Am mai dat peste un mit care m-a zgandarit personal..si vreau sa-l atac.

Am foarte multe
argumente, din intamplare am dat peste o sursa care este pe aceeasi lungime de unda cu
mine si ofera un interviu in care..cred ca se explica destul de bine ce reprezinta aceste
pasapoarte biometrice - inclusiv asa zisa prezenta a codului unic "666" care este falsa -

Cristian Presură, cercetător la Philips şi care a lucrat chiar şi pe astfel de

sisteme explică despre ce este vorba de fapt.

Cristian Presura: Noile paşapoarte biometrice, introduse de la 1 ianuarie 2009,

presupun integrarea, în fila informatizată a documentului, a unui CIP electronic ce
conţine fotografia titularului, dar în format electronic. Este vorba despre o fotografie
color, cu dimensiunile de 35mm/45mm. O altă măsură de identificare constă în
încorporarea în CIPul electronic, pe lângă imaginea facială, şi a amprentelor degetelor
de la fiecare mână.

KSLCatalin: Domnule Cristian Presura, m-am decis să dezvolt prezentul interviu

întrucât acest tip de mesaj, cu care am făcut introducerea, pare să reflecte atitudinea
generală a oamenilor, faţă de existenţa şi implementarea noilor dispozitive de
monitorizare. Mă refer la noile paşapoarte şi la CIP-uri, sau chiar la eventualele
implanturi de CIP-uri - în general. Cunoaşteţi direct problema CIP-urilor şi, în ce
măsură sunteţi implicat în acest proiect?

Cristian Presura: Până anul trecut am fost implicat activ în dezvoltarea unor noi
tehnici de identificare, mult mai precise şi mult mai sigure decât tehnicile actuale.
Momentan sunt implicat parţial în modalităţile de stocare securizată a acestor date.

KSLCatalin: Credeţi că, dacă cineva ar dori să ne spioneze şi să ne controleze,

atunci ar implementa un sistem de care ar afla... întreaga lume?

Cristian Presura: Chiar dacă nu vrea, la un moment dat tot se va afla, fiindcă este
folosit de toţi! Deci, probabil că dacă vrea, îl va implementa oricum, căci ştie foarte
bine ca se va afla...

KSLCatalin: Ar fi cineva interesat să controleze omul în cele mai mici detalii? De ce ?

Cristian Presura: Societatea modernă este foarte eficientă şi are un randament

ridicat al muncii. Să nu uităm că avem 2 zile libere pe săptămână şi muncim doar 8
ore pe zi iar, cu banii obtinuţi, putem cumpăra lucruri pe care străbunii noştri puteau
doar, cel mult, să le viseze. Imaginaţi-vă: oare am putea construi un televizor cu
mâna goală? Sau o aspirină? Nici o viaţă nu ne-ar ajunge şi, totuşi, în practică, nu
trebuie să muncim decât câteva zeci de minute pentru a avea bani îndeajuns cât să
cumpărăm o aspirină... Societatea modernă este eficientă tehnic. Eficienţa ei, însă,
este susţinută prin control.Trebuie să ştim cine-şi plăteşte taxele şi cine nu, cine
trebuie să plece cu trenul, să ia marfa etc. Practic, societatea a devenit şi una
informaţională unde, cu cât controlul este mai mare, cu atât eficienţa este mai
ridicată. Deci, eu cred că există tendinţa intrinsecă de a creşte acest control, dar nu
cred că există grupuri de interese în spatele acestei tendinţe. Este un rezultat al
dezvoltării tehnologice... Pe de altă parte să nu cădem în extrema în care să credem
că această tendinţă de control este de neevitat. Rămâne la latitudinea noastră să
limităm aceste tendinţe de control prin legi de exemplu.

KSLCatalin: Credeţi că este doar o eficientizare administrativă şi că mai putem

susţine că am fi în continuare fiinţe libere?

