Capitolul 1 Un alt inceput Padurea. Era placut sa fiu singur aici din cand in cand.

Imi fusese dor de locul acesta cat timp fusesem plecat. Imi fusese dor de prea multe lucruri. Prea multe lucruri pentru care trebuia sa platesc acum. Era de nesuportat gandul ca Bella suferise atat de mult. Eram din ce in ce mai convins ca eram un monstru. Dar eram mult prea egoist ca sa renunt. Si Bellei parea ca ii face bine prezenta mea. Am continuat sa alerg, atat de tare incat zburam. Ma simteam din nou liber. Si, oarecum, fericit. In curand aveam sa o vad pe Bella din nou. De cand fugise de acasa in Italia sa ma salveze, Charlie o pedepsise, iar eu nu aveam voie sa o vizitez decat intr-un scurt interval orar. Insa ma strecuram pe fereastra, imediat dupa ce sforaia. Probabil in acest moment Bella lua cina cu tatal ei. In mai putin de jumatate de ora, o voi vedea. O voi vedea pe Bella mea. Dorul era atat de dureros aproape ca arsura pe care o simteam odinioara cand aroma ei calda ma intalnea. Timpul trecea incet. Pentru cineva care avea tot timpul din lume la dispozitie, incepusem chiar sa nevin nerabdator Cat de uman deveneam. Am suras la acest gand. Ce nu as fi dat ca acum in pieptul meu sa bata o inima, ce nu as fid at sa fiu aproape de Bella fara ca ea sa fie nevoita sa isi riste viata. M-am indreptat usor afara din padure. Pe masura ce ma apropiam de casa ei, zumzetul gandurilor din capul meu aparuse din nou. Cu timpul, devenise mai putin enervant, dar inca era ciudat. Atatea minti, unele complicate, altele superficiale. Una singura era un mister pentru mine. Un mister pe care, daca l-as fi dezlegat, totul devenea mult mai usor. Dar oare voiam asta? Voiam sa dezleg misterul mintii ei? Mi-am raspuns singur la intrebare. Nu. Nimic nu ar mai fi fost la fel, desi uneori innebuneam tanjind sa stiu la ce se gandeste. Dar pentru ca nu stia sa minta, era sincera ori de cate ori o intrebam. Am oprit in fata casei ei. Auzeam deja conversatia din casa. Era vorba despre facultate. M-am intristat. Bella dorea asa de mult sa devina una dintre noi. Nu stia ce o astepta. Noi nu aveam suflet. Dar era atat de incapatanata Am batut la usa, de trei ori. Am zambit usor, auzindu-I inima accelerandu-i-se. Chiar dupa atata timp, inca mai aveam efectul asta asupra ei. Erammandrusa stiu ca ma dorea asa cum o doream si eu. A venit. De ar disparea o data. Ar fi mult mai simplu. Off, dar asta ar intrista-o pe Bella. Se pare ca prezenta lui ii face bine. Nu vreau pentru nimic in lume sa o mai vad suferind in halul acela. , gandi Charlie, facandu-ma din nou sa ma simt vinovat. Am privit-o cum I s-a luminat fata in timp ce ma privea. Imi analiza usor orice trasatura. Avea in ochi o stralucire mai pretioasa decat orice diamant. Eram cea mai norocoasa fiinta ca ea era a mea. Ma simteam fericit. Era unul din acele momente in care ma gandeam ce ii trecea prin minte. M-a luat de mana, si degetele ei calde m-au facut sa ma relaxez. Eram usurat, ca eram aici cu

ea. -Hei. M-a salutat ea. Simteam nevoia sa ii ating fata delicata. Era atat de bine. Arsura din gatul meu devenise aproape o parte din viata mea. Ma obisnuisem. -Cum a trecut dupa amiaza ta? -Incet. -Si pentru mine. Incet era un termen relativ pentru mine. Aveam timp nelimitat. I-am luat mana, mirosindu-I pielea parfumata. .Atat de fragila, atat de umana. Cine se crede? Vine in casa mea, si se poarta asa cu fiica mea. Ar trebui sa aiba mai mult respect. Gandurile lui Charlie erau morocanoase, ca intotdeauna. Calca apasat in timp ce intra in camera. De parca eu aveam nevoie de asta. -Buna seara, Charlie, am spus eu politicos, incercand sa ma port asa cum dorea el. Cum zici tu. Mormai ceva inteligibil, si ramase langa noi, morocanos si prost dispus, cu bratele incrucisate la piept. I-am ignorat gandurile, si mi-am concentrat toata atentia asupra Bellei. -Am mai adus un set de cereri, i-am spus aratandu-I un plic maro. Parea deranjata de ceva. Bineinteles, stiam de ce. Nu vedea rostul atator cereri. Era prea mult pentru ea. Acum nu aveam nevoie sa ii citesc mintea. I se cite ape fata nemultumirea. -Mai sunt alte cateva termene limite nedepasite. Si alte cateva locuri dispuse sa faca exceptii. Era atat de amuzanta in timp ce facea pe suparata. Nu mi-am putut abtine un zambet. -Incepem? am intrebat-o, indreptandu-ne spre masa din bucatarie. Ne-am asezat, ea era ocupata sa stranga masa, iar eu organizam un teanc de formulare. Am observat ca pe masa se afla volumul ei preferat, La rascruce de vanturi. Ce ii placea atat de mult la cartea asta? Inainte sa o intreb, Charlie incepuse. -Apropo de inscrieri la facultate, Edward. Bella si cu mine tocmai vorbeam despre anul viitor. Tu te-ai decis unde vrei sa mergi la facultate? Desigur, spera sa ma indepartez de Bella. Am zambit la acest gand, gandindu-ma ca acest lucru nu era posibil, bineinteles, asta daca nu imi cerea ea sa plec. Atunci m-as fi conformat, cu inima zdrobita, dar daca asta ar fi facut-o pe ea fericita, nu i-as fi stat in cale. M-am intrerupt din ganduri, raspunzandu-I lui Charlie. -Nu inca. Am primit cateva scrisori de acceptare, dar inca imi cantaresc optiunile. -Unde ai fost acceptat? Insistenta lui devenea enervanta. -SyracuseHarvardDartmouthsi chiar azi am fost acceptat la Universitatea din Alaska de Sud-Est. M-am uitat la Bella cu subinteles, facandu-I cu ochiul. -Harvard? Dartmouth? intreba el uimit. Ei bine eimpresionant. Dar Universitatea din Alaska, nu te-ai gandit serios la asta din moment ce ai putea sa te duci la cele mai bune universitati din tara.

Vreau sa spun, tatal tau ar vrea Ei bine, sa scape mai repede de tine. Nu Carlisle, dar eu cu siguranta da. -Carlisle e mereu de accord cu ce aleg eu sa fac, i-am spus eu senin. -Hmm. Se pare ca asta e, Bella va decide ce e mai bun pentru ea. -Ia ghici, Edward, imi spuse Bella senina si jucausa. Era atat de frumoasa. -Ce este, Bella? Oare ce se intamplase de data asta? -Tocmai am primit scriosarea de acceptare la Universitatea din Alaska! -Felicitari! Ce coincidenta, am exclamat eu zambitor. Se pare ca Charlie incepuse sa se plictiseasca. -Bine. Ma duc sa ma uit la meci, Bella. Noua jumatate. -Aaa, tata? Mai tii minte ce-am discutat recent despre libertate? La naiba, pedeapsa anulata. Desigur, o ora in plus nu e nicio problema -Corect. OK, zece jumatate. Inca mai ai interdictie in timpul saptamanii. -Bella nu mai este pedepsita? Am intrebat eu, prefacandu-ma incantat, fara nicio urma de falsitate in glas. -Conditionat. Pentru tine ce importanta are? -E doar bine de stiut. Alice tanjea sa iasa impreuna cu cineva la cumparaturi si sunt sigur ca Bellei i-ar placea sa vada niste lumini de oras. Am zambit gandindu-ma la sora mea si la entuziasmul de care dadea dovada ca era, in sfarsit, prietena Bellei, asa cum prevazuse. Asta nu voi permite! Charlie era ingrijorat cu privinta la Seattle. Am inghetat. -Nu! spuse el speriat. -Tata! Care e problema. Bella era nedumerita. -Nu vreau sa mergi in perioada asta la Seattle. -Poftim? -Ti-am spus despre povestea din ziar- este un fel de banda pusa pe crime in Seattle si vreau sa stai departe de orasul ala. OK? Bellei nu i se poate intampla nimic. Nu trebuie sa i se intample nimic. -Tata, exista sanse mai mari sa fiu lovita de fulger decat sa patesc ceva in singura zi in care ma voi afla in Seattle

Prostuta Bellanu era constienta in ce pericol se afla in fiecare zi. Dar trebuia sa recunosc ca avea dreptate aici. Cu Alice in Seattle nu I se putea intampla nimic. -Nu, e in regula, Charlie. Nu m-am referit la Seattle. Ma gandeam mai mult la Portland. Nici mie nu mi-ar placea ca Bella sa mearga in Seattle. Bineinteles ca nu. Nu puteam permite ea, care era totul pentru mine, sa pateasca ceva. Nu m-as fi iertat nici daca as mai fi trait 2000 de ani. Charlie s-a linistit. -Bine. -Ce incepuse Bella. -Stai putin, i-am spus eu, citind in continuare in ziar. Cred ca poti refolosi eseurile pentru asta. Sunt aceleasi intrebari. Cat timp ea completa, eu ma gandeam cat de primejdioasa era relatia ei cu mine. Dar trebuia sa existe o solutie. TREBUIA. Ma uitam pe fereastra, in noapte. Daca ea ar fi patit cevanici nu ma puteam gandi la asta. Dar Bella a pufnit si a aruncat hartiile intr-o parte. -Bella? Ce nu era bine? -Fii serios, Edward! Dartmouth? Am luat cererea si i-am dat-o. -Cred ca ti-ar placea in New Hampshire. Exista o programa intreaga de cursuri la seral pentru mine, iar padurile din jur sunt de vis pentru un excursionist infocat. Salbaticie din plin. Am zambit zambetul ei preferat. Se pare ca incepea sa se lase pagubasa. Imi placea asta. -O sa te las sa-mi dai banii inapoi daca asta te face fericita. Daca vrei, pot sa iti iau si dobanda. -De parca as avea vreo sansa sa intru fara o mita enorma. Sau e si asta parte din imprumut? Noua aripa Cullen a bibliotecii? Of! De ce avem discutia asta din nou? Bella nu avea deloc o parere prea buna despre ea. Cum putea sa creada ca nu era destul de inteligenta ca sa intre la Dartmouth? Am tras aer in piept. Gatul inca imi ardea, dar am continuat. -Tu doar completeaza cererea, te rog, Bella. Nu strica sa te inscrii. S-a panicat putin. -Stii ceva? Eu nu cred ca o s-o completez. I-am luat repede hartiile. -Ce faci? -Iti falsific semnatura mai bine decat daca o treci chiar tu. Deja ai scris eseurile. Jucam murdar, dar trebuia ca Bella sa se inscrie. Nu imi placea sa o supar, dar stiam ca in curand ma va ierta. Si pana la urma, era spre binele ei.

-Sa stii ca ai cam sarit calul cu chestia asta. Chiar nu mai trebuie sa ma mai inscriu in alta parte. Am fost acceptata in Alaska. Aproape ca-mi permit taxa pe primul semestru. Este un alibi la fel de bun ca oricare. Nu este nevoie sa arunci pe fereastra o gramada de bani, indifferent ai cui sunt. Se sacrifica pentru mine. -Bella -Nu incepe iar. Sunt de accord sa joc rolul asta de dragul lui Charlie, dar stim amadoi ca nu voi fi in stare sa merg la scoala la toamna. Sau sa ma aflu oriunde in preajma oamenilor. M-a indurerat acest gand. Inima Bellei nemaibatand, imbujorarea pe care o iubeam atat de mult avea sa paleasca pentru totdeauna. Nu putea. Nu stia ce face. Nu era posibil sa isi dea viata ca sa fie alaturi de mine, sa imi fie alaturi in viata pe care o duceam. -Credeam ca momentul nu este inca stabilit, i-am spus cu blandete, in ciuda suferintiei mele. S-ar putea sa iti placa un semestru sau doua la facultate. Sunt o gramada de experiente umane pe care nu le-ai avut. Daca tot avea sa faca asta, macar trebuia sa experimenteze tot ce putea, o data in viata, inainte sa devinaca mine. Am tresarit la cuvantul monstru, la care ma gandeam. Bella nu va deveni niciodata un monstru. Era prea buna. Chiar si insetata de sange, va ramane Bella mea. -O sa le am dupa aceea. -Nu vor mai fi experiente umane dupa aceea. Nu mai ai o a doua sansa la umanitate, Bella. Voiam ca ea sa inteleaga acest lucru. Sa fie sigura de decizia pe care o lua. -Trebuie sa fii rezonabil cu estimarea momentului, Edward. Este mult prea periculos sa ne jucam cu asta. -Inca nu este niciun pericol. Inca. Cat timp eu eram alaturi de ea, putea sa stea linistita. Stiu ca era cam ipocrit dn partea mea, pentru ca eu insumi eram un pericol, dar pentru ceea ce nu depindea de mine, o puteam proteja. Erain siguranta, daca puteam spune asta. Bella ma privi taios. Parea ca se gandeste foarte atent la ceva. Dar eram sigur ca deocamdata nu venea nimic. Vorbisem despre asta cu Alice, iar ea nu vazuse nimic. Inca era nelinistita. Asta m-a ingrijorat putin. -Bella. Nu e nicio graba. Nu voi lasa pe nimeni sa iti faca rau. Poti sa iti iei cat de mult timp ai nevoie. -Vreau sa ne grabim. Vreau sa fiu si eu un monstru. Nu stia ce vorbea. Nu trebuia sa se intample asta. Dar avea obsesia asta ca imbatranea, ca era mai in varsta decat mineEu aveam sa raman cu ea orice ar fi, nu conta cat de in varsta era. O iubeam, neconditionat. De ce nu ii era de ajuns asta. M-am intristat, si indurerat, am soptit. -Habar nu ai ce spui. I-am aratat titlul din ziar. -Si ce legatura are cu ce vorbim noi? -Nu e de glumit cu monstrii, Bella. Se pare ca in sfarsit intelesese. -Un..vampir face toate astea? Sopti ea, speriata. Am suras amar auzind teama cu care rostise cuvantul acela, care arata ce eram eu. Un monstru

insetat de sange, asta eram. -Ai fi surprinsa, Bella, de cat de des cei ca mine sunt sursa din spatele ororilor din stirile voastre umane. E usor sa-ti dai seama cand stii ce cauti. Informatiile de aici imi spun ca un vampir nou nascut bantuie Seattle. Insetat, salbatic, scapat de sub control. Asa cum suntem noi toti. Monitorizam situatia de cateva saptamani. Toate indiciile sunt prezente-dispartitiile neobisnuite, mereu pe timp de noapte, descotorosirea ineficienta de cadavre, lispa altor doveziDa, cineva nou-nout. Si se pare ca nimeni nu-si asuma raspunderea pentru nou-nascutii acestiaEi bine, nu este problema noastra. Nici nu am baga in seama situatia asta daca nu ar fi atat de aproape de casa. Dupa cum am spus, lucrurile astea se intampla mereu. Existenta monstrilor are consecinte monstruase. I-am explicat eu, incercand sa o fac sa inteleaga, si de data asta. S-a oprit un moment sa citeasca. -Nu va fi la fel si pentru mine. Tu nu o sa ma lasi sa fiu asa. O sa locuim in Antartica. Spunea asta de parca ar fi incercat sa se convinga pe ea insisi. Bineinteles ca nu aveam sa o las a devina o criminala. Ea insemna totul pentru mine, si nu va deveni ceva de care ii era teama, nu va plati pretul asta. Platea deja cu sufletul, era un pret prea mare deja. -Pinguni, minunat. -Deci ramane Alaska, asa cum am planuit. Doar ca undeva mai indeprtat decat Juneau-un loc cu ursi grizzly din belsug. -Mai bine, am fost eu de accord. Mai sunt si ursi polari. Foarte infioratori. Si lupii se fac destul de mari in zona. A facut ochii mari. -Ce s-a intamplat? Am inghetat si mi-am dat seama. Era corcitura aia pe care o iubea atat de mult. Dar trebuia sa fiu sincer, el o tinuse pe Bella in viata cat timp eu fusesem plecat. Cat haos provocase acea greseala. Daca nu plecam si ramaneam sa imi asum orice responsabilitate asta nu se intampla acum. Nu fusesem langa Bella cand ea avusese nevoie de mine. Aha. Uita de lupi atunci, daca te jigneste ideea, am spus eu sec. -Era prietenul meu cel mai bun, Edward. Mi-a spus-o ca pe un repros. Evident ca ideea ma jigneste. -Te rog sa imi ierti nesabuinta. Nu ar fi trebuit sa sugerez asta. Imi parea sincer rau -Nu-ti face griji. Am tacut amandoi un moment, apoi i-am ridicat cu un deget barbia cazuta. -Iarta-ma. Vorbesc serios. Chiar speram ca ea sa ma creada. -Stiu. Stiu ca nu e acelasi lucru. Nu ar fi trebuit sa reactionez asa. Doar caei bine, ma gandeam deja la Jacob cand ai venit la mine. Charlie spune ca Jake trece printr-o perioada grea. Sufera acum sieste vina mea. Nu era posibil. Bella se invinovatea ca ii cauzase rau aceleiluiJacob. Era atat de altruista. Am incercat sa o fac sa se simta mai bine. -Tu nu ai gresit cu nimic, Bella. -Trebuie sa indrept lucrurile, Edward. Ii datorez asta. Si oricum e una dintre conditiile lui Charlie Charlie o santajase intr-un fel indirect. Simteam cum incep sa clocotesc de furie la ideea ca trebuia sa se expuna asa in fata unui varcolac, dar trebuia sa ma controlez. Nu voiam sa o sperii.

