie pozitiva si sa stie ce lucruri functioneaza, spune ea.

Temele pentru acasa In anumite situatii, nu este posibil ca profesorul sa abordeze stilul

de invatare al copilului tau. In acest caz, ar trebui sa faci anumite lucruri acasa. Profesorul copilului tau ar putea avea anumite idei, doar ca nu le poate pune in practica in clasa. Tu poti de asemenea sa verifici cu profesorul de specialitate, sau sa citesti in domeniul respectiv.

Cheia ar fi sa cladesti pe talentul copilului si sa fii creativ. Daca greutati, acorda-le sprijin. Sustine-i. Daca copilul intampina

intampina

66

dificultati in mecanismele scrisului, de exemplu, lasa-l sa iti dicteze un raport. Sau stabileste fapte matematice pe muzica pentru a o ajuta sa memoreze.

In practica generala, scrierea non-fictiva este una din cele mai

importante lucruri pe care le fac elevii, in opinia lui Douglas Reeves, doctor si autorul romanului 20-Minute Learning Connection (Kaplan 2000). Reeves considera ca deoarece copii nu au destula practica, se simt stresati ori de cate ori scriu. Familiile pot lucra la acest lucru scrind scrisori unui prieten sau unei rude, cand copilul trebuie sa descrie ceva faptic, sau orice alt tip al scrierii nonfictive. Activitatile ce implica masurarea si prezentarea vizuala a tabelelor informative,graficele sunt de asemenea importante.

In afara temelor, ar trebui sa-i dai copilului tau ocazia sa-si exprime

domeniile de interes. Cauti moduri in care copii tai sa-si valorifice talentul, spune Howard Gardner, nu doar un mijloc de obtinere a succesului in scoala. Howard Gardner considera ca parintii si copiii tind sa-si formeze pareri despre cat de inteligenti sunt acestia din urma si cat de bine se descurca la scoala. Uneori copiii care nu au inclinatie in deprinderile verbale si logico-matematice apreciate atat de mult in scoli au nevoie de ceva care sa-i asigure ca sunt inteligenti.

Incurajati constat eforturile copilului Psihologii de la Desprecopii.com sunt de parere ca uneori,

parintii intampina dificultati daca stilul de invatare al copilului lor este diferit de al lor. Este important ca parintii sa valideze stilul de invatare al copilului lor si sa arate ca este la fel de valoros ca si al lor.

Cand intreprindeti activitati impreuna, lasati copilul sa aleaga el

activitatea, limitand timpul la 20 minute. Puteti chiar sa lasati copilul sa inventeze noi activitati, pe care le pot incepe inca de la cresa.

Este dificil, dar nu imposibil, sa motivezi copiii din scoala generala si

liceu sa indeplineasca activitatile, spun psihologii DC, adaugand ca un mod functionabil este sa dai ocazia copiilor sa invete parintii cate ceva. Lasa-i sa te
67

ajute cu software-ul, internetul, sau orice altceva ce stiu ei si tu nu.Orice adolescent probabil poate sa-ti ofere o lista cu lucrurile despre care stiu mai multe decat tine, spune Alina Olaru invat.

- Psiholog / DespreCopii.com. Asta

transmite mesajul ca daca sunt mai in varsta, asta nu inseamna ca nu mai

Reeves nu mai trebuie sa astepte copiii sai sa ajunga la adolescenta

pentru a incerca aceasta teorie. Fiul meu de 8 ani m-a umilit complet la un joc pe calculator aseara, explica el. Eram hotarat sa stau acolo si sa il las sa imi arate cum functioneaza. A trebuit sa imi explice pe bucatele, si sunt sigur ca a simtit ca explica unui copil de 5 ani, dar a fost grozav pentru amandoi..

Reeves isi aminteste de asemenea povestea unor elevi de scoala

generala care se plangeau de manuale. Eu au facut un proiect in care sa gaseasca greselile din manualele lor, cautand inexactitati, dar si probleme de inteles si context. Proiectul a culminat cu o scrisoare total indignata catre editor.

O atitudine inteligenta Ca in multe alte lucruri, atitudinile parintilor pot juca un rol

important asupra modului cum percepe copilul scoala si invatatura. Reeves o considera cruciala pentru parintii care vor sa stabileasca un bun exemplu lasandu-i pe copii sa te vada citind, si prezentandu-ti cu mandrie activitatea scolara. Copiii urmaresc ceea ce facem noi, nu ceea ce spunem. Trebuie sa ne gandim in fiecare zi cum sa subliniem faptul ca scoala este importanta, afirma Reeves.