Cristian Presura: Da, este o eficientizare administrativă. Însă, după cum ne-au
învăţat bine cei ce au suferit în închisorile comuniste, libertatea este în primul rând
înăuntrul nostru. Atitudinea noastră faţă de viaţă este expresia acestei libertăţi. Da,
rămânem fiinţe libere, cu atât mai mult cu cât acest nou control nu este făcut pentru
a ne îngrădi libertăţile sociale ca, libertatea de mişcare, de exemplu. Cel puţin, atâta
timp cât nimeni nu profită de el, desigur...

KSLCatalin: Faţă de paşaportul în formă veche, acesta va asigura o permanentă

urmărire (în orice moment) ştiind că cele vechi erau „scanate" doar la trecerea peste
graniţă. De ce aceste facilităţi de ultimă oră, puse în slujba omenilor dezintersaţi,
generatoare de stress? (ca si experimentul cu „marele tunel")

Cristian Presura: Da, aceasta era ideea iniţială (a unei permanente urmăriri). Din
păcate nu cred că va fi implementat, din motive sociale şi tehnice. În primul rând, un
sistem similar de monitorizare a mai fost încercat inainte pentru a eficientiza procesul
de munca. Oamenii însă au avut reacţii negative simţindu-se monitorizaţi permanent,
aşa încât, în scurt timp, sistemul a fost eliminat. În al doilea rând, chiar după apariţia
actulelor pasapoarte biometrice, un grup de cercetători au arătat că datele de pe
noul paşaport pot fi citite uşor de la distanţă, in mod fraudulos! Cu alte cuvinte, orice
electronist amator ar fi putut citi datele din paşaportul, din buzunarul meu, să ştie
cine sunt şi ce amprentă am! Tehnologia nu este sigură! După un moment de
comoţie, inginerii noii tehnologii au venit cu o soluţie de improvizaţie: noul paşaport
va avea o copertă de aluminiu, care va „ascunde" datele, de eventualii hoţi (aluminiul
este un metal, care se stie că ecranează câmpul electromagnetic al aparatului de
citire). Din păcate, sistemul „rezistă" până când titularul deschide paşaportul, dintr-un
motiv sau altul. Atunci datele sunt din nou vulnerabile!

Dupa cum am spus, deci, tehnologia nu este încă sigură. Există la ora actuală
diverse companii care vin cu tehnologii pentru securizarea acestor date. Unele dintre
acestea urmăresc să securizeze datele existente pe cip (prin criptografierea
acestora), altele să securizeze transferul lor la o eventuală bază de date (dacă
guvernul va vrea să le stocheze, ceea ce e foarte probabil), iar altele să securizeze
păstrarea acestora în baza de date. Toate aceste tehnologii nu sunt încă mature.
Părerea mea personală este că aici politica a luat-o înaintea tehnologiei....

KSLCatalin: Ce elemente de siguranţă există împotriva multiplicării fizice a

CIPurilor?

Cristian Presura: Coperta de aluminiu este cea mai cunoscută. O alta este stocarea
pe paşaport, nu a amprentelor propriu-zise, ci a unor date criptate. Cu alte cuvinte,
chiar dacă cineva citeşte datele, nu ştie care va fi amprenta.

KSLCatalin: Cum se asigură protecţia bazei de date?

Cristian Presura: Aici, încă nu am auzit de soluţii eficiente - altele decât cele folosite
în cadrul băncilor.
KSLCatalin: Cum suntem asiguraţi contra erorilor şi „amestecului" de date, din
informaţiile beneficiarilor de paşapoarte?

Cristian Presura: Există câteva proceduri, de scădere a ratei de eroare, ca aceea a

înregistrării nu numai a amprentelor ci şi a unor informaţii codate ale aceleiaşi
amprente, care să ajute la reconstituirea amprentei în momentul în care o parte din
date ar fi pierdute (intr-un fel, o tehnologie asemanatoare celei ce apare în cazul
mult-mai cunoscutelor deja CD-uri şi DVD-uri)

KSLCatalin: Când vor fi CIPurile funcţionale şi distribuite către guverne ?

Cristian Presura: Nu ştiu, durează însă sigur câţiva ani.

KSLCatalin: Care este locul unde se vor implanta ?