-Stii ca iese din discutie sa te afli neprotejata in preajma unui varcolac, Bella. Si am incalca tratatul daca vreunul dintre noi ar pasi pe pamanturile lor. Vrei sa pornim un razboi? Ideea ca Bella ar fi putut fi ranita de creaturile astea m-ar fi impins in pragul disperarii. Nu mi-ar mai fi pasat de nimic, atata timp cat ea nu era bine. -Normal ca nu! -Atunci chiar nu mai are rost sa discutam pe tema asta. Si cu asta incheiasem discutia. Am incercat sa schimb subiectul. Mi-am amintit de cartea de pe masa. -Ma bucur ca Charlie a hotarat sa te lase sa iesi- ai nevoie disperata de o vizita la librarie. Nu pot sa cred ca citesti iar La rascruce de vanturi. Nu o stii deja pe de rost? -Nu toat lumea are memorie fotografica, spus ea, vizivil inca suparata pe mine. -Cu memorie fotografica sau nu, tot nu inteleg de ce iti place. Personajele sunt oameni inspaimantatori, care-si distrug unii altora viata. Nu inteleg cum de Heathcliff si Cathy au ajuns sa fie pusi pe aceeasi treapta cu Romeo si Julieta sau cu Elizabeth Bennet si domnul Darcy. Nu e o poveste de dragoste, ci una despre ura. -Ai probleme grave cu clasicii. -Poate pentru ca nu sunt impresionat de vechituri, am spus eu zambind, bucuros ca furia I se mai domolise si reusisem sa ii distrag atentia. Pe bune acum, de ce trebuie sa o citesti la nesfarsit. Ce te atrage atat de mult la ea? Am intrebat-o, intinzandu-ma de-alungul mesei ca sa ii cuprind cu mainile fata delicata. -Nu stiu sigur. Cred ca are legatura cu inevitabilitatea. Nimic nu-I poate tine departe unul de celalalt-nici egoismul, nici rautatea lui, nici chiar moartea, la final. Am cazut pe ganduri un moment, analizandu-I explicatia. Apoi am zambit cum ii placea ei. -Tot mai cred ca ar fi o poveste mai buna daca macar unul dintre ei ar avea vreo calitate care sa ii salveze. -Cred ca tocmai asta e ideea. Dragostea lor este singura calitate care ii salveaza. -Sper ca tu sa ai mai multa minte decat atat-sa te indragostesti de cineva atat dedaunator. Dar stiam ca era prea tarziu. Invevitabilul se petrecuse. Inca mai speram ca ea sa fuga speriata, sa se salveze. Dar ea era prea absorbita de mine. Bineinteles ca ma va durea enorm daca ea va pleca, dar as fi acceptat, pentru ca ea sa fie in siguranta. Dar era ca un magnet pentru pericole. -E cam tarziu sa ma ingrijorez de cine sa ma indragostesc. Dar chiar si fara averisment, se pare ca m-am descurcat admirabil. Prostuta Bella. Nu stia ce greseala facuse cand se indragostise de mine. Am ras incet. -Ma bucur ca tu crezi asta. -Ei bine, si eu sper ca tu esti suficient de destept sa stai departe de cineva atat de egoist. Catherine este de fapt sursa tuturor necazurilor, nu Heathcliff.

-O sa am grija, i-am promis eu. Cum credea Bella ca era egoista? Era cea mai generoasa persoana pe care o cunoscusem. -Trebuie sa il vad pe Jacob. -Nu, i-am taiat-o eu. -Chiar nu este niciun pericol. Obisnuiam sa petrec toata ziua in La Push cu ei si nu s-a intamplat nimic niciodata. Insa, in ciuda spuselor ei, parea sa isi aminteasca ceva ce a dat de gol asigurarea ei. Am aprobat. -Varcolacii sunt instabili. Uneori oamenii de langa ei sunt raniti, alteori sunt chiar ucisi. -Nu-I cunosti. Ba da, ii cunosteam mai bine decat isi inchipuia ea. -Ii cunosc mai bine decat crezi tu, Bella. Am fost aici ultima data. -Ultima data? -Am inceput sa ne intersectam cu lupii acum vreo saptezeci de aniTocmai ne stabilisem in Hoquiam. Inainte ca Alice si Jasper sa ni se alature. Ii depaseam ca numar, dar asta nu i-ar fi oprit sa inceapa o lupta cu noi daca nu era Carlisle. A reusit sa-l convinga pe Ephraim Black de faptul ca puteam coexista si au incheiat in cele din urma un tratat cu noi. Am crezut ca descendenta a murit odata cu Ephraim. Ca ciudatenia geneticii care permite transmutarea s-a pierdut. Ghinionul tau pare sa devina din ce in ce mai puternic in fiecare zi. Tu nu-ti dai seama ca atractia ta nestavilita pentru toate lucrurile mortale a fost indeajuns de puternica pentru a salva de la disparitie o haita de caini mutanti? Daca am ptea sa-ti imbuteliem norocul am avea in mana o arma de distrugere in masa. -Dar nu eu i-am adus inapoi. Nu stii? Ce nu stiam? -Sa stiu ce? -Ghinionul meu nu are nicio legatura cu asta. Varcolacii s-au intors pentru ca s-au intors vampirii. Asta m-a surprins. Era o posibilitate foarte interesanta. -Jacob mi-a spus ca prezenta familiei tale aici a pus lucrurile in miscare Credeam ca stii deja. -Asta cred ei? Am intrebat cu ochii ingustandu-mi-se. -Edward, uita-te la fapte. Acum saptezeci de ani ati venit aici si varcolacii au aparut. V-ati intors acum si varcolacii apar din nou. Crezi ca este o coincidenta? Avea dreptate. -Carlisle va fi interesat de teoria asta.

-Teorie, repeta ea, parand jignita ca nu aveam incredere in ea. -Interesant, dar nu neaparat relevant, am spus eu uitandu-ma pe fereastra cum ploua. Situatia ramane aceeasi. Ma simteam vinovat ca o parasisem. Daca nu faceam asta, nu trebuia sa ii mai datoreze nimic lui Jacob. Simtind ca vrea sa ma faca sa ma simt mai bine, parca citind la ce ma gandeam, s-a asezat in poala mea, iar eu am imbratisat-o. Acum, atat de aproape de mine, aroma ei ma innebunea, dar nu intr-un mod in care mi-ar fi fost sete. Imi placea ca ea sa fie asa cu mine. Tanjeam dupa afectiunea ei. O iubeam atat de mult imi faceam atatea griji pentru ea, pentru ca ea sa fie in siguranta -Te rog doar sa ma asculti un minut. Este mai mult decat un moft sa trec pe la un prieten vechi. Jacob se simte rau. Nu pot sa nu incerc sa-l ajut- nu-l pot lasa acum cand are nevoie de mine. Doar fiindca nu e om tot timpul..Ei bine, a fost alaturi de mine cand n-am fost..prea umana nici eu. Tu nu stii cum a fostSufeream, sufeream ca un caine, ma uram ca ii facusem asta. De ce a trebuit sa fiu atat de nechibzuit, sa nu ma gandesc la cata durere ii provocasem. Eram furios pe mine insumi. -Daca Jacob nu m-ar fi ajutat.nu sunt sigura la ce te-ai mai fi intors acasa. Ii datorez mai mult decat atat, Edward. Aveam ochii inchisi, inca gandindu-ma la perioada aceea intunecata in care fusesem plecat. Ea ramasese aici, singura, ranita. -Nu o sa imi iert niciodata ca te-am parasit. Nici daca traiesc o mie de ani. Si-a pus mana pe fata mea rece. Mi-am deschis ochii. -Nu incercai decat sa faci ceea ce trebuie. SI sunt sigura ca ar fi functionat cu cineva mai putin nebun decat mine. In plus, esti aici acum. Asta e partea care conteaza. Din nou, Bella se credea vinovata. -Daca nu as fi plecat niciodata, nu ai mai fi simtit nevoia sa mergi sa-ti risti viata ca sa consolezi un caine. Am inghetat o clipa, gandindu-ma ca se va supara din nou ca il jignisem. -Nu stiu cum sa formulez mai bine. Presupun ca o sa sune crud. Dar am fost prea aproape sa te pierd in trecut. Stiu cum este sa cred ca te-am pierdut deja. Nu voi tolera nimic periculos. Eram egoist, stiam, dar numai asa o puteam tine in siguranta. -Va trebui sa ai incredere in mine in privinta asta. N-o sa patesc nimic. M-am cutremurat din nou la gandul ca ar putea fi ranita in orice fel. -Te rog, Bella, am implorat-o eu. -Ce ma rogi? -Te rog, pentru mine. Te rog sa te straduiesti sa eviti pericolele. O sa fac si eu tot ce imi sta in putinta, dar ti-as fi recunoscator daca m-ai ajuta si tu un pic. -O sa ma straduiesc. Asta ma mai linistise putin.

-Tu chiar ai idee cat de importanta esti pentru mine? Stii cumva cat de mult te iubesc? Chiar voiam sa stie asta, si am strans-o la pieptul meu. -Stiu cat de mult te iubesc eu pe tine, mi-a raspuns ea. -Compari un copac mic cu o padure intreaga. -Imposibil. Ea era imposibila. I-am sarutat fruntea, soptindu-i. -Fara varcolaci. -Nu accept asa ceva. Trebuie sa-l vad pe Jacob. -Atunci va trebui sa te opresc eu, i-am spus increzator, gandindu-ma ca asta va fi usor. Era atat de dificila uneori. -Mai vedem noi asta. Inca este prietenul meu. Am oftat. Discutia luase sfarsit deocamdata. Ora zece jumatate a venit cu repeziciune. I-am sarutat buzele de matase, usor, delicat, si am simtit cum inima ei isi accelera bataile. Am zambit usor, respirandu-I aroma delicioasa. Am iesit in ploaie, promitandu-I ca ma voi intoarce mai tarziu, dupa ce va adormi Charlie. Iubeam sa o privesc dormind, asa cum iubeam orice parte din ea. O iubeam irevocabil si neconditionat. M-am gandit la asta tot drumul inapoi spre casa. Avea sa fie bine. Trebuia sa existe o solutie. O vom gasi impreuna, iubirea noastra fiind tot ce avem. Cumva, totul va iesi bine. Capitolul 2 Eschivare Era noapte din nou. Trupul ei cald era strans ghemuit la pieptul meu. Ploua. Visa. Ca in fiecare noapte ploioasa, Bella era nelinistita. Am inceput sa ii cant cantecul ei de leagan. Parea ca s-a mai linistit. Micuta Bella. Atat de vulnerabila ca un copil, dar atat de frumoasa. Acum, ca dormea, fiecare trasatura ii era finisata de lumina lunii. Pielea ei aproape la fel de alba ca a mea, buzele ei perfecte, de un roz sangeriu, degetele subtiri si calde. Ea era a mea. Gandul ca as fi putut sa o pierd era cel mai dureros lucru din lume. Simtisem asta o data, si daca nu venea sa ma salveze, acum m-as fi prabusit in propriul meu iad. Lumea fara aceasta fiinta unica nu mai avea rost. EU nu mai aveam rost. -Edward -Sunt aici, iubito. Ce s-a intamplat? Ai nevoie de ceva? -Te iubesc. Visa. Micul meu inger visa. Era atat de speciala,atat de pretioasa. Chiar dupa atata timp, ea tot pe mine ma visa. -Si eu te iubesc, mai mult decat ti-ai putea vreodata imagina, am murmurat eu, aproape cantandu-i.

Noaptea parea atat de scurta cand eram langa Bella. In camera cealalta, Charlie sforaia. Visa ceva despre monstri sugatori de sange. Ironic. Daca ar fi stiut ca este zilnic atat de aproape de unul Probabil avea acest vis pentru ca se uitase la filmul ala. Soarele incerca sa se elibereze dintre nori. Am lasat-o pe Bella pentru un scurt moment singura, si am fugit acasa sa imi schimb hainele. Ce mai e nou, fratioare? Ai venit in vizita? M-a intampinat Emmett. Avea dreptate, in ultima vreme nu mai stateam pe acasa. M-am simtit vinovat. Am intrat pe usa. Stateau toti acolo, in camera de zi, uitandu-se la televizor. Nici macar nu si-au ridicat capul sa se uite cine venise. Stiau deja. O, nu iti face griji, fiule. Nu te simti vinovat. Intelegem cat de importanta e Bella pentru tine. Doar ca am inceput sa iti cam ducem lipsa.imi spuse Esme, la fel de calda si intelegatoare ca intotdeauna. Rose statea in fotoliu, la fel de morocanoasa ca intotdeauna cand era vorba de Bella. Ii era asa de atipatica. Alice si Jasper se dusesera la vanatoare. Am urcat la etaj, in camera mea. M-am schimbat repede si am coborat din nou. Hotarat sa petrec ceva timp cu ei, ca sa ma revansez. Bella se va scula in cateva ore, ii lasasem un bilet in care iam spus ca o sa o astept cu masina in fata casei, la ora obisnuita. M-am asezat pe canapea. Se uitau la un meci de baseball. Alice imi spusese deja cine va castiga, chiar inainte de inceperea lui. Ei bine, Bella e obosita? Sigur stii cum sa ai efectul asta asupra femeilor, ma tachina Emmett. Chiar nu intelegea ca imi puteam pierde foarte usor controlul de fata cu ea? Adica, abia o puteam saruta, si nu era prea des, dupa parerea mea. In niciun caz nu se punea in discutie altceva decat sarutul. Am marait la el, si a inceput sa rada in hohote. Bine, bine, daca nu vrei sa ne spui nimic, e alegerea ta. Rose statea inca bosumflata in aceeasi pozitie. -Edward, cum se mai simte Bella? m-a intrebat Carlisle, intrerupand tacerea. -E bine. Vorbim despre facultate. Este foarte incapatanata si nu vrea sa se mai inscrie la altele. A primit deja acceptarea la Universitatea Alaska si e foarte hotarata ca nu vrea sa mai incerce altceva. Inca sper sa o conving sa mearga la facultate un semestru sau doua, inainte sa M-am oprit. Ma durea prea tare sa spun asta cu voce tare. Ardeam pe dinauntru de durere. -Fiule, daca Bella va deveni ca noi, este alegerea ei. Se va intampla dupa absolvire, asa cum am stabilit. Ai incredere in mine, stii ca nu o sa dau gres. Am facut asta de 4 ori pana acum si nu s-a intamplat nimic. Am zambit. Mi-am amintit de conditia mea pentru Bella daca ea voia ca eu sa fiu cel care o transforma. Sa se marite cu mine. Eram atat de dornic ca ea sa fie Doamna Cullen. Dar se pare

ca respingea aceasta idee. Era ingrozita sa se marite asa de devreme. Dar stiam ca voi reusi sa o conving. -Apropo, tata. Bella mi-a spus o teorie interesanta despre prezenta varcolacilor. Ea spune ca ei sau intors pentru ca si vampirii s-au intors. -Foarte interesant. Va trebui sa ma gandesc la asta. Bella e foarte perspicace. Am zambit. -Hai, du-te. Stim ca trebuie sa pleci. -Multumesc ca sunteti atat de intelegatori. Dragii mei parinti. Se pare ca intelegeau mai multe decat credeam eu. Am sarutat-o pe obraz pe Esme si am plecat. In cateva minute, eram in fata casei ei. Charlie plecase. Iar din moment in moment ea avea sa iasa pe usa. Eramnerabdator sa o vad, chiar daca nu o mai vazusem de cateva ore. Si iat-o. La fel de frumoasa, stangace, a incuiat usa, si se indrepta spre masina mea. A deschis usa pasagerului si s-a asezat pe scaun, langa mine. Aroma ei nu inceta sa ma arda, dar deja aproape nu mai simteam. -Buna, i-am spus eu zambind zambetul ei preferat. -Salut, mi-a spus ea, cu inima incepand deja sa ii bata mai repede. Imi placea asta. Era atat de muzical acel sunet, ca inceputul unei melodii. Voiam sa o ating. Am observat ca isi musca buza de jos. O adoram cand facea asta, cum o adoram mereu. Nu m-am mai putut abtine, i-am atins fata cu mana mea rece. Arsura era acolo, dar puteam sa rezist. Pentru ea. Voiam sa rezist. A inchis ochii cand mana mea i-a atins pielea, si inima a inceput sa ii bubuie. Simteam dorinta de a o saruta, stiam ca ma puteam controla. M-am apropiat incet de ea, cu ochii mocnindu-mi de entuziasm, si i-am atins delicat buzele calde, moi. Stiam ca in aproximativ 5 secunde Bella va incerca sa ma sarute mai pasional de atat, iar eu eram nevoit sa o opresc, nestiind daca puteam face fata. Si-a innodat manile in parul meu tragandu-se mai aproape de mine. Arsura devenea mai puternica, dar nu voiam sa o indepartez inca pe Bella de langa mine. I-am sarutat buzele mai mult. Ma simteam atat de bine. Cu ea langa mine, cine mai avea nevoie de rai? Buzele noastre se zdrobeau, infometate, dar am simtit ca trebuia sa ma opresc. Bella s-a uitat confuza la mine. Parea ca am surprins-o. -Ce a fost asta? -Ce? Nu am voie sa imi sarut prietena cand am chef? am intrebat-o zambind strengareste, cu ochii luminandu-mi de placere. -Hmm..cred ca ai dreptate. Mi-ar placea sa ai impulsuri din astea cat mai des posibil, batu ea un apropo. Daca as fi putut, as fi facut-o pe Bella a mea in orice mod posibil. Dar monstrul se hranea cu aroma ei, vrand mai mult. Si trebuia sa il tin sub control inainte sa puna stapanire pe mine. Am pornit motorul, iar in cateva minute eram la scoala.

Ne-am indreptat amandoi spre ora de spaniola. Bella parea foarte binedispusa, probabil din cauza intampinarii mele si a anularii pedepsei. Cei din jur se obinsuisera deja cu relatia noastra, asa ca nu m-am mai obosit sa dau atentie gandurilor lor. In capul meu era deja prea mare zarva. Ora a trecut repede. Nu am fost atent la lectie, oricum vorbeam spaniola mult mai bine decat profesoara mea. Dupa spaniola, aveam pauza de pranz. Dieta mea speciala nu imi perimtea sa mananc nimic, asa ca stateam la masa, langa Alice, Angela si Ben. Toata lumea era preocupata de absolvire. -Ati trimis deja invitatiile? Ne intreba Angela cand ne-am asezat la masa. -Nu, i-a raspuns Bella Angelei. Chiar nu are niciun rost. Renee stie cand e cursul festiv. Cine a mai ramas? -Dar tu Alice? -Am terminat. O doamne, Bella are mare nevoie de un stilist vestimentar. Iubita fratelui meu nu poate fi imbracata la fel ca celelalte fete. O sa am o discutie cu ea mai tarziu. Ma amuza cat de puerile era Alice uneori. Bella nu dadea doi bani pe toata tevatura asta cu imbracamintea. Si sincer, nici pe mine nu ma preocupa prea tare cu ce e imbracata. Doar ca imi placea foarte mult cum ii venea albastru. Ma innebunea cand purta ceva de culoare asta. -Ce noroc pe tine! Mama mea are o mie de verisori si se asteapta sa le trimit cate o invitatie scrisa de mana la toti. O sa fac scurta la mana. Nu mai pot amana si deja mi-e groaza. Biata Angela. Era o persoana foarte buna. Niciodata nu m-au deranjat gandurile ei. Tot timpul era sincera. -Te ajut eu, se oferi Bella. Daca nu te deranjeaza scrisul meu infiorator. Hmm, Bella chiar voia sa se tina de promisiunea pe care i-a facut-o lui Charlie. Sper ca nu in totalitate. Am alungat gandul despre corcitura. -Ce dragut din partea ta! Vin pe la tine oricand vrei. -As prefera sa vine u la tine daca se poate-m-am saturat de casa mea. Charlie m-a iertat de la pedeasa aseara. -Serios? Intreba Angela. Parca ai zis ca esti pedepsita pe viata. -Eu sunt mai surprinsa decat tine. Eram sigura ca voi termina cel putin liceul pana sa imi dea voie sa ies din casa. Ura!!! Cumparaturi, are mare nevoie de o garderoba noua. Sunt atat de entuziasmata. -E minunat Bella! Va trebui sa iesim ca sa sarbatorim. -N-ai idee ce bine suna. -Oare ce sa facem? Cumparaturi, cumparaturi, cumparaturi. Cum puteau sa nu ii placa? Bella era greu de inteles. -Indiferent la ce te gandesti, Alice, ma indoiesc ca sunt chiar asa de libera.