Poate incepe cu o conversatie despre ceea ce se intampla atunci

cand copilul tau vine de la scoala. In loc sa intrebi ce au facut copiii astazi la scoala si sa primesti inevitabilul raspuns nimic , intreaba-l care a fost cel mai amuzant lucru, cel mai infricosator, interesant, trist, sau ceva asemanator, sugereaza Reeves. Cand discuti despre emotii, Reeves spune sa deschizi discutia pentru a primi un raspuns cat mai sincer din partea copilului tau.

68

Conversatia trebuie sa fie directa, sa nu fie intrerupta, astfel incat copilul tau sa inteleaga mesajul ca scoala e importanta.

Rambo spune ca ajutandu-ti copiii sa fie organizati cu activitatea la

scoala este o parte importanta in transmiterea mesajului corect. Pastreaza ordine in ghiozdan. Pastreaza ordine in hartii. Ajuta-i din timp la proiecte. Profesorul nu are timp sa lucreze numai cu copilul tau la aceste deprinderi. Si nu are timp sa verifice ghiozdanul copilului tau si sa-si dea seama ce s-a intamplat cu tema respectiva, afirma Rambo.

Copilul trebuie sa isi faca somnul Psihologii considera ca alt lucru important pe care ar trebui sa-l faci

pentru copilul tau este sa faci modificarile necesare programului de familie. La ce ora merge la somn?

Daca are probleme cu ora la care trebuie sa mearga la somn

(20.00) , toata lumea ar putea sa se culce mai devreme daca acest lucru il ajuta pe copil sa isi faca somnul. Sau poate ca parintii trebuie sa reduca din activitatile de dupa scoala pentru a face timp pentru teme. In mod clar trebuie sa existe un angajament total pentru scoala.

Cum putem imbunatati puterea creierului la copilul nostru?

Mai mult de 400.000 de bebeusi sunt nascuti in fiecare zi pe planeta. Care dintre ei va creste sa devina un viitor Shakespeare, sa gaseasca o cale de vindecare a cancerului sau chiar sa dovedeasca ca Einstein a gresit?

69

Mai mult de 400.000 de bebeusi sunt nascuti in fiecare zi pe planeta. Care dintre ei va creste sa devina un viitor Shakespeare, sa gaseasca o cale de vindecare a cancerului sau chiar sa dovedeasca ca Einstein a gresit? Pentru a creste un bebelus mai destept, expertii spun ca nu numai informatia din carti este importanta si ca dezvoltarea emotioala joaca un rol important in cresterea unor copii inteligenti. "Trebuie neaparat sa schimbam acea istorica teorie a dezvoltarii cognitive pe de o parte si a celei emotionale pe de alta parte si sa acceptam ca emotiile noastre reprezinta realul "combustibil" care genereaza impulsul dezvoltarii comportamentului social si deasemeni cel al atingerii diferitelor nivele de intelgenta," spune Dr.Stanley Greenspan, cercetator al dezvoltarii copilului la Universitatea de Medicina George Washington. Si genetica are un rol, dar Greenspan spune ca viitorul copilului nu este scris in ADN-ul sau. "Indiferent de istoricul coeficientului de inteligenta in familie, daca vad persoane grijulii, cu suflet cald, sociabile si care stiu sa aprecieze corect semnalele emotionale ce i se transmit si sa se adapteze bine celor din jur, de obicei copiii acestora vor creste fericiti, competenti si isteti", spune Greenspan. Pe linga relatia parinte-copil, exista alte cai de stimulare a dezvoltarii cerebrale a bebelusului, care au fost aduse in atentie recent: Alaptarea este foarte importanta pentru bebelus si multi experti cred ca e vitala in dezvoltarea cerebrala a bebelusului. Conform unui studiu din Jurnalul Asociatiei Medicala Americane din mai/anul curent, copiii care au fost alaptati 7 pina la 9 luni au avut rezultate superioare la coeficientul de inteligenta decit cei alaptati timp de o luna sau mai putin. Se credea ca ascultatul muzicii imbunatateste aptitudinile pentru matematica. O analiza a Facutatii de medicina Harvard din anul 1999, pe mai mult de o duzina de studii in aceasta directie nu suporta aceasta idee,insa muzica si dansul s-au dovedit a fi excelente cai de socializare.