Cristian Presura: La ora actuală, guvernul român nu intenţionează să implanteze

niciun fel de CIP în niciun fel de persoane. De remarcat însă că, în Occident,
implantarea CIPurilor se discută activ. În Olanda este răspândită pe scară largă
implantarea câinilor, cu CIPuri de identificare, în aşa fel încât, cineva care găseşte un
câine pierdut, să ştie al cui este. Un alt exemplu este tot Olanda, unde un grup de
tineri a acceptat experimental implantarea unor CIPuri, pentru a-şi uşura accesul la o
discotecă din Amsterdam. Totuşi, implantarea CIPurilor nu este in vizorul Guvernului
Român la ora actuală.

KSLCatalin: Puteţi să ne explicaţi ce principiu de funcţionare are la bază un astfel de

CIP şi să-l comparaţi, eventual, cu modele similare?

Cristian Presura: CIPul din paşaport are două componente esenţiale. Prima este o
memorie de 32 kilobytes EPROM, care este o memorie non-volatilă - care nu dispare
atunci când CIPul nu este alimentat cu energie electrică. În plus, ea este o memorie
ROM, ceea ce înseamnă că in principiu va fi scrisă decât o singură dată, atunci când
datele sunt puse de oficialităţi în paşaport. Cu toate acestea, memoriile EPROM pot fi
sterse prin expunerea la un flux de radiatie ultravioleta.

O a doua componetă este antena CIPului, care este în esenţă, pasivă, adică nu are
nevoie de baterie. În momentul în care CIPul ajunge la mai puţin de 10 cm de
dispozitivul de citire, antena CIPului captează energia electromagnetică trimisă de
acesta (prin efectul de inducţie electromagnetică) şi este astfel în stare să transfere
datele, din memoria EPROM către dispozitivul de citire.

KSLCatalin: - În componenţa telefoanelor mobile (mai ales de ultimă generaţie) sau

în alte dispozitive ori aparate folosite în mod frecvent, in prezent, există astfel de
CIPuri care pot fi atribuite numărului 666? (mi s-a recomandat articolul
http://en.wikipedia.org/wiki/QR_Code )

Cristian Presura: În mod normal, informaţia dintr-un astfel de CIP nu are legătură
cu numărul 666. Bineînţeles că această combinaţie de cifre poate apărea aleator pe
unul dintre milioanele de CIPuri emise, dupa cum poate apărea aleator în orice
computer, acolo unde memoria este stocată în diferite colţuri ale sale.
KSLCatalin: - CIPurile vor fi incluse doar în paşapoarte şi buletine sau, în final, vor fi
implantate în organismul uman şi, la ce nivel?

Cristian Presura: Momentan ele vor exista doar în paşapoarte. Pe viitor însă, există
posibilitatea ca acestea să fie implantate în corpul uman deşi, dacă vor fi implantate,
acestea vor lua o formă cu totul diferită. Discuţia este deschisă şi există atât pe masa
de lucru a cercetatorilor, cât şi în dezbaterile legiferatorilor. Avantajele ţin, de obicei,
de uşuarea administrării (ca de exemplu: plata la magazin, care se poate face
automat, numai trecând pe lângă casa de marcat!).

Dezavantajele includ riscuri medicale (corpul trebuie să nu aibă reacţii adverse) şi

costuri mai ridicate pentru amplasarea infrastucturii. Trebuie amintită aici, însă,
reacţia adversă a cetăţenilor, care simt aceste implantări ca pe o violare a spaţiului
lor intim. Atata timp cat Comisia Europeana nu va avea argumente care să arate cu
adevărat că implantarea cu CIPuri aduce avantaje majore societăţii, este foarte puţin
probabil ca această tehnologie să fie adoptată în următorii zeci de ani.

KSLCatalin: Ce riscuri ar fi? De fapt, care sunt eventualele puncte pozitive ale
acestui sistem, sau negative? Cunoasteti ce date vor fi stocate, sau acestea diferă de
la un stat la altul? Se va ajunge la momentul in care fara acest CIP, de exemplu, sa
nu te poţi interna într-un spital?