La naiba, trebuia sa imi strice cheful. -Libera inseamna libera, nu? -Sunt sigura ca inca am granite-cum ar fi sa nu le depasesc pe cele ale Statelor Unite. -Deci ce facem in seara asta? insista ea. -Nimic.Uite ce e, hai sa-I mai dam vreo doua zile sa fim siguri ca n-a glumit. Oricum suntem in timpul saptamanii. -Atunci vom sarbatori in weekend. Alice chiar nu se dadea batuta. -Sigur. Cel mai bine era sa te dai batut in fata ei. Eramai putin obositor. Cei de la masa au inceput sa faca planuri. Port Angeles, Hoquiam Darstai. Alice vedea ceva. Nu era sigurdar nu ii puteam spune inca nimic Bellei. Ma ingrijora, dar trebuia sa ascund acest sentiment. -Alice? Alice! Am chicotit, natural si linistitor, fara ca ceilalti sa banuiasca ceva. -Tragi un pui de somn, Alice? am glumit eu. -Ma scuzati, visam cu ochii deschisi. -Sa visezi cu ochii deschisi e mai bines a asisti la inca doua ore de scoala. Apoi Alice s-a avantat foarte entuziasmata in conversatie, privindu-ma cu subinteles. Stiam ca Bella observase. Nu ii scapa nimic. In timp ce ceilalti vorbeau, eu ma jucam absent cu o suvita din parul ei saten-roscat. Era atat de catifelat. Incercand sa o evit, am ramas sa vorbesc cu Ben despre o tema, pe care oricum o terminasem. In pauze era cineva pe langa noi, asa ca nu m-a intrebat nimic. La sfarsitul orelor, nemaiavand alta solutie a trebuit sa intru in vorba cu Mike Newton, pustiul acela enervant care avea ganduri prea insistente despre Bella. Avea probleme cu masina. -E totul in regula, Mike? Ce vrea si Cullen? -Nu, nu tocmai, nu porneste masina. -Ai verificat bateria? Poate s-a consumat Hmm..ce ciudat. De cand ma ajuta el pe mine? -Dar tocmai am inlocuit bateria.

-O fi de la cabluri? -Poate. Sincer sa fiu nu prea ma pricep la masini. Ar trebui sa o vada un specialist, dar nu-mi permit sa o duc la Dowling. -Stiu eu cate ceva-as putea sa arunc o privire daca vrei, m-am oferit eu. Asteapta numai sa le las pe Alice si pe Bella acasa. Tipul asta ma uraste. Sentiment reciproc. De ce vrea sa ma ajute? E ceva la mijloc. -Aaa..mersi. Dar trebuie sa ajung la serviciu. Poate alta data. -Desigur, i-am spus eu. -Ne mai vedem, si-a luat el la revedere. Apoi eu si Bella ne-am indreptat spre masina mea. Alice era la 2 masini distanta. -Ce-a fost asta? Intrase la banuieli. -Am vrut doar s ail ajut. Alice ajunsese deja pe bancheta din spate. -Nu esti un mechanic chiar atat de bun, Edwrd. Poate ar trebui sa o rogi pe Rosalie sa se uite la ea in seara asta, doar ca sa poti sa iesi basma curate daca Mike accepta sa il ajuti, nu crezi? Nu ca nu ar fi amuzant sa ii vad mutra daca Rosalie ar aparea sa-l ajute. Dar, din moment ce colegii cred ca Rose e in capatul celalalt al tarii la facultate, banuiesc ca nu e o idee chiar asa de buna. Doar la cele mai fine acordaje ale unei masini sport italiene nut e pricepi. Si, apropos de Italia si de masina sport pe care am furat-o acolo, inca imi mai datorezi un Porsche galben. Nu stiu daca mai vreau sa astept pana la Craciun O, doamne, Edward, te rog, te rog, te rog! Promit ca ma revansez. Doar fa-mi pe plac, te implor. Ador masina aia. Te rog Am lasat-o in pace. O sa ii dau Porsche-ul, dar nu atat de usor. Trebuia sa faca ceva pentru mine. Am lasat-o acasa, ca de obicei. Cand a coborat, Bella mi-a aruncat o privire taioasa. -Ne vedem mai tarziu. Nu i-am spus nimic in drumul inapoi spre Forks. Stiam ca devenea nerabdatoare, dar trebuia sa aman cat pot. Si aveam o idee despre cum sa o fac sa uite de asta pentru moment Am ajuns acasa la Charlie. -Nu avem asa multe teme pentru seara asta. -Ihi, a fost tot ce mi-a zis. -Crezi ca ma mai lasa si azi sa intru in casa? Speram ca mai am vreo sansa sa nu fiu nevoit sa ii spun azi. -Charlie nu s-a suparat cand m-ai luat azi-dimineata sa ma duci la scoala.

Am urcat la ea in camera. M-am prefacut ca nu observ ca era agitata. Si-a aruncat geanta si s-a asezat la calculator. Batea cu degetele in masa asteptand ca pagina sa se incarce. -Nu cumva suntem cam nerabdatoare, am intrebat eu indreptandu-ma spre ea. Mi-am apropiat fata de a ei, luand-o prin surprindere. Am respirat asupra buzelor ei. Stiam ca respiratia mea o innebunea. Mi-am impletit mainile in parul ei. Stiam ca nu faceam asta numai ca sa ii distrag atentia, ci imi placea. I-as fi distras atentia toata ziua, daca as fi putut. Si-a pus mainile in jurul gatului meu. I-am tinut o mana pe spate. Simteam cum tremura de placere in bratele mele. Era unul dintre momentele noastre. Daca as fi putut sa fiu indeajuns de puternic Mai ramasese putin timp si stiam ca o voi indeparta usor, de frica sa nu ma mai pot concentra. Dar ea s-a strans mai aproape de mine. Imi mangaia buza de jos cu varful limbii. Fata asta ma innebunea? Unde invatase sa faca asta? Era atat de bineamandoi voiam mai mult, dar eu nu eram indeajuns de rezistent sa nu o ranesc. Era prea devreme, stiam asta. I-am indepartat usor fata, observand ca isi folosea toata rezistenta sa fie mai aproape de mine. Am chicotit. Ochii mei mocneau de placere, pe care mi-o stapaneam cu greu. -Of, Bella. -As spune ca-mi pare rau, numai ca nu-mi pare. -Si mi ear trebui sa-mi para rau ca nu-ti pare, dar nu-mi pare. Poate ar trebui sa ma asez pe pat. O ametisem din nou. Observam ca respira sacadat. -Daca tu crezi ca e nevoie I-am zambit asa cum ii placea si m-am dus pe pat. -Salut-o pe Renee din partea mea. -Sigur ca da. Cat timp ea statea la calculator raspunzandu-I la email mamei ei, eu mi-am aruncat ochii prin camera ei, pe care o stiam atat de bine. Am vazut cutia in care stateau cadourile de la aniversarea ei. Ce amintiri tristeBella atat de aproape de moarte M-am apropiat de ea, stand tacut in spatele ei. A observat ca ma uitam la casetofonul pe care i-l daruisera Emmett, Rose si Jasper. -Ce ai facut cu chestia asta? am intrebat eu ingrozit. -Nu iesea din tabloul de bord. -Asa ca ai simtit nevoia sa-l torturezi? -Stii cum ma descurc cu uneltele. Nu am provocat nicio durere intentionat. -L-ai ucis. -Asta este. -Le-ai rupe sufletele daca ar vedea asta. Banuiesc ca este un lucru bun ca ai fost in arrest la domiciliu. Trebuie sa iti cumpar unul nou inainte sa observe.

-Mersi, darn u am nevoie de un casetofon de fite. -Nu de dragul tau am de gand sa il inlocuiesc. Nut e-ai ales cu mare lucru in cadourile de anul trecut, am spus eu nemultumit. Iti dai seama ca astea mai au putin si expira, i-am spus eu, aratandu-I biletele de la Esme si Carlisle pentru Florida. -Nu. De fapt, uitasem complet de ele. -Pai, mai avem putin timp. Ai scapat de pedeapsasi nu avem planuri pentru weekendul acesta, din moment ce refuzi sa mergi la banchet cu mine. De ce nu iti sarbatoresti libertatea asa? Speram ca ea sa accepte. Stiam cat de dor ii era de mama ei. -Sa merg in Florida? -Ai spus ceva de genul ca este permis orice in interiorul Statelor Unite, am glumit eu. Ei bine? am intrebat cand am vazut ca nu raspunde. Mergem sa o vedem pe Renee sau nu? -Charlie n-o sa fie niciodata de acord. -Charlie nut e poate opri sa-ti vizitezi mama. Inca are custodia principala asupra ta. -Nu are nimeni custodie asupra ta. Sunt adult. I-am zambit, aratandu-mi multumirea. -Exact. Se gandi la asta, parea sa nu fie prea convinsa. -Nu weekendul acesta. -De ce nu? -Nu vreau sa ma cert cu Charlie. Nu atat de repede dupa ce m-a iertat. -Cred ca weekendul acesta este perfect, am mormait eu incruntandu-ma. -Alta data. Era atat, atat de incapatanata. -Nu esti singura inchisa in casa, stii? I-am reamintit eu. -Poti sa mergi unde vrei. -Lumea exterioara nu prezinta niciun interes pentru mine fara tine. Si-a dat ochii peste cap, crezand ca nu vorbeam serios. -Vorbesc serios, spuse el. -Hai sa luam lumea exterioara mai incet, OK? Spre exemplu, am putea incepe cu un film in Port Angeles. -Nu conteaza, Vorbim noi despre asta mai tarziu -Nu mai avem ce vorbi. , am mormait eu prost dispus.

-OK, atunci sa schimbam subiectul. Ce a vazut Alice azi la pranz? Trebuia sa ma astept la asta. Nu avea sa renunte. M-am concentrat san u imi schimb expresia fetei. -L-a vazut pe Jasper intr-un loc ciudat, undeva in zona de sud-vest, crede ea, aproape de fosta luifamilie. Dar el nu are intentia sa se intoarca. A ingrijorat-o. Se pare ca nu se astepta la asta. A fost surprinsa. In fine, apoi am mers la parter sa ne facem temele. Eu le-am terminat foarte repede, apoi ea a mai stat sa se gandeasca asupra temei la matematica. Dupa ce a terminat, a inceput sa ii pregateasca cina lui Charlie. Am ajutat-o, dezgustat de ingredientele retetei. Charlie se apropia de casa. Miroase delicios. Oare ce gatese Bella? L-am salutat cand am ajuns, apoi m-am retras sa ma uit la televizor. Bella gatise felul lui preferat, asa ca a manacat din plin. -A fost delicios, Bella. -Ma bucur ca ti-a placut. Cum a fost la serviciu? -A trecut cam greu. De fapt, al naibii de greu. Am jucat carti cu Mark o buna parte din dupaamiaza. Am castigat cu douasprezece maini la sapte. Apoi am vorbit cu Billy o vreme Ceea ce imi aminteste, domnisoara, ca nu te-ai tinut de promisiune si nu te-ai dus la Jacob. -Ce mai face? -Bine, bine. Il cam supara putin incheieturile. -O, ce pacat! -Mda. Ne-a invitat sa mergem pe la ei in weekend. Se gandea sa ii cheme sip e cei din familia Clearwater sip e cei din familia Uley. Un fel de petrecere. -Ha! Nu putea sa se duca.Era in prea mare pericol, era prea expusa. Daca acea corcitura ar rani-oias rupe corpul in bucati si l-as da la lei. Bine, bine. Cred ca nu vrea sa vorbeasca despre asta cu el de fata. Mai vorbim noi despre asta, Bells. Mi-am amintit ca trebuia sa ii spun lui Charlie de calatoria in Florida. -Charlie, am spus eu, incepand conversatia. -Da?

-Ti-a zis Bella cumva ca parintii mei i-au daruit niste bilete de avion de ziua ei pentru a o putea vizita pe Renee? Doar nu avea de gand sa se duca cu el. Fetita mea nu il voi lasa sa profite de ea. E la fel ca ceilalti. -Bella? intreba pe un ton socat. -Da, asa este, a recunoscut ea. -Nu, nu mi-a mentionat asta niciodata. -Hmm. Am murmurat eu. -Exista vreun motiv pentru care mi-ai amintit asta? ma intreba el dur. -Sunt pe cale sa expire. Cred ca Esme ar suferi daca Bella nu i-ar folosi cadoul. Nu ca ar spune ea ceva. -Probabil este o idee buna sa iti vizitezi mama, Bella. I-ar placea. Ma mir totusi ca nu ai spus nimic despre asta. Poate ca totusi nu se ducea cu el. -Am uitat. -Ai uitat ca ti-a daruit cineva niste bilete de avion? -Hmm..murmura Bella stanjenita de situatie. -Parca ai zis ca sunt pe cale sa expire, Edward. Cate bilete i-au daruit parintii tai? -Doar unul pentru easi unul pentru mine. NU! CATEGORIC NU SE VA DUCE CU EL! -Nici nu se pune problema! tipa Charlie. -De ce? Am intrebat eu prefacandu-ma surpsins. Ai spus ca este o idee buna sa isi viziteze mama. -Nu pleci nicaieri cu el, domnisoara! Bella interveni in discutie. Era asa de simpatica atunci cand voia sa faca pe autoritara -Nu sunt copil, tata. Nu mai sunt pedepsita, ai uitat? -Ba da, esti. Incepand de acum. -Pentru ce? -Pentru ca asa spun eu. -Trebuie sa iti reamintesc ca din punct de vedere legal sunt adult? Vrei sa ma mut de acasa in seara asta? Sau imi mai dai cateva zile sa-mi fac bagajele.

NU! Nu vei pleca nicaieri. -O sa ma supun pedepsei cand voi gresi cu ceva, tata, dar nu-ti voi accepta prejudecatile. Acum, stii bine ca am tot dreptul din lume sa o vizitez pe mama weekendul acesta. Nu poti sa-mi spui sincer ca te-ai fi opus planului daca mergeam cu Alice sau cu Angela. -Sunt fete. Bineinteles ca nu ar fi fost nicio problema. Toti baietii sunt la fel, vor numai sex, apoi va lasa balta. De ce nu poti intelege ca el nu e diferit? Te-a facut sa suferi atata M-am intristat. Avea dreptate in ultima parte. Dar restul afirmatiei era complet nefondata. Sex? O, Charlie, fii rezonabil. -Te-ar fi deranjat daca l-as fi luat pe Jacob? M-am infuriat. -Da. M-ar deranja. Bineinteles ca nu. El e altfel, e protector, nu ti-ar face nimic niciodata. -Minti de ingheata apele, tata. -Bella -Nu e ca si cum fug in Las Vegas sa ma fac dansatoare de noapte sau ceva de genul asta. Merg sa o vad pe mama. Are la fel de multa autoritate parentala ca si tine. Off, Bella! De ce esti atat de complicate. Mama ta nu ar avea o asemenea autoritate in fata ta. -Insinuezi cumva ca mama nu ar putea avea grija de mine? Bella il santaja. Era haioasa. Nu poate sa se mute la mama ei, am nevoie de ea. E inca fetita mea -Ai face bine sa speri san u-I spun si ei asta. -Ai face bine sa nu. Nu imi place treaba asta. -Nu ai niciun motiv sa te superi. In fine, vom avea o discutie despre asta domnisoara. Incepi sa devi o adolescenta rebela si nu imi place asta. Trebuie sa stiu daca s-a atins de tine. Il omor cu mana mea. Am chicotit infundat. Charlie era un tata foarte protector. Dar nu avea incredere in Bella. Era responsabila, cum putea crede asta despre ea. -Deci mi-am terminat temele, cina e gata, vasele sunt spalate, iar eu nu sunt pedepsita. Ies in oras. Ma intorc inainte de zece jumate. -Unde te duci? -Nu stiu sigur. Nu departe totusi. OK? M-am dus la ea.

-Iesim? Am intrebat-o eu, entuziasmat. -Da. Cred ca as vrea sa vorbesc ceva cu tine intre patru ochi. Asta m-a nelinistit. Am intrat in masina mea, si am inceput sa vorbim. -Ce-a fost ast? -Stiu ca vrei sa iti vezi mama, Bella-ai vorbit despre ea in somn, Iti faceai griji, de fapt. -Chiar? Am aprobat dand din cap. -Dar in mod clar erai mult prea lasa sa rezolvi problema asta cu Charlie, asa ca am intervenit eu pentru tine. Bellanu se temea de nu varcolac sau de un vampir, dar ii era frica sa discute cu Charlie despre asta. Oare va inceta vreodata sa ma surprinda? Oare o voi intelege vreodata in totalitate? Cred ca nu. -Intervenit? M-ai aruncat in gura lupului. -Nu cred ca erai in vreun fel in pericol. -Ti-am spus ca nu vreau sa ma cert cu Charlie. -Nu a spus nimeni ca trebuie sa te certi cu el. S-a uitat urat la mine. Stia ca aveam dreptate. -Nu ma pot abtine cand il vad cum face pe seful cu mine in felul acesta-instinctele mele naturale de adolescenta isi spun cuvantul. Am chicotit. -Pai, asta nu mai e vina mea. -Aceasta graba brusca de a vedea Florida are vreo legatura cu petrecerea de acasa de la Billy. Nu ma gandisem la asta, dar se aranjase totul foarte convenabil. -Nicio legatura. Nu conteaza daca ai fi aici sau de partea cealalta a lumii, tot nu te-ai duce. Am decis sa lasam discutia asta pe alta data. M-am uitat la ea, vorbindu-I cu o voce mai calda de data asta. -Si ce vrei sa facem in seara asta? -Putem merge la tine acasa? Nu am mai vazut-o pe Esme de foarte mult timp. Sigur, era o idee foarte buna. S-ar bucura toti sa o vadacu exceptia lui Rose. Dar se va da ea pe brazda. -Ii va face placere. Mai ales daca aude ce facem in weekendul asta. Ne-am intors devreme, Bella s-a tinut de or ape care i-o spusese lui Charlie. El era treaz,

asteptand-o, gandindu-se la o discutie pe care voia sa o poarte cu Bella. Avea sa fie stanjenitor pentru ea. -Mai bine nu intri. Nu ar face decat sa inrautateasca lucrurile. -Are ganduri pasnice, i-am spus eu, incercand sa nu zambesc gandindu-ma la discutia pe care o vor purta. -Ne vedem mai tarziu, a zis ea posomorata. Am sarutat-o pe frunte, si i-am spus: -Ma intorc cand sforaie Charlie. Am asteptat sa intre in casa, apoi am stat afara, tragand cu urechea la discutia lor stiam ca nu e bine, dar nu ma puteam abtine. Oh, doamne, va fi penibil. Si pentru mine, dar si pentru ea,dar trebuie sa stiu. -Poti sa vii putin, Bella? -Ce este, tata? Cum sa incep? A,da, o intreb cum s-a simtit. -Te-ai distrat bine in seara asta? -Da. -Ce ai facut? -Am stat cu Alice si Jasper. Edward a batut-o pe Alice la sah apoi am jucat eu cu Jasper. M-a batut si el pe mine. Acum urmeazahaide Charlie, este fiica ta. Trebuie sa poti.Trage aer in piept. -Uite ce e, am ceva sa iti spun. -Ce este tata? -Nu ma pricep la astfel de lucruri. Nu stiu cum sa incepOK Bella. Uite care-I treaba. Relatia ta cu Edwrd pare destul de serioasa si sunt cateva lucruri la care trebuie sa ai grija. Stiu ca esti un adult acum, dar esti inca tanara. Bella. si sunt o gramada de lucrui pe care trebuie sa le stii candei bine, cand ai o relatie fizica cu -Oh, te rog, te rog, nu! Te rog sa-mi spui ca nu incerci sa ai o discutie despre sex cu mine, Charlie. Stiam ca asa o sa fie.Oh, doamne, oh doamne. -Sunt tatal tau. Am responsabilitati. Nu uita ca mi-e la fel de rusine ca si tie. -Nu cred ca este omeneste posibil. Oricum, mama ti-a luat-o inainte cam acum zece ani. Ai scapat. -Acum zece ani nu aveai iubit.