70

Copilul doarme in patutul lui... Este ora somnului si Adelina refuza sa doarma in patutul ei. Ii propuneti atunci sa adoarma in patul vostru la fel cum face in fiecare seara. Odata adormita, o trasportati in patutul ei. De abia aveti timp sa adormiti si dvs. ca o simtiti pe micuta Adelina venind si strecurandu-se usor in patul dvs. Iar? Ce este de facut? De ce micutii insista uneori sa doarma cu parintii decat singuri in patutul lor? Pentru a reusi sa adorma singuri in patul lor cand au 3-4 ani, micutii trebuie sa fie autonomi si de multe ori curajosi. La aceasta varsta, copilul crede usor ca monstrii din povesti sau chiar fantomele pot sa apara in timpul noptii. A dormi singur , departe de parinti este deci un risc real: raii care il viziteaza au mai multe sanse sa se lege de el... A merge si a dormi cu parintii este un mijloc pentru micut de a se pune in securitate caci el crede ca acestia din urma au toate puterile si forta necesara pentru a se lupta cu raii. O chestiune de securitate si supraveghere :) Pentru alti copii este mai mult o chestiune de securitate afectiva. Copilul se teme ca parintele pleaca in timpul noptii sau pleca foarte devreme la servici fara ca el sa-l poata vedea. Atunci el simte nevoia de a se lipi de acesta pentru ai supraveghea cele mai mici miscari. Este adesea cazul copiilor ai caror parinti muncesc dupa un orar care nu coincide cu cel al copiilor. (ex: orar variabil, de noapte). Pentru alti copii este mai degraba teama de a vedea pe altcineva ca-i stirbeste de o parte din atentia si afectiunea parintelui. Anumiti copii dovedesc astfel o anume gelozie cu privire la partener si sunt tentati sa se faca prezenti in pat pentru ai impiedica sa petreaca momente agreabile impreuna. Ei vor de multe ori sa monopolizeze afectiunea si atentia parintelui. Acesti copii au adesea reactii de a pune mii de intrebari parintilor odata ce acestia s-au culcat.
71

Obiceiurile de somn oricare ar fi ele se inscriu in viata copilului si devin un element de securiate foarte important. A dezobisnui copilul de aceste obiceiuri pentru a-l incita sa devina mai autonom este adesea foarte dificil. Daca copilul este obisnuit sa adoarma cu nasul in parul mamei si cand nu mai poate face asta, daca vrebuie sa schimbe patul si sa doarma intr-o camera diferita, el va risca sa aiba dificultate in a adormi. Copilul poate in aceeasi masura sa se simta respins, exclus din patul conjugal sau speria de toti raii" care-l asteapta in camera lui. El poate riposta prin plansete sau prin urlete motivand ca nu poate adormi si de a insista sa revina in patul parintilor. Adaptarea se face prin antrenament Pentru a se adapta copilul trebuie sa gaseasca alte puncte de reper pentru a putea adormi. Unii copii isi creaza o lume imaginara cu jucariile lor plasate strategic in patul lui. Ei pot inventa ca patutul lor este cuibul lor de fulgi, sau vaporul lor zburator sau norisorul lor roz. Ei isi creaza astfel o lume imaginara care favorizeaza apararea si sentimentul de a fi in securitate fara a avea nevoie de mama sau tata pentru a adormi. Cum puteti sa va ajutati copilul sa doarma singur in patutul lui? 1. Explicati copilului de ce este de preferat sa doarma in patutul lui. Spuneti-i ca il gasiti destul de mare acum ptr a dormi singurel in patutul lui si sa stiti ca este in stare s-o faca. Important este ca el sa simta ca dvs sunteti ferma in aceasta dorinta de schimbare. Puteti sa-i spuneti de asemenea ca aveti chef sa dormiti singur si ca doar cu sotul doriti sa impartiti patul. Din contra, evitati sa instaurati acest obicei daca un nou partener tocmai a venit sa traiasca cu dvs. Copilul ar putea sa se simta ranit de catre acesta si poate sa-l faca sa nutreasca sentimente negative la randul sau. A dormi cu copilul v-a permis sa nu va simtiti singur. Daca acesta este cazul, a-l obisnui sa doarma singur in