Cristian Presura: Cele mai importante date stocate în CIPul din paşaport sunt, în
principiu, poza persoanei şi amprenta fiecărui deget, la care se mai adaugă datele
obişuite, ca de exemplu: data naşterii, localitatea de domiciliu etc. Amprentele însă,
nu vor fi luate pentru copiii mai mici de 12 ani, căci degetele lor sunt în formare până
la această vârstă, iar forma amprentei se schimbă, astfel, în timp. Diferenţe esenţiale
nu ştiu să existe, de la stat la stat, cel puţin pentru statele europene. De notat că, în
cele mai multe state europene occidentale, paşaportul biometric a fost deja introdus,
din anul 2006 fără prea mari comoţii în societate. La inceput Comisiunea Europeana a
considerat ca introducerea amprentei este optionala pentru fiecare stat in parte.
Totusi, recent, ea recomanda introducerea amprentei in pasaportul biometric.
Bineînţeles că se poate ajunge ca cineva fara CIP să nu se interneze în spital, atâta
timp cât nu are practic, la el, paşaportul! Numai că, exact acelaşi lucru se poate
spune şi despre celelalte acte, în măsura în care acestea sunt necesare ca metodă de
identificare (de exemplu buletinul de identitate). Din acesta perpectivă, paşaportul
biometric nu se deosebeşte cu nimic de actele obişnuite în prezent.

KSLCatalin: Mulţi dintre cei religioşi, în special, încearcă explicaţia că, acceptând
CIPul, acceptăm practic însemnarea cu 666. Vedeţi vreo legătură între aceste două
idei: ideea de CIP (implantat sau nu) şi numărul 666?

Cristian Presura: În afară de apariţia aleatoare a acestui număr, într-unul din

milioanele de CIPuri ce vor exista, nu văd nicio legătură.

KSLCatalin: Tot cei care duc o luptă mai acidă susţin că, prin aceste CIPuri, ar putea
fi controlată chiar şi voinţa omului, fără să îşi dea seama - în viitor (după modelul
electrozilor care, se pare, induceau fericirea...). Există acest „pericol" al fericirii
induse?

Cristian Presura: Aceste CIPuri, din paşapoarte, nu pot influenţa sub nici o formă
mintea umană într-un mod direct. După cum am spus, ele sunt pasive, adică nici
măcar nu dispun de o sursă de energie internă, încât să poată radia energie
electromagnetică.

Este adevărat, există la ora actuală tehnologii de influenţare a minţii, ca de

exemplu implanturile din creier, destinate bolnavilor de Parkinson. Este cunoscut că
acestea ameliorează boala, după cum este, la fel de cunoscut şi că ele pot face unele
persoane fericite sau nefericite, prin simpla întoarcere a unui buton. Momentan însă,
nu vorbim decât despre introducea CIPurilor în paşaport, nu în corpul uman şi, cu atât
mai puţin, în creier.

KSLCatalin: Citeam undeva despre faptul că există în cercetare CIPuri care vor
putea fi conectate la reţeaua neuronală a creierului, oferind astfel posibilitatea,
pentru cei ce controlează biocipul, să înregistreze imagini vizuale şi auditive
neuronale, adică exact ce vede şi ce aude subiectul. Pare de necrezut? Şi totuşi,
această tehnică este deţinută deja de Agenţia Naţională de Securitate. Încă din 1986,
cercetătorii de la Universitatea din Michigan, în colaborare cu AT&T, declarau că sunt
pe punctul de a controla complet înregistrările acustice neuronale şi transmiterea de
semnale acustice în interiorul creierului, omul putând fi astfel telecomandat.