-Nu cred ca punctele esentiale s-au schimbat atat de mult. -Spune-mi doar ca esti prevazatoare. -Nu-ti face griji, tata, lucrurile nu stau chiar asa. -Nu ca n-as avea incredere in tine, Bella, dar stiu ca nu vrei sa imi spui asa ceva si stii ca nici eu nu vreu cu adevarat sa aud. Voi incerca sa fiu deschis la minte totusi. Stiu ca vremurile s-au mai schimbat. -Poate ca timpurile s-au schimbat, dar Edward este de moda veche. Nu ai de ce sa iti faci griji. Nu, bineinteles ca nu. Ma astept din moment in altul sa dau peste ei in casa in timp ceei bine fac ceva mai mult decat teme si ea imi spune sa nu imi fac griji. -Sunt convins. -Of. Tare mi-as fi dorit san u ma pui sa spun chestia asta cu voce tare, tata. Serios. Dar..sunt virgina si nu am planuri immediate sa schimb statutul acesta. Oh, multumesc lui Dumnezeu ca nu s-a atins de ea. -Pot sa ma duc la culcare acum? Te rog. -Imediat. -Ah, te rog tata? Te implore. -Partea jenanta s-a terminat, promit. -Acum ce mai este? -Voiam doar sa stiu cum mai merge cu echilibrul. -Oh. Bine,cred. Mi-am facut planuri cu Angela azi. O ajut sa-si scrie invitatiile pentru cursul festiv. Doar noi fetele. -Frumos. Si cu Jake? -Nu am reusit sa rezolv problema asta, tata. -Incearca. Stiu ca vei face ceea ce trebuie. Esti un om bun. -Sigur, sigur. -Noapte buna, Bells. -Ne vedem maine dimineata. Am scapat. Multumesc cerului. A fost mai greu decat ma asteptam. Radeam cu pofta in masina. De parca luasem parte la vizionarea unei comedii. Cat de complicata e mintea umana. Am vazut-o pe Bella din nou in mintea lui Charlie.

-Te deranjeaza daca ma duc s ail vad pe Jake in seara asta? Nu stau mult. In sfarsit, trezita la realitate. -Nu, draga. Nicio problema. Stai cat vrei. -Mersi tata. M-am strecurat repede la camioneta, dupa ce m-am asigurat ca nu avea cum sa o porneasca. Am asteptat-o acolo. -Ah! O speriasem. -M-a sunat Alice, am mintit-o eu, nevrand sa recunosc ca spionam.S-a panicat atunci cand viitorul tau a disport destul de brusc cum cinci minute. Stii tu, pentru a nu-I poate vedea pe lupi. Ai uitat? Cand decizi sa-ti amesteci soarta cu a lor dispari sit u. Imi dau seama ca nu aveai de unde sa stii partea asta. Dar intelegi de ce m-a facut sa fiu putin..nelinistit? Alice te-a vazut disparnd sin u-si putea da seama daca avei sa te intorci acasa sau nu. Viitorul tau s-a pierdut, la fel ca si al lor. Nu stiam exact ce inseamna asta. O fi vreun fel de aparare naturala cu care se nasc? Putin probabil, acand in vedere ca nu am avut probleme cu cititul gandurilor lor. Cel putin cu ale celor din familia Black. Carlisle se gandeste ca ar fi din cauza ca vietile lor sunt determinate in asa mare masura de transformarile lor care reprezinta mai mult o reactie involuntara decat rezultatul unei decizii. Transformarile sunt imprevizibile, si schimba totul la ei. In clipa in care trec de la o forma la alta, nici nu exista cu adevarat. Viitorul nu poate sa ii surprinda. Am privit-o cat era de suparata. -O sa iti repar masina la timp pentru scoala, in caz ca ai vrea sa conduci tu, am asigurat-o eu, sperand sa ii mai treaca din suparare. A scos cheile din contact resemnata, si a coborat. -Inchide fereastra daca vrei sa stau departe de tine in seara asta. O sa inteleg. Am privti-o cum intra furioasa din casa. Apoi lumina de la camera ei s-a aprins. A inchis geamul cu forta. Am oftat. Apoi a deschis-o din nou. O iubeam. Nu putea sta suparata pe mine, asa cum nici eu nu puteam. Eram predestinati unul altuia, iar datoria mea era ca ea sa fie in siguranta, indiferent de circumstante. Si asa va fi, mi-am promis eu. Capitolul 3 Motive Am stat imbratisati in patul ei mic. Caldura ei era atat de placuta. Din nou, era unul dintre momentele in care mi-as fi dorit sa dorm si sa o visez. Ea statea, lipita de pieptul meu. Bataile inimii ei erau ritmice, regulate. -La ce te gandesti? am intrebat-o eu. -La Reneela reactia ei cand ne va vedea pe amandoi acolo. Oare ar putea sa banuiasca ceva? -Nu-ti face griji. Totul va fi bine. Ne asteapta o zi plina maine. Dormi, Bella mea. Am inceput sa fredonez cantecul ei de leagan. Era mereu mai linistita cand i-l cantam.

-Te iubesc. -Si eu te iubesc. Niciodata sa nu uiti asta. Indiferent de ce va fi, te voi iubi mereu. Suntem blestemati sa fim unul alaturi de celalalt pentru eternitate. -Imi place blestemul asta. As vrea sa fiu blestemata iar si iar -Vom avea destul timp sa vorbim despre asta. Acum, odihneste-te. Si inainte sa puna capul pe perna, s-a aplecat sa ma sarute dulce pentru un moment. Apoi a adormit. Era atat de frumoasa, atat de linistita. Aceasta faptura imi era predestinate. Mereu imi reaminteam cat de norocos sunt atunci cand o priveam dormind. Pana la venirea dimineatii am derulat in minte fiecare zi pe care o petrecusem in preajma Bellei. Fiecare zi pentru care ar fi trebuit sa ii fiu recunoscator lui Dumnezeu pentru restul vietii mele. Bella avusese un somn linistit. Fara cosmaruri. -Buna dimineata, somnoroaso. -Foarte buna. -Cum ai dormit? -Ca un bebelus. -Hmmapoi buzele noastre s-au lipit unele de altele intr-un sarut care ar fi trebuit sa fie interzis. Era atat de delicioasa. Dar nu in felul in care se gandea monstrul, ci in felul omului. Atat de speciala. Bella mea. -Ei bine, daca vrei sa ajungem in Florida azi, trebuie sa te grabesti. Si-a luat trusa pentru baie, iar in 15 minute a fost gata. Charlie inca dormea. Probabil noi vom fi deja plecati cand el se va trezi. Apoi am coborat la parter. Bella si-a luat micul dejun, alcatuit, ca de obicei, din cereale cu lapte. A mancat repede. -Alice va veni sa ne ia cu masina ei in cateva minute. Esti gata? -Bineinteles. Ne-am asezat pe canapea. Ea s-a ghemuit la pieptul meu. Aroma ei era amestecata cu samponul de capsune care ii placea atat de mult. Arsura, ca intotdeauna, imi ardea gatul. Dar deveneam din ce in ce mai imun la asta. Bella imi povestea mai multe despre mama ei, dar Alice ajunsese deja. -Neata, fratioare. Buna, Bella! -Buna, Alice, a spus Bella prietenoasa. O doamne, fata asta nu are deloc experienta in materie de moda. TREBUIE sa merg cu ea la mall URGENT.

-Alice! i-am spus eu. Exclamatia mea parea mai mult ca un advertisement, nu ca un salut. Bine, bine. Dar sa stii ca nu te pune nimeni sa tragic cu urechea. A chicotit. -Alice, ne grabim. E in regula daca ajungem la aeroport pana diseara? -Oh, cineva s-a trezit cu fata la cearsaf azi. Si ea si Bella au inceput sa rada cu pofta. Dar ne-am pus in miscare. Alice conducea aproape la fel ca mine, dar am atentionat-o sa pastreze limitele normale, ca sa nu o sperie pe Bella. Ea statea cu mine, pe bancheta din spate, cu capul pe pieptul meu rece. Stiam ca aveam sa stau numai in casa, dar atata timp cat Bella era fericita ca isi va vedea mama, eram si eu multumit. In plus, nu tineam neaparat sa vad Florida. Fusesem acolo de multe ori. Noaptea, dar fusesem. In trei sferturi de ora, am ajuns. Trebuia sa prindem zborul de 7:30. Mai aveam jumatate de ora, deci nu era nicio graba. Ne-am luat la revedere de la Alice, inainte ca ea sa inceapa cu propunerile de a-I cumpara ceva de imbracat Bellei din aeroport. O credeam in stare de asa ceva. Alice erafoarte copilaroasa, uneori. Dar o iubeam, doar era sora mea. Aveam o legatura speciala. -Pa! Sa va distrati! Si tu, domnule, schimba-ti dispozitia daca nu vrei sa strici cheful tuturor. A chicotit din nou. -Pa, Alice. A sunat de parca voiam sa plece mai repede. M-am simtit un pic vinovat, dar se pare ca ea nu observase nota din vorbele mele. Ea si Bella s-au imbratisat, iar eu am sarutato pe obraz. Speram sa nu gasim camera Bellei la intoarcere pline de haine de la cei mai renumiti design-eri. Ne-am indreptat catre poarta 3, de unde ne imbarcam. Odata ajunsi in avion, Bella a adormit in poala mea. Semana cu un copil, atat de dulce. I-am pus mana pe par, mangaind-o. Avea o textura fina, ca de matase. Era atat de fragila, nici macar ea nu constientiza asta. Ca un bibelou de portelan. Superb, dar fragil. Genele ei lungi ii umbreau pleoapele inchise. Zborul a durat aproximativ cinci ore. Bella s-a trezit cu o ora inainte sa aterizam. -Cum ai dormit, Frumoasa Adormita? -Bine, ca intotdeauna in preajma ta, nici nu e cazul sa mai intrebi. S-a ghemuit la pieptul meu. Adoram sa o am asa aproape. Am inceput sa coboram usor. Avionul a aterizat jumatate de ora dupa aceea. Phil si Renee ne asteptau la aeroport. Renee era foarte bucuroasa sa isi vada fiica. -Bella, scumpa mea. Ce ma bucur sa te vad. Esti atat de frumoasa! -Mama, nu exagera prea tare. Nu m-am schimbat prea mult de ultima voara cand ne-am vazut. Ultima oara fusese cand James aproape o transformase pe Bella. O alta intamplare pe care Bella trebuise sa o pateasca din pricina ca iubea un vampire, un monstru cum eram eu. Aveam remuscari, ca o pusesem in aceste ipostaze, ca ii complicasem viata si asa dificila. -Buna, Bella! a intampinat-o Phil. Avea o voce foarte placuta, chiar si pentru un om. Ambii aveau ganduri curate, asa ca pe prcursul sederii noastre nu m-am obosit sa le citesc mintile.

Cele doua zile trecusera, Bella si mama ei se vazusera dupa atata timp, iar noi eram gata sa ne intoarcem acasa. Oricum, majoritatea timpului statusem inauntrum pentru ca fusese vreme frumoasa. Cum am mai spus, nu mi-a parut rau, a fost doar putin incomod. -Ai fost atat de tacuta. Ti-a fost rau in avion? Ma asteptam ca Bella sa fie entuziasmata, sa imi povesteasca mai multe. Dar nu spusese nimic. Asta ma ingrijora putin. -Nu, sunt bine. -Esti trista ca plecam? -Cred ca mai degraba usurata decat trista. Renee este mult mai simtitoare decat Charlie in unele privinte. Ma pierdeam in fata ei. -Mama ta are o minte foarte interesanta. Apropae de copil, dar foarte profunda. In timp ce parea ca se gandeste la ceva foarte atent, somnul o cuprinse din nou. Era obosita. Am condus in liniste, fara sa pornesc radio-ul. Bataile inimii ei erau cea mai frumoasa muzica. Nu eram departe de casa lui Charlie. Ii auzeam deja gandurile neclare. Era timpul sa o trezesc pe Bella. Am oprit langa masina de politie a tatalui ei. -Am ajuns acasa, iubito. E timpul sa te trezesti, i-am soptit eu cu o voce calda, in timp ce am sarutat-o pe frunte. Au ajuns. In sfarsit, fetita mea e acasa. gandi Charlie, observandu-ne de la fereastra casei. -Cat de rau? -Nu va fi greu cu Charlie. I-a fost dor de tine. Am insistat sa imi dea geanta ei. Nu voiam sa o supun niciunui efort. In plus, eram educat sa fiu un gentleman. -Bun venit acasa, copila! Cum a fost in Jacksonville? -Umed. Aglomerat. -Deci Renee nu te-a convins sa te duci la Universitatea din Florida? Facultatea..m-am intristat. Bella era nevoita sa joace farsa asta pentru mine, ca sa ascunda ceea ce avea sa devina. Dar stiam ca ea va fi altfel. Chiar fara ajutorul meu, nu va lua viata niciunui om. -A incercat. Dar prefer sa beau apa, sin u sa o inhalez. -V-ati distrat? Intreba el uitandu-se spre mine. Sper ca Renee a fost cu ochii in patru si nu v-a scapat din grijaCineva trebuie sa fie atent. Adolescentii astia si hormonii lor -Da, am raspuns eu. Renee a fost foarte primitoare.

-Eaaa, bine. Ma bucur ca v-ati distrat. Charlie a imbratisat-o pe Bela strans. Chiar ii fusese dor de ea. -Impresionat, sopti ea. -Chiar mi-a fost dor de tine, Bella. Mancarea de pe aici lasa mult de dorit cand esti plecata. -O sa ma ocup eu de asta, zise ea -Nu vrei s ail suni pe Jacob mai intai? Ma bate la cap din cinci in cinci minute de la sase dimineata. I-am promis ca te pun sa-l suni inainte sa despachetezi. Am inlemnit. Dar nu puteam sa fac nimic, Charlie era de fata. Hmm..a functionat. E gelos. Nu strica putina competitie constructiva, Edward Despre ce competite vorbea? Bella nu e un premiu. Dar nu aveam timp de asta acum. Trebuia sa vad ce vorbeste corcitura cu Bella. -Jacob vrea sa stea de vorba cu mine? -Destul de insistent, as spune. Nu a vrut sa imi spuna despre ce e vorbaa spus doar ca este important. In acel moment, telefonul suna. Clocoteam pe dinauntru. Ce voia? -Sigur tot el e, pariez pe salariul meu. -Raspund eu. Eu cu Bella am mers in bucatarie, iar Charlie se retrase in sufragerie. -Alo? raspunse Bella -Da.-Pentru ca sunt in casa de exact patru secunde, iar telefonul tau l-a intrerupt pe Charlie care-mi spunea ca ai sunat. Acum voia si explicatii. Doamne, pustiul asta era din cale afara de insistent. -Sigur, acum spune, de ce il hartuiesti pe Charlie?Mda, m-am prins si eu de partea asta. VorbesteNormal ca ma duc. De ce nu m-as duce? Deci despre ce voiai sa vorbim, Jake? Mda, stiu. Ma bucur atat de mult ca m-ai sunat, Jake. Eu.. Ce?Dar Jake Ce nepoliticos! Ii inchisese telefonul in nas, si ea fusese atat de draguta cu el. -Ce scurt a fost. -E totul in regula? Vocea mea era joasa si prudenta. Am incercat sa imi reprim furia astfel incat ca ea sa nu observe. -Nu stiu. Ma intreb despre ce era vorba. -Tu stii mai bine, i-am spus, incercand sa o fac sa se simta mai bine.

Era ciudata. A ramas neclintita in mijlocul bucatariei. A scapat din mana pachetul de carne congelata, asa ca dintr-un reflex m-am repezit sa il prind. -Ce s-a intamplat? Nu a raspuns pentru un moment lung. -Bella? Intrasem in panica. Intrase intr-un soc? -Credcred ca verifica, am mormait eu. Verifica sa fie sigur. Adica daca mai sun tom. Am inlemnit si am suierat printe dinti. Cine se credea el sa verifice? Bella nu era proprietatea nimanui. -Va trebui sa plecam. Inainte. Ca sa nu incalcam tratatul. Nu ne vom putea intoarce niciodata aici. Am strans-o in brate si mai tare la gandul acesta. I-am spus, resemnat. -Stiu. Hmm..ce dragut. Un moment romantic chiar in bucatarie. Oh, doamne. Gandi Charlie morocanos in spatele nostrum, dregandu-si glasul ca san e arate ca era acolo. Ne-am indepartat unul de altul. Bella era rusinata. -Daca nu vrei sa pregatesti cina pot sa command o pizza? Nu de alta, dar sa nu va deranjez din giugiulit. Ar fi nepoliticos din partea mea -Nu, e in regula, deja am inceput. -OK. -Daca te-as ruga sa faci ceva, ai avea incredere in mine? am intrebat-o usor incordat. Eram aproape la scoala. Dar trebuia sa o intreb. -Depinde. -Ma temeam ca o sa spui asta. -Vreau sa stai in masina. Vreau sa astepti aici pana ma intorc eu dupa tine. Corcitura venise aici. Nu o puteam expune pe Bella. Era mult prea periculos. -Darde ce? Apoi l-a vazut. Era la fel de uimita ca si mine. -Oh! -Ai tras concluzia gresita aseara. A intrebat de scoala pentru ca stia ca voi fie u cu tine. Cauta un loc sigur sa vorbeasca cu mine. Un loc cu martori. -Nu raman in masina.