72

patul lui va va cere de asemenea efort dar spuneti-i ca este bine pentru autonomia lui. Ati putea sa faceti aceasta tranzitie treptat incepand prin a duce copilul sa doarma in aceeasi camera cu dvs dar in alt pat. 2. Ajutati-va copilul sa-si dezvolte bune obiceiuri de a dormi. Daca copilul este obisnuit sa adoarma langa dvs. sau in patul dvs., duceti-l treptat sa adorrma in patul sau. Puteti sa ramaneti langa el pentru a-l linisti, dar ca sa invete sa adoarma singur, iesiti din camera inainte ca el sa fie complet adormit. Daca va striga, repetati mereu acelasi ritual: urati-i noapte buna", sarutati-l si iesiti din camera. Faceti in asa fel incat sa actionati mereu in aceeasi maniera si sa-i faceti vizite din ce in ce mai scurte. Daca asta se intampla de multe ori scurtati din ce in ce mai mult lungimea vizitei in camera lui. Daca ii permiteti sa doarma in patul dvs. , in bratele dvs., sau cu prezenta dvs. alaturi, atunci el va va cere mereu acelasi lucru ca sa adoarma si vi-l va cere si-n timpul noptii daca se va trezi. 3. Fiti increzator si constant Aveti incredere in capacitatea copilui dvs de a adormi singur in patutul lui. Se va intampla cu siguranta daca veti repeta mereu aceleasi obiceiuri. Este normal ca el sa reziste schimbarilor pe care dvs vreti sa i le impuneti, primele nopti pot fi dificile, el se poate opune, face crize si sa refuze sa doarma. Daca se ridica din pat pentru a veni la dvs. fiti constant, ramanand calm si dulce, si duceti-l intotdeauna in patutul sau. A doua zi, copilul va fi poate mai obosit si mai posomorat(si dvs la fel) dar nu derogati noile obiceiuri. Noptile se vor termina prin a deveni linistite si atat copilul cat si dvs. veti iesi invingatori. Copii se vor obisnui mai usor cu obiceiurile de a dormi daca acestea sunt constante .(ex: usa deschisa, veioza, jucarii..e.tc)chiar si atunci cand copilul este bolnav evitati sa dormiti cu el caci riscati sa readuceti vechea obisnuinta. 4. Linistiti copilul in ceea ce priveste temerile sale Gasiti-va timp sa-l ascultati ceea ce-l sperie.
73

Linistiti-l cu faptul ca sunteti present in casa. Spuneti-i ca sunteti in bucatarie sau sufragerie , ca o sa mergeti curand sa va culcati si ca veti fi acolo atunci cand se va trezi. Calmati-l spunandu-i ca daca are nevoie de dvs. o sa-l auziti cand va va striga. Daca nu-i place cand e intuneric puteti sa-i duceti in camera o veioza. Daca ii e frica de monstrii spuneti-i ca acestia nu exista ca nu-i vedeti si ca sa-l convingeti de asta puteti sa verificati impreuna in sifonier sau dedesubtul patului .Puteti de asemena desena juncandu-va un urs magic care ca indeparta toti monstrii din noapte. 5. Creati momente tandre inainte si dupa culcare Petreceti un timp frumos si linistiti-va copilul inaintea somnului alintandu-l, schimband cuvinte dulci. Faceti in asa fel incat timpul dinaintea somnului sa fie unul placut si privilegiat cand povestim tot ce am facut ziua, sau povestindu-i ceea ce va avea de facut a doua zi. Momentele tandre ale diminetii au de asemenea importanta lor. Permiteti-i copilului sa vina la dvs in camera cand se trezeste. Aceasta ii va da sentimentul ca are un loc bine stabilit pe langa dvs. si ca desi doarme in timpul noptii departe de dvs. el poate veni dimineata pentru a va juca impreuna. Pentru a-l invata ceea ce inseamna intimitate invatati-l sa bata la usa si sa asteapte permisiunea dvs. inainte de a intra. 6. Adoptati un ritual de culcare Acest ritual este adesea elementul determinanat al unei nopti de somn linistite. Aceleasi actiuni seara de seara de dinainte de culcare il vor ajuta pe micut sa inteleaga ca acestea il vor pregati ca sa doarma mai bine.(ex: baie, spaltul dintilor, si apoi felul in care se aseaza in patut, de a se inveli si de a-si strange jucaria in brate. Toate aceste obiceiuri il vor ajuta pe micut sa-si gaseasca o anumita securitate si sa-l determine sa adoarma.

74