Cristian Presura: Din păcate, astfel de cercetări există, multe dintre ele având loc
însă fără avizul prealabil al unor comisii etice - care abea în ultimii ani au început să
apară prin universitati sau institute de cercetare. Tehnologic, se pare că, într-adevăr,
multe lucruri s-ar putea face dacă am reuşi să instalăm câteva mii de CIPuri în creier,
influenţând astfel zone întregi de neuroni. Putem citi, parţial, ce imagini vizuale ajung
la creier, dacă implantăm caţiva electrozi în creierul unei muşte. Tehnica este folosită
de cercetători pentru a înţelege ce vede, de fapt, o muscă... Putem la ora actuală
introduce implanturi cohleare, care fac posibil auzul la un număr mare de persoane
ce şi-au pierdut această capacitate sau nu au avut-o din naştere. Aici vom
„telecomanda" neuronii aproape de urechea nefuncţională, neuroni ce trebuie să
trimită mai departe semnalul către creier. Cu alte cuvinte, se pot realiza multe lucruri
dacă introducem CIPuri în creier, bune sau rele. Momentan însă, discuţia nu se aplică,
mai ales că nimeni nu are, în vizorul apropiat, implantarea de CIPuri, decât în
pacienţii bolnavi, în stări critice.

KSLCatalin: Se pune acceptarea pe seama necunoaşterii sau a ignoranţei. Imi

puteţi spune dacă am dreptate când afirm că exact cel ce are cunoasterea, eventual
va accepta. (motivez aceasta şi prin faptul că - exact echivalentul religios al întrebării
- adevăratul credincios, deasemnea, ştiind că frica este un păcat şi, avand credinţă în
puterea lui Dumnezeu, nu va avea a se teme)?

Cristian Presura: Nu cred ca observatia e valabilă, în general. Aş putea să ştiu mai

multe despre paşapoartele biometrice, ca de exemplu că nu sunt încă securizate, şi
atunci să duc o campanie de renunţare la ele...

KSLCatalin: Cineva imi spunea: „Nu cred ca există cercetător, care să nu ne arate
aspectele pozitive ale muncii sale!" Credeţi că are dreptate?

Cristian Presura: Aveţi dreptate, cercetatorii sunt înclinaţi, de cele mai multe ori, să
prezinte aspectele pozitive ale muncii lor. Atenţie deci, când auziţi unul vorbind, fiţi
cu cel putin 50% mai sceptic pentru a fi mai aproape de adevar!
KSLCatalin: În această idee, descopăr, puţin glumind, că CIPurile pot avea şi ele un
efect pozitiv, prin faptul că pot adăuga ceva bun, în tendiţa unei apropieri care, după
cum se vede, există între tehnică si Ortodoxie (sau religie, în general). Găsiţi pozitivă
şi necesară această apropiere acum, mai mult ca altădată şi credeţi că depărtarea
existentă până în prezent, destul de evidentă, se datorează ignoranţei ambelor părţi,
vizavi de „domeniul advers" sau unei nepotriviri veşnice?

Cristian Presura: Sincer, cred că este vorba despre o nepotrivire veşnică. Sper să
pot discuta despre această relaţie într-o carte pe care o am lucru. Părerea mea este
că atâta timp cât se iau elementele esenţiale ale ştiinţei şi religiei, putem vorbi de o
complementaritate. De aceea, ambele sunt prezente intre noi, după mii de ani de
civilizaţie. Ambele însă, vin cu bagaje adiţionale care se intersectează apoi, cu
scântei... de unde deci şi paradigma eternă a religiei în contradicţie cu ştiinţa.

KSLCatalin: În concluzie: putem „scăpa" de coduri de bare, CIPuri şi alte asemenea

elemente de control şi monitorizare? O părere personală...

Cristian Presura: Nu, nu cred ca vom scăpa. Mai mult însă, vom fi dezamăgiţi
atunci când copiii noştri le vor accepta foarte uşor. Cred că aceste metode de
identificare fac parte din această tendinţă de eficientizare a societăţii deşi, atenţie,
există şi interese politice meschine în spatele introducerii lor. Ca să fie clar, nu zic că
trebuie să le acceptăm, atâta doar, că pe mine nu mă sperie foarte mult.

Dacă însă societatea românească găseşte de cuviinţă că avantajele introducerii lor

(subliniate de Guvernul României - de exemplu o aderare mai rapidă la Spaţiul
Schengen şi renunţarea la viză pentru America) nu depăşesc celelalte aspecte
negative (securizarea datelor, posibilitatea de a fi utilizate intr-un scop ilegitim, etc.)
atunci Guvernul României are datoria să asculte de cei care l-au ales...

Sursa: Stiinta.ro