Incapatanata ca intotdeauna. -Normal ca nu. Atunci hai sa terminam odata cu asta. Lasulare nevoie de Bella. Nu ma infrunta singur.Monstru sugator de sange ce esti. Vino! Hai odata! Cei din jur erau curiosi. Dar mi-am concentrate atentia pe gandurile lui. Am tinut-o pe Bella in spatele meu, pentru orice eventualitate. -Ai fi putut san e suni. -Imi pare rau. Nu am lipitori pe tasta de apelare rapida. -Ai fi putu sa dai de mine acasa la Bella, evident. -Nu e locul potrivit, Jacob. Nu putem discuta mai tarziu? -Sigur, sigur. O sa trec prin cavou pe la voi dupa scoala. Acum ce-are? Aa, ti-e frica de spectatori. Lasule. Nu o meriti. Ea a trecut prin atatea fara tine alaturi. Si apropo, strigoaica a vanat pe teritoriul nostrum. Deci e a noastra. Stati departe de noi. Nu va bagati. -Stiu deja ce vrei sa imi spui. Mesaj livrat. Considera ca ne-ai avertizat. -Avertizat? Despre ce vorbiti? Off, nu aveam timp sa ii explic si Bellei, de fapt nu voiam ca ea sa stie. -Nu i-ai spus? Ce, te-ai temut ca o sa fie de partea noastra? -Las-o balta, Jacob, te rog. -De ce? -Ce nu stiu? Edward? Jake? -Nu ti-a spus ca..fratele lui mai mare a trecut granite sambata seara? Paul a fost total indretatit sa -E teren neutru! -Nu-I adevarat! Uite ce e, lipitoare. N-am chef de o scena aici. Acestor pusti nu le-ar placea sa vada un varcolac transformandu-se. Asa ca las-o tu balta! -Emmet si Paul? Ce s-a intamplat? S-au batut? De ce? Paul e ranit? -Nu s-a batut nimeni. Nimeni nu a fost ranit. Nut e mai panica atata. -Nu i-ai spus nimic, nu? De asta ai dus-o departe? Ca sa nu stie ca? -Pleaca acum.

-De ce nu i-ai spus? Esti un nimic. Crezi ca nu are dreptul sa stie? Esti un las, asta esti. Avea dreptate, in mare. Stiam asta. -S-a intors dupa mine. NU! Bella isi daduse seama. Acum va fi si ea ingrijorata. De asta nu ii spusesem, potaie! -E in regula. E in regula. N-o s-o las niciodata sa se apropie de tine, e in regula. Iti raspunde asta la intrebare, corcitura? -Nu crezi ca Bella are dreptul sa stie? E viata ei. -De ce sa-I fie frica din moment ce nu a fost niciodata in pericol? -Mai bine speriata decat mintita. Bella incepuse sa planga. Ingerul meu plangea de firca. Imi parea atat de rauun inger nu ar fi trebuit sa fie trist. Niciodata. I-am sters lacrimile. -Chiar crezi ca e mai bines a o ranesti decat sa o protejezi? -E mai rezistenta decat crezi tu. Si a trecut prin situatii mai rele. Uite, lipitoare. Mosntru ce esti. Uite cum era dupa ce ai plecat. Uite in ce hal ai lasat-o. Avea cearcane, era palida, era ca un mort viu. UITE CE I-AI FACUT! Si totusi a rezistat. Si te-a iertat, in ciuda suferintei ei. Iar tu, tu cum o rasplatesti? Mintind-o. Simteam cum ma rup in doua. Era prea mult, stiam ca asta voia ca eu sa vad. Eram un monstru, aveam dreptate. Ii facusem rau Bellei, dintre toti, eu, cel mai mult. Daca as fi putut plange, daca as fi pututlacrimi de sange mi-ar fi patat acum pielea alba si rece. Si Bella ma iertase. Dupa tot ce ii facusem. Ea ma iertase. Era atat de buna. Nu o meritam Asa, sufera ca un caine. Poate realizezi acum cat de afectata a fost. -Foarte amuzant. -Ce-I faci? Intreba Bella. -Nu e nimic Bella. Doar ca Jacob are o memorie foarte buna, asta e tot. Nu voiam ca ea sa stie. Se intrista cand ma vedea asa. Nu meritam, dar ma iubea. Si ii facea rau. Apoi, am vazut-o pe Bella aproape inecata. Asta umpluse paharul. -Inceteaza! Indiferent ce ii faci. -Sigur, daca vrei tu. Totusi, e vina lui ca nu-I plac lucrurile pe care mi le amintesc eu. -Directorul vine incoace sa sparga gasca. Hai sa mergem la ora de engleza, Bella, ca sa nu fii sit u implicate. -E exagerat de protector, nu? Micile incurcaturi fac viata distractiva. Lasa-ma sa ghicesc. Nu ai voie sa te distrezi, nu? -Ia mai taci din gura, Jake.

-Deci raspunsul este nu. Hei, daca ai vreodata chef sa mai traiesti, poti sa vii sa ma vezi. Inca mai am motocicleta ta in garaj. In mare, avea dreptate, desi nu imi placea sa recunosc. O privasem pe Bella de prea multe, doar ca sa o protejez. Desi stiam, in adancul mintii mele, ca nu era numai obsesia de a o proteja. Eramgelospe caine. -Ar fi trebuit sa o vinzi. I-ai promis lui Charlie ca asa vei face. -Mda, sigur. De parca as fi facut una ca asta. E a ta, nu a mea, oricum, ti-o pastrez pana ai sa o vrei inapoi. Bella..ohBella. Te iubesc. De ce nu vezi asta? De ce il preferi pe el? Ce are sugatorul asta de sange si eu nu? As putea sa iti ofer atat de multe -Jake -Cred ca am gresit, stii tu, cu faptul ca nu am fost in stare sa fim prieteni. Poate reusim, in partea mea de granite. Vino pe la mine. -Eu,aaa, nu stiu ce sa spun, Jake. -Imi este dor de tine in fiecare zi, Bella. Nu este la fel fara tine. -Stiu si imi pare rau, Jake, eu pur si simplu -Stiu. Nu conteaza, nu? Presupun ca o sa supravietuiesc de bine de rau. Cine are nevoie de prieteni? Oh, doamne. Ce s-a mai intamplat acum. Ce-I cu multimea asta? domnul Greene isi facu loc prin multime. -OK, duceti-va la ore. Circulati, domnule Crowley. -Du-te la scoala, Jake. M-am departat putin de Bella, tindand-o de mana. I-am mentinut corpul in spatele meu. -Vorbesc serios. Toata lumea care va mai fi aici cand ma voi intoarce este pedepsita. Ah, domnule Cullen. Avem vreo problema aici? -Deloc, domnule Greene. Tocmai ne indreptam spre clasa. -Excelent. Nu cred ca-l recunosc pe prietenul dvs. Sunteti elev la noi? -Nu, raspunse Jacob. -Atunci iti sugerez sa te retragi de pe proprietatea scolii imediat, tinere, inainte sa chem politia. -Da, domnule! Se indeparta, lasand in urma doar fumul din teava de esapament. Furtuna trecuse. Dar trebuia sa ii explic Bellei.

-Domnule Cullen, o sa va rog sa ii transmiteti prietenului dvs. Sa nu mai incalce proprietatea scolii din nou. -Nu e prieten cu mine, dar o sa ii transmit advertismentul. -Inteleg. Daca va ingrijoreaza ca va face probleme, as fi incantat sa -Nu am de ce sa imi fac griji, domnule. Nu vor fi probleme. -Sper sa aveti dreptate. Bine, atunci. La ore. Si dvs., domnisoara Swan. Pustii astia sunt nedespartiti Am luat-o de man ape Bella si ne-am indreptat spre cladirea in care aveam engleza. -Te simti in stare sa mergi la more? -Da. Stiam ca o sa ma interogheze. Acum, ca raul fusese facut, tot trebuia sa ii explic. Alta optiune nu aveam Domnul Berty recita o poezie de Frost, asa ca ne-a ignorat. Bella imi scrisese un biletel. Hmm. Foarteadolescentin. Ce s-a intamplat? Spune-mi totul. Si mai lasa-ma cu prostiile cu protejatul, te rog. Alice a vazut ca Victoria se intoarce. Te-am scos din oras ca o simpla masura de precautie-nu a avut nicio posibilitate sa se apropie de tine. Emmett si Jasper au fost foarte aproape de ea, dar se pare ca Victoria stie cand sa sepele putina. A scapat chiar la granita cu pamantul Quileute ca si cum ar fi citit-o pe harta. Nun e-a ajutat ca puterile lui Alice erau reduse la zero din cauza implicarii celor din Quileute. Ca sa fiu sincer, cei din Quileute ar fi putut sa o prinda si ei daca nu le-am fi stat noi in cale. Cel mare si gri a crezut ca Emmett a incalcat granite si a dvenit defensive. Evident ca Rosalie a reactionat si fiecare a parasit lupta pentru a-si apara tovarasii. Carlisle si Jasper au Calmat lucrurile inainte sa scape de sub control. Dar Victoria a fugit. Asta e tot. I-am intins foaia, asteptand sa citeasca. S-a incruntat, ridul dintre sprancene pe care il facea cand era concentrate i-a aparut din nou. Chiar si in situatia asta, tot mi se parea mirobolant de frumoasa. Si Charlie? Ar fi putut sa-l atace pe el. Mi-am scuturat capul cand am vazut ce scrisese. Nu era niciun pericol. I-am spus sa nu mai scrie, dar nu m-a ascultat. Nu ai de unde sa stii ca nu gandea asa, pentru ca nu ai fost aici. Sa mergem in Florida a fost o idee proasta. Ba nu, nu fusese. Era o masura de protectie foarte buna.

Nu aveam de gand sa te trimit singura. Cu norocul tau, nici macar cutia neagra a avionului nu s-ar fi pastrat.

Deci sa presupunem ca ghinionul meu ar fi provocat prabusirea avionului. Cam ce aveai tu sa faci in privinta asta?

De ce se prabuseste avionul? Amuzant. Era haioasa. Pilotii au intrat in coma alcoolica. Prostuta Bella. Atat de adorabila. Usor. Pilotez eu avionul. O prinsesem. Ambele motoare au explodat si cadem intr-o spirala a mortii spre pamant.

As astepta pana cand am fi indeajuns de aproape de pamant, te-as apuca bine, as da peretele la o parte si as sari. Apoi te-as duce inapoi la locul accidentului si, impleticindu-ne printre ramasitele avionului, am parea cei mai norocosi doi supravietuitori din istorie. Era amuzant si copilaresc. Dar am intrat in jocul ei. O schimbare nu face rau, nu? In plus, trebuia sa o linistesc si sa o fac sa isi dea seama ca nu I se va intampla nimic rau atata timp cat e cu mine. M-a privit uimita. -Ce? am intrebat eu nevinovat. -Nimic, a mimat fara sa scoata vreun sunet. Imi vei spune data viitoare.

Nu se dadea batuta. Trebuia sa ma astept la asta din partea ei. Dar Bella nu inceta sa ma surprinda. Doar era..Bella. M-am dat batut, vazand-o ca arata inca suparata. Am incuviintat din cap, resemnat. Mersi. Domnul Berty veni printre randuri, si am ascuns repede foaia. -Aveti ceva san e impartasiti si noua, domnule Cullen? -Notitele mele? Am intrebat prefacandu-ma confuz. Era de folos sa ai atentie distributiva. Avusesem timp sa imi iau si ceva notite. Hmm.. nu l-am prins de data asta. Pustiul asta e ciudat. Ora a trecut fara alte evenimente. Bella avea ora viitoare engleza. Iar eu spaniola.

Ne-am luat la revedere. Am sarutat-o pe buze scurt, apoi ne-am indreptat fiecare catre cladirile in care aveam urmatoarea ora. Capitolul 4 Natura Ca si mine, restul familiei mele nu era ingrijorata de intoarcerea Victorei. Stiam ca e o chestiune de timp pana cand o vom prinde si vom scapa de ea. Dar Bella isi face griji, unele fara rost, chiar de obicei. Am incercat toti sa o asiguram ca nu I se poate intampla nimic, pentru ca numarul nostru o coplesea, dar nimic. Defapt, chiar ma simteam surprins? Doar era Bella cea despre care vorbeam. Insa pe aceasta fata stangace, prostuta, necugetata, frumoasa ca un inger, pe care nu o intelegeam in majoritatea timpului o iubeam mai mult decat orice altceva pe aceasta lume. Si ori de cate ori trebuia sa plec pentru o perioada scurta de timp vedeam cum stralucirea din ochi ii palea. Stiam de ce ii aminteste asta, dar nu ar fi avut niciodata curajul sa imi zica. Se simtea parasita, abandonata. Si niciodata nu aveam sa imi iert, oricat de mult as fi trait, ca am lasat-o singura cand avea nevoie mai mare de mine. Cum am putut sa abandonez singura fiinta care imi lumina noptile intunecate si reci. Da, eram un monstru. Deveneam din ce in ce mai convis de lucrul acesta. Dar Bella, buna, altruista, perfecta cum era, iubea acest monstru. Il iubea probabil la fel de tare cum o iubea si monstrul pe ea, in ciuda a ceea ce ii facuse. Si l-a iertat. L-a primit cu bratele deschise inapoi, de parca nimic rau nu s-ar fi intamplat, lasandu-l pe monstru sa arda pe dinautru de dragoste, remuscari, si vinovatia de a fi parasit-o. Monstrul eram eu. Dar ea refuza ferm sa creada acest lucru. Ea se lasa pacalita de masca pe care o afisam lumii. Se lasa pacalita de frumusetea mea si nu ii pasa ca era egoist atata timp cat ea imi putea fi alaturi. Cand ii spuneam ca o iubesc, ma credea. Dar acesta era un termen prea nesemnificativ pentru a descrie ce simt eu pentru ea. Iubire, dorinta, sete, iubire. Toate astea amestecate intr-un amalgam de emotii. Ceea ce simteam eu pentru ea nu putea fi definit. Dar exista. Exista acolo, intr-o inima rece, care nu mai tresarise de zeci de ani, asteptand-o pe ea sa o trezeasca la viata. Desi nu batea, odata cu ea, si-a recapatat viata ingropata intr-un trecut intunecat. Daca pana sa o intalnesc pe ea, ceea ce traiam se putea numi viata. Abia acum incepeam sa traiesc, abia acum cand o gasisem pe ea. Purtat de ganduri, priveam pe fereastra camerei mele, adanc in padure, in universul acela verde ce fermata la orice adiere a vantului. -Fratioare, daca vrei sa prindem ursii aia inainte sa intre in hibernare mai bine te-ai grabi! -Vin imediat, Emmett! Am oftat si m-am ridicat de pe canapeaua mea neagra de piele, grabindu-ma sa ajung la parter. Emmett si Jasper ma asteptau deja. -Inca ceva, baieti. -Frate, nici Rose nu intarzie atat cand se pregateste de o ocazie speciala. Am marait scurt la el. -Bine, bine, cum vrei. -Alice!

Sora mea a aparut aproape dansand, binedispusa ca intotdeauna. Era imbracata cu costumatia pe care si-o achizitionase saptamana trecuta de la unul dintre cei mai scumpi designeri si despre care ne spusese cu aproximativ o luna inainte de la aparitia ei pe piata ca piesa aceea vestimentara unicat va fi a ei. Tot timpul facea ce isi propune cand venea vorba decumparaturi. -Da, Edward! Oo, nu iti face griji, Bella va fi in siguranta cat vei fi plecat. Nu te mai crampona atata. In plus, s-a descurcat sapte luni de zile cand Stiam ce voia sa spuna. Nu o condamnam. Avea dreptate, dar voiam sa ma revansez fata de Bella ca o lasasem singura atata timp, chiar daca uneori eram prea protectiv. Nu puteam suporta gandul ca nu stiu ce face, ca ar fi putut fi in pericol cat lipseam eu. -Iarta-ma, Edward, te rog. Nu am vrut sa sune asa. Te rog, iarta-ma. -E in regula, Alice. Tu doar asigura-te ca e in siguranta. M-am intristat, sincer sa fiu. Si Alice isi daduse seama. Ii parea sincer rau, dar nu era vina ei. Era numai vina mea. Dar inainte sa ma mai gandesc la altceva, Emmett striga: -EDWARD! De ajuns, noi plecam. -Vin acum. Asteptati. Fratioare, o iesire cu baietii iti va face bine. Nu am mai vazut pe nimeni la fel de indragostit ca tine. Esti o cauza pierduta. -Mai taci din gura, Emmett. Am iesit din casa, in timp ce ne ciondaneam, ca de obicei. Emmett fusese intotdeaunafratele mai mare, daca pot spune asa. Era mare, puternic, cu simtul umorului. Rautacios cateodata, ce-I drept. El vedea viata mult mai putin complicat, fata de mine. Imi doream uneori sa fiu ca el, dar imprejurarile nu imi permiteau. El nu trebuia sa isi faca griji ca ar putea sa o rupa in bucati pe Rose de fiecare data cand o atingea. Ei bine, asa cum spusese si el, eram o cauza pierduta. Ne-am indreptat spre padure, incercand sa luam urma vanatului. Nu-ti face griji, Edward. Bella va fi bine. Stie sa se descurce. Are ea talentul de a intra mereu in bucluc, dar are si norocul necesar sa se mentina in sigurata. Ai incredere in ea. Probabil ca Jasper imi scana dispozitia. Spre deosebire de Emmett, el ma intelegea mai bine. Stia ca imi e uneori greu sa ma controlez. Insa el se descurca ceva mai greu cu asta decat mine. Era noul-venit in familie. Nu il invinovateam ca isi pierduse controlul la ziua Bellei, anul trecut. Nu din cauza lui plecasem, ci pentru ca asa am considerat eu ca e mai bine. Insa am decis ca are dreptate, si ca oricum nu avea rost sa imi fac griji. Era greu sa nu ma gandesc, dar pentru sanatatea mea mintala si dispozitia fratilor mei, am decis sa ma concentrez numai pe vanatoare pentru moment. Inainte sa imi dau seama, ne afundasem destul de mult in padure. Emmett avea un ranjet larg pe fata, dezvaluindu-si dintii ascutiti. La o mila departare se aflau o ursoaica si doi pui, aproape ajunsi la maturitate. Grizzly. Ziua norocoasa a lui Emmett. Ne-am ascuns, si ne-am asezat in pozitia dinainte de atac. Se apropiau usor. Ii auzeam pasind printre frunze. In cateva clipe, tot ce am mai simtit a fost sangele cald si sarat care imi invada gatul. Fusese usor de data asta. Mai usor de cat imi imaginasem. Insa era abia aperitivul. Nu eram nici pe departe satul. O senzatie usoara de caldura m-a invaluit, dar doar pentru un moment.

-Delicios, spuse Emmett multumit de prima prada a zilei. -Si e doar inceputul. Avea sa fie o zi buna pentru vanatoare. In timp ce alergam prin padure, am dat de urma unei familii de iepuri. Era putin, dar deocamdata nu aveam alta alternativa. Cu iepurii a fost si mai usor. De data asta, sangele avea un gust mai dulceag. Era din cauza nutritiei lor. Alimentatia noastra speciala nu ne satisfacea niciodata pe deplin. Ne intarea puterile, dar nu asa cum o facea sangele uman. Insa era un pret mic, avand in vedere ca nu trebuia sa luam viata niciunui om, nevinovat sau nu. Multi meritau o soarta mult mai cruda decat cea pe care le-o puteam oferi noi, insa Carlisle mi-a schimbat complet conceptia despre rasa umana. Noi nu aveam niciun drept sa ii pedepsim, indiferent de cat rau faceau. Nu eram de acord in totalitate, pentru ca nu suportam sa vad cum chinuiau alte persoane doar din nevoi sadice. A trebuit sa ma conformez insa din cauza noului mod de viata. Simtisem gustul sangelui uman de multe ori. Dar nu mai intalnisem niciodata pe cineva atat de delicios cum era Bella. Atunci mi-a trebuit o forta pe care nici macar nu stiam sa o posed, ca sa ma opresc. Insa mi-am amintit de toate clipele noastre impreuna, si de viziunile lui Alice. Ea devenind una dintre noiInsetata de sange, inima ei moarta, pielea ei rece de marmura. Si m-am oprit. Nu aveam niciun drept sa ii rapesc viata, bucuria, toate acestea. Insa, eu ii puteam fi alaturi ori de cate ori avea ea nevoie, ori de cate ori ar face-o fericita. Si de cand ma intorsesem, am jurat pe numele parintilor mei morti ca nu aveam sa o mai parasesc niciodata daca ea nu voia asta. Daca nu dorea sa ma mai vada, ei bine, era decizia ei. Atata timp cat pe ea o va face fericitami-am repetat in minte. Nu stiu de cate ori. Fratii mei si-au dat seama ca azi nu era una din zilele mele bune, asa ca m-au lasat in pace, fara sa ma intrebe nimic. Am continuat sa mergem prin padure, in cautarea altor animale. Cateva ore bune, nu am gasit nimic. Emmett incepuse sa se descurajeze, avand in vedere inceputul promitator. Nu m-am amestecat, nu i-am spus nimic. Am cautat in continuare. Ajusesem aproape de oras. Mi-am amintit promisiunea pe care i-o facusem Bellei ca vanam aproape, in caz ca se intampla ceva. Nici macar nu m-am mai obosit sa citesc gandurile fratilor mei. Nu aveam o dispozitie excelenta, nu aveam chef de nimic. Tot ce voiam era sa o vad pe Bella cat mai repede. Ma purtam prostesc. Stiam. Dar ma simteam ca un adolescent in prima lui relatie serioasa cu cineva. Asta si eram, in ciuda varstei mele trecute de prima tinerete. In sfarsit, spre multumirea fratilor mei, am gasit o urma a unei turme de caprioare tinere. Si se pare ca avea sa fie ultima noastra masa. Se lasa seara, iar eu abia asteptam sa o vad pe Bella mea. Pe ratiunea mea de a fi, de a exista. Numai pentru ea traiam. Traiam sa ii vad stralucirea ochilor ei caprui si calzi, sa ii aud inima luand-o la goana cand o atingeam. Cand ea va deveni una dintre noi..toate acestea aveau sa dispara. Dar stiam ca va ramane tot Bella. Bella mea. Si nu conta, atata timp cat ea voia asta. Nu conta ce voiam eu. Daca ea era fericita, eu eram la fel. Doar ca mi se parea nedrept ca ea sa renunte la toate astea numai pentru a fi cu mine pentru eternitate. Si stiam ca nu e nicio modalitate sa o conving sa dea inapoi. Nu aveam nici macar o sansa Telefonul a sunat de 3 ori, inainte sa imi revin din ganduri si sa raspund. -Ce e, Alice? -Edward, e Bella. S-a dus la varcolac. Nu o mai vad deloc. E numai intuneric. Edward, e asa frustrant

Dar nu am mai ascultat ce avea de zis. Bella era in pericol. Am luat-o la goana spre casa sa imi iau masina, fara sa le mai explic nimic fratilor mei. Hei, strainule. Unde fugi? -Lasa-l, Emmett. E Bella. Nu il poti opri. Se va descurca, i-a spus Jasper. Asta a fost tot ce am mai auzit. Am alergat pana acasa. Mi-am luat masina. Acea corcitura nenorocitaDaca se va atinge de un singur fir de par din capul eiO sao sa il rup in bucati. Sa-l ia dracu de tratat. NU i se poate intampla nimic Bellei. NU POATE SA NU FIE IN SIGURANTA. Oh, Bella. De ce nu poti macar o data sa ai grija de siguranta ta? De ce esti atat de incapatanata? Tot feluri de ganduri ma invadau in timp ce am apasat pe acceleratie si am iesit din curtea casei. Bella, ranita si plina de sange pentru ca asa-zisul prieten cel mai bun prieten al ei si-a pierdut controlul. Ea, tipand ca el sa se opreasca. Am inchis ochii, incercand sa alung aceste ganduri. Dar erau prea multe. Prea multe, si prea reale. Era prea posibil ca toate astea sa se intample, chiar daca toti imi spuneau ca exagerez. Fiecare gand nenorocit care imi trecea acum prin cap putea deveni realitate in mai putin de o secunda. Si eu nu puteam face nimic sa o salvez. Nimic Capitolul 5 Cursa Voiam s fie un comar. Voiam s se termine. Dar era o diferen ntre ceea ce voiam i ceea ce se ntmpla. Acum Bella era n apropierea unui vrcolac. Instabil. Periculos. Aceste dou cuvinte mergeau mn in mna cu Bella. Mergeam cu o vitez nebun, ar fi trebuit s ajung pana acum. Dar mi se preau ore, nu minute. M simteam oribil de neputincios. Gndul c ea ar putea sa se zbat ntre via si moarte n acest moment era printre cele mai dureroase lucruri pe care le simisem pn acum. Ieeam din Forks, n sfrit. nc mai speram ca i corcitura s se fi putut controlat, avnd n vedere ct o iubeste. In felul lui, dar o iubete. Acesta era singurul lucru care m fcea sa cred ca ea era bine acum. Nu n sigurant, dar mcar intreag. Am vrut s aps mai tare pe acceleraie, dar la furia i puterea pe care le simeam in acest moment, era puin probabil ca maina s se dezmembreze. Am tras adnc aer n piept, ca s m calmez. Niciun efect. Niciun nenorocit de efect. M-am oprit la grani, gndindu-ma la urmarile incalcarii tratatului. In timpul acesta, un zgomot enervant-de motor-venea dinspre La Push. Numai camioneta ei putea face un asemenea zgomot. Asta era. Camioneta ei. Bella era bine, in siguranta. Deocamdata. Cu norocul ei, putea face un accident in orice clipa. Stiam foarte bine ca nu vrea sa dea ochii cu mine. Acum, ca nu patise nimic, trebuia sa recunosc ca eram putin suparat pe ea. Am tras masina intr-un loc mai putin vizibil si am asteptat. Voiam sa ma asigur ca ajunge cu bine acasa, asa ca o voi urmari. In aproximativ doua minute si 32 de secunde- numarasem- a aparut. I-am lasat un mic avans, iar apoi am pornit. I-am putut vedea fata in oglinda retrovizoare. Era rusinata si evita sa imi intalneasca prvirea. Nu se ducea acasa. probabil avea nevoie de timp. Nu o condamnam. Chiar

daca eram suparat, stiam ca tinea la Jacob. Era prietenul ei si el o tinuse in viata intro forma normala anul trecut. Daca el nu era un varcolac, nu as fi avut absolut nimic impotriva. Dar Bella trebuia sa socializeze cu primii monstri pe care ii intalnea. Se intrepta catre casa Angelei. I-am auzit gandurile imediat. O, doamne. Scrisorile si acum asta. De ce trebuie sa merg la filmul acela? E prostesc si de baietifara rost. Am urmarit-o pana a luat curba. Nu m-am oprit. Acum stiam ca e bine. Dar va trebui sa avem o discutie. Nu putea sa se mai expuna asa. Ea chiar nu e constienta ce ar cauza daca I s-ar intampla ceva? Aveam s-o astept la ea in camera. Acolo trebuia sa intre si nu ma putea evita. Charlie nu era inca acasa. Mai aveam aproximativ o ora. Destul timp. Si in cazul in care voia sa verifice camera Bellei ma puteam ascunde fara nicio problema. Am lasat masina acasa si eram inapoi in Forks in mai putin de 30 de minute. Camera ei era mica, dezorganizata. Dar totusi curata. Aici mirosul ei era mai puternic. Stiam fiecare coltisor din aceasta incapere, chiar mai bine decat ea. In timp ce stateam acolo, simteam ca nu mai eram suparat pe ea. Pur si simplu nu mai puteam. Nici macar nu mai stiam daca fusesem cu adevarat. Tot ce stiam era ca ardeam de nerabdare sa o vad iar. La urma urmei, asta era tot ce conta. Nu e acasa. Sper ca s-a tinut de promisiune azi. Pustiul ala e chiar indragostit de ea. Pacat ca are ochi doar pentru Edward ala al ei. E ceva ciudat la el. Deci Charlie nu era prea departe de adevar. Totusi nu ar fi banuit niciodata ca un vampir in varsta de o suta de ani, insetat de sange este iubitul fiicei lui. In fine. Si-a pus masa, apoi s-a grabit la televizor. Era un meci. Apoi am auzit telefonul sunand. -Alo? Billy! Ce surpriza..A trecut pe acolo? Ma bucur enorm. Doar era pacat de prietenia lor..Nu, nu e aici. Dar vorbesc cu ea cand vine. Bine Da Nu vrei sa vii pe aici ci Jacob la meci?In regula, alta data. Speram ca Bella va ajunge acasa in curand. Nu voiam sa ii ascult discutia cu Charlie pentru ca stiam deja despre ce era vorba. Si, in plus, chiar nu aveam nevoie de o prelegere despre cat de minunat era Jacob. Am auzit usa deschizandu-se. Avea, ca de obicei, cred, o coversatie de protocol cu tatal ei, asa ca n-am prezentat prea mult interes. Apoi a urcat scarile parca intetionat atat de incet. Probabil se astepta la vreo scena. Dar nu ajuta cu nimic. Asa ca nu avea rost. A intrat, apoi a inchis usa, intorcadu-se usor, cu ochii la mine. -Salut, mi-a spus ea. Nu i-am raspuns nimic. In fond, ce era de spus?

-Aa, deci inca mai traiesc. Am marait scurt. Da, numai o persoana cu norocul tau ar mai trai dupa asta. -Nu s-a intamplat nimic rau, a incercat ea sa ma convinga. Nu, dar se putea intampla. Am inchis ochii, intrebandu-ma cum sa incep. -Bella, am soptit eu. Ai idee cat de aproape am fost sa trec granita azi? Sa incalc tratatul si sa vin dupa tine? Stii ce ar fi insemnat asta? Am incercat sa-mi pastez tonul vocii calm. Insa era si o urma de duritate, pe care eram sigur ca ea o sesizase, din moment ce ne stiam si ne cunosteam atat de bine unul pe altul. -Nu poti! A strigat ea, vocea spargandu-i-se la ultimul cuvant. Edward, ar folosi orice scuza pentru a porni o lupta. Le-ar placea! Nu poti sa incalci regulile niciodata! Dar ea putea? Putea incalca singurul lucru pe care i l-am cerut? -Poate ca nu sunt singurii carora le-ar placea o lupta, i-am spus, din vocea mea neputandu-se distinge nicio nuanta. -Nu incepe. Ati facut tratatul, asa ca tineti-va de el. Ei ii era usor sa spuna. Nu era ea ingrijorata ca persoana pentru care traia era intr-un pericol atat de mare zilnic, pentru ca era ca un magnet pentru astfel de lucruri. -Daca ti-ar face rau Nu am mai continuat. Aveam in cap o amenintare la care ma asteptam sa se sperie. Si era ultimul lucru care imi mai trebuia acum. -Gata! Nu ai de ce sa te ingrijorezi. Jacob nu e periculos. Era fenomenala. Sa spuna altcuiva ca un varcolac care ar putea sa o rupa in bucati in cateva secunde nu era periculos. -Bella. Nu esti tu persoana cea mai potrivita sa judeci ce e periculos si ce nu. -Stiu ca nu trebuie sa imi fac griji cu privire la jake. Si nici tu. Am scrasnit din dinti si mi-am inclestat strans pumnii. Incercand probabil sa ma faca sa ma simt mai bine, a traversat camera, imbratisandu-ma. Nu a functionat. -Imi pare rau ca te-am nelinistit. Mi-am dat seama ca era sincera. La cat de prost mintea, nu avea cum sa nu fie sincera. Mi-am infasurat bratele in jurul taliei ei. -Putin spus nelinistit- speriat, ingrozit, furios, toate la un loc. A fost o zi foarte lunga. -Nu ar fi trebuit sa aflii. Am crezut ca vei vana mai mult timp. Mi-am amintit de vanatoarea alaturi de fratii mei. Parea ca se petrecuse cu mult timp in urma. Poate din cauza a ceea ce se intamplase. -Cand Alice a vazut ca dispari, m-am intors.

-Nu ar fi trebuit sa faci asta. Acum va trebui sa pleci din nou. S-a incuntat, ridul dintre sprancene adancindu-i-se mai tare. Iar eu nu aveam de gand sa o mai las singura prea curand. -Pot sa astept. -E ridicol. Vreau sa spun, stiu ca ea nu a putut sa ma vada cu Jacob, dar tu ar fi trebuit sa stii.. -Dar nu am stiut, am intrerupt-o eu. Si doar nu te astepti ca eu sa te las.. -Ba da. Ma astept. Exact la asta ma astept. -Nu se va mai intampla a doua oara ce s-a intamplat azi. -Exact! Pentru ca data viitoare nu vei mai exagera. Doar nu voia sa se duca din nou la el. De data asta nici nu se pune problema. -Pentru ca nu va mai exista o data viitoare. -Eu inteleg cand tu trebuie sa pleci chiar daca nu-mi place. -Nu e acelasi lucru, i-am taiat-o eu. Eu nu imi risc viata. -Nici eu. Aceata era prima noastra cearta mai serioasa. Uneori credeam ca eram anormali ca ne intelegeam atat de bine, pe langa celelalte cupluri. Dar se pare ca nu eram prea diferiti de ceilalti. Cu exceptia ca ne certam din cauza unui varcolac, spre deosebire de altii, care aveau motive ca filmele, machiajul si alte prostii umane. Deci, inca eram ciudati. -Varcolacii sunt instabili. -Nu sunt de accord. -Nu negociez aici, Bella. -Nici eu. Mi-am inclestat pumnii din nou, incercand sa nu imi vars nervii pe ea. -Chiar esti ingrijorat numai cu privire la siguranta mea? -Ce vrei sa spui? La ce se mai gandise de data asta? -Nu esti..doar nu esti gelos? Gelos? Asta era ceva nou. Afetele adolescente sunt experte in chestia asta. Dar nu gelozia ma ingrijora pe mine. Am ridicat o spranceana. -Oare?

-Fii serios. -Foarte simplu-nu exista nimic amuzant la chestia asta. -Sau..e cu totul altceva? Vreo prostie de genul vampirii si varcolacii sunt dusmani pana la moarte? Este o criza provocata de testosteron? Oare chiar nu vedea ce era evident? Si singurul motiv, de altfel. -Este numai despre tine. Nu imi pasa de nimic altceva decat de siguranta ta. Am spus acest lucru cu prea multa inversunare si ma temeam sa nu interpreteze gresit. -In regula, ofta ea. Te cred. Dar vreau sa stii ceva. Cand vine vorba de prostia cu dusmanii, pe mine sa ma lasati deoparte. Eu sunt partea neutra. Elvetia. Refuz sa ma las afectata de dispute teritoriale intre creature mitice. Jacob imi este ca un frate. Tu esti..ei bine, nu chiar iubirea vietii mele pentru ca ma astept sa te iubesc mai mult de atat. Dragostea existentei mele. Nu-mi pasa cine-I varcolac si cine-I vampire. Daca Angela se dovedeste a fi o vrajitoare, poate sa ni se alature si ea. M-am uitat la ea, tacut, ascultandu-I discursul despre partea neutra si Elvetia. Ma bucuram ca nu se speria de monstri. Dar cu atat mai mult era in pericol, pentru ca nu ii era firca si, automat, ne considera inofensivi. Insa mi-am dat seama ca cearta luase sfarsit. -Bellai-am spus eu incretindu-mi nasul. -Acum ce mai e? -Pai..nu te supara, dar mirosi a caine. Apoi i-am zambit cum ii placea ei si am sarutat-o pe frunte. Capitolul 6 Temperament Trebuia sa vanez, asa ca am lasat-o din nou pe Bella singura. Totusi Alice va avea grija de ea, iar rasplata era mai mult decat satisfacatoare. Un Porsche galben, exact ca acela pe care si-l dorea. Fusese foarte fericita cand i-l cumparasem. Insa ma indoiesc ca Bella va reactiona la fel de bine la gandul ca avea sa fie tinuta prizoniera in casa Cullen. Poate ca tocmai pentru ca avea planuri cu Jacob pentru sambata am nevoie de Alice foarte motivate ca sa aiba grija de ea. De data asta plecam si cu Carlisle. Ceea ce ma bucura, pentru ca Emmett nu ma putea tachina la fel de mult in preajma lui. Carlisle impunea respect prin simpla prezenta, faraa sa fie autoritar sau exigent. Era ceva ce venea de la sine atunci cand erai langa el. Si asta il mai linistea pe poznasul meu frate mai mare. Dar bineinteles ca tot ii va mai scapa cate o intepatura. Nu se poate abtine. Il cunosteam mult prea bine. Biletele de avion erau rezervate. Destinatia? California de Sud. O puma facea ravagii prin zona. Avea sa fie usor si va trebuie sa gasim un loc suprapopulat de

animale salbatice ca sa fim satuli. Avand in vedere programul incarcat, asta ma va tine destul de ocupat ca sa ma gandesc la Bella. Si Alice era de incredere. Nici macar nu ma mai temeam atat de tare. Daca intervenea ceva, Bella nu va pati nimic langa Jacob. Eram mai increzator. Si dispozitia mea se imbunatatea considerabil. -Edward, noi te asteptam la masina, striga Carlisle. Am coborat scarile, fara sa ma grabesc. Timpul nu era o problema. Vremea era plictisitoare, ca de obicei. Norii cenusii acopereau bine soarele. Iar in California va fi noapte cand ajungem. Fara lumina. Niciun pericol, deci. Datorita condusului specific familiei Cullen, am ajuns la aeroport in timp record. Mi-am scos rucsacul din portbagaj. Inauntru erau CD-playerul si, surprizator sau nu, romanul La rascruce de vanturi. Chiar voiam sa aflu ce gaseste Bella atat de captivant la ea. Zborul va fi lung, asa ca aveam destul timp la dispozitie. Eram singurul care avea bagaj, si asta, bineinteles trebuia sa fie comentat de Emmett. Frate, vrei sa pui Debussy pumelor sau ce? Am chicotit. El fusese din totdeauna asa. Si ma obisnuisem. Isi facea datoria de frate mai mare in totalitate. Inainte san e imbarcam a sunat-o pe Rose, asa ca nu am mai fost atent. Stiam foarte bine cum decurg discutiile lor. -Deci, fiule, chiar nut e deranjeaza intoarcerea Victoriei? Incepu Carlisle. -Nu, aproape deloc. Alice spune ca deocamdata nu vede nimic aparand in preajma Bellei. -Si nu crezi ca te bazezi prea tare pe viziunile subiective ale surorii tale? Edward, ar putea fi periculos. -Nu-ti face probleme. In schimb, nici potaile din La Push nu au spus ca a mai aparut ceva. Si lui Alice nu i-ar scapa ceva asa de important. Cum am spus. Nicio problema. Dar nu stiam daca spuneam asta doar ca sa ma conving pe mine. insa acum chiar nu avea rost sa imi fac griji cu privinta la asta. Se pare ca si Carlisle cities asta in ochii mei in timp ce ma gandeam si a fost de acord. -Asa e. Nu acum. Nu are niciun rost. -Si eu te iubesc. Pa, Rose Deci gata pentru un spectacol cu ursi grizzly? -Nu intinde coarda, Emmett. Daca imi amintesc bine, ai avut un ospat serios acum cateva zile. Nu crezi ca e cazul sa servim si felul meu preferat? Am inceput sa radem in hohote. Stiam cu totii ca era o discutie inutila si prosteasca, darn e facea placere sa vorbim sis a petrecem in familie. Am auzit anuntul zborului nostrum in difuzor asa ca ne-am indreptat spre parta numarul 5.

Cand am ajuns in aeroportul din Washington mi-am deschis telefonul. 1 mesaj receptionat. Ai dat de naiba. Tare. Ursii grizzly fiorosi or sa ti se para blanzi in comparative cu ce te asteapta acasa. Era de la Bella. Si era suparata. Patul pe care il comandasem era perfect, deci nu asta era problema. Aa, desigur. Varcolacul si chestia cu libertatea. Nu-I placea asta. Dar era greu de comparat un urs grizzly cu Bella fioroasa. Ceva de genul unei pisicute atacand un leu. -Ai dat de bucluc, bro.. Rasul sonor al lui Emmett rasuna in masina. Esti sigur ca nu vrei sa va lasam singuri in casa? Am marait scurt la el. -Bine, bine. Intrebam doar. Dar Bella si un urs grizzly..stiu si eu, ar putea fi distractiv. -Mai taci din gura! -Emmet! interveni Carlisle. Asta ii priveste doar pe ei doi. A tacut, dar el si Jasper inca chicoteau pe infundate. Insa, in ciuda a toate astea, imi era dor de ea. Imi era dor de aroma ei dulce si floral ape care o emana de fiecare data, arzandu-mi gatul. Era noapte, dar, ca de obicei, luminile casei Cullen erau aprinse, de data aceasta cu exceptia unei camere. In acea camera ma astepta ursoaica mea fioroasa. Pe asta chiar trebuia sa o vad. -Succes, imi ura emet, abtinandu-se san u zambeasca. Sau ar trebui sa spun distractie placuta? A continuat el gandul, fiind urmat de un hohot de ras care a speriat pasarile dintr-un copac. Am chicotit si eu, incercand sa raspund tachinarii lui fratesti. Bella era in camera mea. Dome ape canapea, invelita cu cuvertura aurie de pe pat. Am luat-o in brate usor ca san u o trezesc. Parul ei stralucea in lumina lunii, oferindu-I nuante argintii stralucitoare. Am asezat-o pe pat si am lasat-o sa doarma in continuare. A inceput sa se miste si probabil si-a dat seama ca nu maiera in canapea. S-a sculat ametita. -Iarta-ma. Nu am vrut sa te trezesc. A ramas nemiscata un moment, si eu la fel. Amandoi asteptam sa inceapa iadul. Dar nimeni nu a spus nimic. Distanta dintre noi I se parea deranjanta Bellei, asa ca s-a tras mai aproape de mine si s-a ghemuit la pieptul meu. Am strans-o in brate.

Mi-a sarutat gatul, barbia, apoi buzele reci. -Eu ma pregatisem pentru o urgie care ar fi facut si ursii grizzly de ras si asta primesc? Ar trebui sa te infurii mai des. Mult mai des, am continuat eu in gand. -Da-mi o clipa sa ajung si acolo, mi-a spus in timp ce ma saruta. I-am simtit respiratia calda si parfumata. Apoi, din instinct, mi-am impletit degetele in parul ei fin ca matasea. Simteam cum bataile inimii I se accelerau si respira sacadat. -Poate maine dimineata. -Cand preferi tu, i-am spus sarutandu-I gatul fierbinte. -Bine ai venit acasa, mi-a urat ea, iar eu am gadilat-o cu buzele pe obraz, apoi pe linia barbiei. Inima ii bubuia sa ii sara din piept. Ma bucur ca te-ai intors, a continuat ea. -Acesta este un lucru foarte bun. -Ihi, a fost tot ce a putut sa spuna. I-am cuprins cotul cu mana, iar degetele mele lungi se plimbau de-alungul bratului ei, al spatelui..Ii mangaiam soldul si coapsa, apoi i-am incatusat piciorul in jurul soldului mei. I-am sarutat clavicula si simteam cum devine entuziasmata. -Nu vreau sa te infurii, dart e super daca imi spui si mie ce-are patul asta de nu-ti place? Dar nu i-am dat timp sa raspunda. M-am rostogolit pe o parte tragand-o peste mine. I-am sarutat cu pofta gatul. Era evident ca nu se putea concentra. -Patul? Am insistat eu. Cred ca e frumos. -E inutil. Apoi m-am rotit deasupra ei. Am incercat sa ma tin cu grija ca ea san u-mi simta greutatea. Am ras discret. -Asta ramane de vazut. Ce facem noi aici ar fi greu de facut pe o canapea. Stiam ca profit de efectul ep care il am asupra ei, darn u m-am putut abtine. Am trasat usor cu limba conturul buzelor ei moi. Respiratia ii era rapida si superficiala. -Te-ai razgandit? M-a intrebat ea. Apoi am oftat, rostogolindu-ma si pastrand o distanta rezonabila intre noi. -Nu fi ridicola, Bella, i-am spus dezaprobator. Nu faceam decat sa iti arat beneficiile unui pat care tie nu-ti place. Nut e lasa dusa de val. Era mult prea periculos ca sa ii ofer ce isi doreste. -Prea tarziu. Si imi place patul.

Macar reusisem asta, daca tot o dezamagisem in alta privinta. -Bun, am spus eu zambind discret si sarutandu-I fruntea. Si mie imi place. -Dar tot cred ca e inutil. Daca nun e lasam purtati de val, atunci care-I farmecul? Am oftat din nou, repetandu-I ceva ce stia deja. Oricum nu avea niciun rost pentru ca Bella era foarte sau chiar imposibil de greu de convins. -Pentru a suta oara, Bella- este prea periculos. -Imi place pericolul. -Stiu, i-am spus cu o usoara amaraciune in glas. Mi-am amintit ca fusese la Jacob. -Iti spun eu ce e periculos. O sa iau foc intr-o zi si n-o sa ai pe cine sa dai vina decat pe tine. Incerca sa imi distraga atentia, darn u prea i-a reusit de data asta. -Ce faci? M-a intrebat in timp ce eu am impins-o la o parte. -Te protejez sa nu iei foc. Daca este prea mult pentru tine Era placut sa o tachinez uneori. -Ma descurc, a insistat ea. Asa ca am lasat-o sa se ghemuiasca din nou in bratele mele. -Imi pare rau ca ti-am dat o impresie gresita. Nu am vrut sa te fac nefericita. Nu a fost frumos din partea mea. Si imi parea rau ca o dezamagisem si ca nu eram indeajuns de rezistent sa-I ofer ceea ce dorea. Dar asta n-am avut curaj sa ii zic. -Sincera sa fiu, a fost foarte, foarte frumos. Am incercat sa schimb subiectul, stiind ca aceasta discutie nu va duce nicaieri. -Nu esti obosita? Ar trebui sa te las sa dormi. -Nu, nu sunt. Nu ma deranjeaza daca vrei sa-mi dai din nou impresia gresita. Idee proasta. -Nu cred ca e o idee asa de buna. Nu esti singura care se lasa dusa de val, am spus, exasperate de insistenta ei. -Ba da, bombani ea suparata. Am chicotit, amuzat de data aceasta de intorsatura situatiei. -Habar nu ai, Bella. Si nici nu ma ajuta faptul ca tu esti atat de hotarata sa-mi sfidezi autocontrolul.

-Nu am de gand sa-mi cers scuze pentru asta. Imi amintise de mesajul ei si de lucrurile care o deranjasera. Speram sa pot face ceva in pirvinta aceasta. -Pot sa imi cer eu scuze? -Pentru ce? -Erai suparata pe mine, mai tii minte? Am intrebat-o, zambind. -A, aia. Se pare ca si ea ma ierta la fel de repede cum o iertam eu, asta daca eram intr-adevar suparati. -Imi pare rau. Am gresit. Este mult mai usor sa vad lucrurile corect atunci cand te am aici in siguranta. O iau putin razna cand incerc sa te las. Nu cred ca voi mai merge atat de departe alta data. Nu merita, i-am zis eu strangand-o mai tare in brate. -Nu ai gasit pume? -Ba da, am gasit. Dar tot nu merita panica. Imi pare rau totusi ca am pus-o pe Alice sa te tina ostatica. A fost o idee proasta. Stiam ca nu-I placea sa fie private de libertate, dar credeam ca asa e mai bine pentru ea. SI m-am inselat. De obicei aveam dreptate in majoritatea cazurilor, dar acum , cand deveneam din ce in mai uman, greseam din ce in ce mai des. -Da, a aprobat ea. -N-o sa mai fac asta. -OK, mi-a spus senina. Dar petrecerile cu pijamale au si ele avantajele lora insistat, sarutandu-mi scobitura de la baza gatului meu. Tu ma poti tine ostatica oricand vrei. -Mmm.. S-ar putea sa te cred pe cuvant. Trebuia sa recunosc, era tentanta ideea. -Deci e randul meu acum. Nu stiam ce vrea sa spuna. -Randul tau? -Sa-mi cer scuze. -Pentru ce sa iti ceri tu scuze? -Nu esti suparat pe mine. Aa, despre Jacob vorbea, probabil se simtea vinovata. Dar nu voiam ca Bella sa se simta asa pentru ca facea ceva care pe mine nu ma incanta. Nu eram tatal ei

sa ii spun ce sa faca, slava Domnului. -Nu. Si chiar nu eram. Bella merita increderea mea. -Nu te-ai vazut cu Alice cand te-ai intors? -Ba da- de ce? -Ai de gand sa ii iei inapoi Porsche-u? -Normal ca nu. I l-am dat cadou. Nu ma asteptam ca Bella sa creada asta despre mine. Eram educat cu grija de parintii mei si acest lucru ar fi dat dovada de nesimtire din partea mea. Si in niciun caz nu i-as fi facut asta surorii mele. -Nu vrei sa stii ce am facut ? Am ridicat din umeri. Stiam deja, dar daca ea vrea sa-mi spunaasta nu putea decat s ma bucure. vrei. -Mereu ma intereseaza sa stiu ce ai facut, dar nu trebuie sa imi spui daca nu -Dar am fost in La Push. Am zambit. Era ca un copil care isi recunostea fapta comisa. Ma simteam prost ca o faceam sa creada ca ceea ce face e interzis. Si chiar daca incercam sa ii spun, era incapatanata si nu asculta. Ramanea doar sa sper ca va intelege singura. -Stiu. -Si am chiulit de la scoala. -Si eu la fel. Deci Bella credea ca eram suparat pentru ca fusese in La Push cat am fost plecat. Intr-adevar, ideea nu ma facea fericit, dar era deajuns sa stiu ca o face pe fericita. -De unde atata toleranta? A vrut ea sa stie. -Am decis ca ai dreptate. Problema mea inainte era mai mult..prejudecata mea cu privire la varcolac. Voi incerca sa fiu mai rezonabil si sa am incredere in judecata ta. Daca tu spui ca este sigur, atunci eu te cred. -Uau. -Si..ce este mai importat..nu vreau s alas lucrul acesta sa ne desparta. Daca eu si Bella continuam sa ne certam din motive pro si contra varcolacilor, legatura noastra se va raci. Si niciunul dintre noi nu merita acest lucru. Era un pret prea mare pentru un lucru pentru care putem sa lasam de la noi. -Si ai facut planuri sa te mai duci in La Push in curand? Doar ca sa-mi faci si

eu planuri. Nu vreau sa simti ca trebuie sa te grabesti doar fiindca eu stau aici si te astept. -Nu.Nu am planuri sa ma intorc. Dar nu ma deranja atat de tare . Daca ea considera ca e in regula, atunci eu ma conformez. -Oh. Nu trebuie sa fac asta pentru mine, i-am spus eu. -Nu cred ca mai sunt bine-venita acolo. -Ai lovit pisica unui localnic sau ce? am intrebat eu degajat. -Nu. Am crezut ca Jacob s-ar fi prinsNu m-am gandit ca o sa-l ia prin surprindere. Deci corcitura a fost afectata de transformarea Bellei. Probabil era prea devremepentru el. -Nu se astepta la asta..atat de repede, spuse ea ezitand. A spus ca ar prefera sa ma vada moarta. Si in acel moment am simtit cum clocotesc de furie si cum toate gandurile mele pasnice pentru el se evaporau ca si cum nici macar nu ar fi existat. Pe de-o parte, era furia, dar era si tristetea pentru ca Bella fusese ranita. Am incercat sa ma controlez ca sa nu o sperii. -Imi pare rau, i-am spus eu. -Am crezut ca o sa te bucuri, spoti ea. -Cum sa ma bucur ca ceva te face sa suferi? Nu prea cred, Bella. gheata. Apoi a oftat si s-a relaxat si s-a ghemuit mai strans la pieptul meu rece ca Insa in capul meu gandurile furioase erau inca prezente. -Ce s-a intamplat? M-a intrebat ea. -Nimic. Stiam ca se va supara sau ceva de genul. Dar cum putuse Jacob sa ii spuna asa ceva? -Mie poti sa-mi spui. -S-ar putea sa te infurie. -Tot vreau sa stiu. Am oftat si i-am spus.

-As putea sa-l omor la propriu ca ti-a spus asa ceva. Vreau chestia asta. -Presupun ca e un lucru bun ca avem atat de mult autocontrol, spuse razand fara a fie amuzata. -Ar putea sa-mi scape. sunt. Si vorbeam serios. Nu era o vorba spusa in vant ca sa-I arat ei cat de viteaz -Daca vrei sa ai o scapare de autocontrol stiu eu un motic mai bun. Si se intoarse sa ma sarute. M-am opus, indepartand-o ferm, dar delicat in acelasi timp. Am oftat si i-am spus. -Chiar trebuie sa fiu eu cel responsabil? -Nu. Lasa-ma pe mine sa fiu cea responsabila pentru cateva minutesau ore. Nu aveam chef sa intru in discutia asta, asa ca i-am taiat-o. -Noapte buna, Bella. -Astepata- mai voiam sa te intreb ceva. Inca cevace mai era si acum de nu putea sa astepte pana dimineata? -Ce anume? -Am vorbit cu Rosalie noaptea trecuta. Am tresarit putin. Rose isi jucase ultima carte incercand sa o convinga pe Bella. Ii povestise tot. -Da. Ti-a dat mult de gandit, nu? Am sunat putin panicat. -Mi-a spus putin despre perioada in care familia ta locuia in Denali. La asta chiar nu ma asteptam. Ce legatura avea asta cu decizia ei? Am fost putin surprins. Bineinteles, doar era vorba deBella. -Da? -A mentionat de un grup de femei vampiri si de tine. A trecut un moment lung de tacere. Nu intelegeam unde bate. -Nu-ti face griji. Mi-a spus ca nu ai manifestat nicio preferinta. Dar ma intrebam daca vreuna dintre ele da daca a manifestat vreun interes fata de tine. Bella erageloasa. Bineinteles, avea griji nefondate, dar m-am simtit un pic flatat de chestia asta.

-Care dintre ele? Sau a fost mai mult de una? Se fastacea, era ingrijorata. M-am gandit la Tanya. Suferise mult ca eu o priveam doar o sora. -Imi spune ea Alice. Ma duc acum s-o intreb. I-am apucat strans mana ca sa nu poata pleca. -E tarziu, i-am spus eu agitate. Sic red ca Alice a iesit, am incercat eu s-o conving. -E de rau. E de foarte rau, nu-I asa? -Calmeaza-te, Bella, i-am spus sarutandu-I nasul. Esti absurda. Ea este, a fost si va fi singura femeie din aceasta lume de care ma simtisem atras in toate modurile posibile. -Oare? Atunci de ce nu-mi spui? -Pentru ca nu e nimic de zis. Dai vrea multa importanta chestiei asteia. -Care dintre ele? Prea insistenta. Deci trebuia sa ii raspund. -Sa spunem ca Tanya a aratat putin interes. I-am transmis intr-un mod foarte delicat si educat ca nu ii impartaseam sentimentele. Punct. Si de la capat. Bella nu renunta asa usor. -Spune-mi ceva. Cum arata Tanya? -La fel ca noi toti- cu pielea alba si aschii aurii, i-am spus eu repede. -Si, bineinteles, extraordinary de frumoasa. Asta era problema ei. O asa zisa rivala mai frumoasa decat ea. Era atat de prostuta. -Presupun ca asa pare in ochii umani, am incercat s-o linistesc. Stii ce, totusi? -Ce? spuse ea nervoasa. -Prefer brunetele, i-am raspuns, incercand sa o fac sa se simta mai bine si sa uite de toata prostia asta cu cealtalta fata. -Ea e blonda. Evident. Deci isi daduse seama de ce vrusem sa fac. -Un blond spre roscat deschis. Nu e deloc genul meu. I-am zambit. Apoi buzele mele ii mangaiara gatul, obrajii, in sus si in jos. Pielea ei fina si subtire tremura sub atingerea mea. -Presupun ca e in regula atunci.

-Hmm, am soptit eu plimbandu-mi buzele pe fata ei. Esti atat de adorabila cand devii geloasa. E neasteptat de distractive, am spus chicotind. Am simtit cum s-a uitat urat la mine prin intuneric. -E tarziu. Dormi Bella mea! Viseaza frumos. Tu esti singura care mi-a atins vreodata inima. Va fi mereu a ta. Dormi, unica mea dragoste. Am inceput sac and melodia ei de leagan si am simtit cum s-a relaxat. Inchis ochii si s-a lipit mai strans de pieptul meu rece. Capitolul 7 Tinta Am parcat masina in locul obisnuit si am urcat cele sapte scari ale casei ei. Pumnul mi-a ramas in aer la cativa milimetri de usa. Am simtit un miros strain, ca al celor ca noi. Putea sa fie acum inauntru. Am inghetat. Chestia aia putea sa fie inauntru ucigand-o pe Bella. Ingrozit, am sunat de 3 ori la usa, aproape distrugand soneria. Am auzit pasi mici indreptandu-se repede sa raspunda. Cand s-a deschis usa, am rasuflat usurat. Era bine. Chiar imi zambea, fara sa fie speriata de ceva. Probabil s-a speriat de expresia fetei mele, si mi-a rostit numele pe un ton ascutit. -Edward! Ce.. -Da-mi doua secunde. Nu te misca. Am traversat camera intr-o secunda. Lui Charlie nu ii distrasesem atentia deloc. Cautam orice urma pentru ca mirosul era mult mai puternic inauntru. Totul era la locul lui, nimic neobisnuit pentru o casa in care locuiesc un tata si fiica sa. Trebuia sa ma misc mai repede ca sa nu-I dau de banuit lui Charlie, asa ca m-am intors la Bella si am luat-o catre bucatarie. O tineam lipita de mine, cu ochii in patru. -A fost cineva aici, am soptit eu. -Jur ca nu a venit aici niciun varcolac, se apara ea. Nu aveam timp de discutii de genul asta, asa ca nu m-am ganit la problema cu varcolacii. -Nu unul de-al lor, i-am spus eu repede inainte sa mai spuna ceva. Unul de-al nostrum. Am vazut cum s-a albit la fata si a ramas nemiscata. -Victoria? A intrebat cu o voce panicata -Nu este un miros pe care sa-l cunosc. -Poate un Volturi, a presupus ea.

-Probabil. Dar nu stiam sigur. Volturi nu riscau sa se expuna asa. Insa era clar ca cine venise avusese un alt scop decat sa-l vaneze pe Charlie. -Cand? Raspunsul acestei intrebari era motivul pentru care ii banuiam pe ei. -De aia cred ca au fost einu demult, dimineata devreme, cand Charlie inca dormea. Si oricine ar fi fost, nu s-a tins de el, asa ca trebuie sa fi avut alt scop. -Ma cauta pe mine. Am tacut. Avea dreptate. Dar nici macar nu ma puteam gandi la acest lucru, mintea mea il reprima. Eram atat de concentrat incat nici macar nu m-am mai obosit sa ii citesc mintea lui Charlie. -Ce tot susotiti voi acolo? Intreba el, indreptandu-se spre bucatarie. Ei, cearta intre adolescenti. Era si timpul. Poate iese din peisaj de data asta.

-Daca va ciondanitiatunci, nu ma lasati sa va intrerup. Si-a pus vasul pe care il tinea in mana in chiuveta si iesi din camera. Mintea lui Charlie era asemanatoare cu comportamentul Bellei. Niciodata nu gandea ce trebuia si nici la momentul potrivit. -Sa mergem, i-am spus Bellei, fara sa imi mai controlez vocea. -Dar Charlie! tipa ea M-am gandit un moment, apoi am scos telefonul. Am apasat pe butonul de apelare rapida si am pus receptorul la ureche. -Emmett! Cineva a fost aici. Trebuie sa veniti. Urgent. Nu, nu stiu cine. Pentru numele lui Dumnezeu! Veniti odata. Am luat-o de brat pe Bella si ne-am indreptat spre usa. Am simtit cum s-a opus. -Emmett si Jasper sunt pe drum, am asigurat-o eu. Vor cerceta ei padurie. Charlie e in siguranta. Charlie nu mai apuca sa spuna nimic cand ne-a vazut ca plecam, i-a scapat doar un gand. Hei, unde mergeti? Aceeasi intrebare a pus-o si Bella.

-Mergem sa vorbim cu Alice, i-am spus tulburat. Asta era ultima noastra sansa. Speram din tot sufletul ca sora mea sa fi vazut ceva, macar o urma, orice ar fi fost de ajutor. Daca asta nu se intampla, atunci nu aveam nicio pista si automat, nici de unde sa incepem. -Crezi ca poate a vazut ceva? -Poate, i-am raspuns eu. Usa din fata a casei mele era deschisa, si toate luminile aprine. Am coborat din masina si am intrat cat am putut de repede pe usa. -Ce s-a intamplat? am intrebat eu nelinistit. I-am scanat mintea lui Alice cu atentie, dar nu era nimic altceva decat o ceata groasa. Nu vazuse nimic. Mi-am stapanit un marai de furie, si mi-am inclestat pumnii. Edward, eunu am vazut nimic. Jur, am fost foarte atenta. -Habar nu am. Eu nu am vazut nimic, a spus ea si pentru ceilalti. -Cum este posibil asa ceva? am icnit eu. -Edward, m-a atentionat Bella. Acum nu ma interesa ca deranjase pe cineva tonul meu. Era frustrant. Cum adica nu a vazut nimic? Cum nu a putut vedea ceva atat de important? -Nu e stiinta exacta, Edward, spuse si Carlisle. -A fost in camera ei, Alice, am spus eu ignorandu-l. Ar fi putu sa fie inca acolo asteptand-o. Eram furios, nervos, suparat si ingrijorat. Nu voiam sa imi vars nervii pe cineva, dar acest amalgam de emotii ma depasea si nu puteam sa ma controlez. -As fi vazut asta. -Serios? Esti sigura? am spus exasperate. Imi doream ca toate astea sa fie un cosmar si sa ma trezesc langa Bella. Dar, dimpotriva, toata viata mea era un cosmar cu mici exceptii desigur, insa ceea ce traiam acum era greu de explicat in cuvinte. -Deja m-ai pus sa fiu cu ochii pe deciziile familiei Volturi, sa veghez intoarcerea Victoriei, sa veghez fiecare pas al Bellei. Vrei sa mai adaugi ceva? Trebuie sa-l mai pazesc sip e Charlie sau camera Bellei, sau toata strada? Edward, daca incerc sa fac prea multe, lucrurile vor incepe sa-mi scape. -Se pare ca au inceput deja, i-am reprosat eu rece. -Nu a fost nicio clipa in pericol. Nu aveam ce sa vad. -Daca erai cu ochii pe Italia de ce nu i-ai vazut cand au trimis

-Nu cred ca erau ei. As fi vazut asta. Avea in mare parte dreptate. Dar trebuia sa stiu cine a fost. Sa ma gandesc ca Bella ar fi putut fi ucisa de un vampir era cel mai groaznic lucru din lume. Daca ea nu mai era, atunci nu mai eram nici eu. -Cine altcineva l-ar fi lasat pe Charlie in viata? -Nu stiu, spuse ea. -Imi esti de mare ajutor. -Inceteaza, Edward, mi-a ordonat Bella. Am privit chipul ei palid, cu teama in ochii. Am realizat ce greseala facusem. Pe langa toata tensiunea din familie, o cearta era tot ce ne mai trebuia. M-am gandit o clipa la tot ceea ce se intamplase si am incercat sa gasesc o solutie. Dar nu imi trecea nimic prin cap. NIMIC. M-am intors spre Bella si spre Alice. -Ai dreptate Bella. Imi pare rau. Iarta-ma, i-am spus eu lui Alice. Nu ar fi trebuit sa ma razbun pe tine. Am facut ceva de neiertat. -Te inteleg. Nici pe mine nu ma incanta situatia asta. In vocea ei inca se mai putea distinge o urma de duritate. Stiam ca nu ma iertase complet, dar aveam sa ma revansez cu siguranta. -OK, haideti sa gandim logic. Care sunt posibilitatile? Apoi toata familia mea s-a strans pe canapea si in jurul ei, gata sa analizeze situatia. Cu exceptia lui Rose. Am tras-o pe Bella langa Esme, care a luat-o in brate, incercand sa o linisteasca. -Victoria? incepu Carlisle cu prima teorie. Am scuturat din cap, explicand. -Nu. Nu am recunoscut mirosul. Poate ca facea parte din clanul Volturi, sa fi fost cineva pe care sa nu-l mai fi cunoscut. Doamne, cat era de frustranta situatia. Nu aveam nici macar un indiciu. Nici macar o pista de la care sa pornim. Si fara ajutorul lui Alice, era aproape imposibil sa descoperim cine ii facuse o vizita Bellei. -Aro inca nu a cerut nimanui sa o supravegheze. Voi vedea asta. Astept sa se intample, spuse Alice, nefiind de acord cu posibilitatea venirii unuia dintre membri familiei Volturi. -Tu supraveghezi un ordin official.

-Crezi ca actioneaza cineva pe cont propriu? De ce? -Ideea lui Caius. Supozitia asta incepea sa prinda contur. Si informatiile putine pe care le detineam, se legau. -Sau a lui JaneAu amandoi resurse sa trimita un chip necunoscut -SI motivatia, am spus eu, amintindu-mi de promisiunea pe care fusesem nevoiti sa o facem familiei lor. -Si totusi, nu are logica, intervene Esme. Daca avea de gand cineva sa o astepte pe Bella, Alice ar fi vazut. El sau ea nu avea nicio intentie sa ii faca rau Bellei. Sau lui Charlie, spre exemplu. Am meditate putin la explicatia lui Esme. Avea sens.. dar daca ne scapa ceva? -Totul va fi bine, Bella, a incurajat-o mama pe Bella -Dar care sa fi fost motivul atunci? intreba Carlisle mai mult pentru el. -Sa vada daca mai sun tom? presupuse Bella. -Probabil, spuse Carlisle. Eram descurajat pentru ca nu stiam cu ce sa incepem, de unde, si nici daca incepeam cum trebuie. Sute de intrebari misunau in capul meu sin u gaseam raspunsul la niciuna. Emmett si Jasper intrara in camera. Speram ca au vesti bune. -Plecat demult, de ore intregi, spuse el dezamagit. Am prins urma. A luat-o spre sud, apoi a disparut pe autostrada. Il astepta o masina. -Ghinion, am murmurat eu. Daca s-a dus spre vest..ei bine, n-ar strica daca sar face si cainii aceia utili. -Niciunul din noi nu l-a recunoscut, spuse Jasepr. Dar uite. Ii intinse lui Carlisle o frunza de feriga. Fiecare a adulmecat-o, dar niciunul dintre noi nu a recunoscut mirosul. -Nu, spuse Carlisle. Nu e cunoscut. Nu e al cuiva pe care sa-l mai fi intalnit. Nu mai stiam ce sa spun. Eram atatea variante, atatea presupuneri, si probabil niciuna nu era corecta. -Poate ca ne uitam din unghiul gresit. Poate ca este o coincidentaspuse Esme. Nu ma refer la o coincidenta in sensul ca un strain s-a intamplat sa aleaga la intamplare casa Bellei pentru a o vizita. Vreau sa spun ca poate cineva era doar curios. Mirosul nostru este peste tot in jurul ei. Oare nu se intrebau ce ne atrage acolo?

-Si atunci de ce nu a venit aici, daca era doar curios? Intreba Emmett curios. -Tu ai face asa, ii spuse mama. Restul nu sunt mereu atat de directi. Familia noastra este foarte mare ea sau el poate ca se teme. Dar Charlie nu a fost ranit. Deci nu trebuie sa fie neaparat un dusman. Nu o mai auzisem de mult timp pe Esme vorbind atat de mult despre un subiect ca acesta. Ea se multumea mereu sa ne stie langa ea. Dar se pare ca problema aceasta de afecta pe toti, si asta era de neevitat. Devenisem mult prea implicati ca sa renuntam. -Nu cred ca e asa. Sincronizarea a fost perfecta Vizitatorul acesta a avut mare grija sa nu intre in contact cu nimeni. Aproape ca si cum el sau ea ar fi stiut ca eu pot vedea -Poate a avut alte motive sa nu intre in contact, interveni din nou Esme. -Chiar conteaza cine a fost? Numai ideea ca m-a cautat cineva..nu e de ajuns? Nu ar trebui sa asteptam pana la absolvire. Am incremenit. Se punea din nou problema cu transformarea. Nu era de ajuns ca aveam destule pe cap. Tot ce imi trebuia acum era Bella in chinuri groaznice timp de 3 zile, fara ca cineva sa stie ceva despre ea. -Nu, Bella, am intrerupt-o eu repede. Nu e chiar asa de rau. Daca vei fi cu adevarat in pericol vom sti. -Gandeste-te la Charlie, ii spuse Carlise. Gandeste-te cat de mult ar suferi daca ar disparea. -Dar ma gandesc la Charlie! El este cel care ma ingrijoreaza! Daca s-ar fi intamplat sa-I fie sete vizitatorului meu noaptea trecuta? Atata timp cat ma aflu in preajma lui Charlie, este si el tinta. Daca I se intampla ceva, n-o sa fie decat vina mea! Inainte sa apuc sa spun ceva, Esme incepu. -Putin probabil, Bella. Si lui Charlie nu o sa I se intample nimic. Tot ce va trebui sa facem este sa fim mai atenti. -Mai atenti? Spuse ea, ironica. -Totul va fi bine, Bella, o incuraja si Alice. scapa. Eram in masina si tacerea parca ne invaluia intr-o panza din care nu puteam

-Nu vei fi nicio secunda singura, i-am promis eu spargand linistea. Cineva va fi mereu acolo. Emmett, Alice, Jasper -E ridicol. Se vor plictisi atat de tare incat ma vor omori chiar ei numai sa aiba ceva de facut. Gluma proasta. Era o prostie. Chiar si spusa asa

-Foarte amuzant, Bella! i-am spus dur. Am tras langa casa ei. Charlie inca mai spera ca eu si Bella ne certasem. M-am scuzat putin sa mai cercetez, dar abia cand m-am intors, Charlie spusese cu voce tare la ce se gandise. -Iar a sunat Jacob, zise el privindu-ma cu subinteles. -Ei nu mai spune? -Nu fi rea, Bella. Parea sa sufere foarte mult. -Te plateste cumva Jacob pentru toata munca asta de convingere sau esti doar voluntar? Desi ma irita destul de tare ceea ce facea Charlie, nu ii dadeam niciodata satisfactie. Nu am fost niciodata genul care sa isi exprime gelozia asa cum si-o exprimau ceilalti adolescenti. Prefer sa tin totul in mine, sa nu ranesc pe nimeni cu nesiguranta mea. Bella si tatal ei au petrecut restul serii luand cina. Se facuse deja ora 10, si am plecat. Alice si Jasper stateau de paza afara, cat timp eu eram plecat. Avand in vedere ora de culcare a lui Charlie, in aproximativ o ora jumatate ar fi trebuit sa adoarma. Am condus pana la acasa. Rose si Emmett plecasera la vanatoare, Esme canta la pian, iar Carlisle era in biroul lui. Minunat, deci puteam avea parte de putina liniste in camera mea. Patul era inca acolo, pentru orice eventualitate. Probabil ca pana la urma camera va ramane asa. Imi placea din ce in ce mai mult. Chiar daca patul nu imi era de folos, poate aveau sa se iveasca niste ocazii speciale pentru a-l folosi. Dar numai dupa transformarea Bellei. A doua zi dimineata, Charlie a plecat la pescuit, asa ca eu si cu Bella eram singuri in casa. Ea isi lua micul dejun in liniste, iar eu ma uitam la ea in timp ce manca. Era imbracata cu o camasa kaki si niste pantaloni negri, evazati. Avea parul prins in coada. Multi ar fi crezut ca e o persoana banala. Asta am crezzut si eu, la inceput. Dar era exact opusul. Si ma simteam norocos s-o am langa mine, -Am de gand sa-l iert pe Jacob, mi-a spus ea dupa micul dejun. -Stiam eu ca ai sa-l ierti, i-am zambit eu linistit. Sa potyi pica nu este unul dintre multele tale talente. S-a ridicat de la masa si s-a indreptat catre telefon. A format numarul cu grija, verificand fiecare cifra. Am stat langa ea, jucandu-ma cu parul ei. -Jacob?Nu sunt suparata, esti iertatNu-ti face griji m-am obisnuit

deja..Cum?Oh, ia uite ce idee buna. Apoi s-a uitat la mine, parand sa imi analizeze chipul. -Nu acumNu asta e problema. Exista..ei bine, alta problema care este putin mai ingrijoratoare decat un varcolac adolescent si rasfatat Hm! Am vrut sa vorbesc cu el, asa ca i-am cerut telefonul. -Te superi daca vorbesti cu Edward? Vrea sa discute cu tine. Vocea Bellei era tematoare. Am zambit la reactia ei. -Buna Jacob, i-am spus eu dupa ce am pus receptorul la ureche. -Da, lipitoare. Ce s-a intamplat? -A fost cineva aici nu e un miros cunoscut. A dat haita ta peste urme noi cumva? -Nu. De ce? Haide..chiar trebuie sa scot cuvintele de la tine cu clestele? -Uite care-I problema, Jacob. Nu o voi scapa pe Bella din ochi pana cand nu rezolvam asta. Nu am nimic personal cu tine -Pe dracu! Inceteaza sa o mai tii pe Bella intr-un glob de cristal. Stie foarte bine sa isi poarte de grija si fara tine. -S-ar putea sa ai dreptate -Bineinteles ca am dreptate. SI am putea sa negociem si tratatul ala tampit, nu de dragul fetelor voastre albe, doar ca sa luam urma mai usor. -Este o propunere interesanta. Chiar suntem dispusi sa renegociem. Daca Sam este de acord. -O sa vad ce pot sa fac. -Multumesc, i-am spus eu. -Si pe Bella o iei cu tine? -Sincer sa fiu, planuisem sa merg singur. Si sa o las cu ceilalti. nimic. -Ce-ar fi sa o lasi aici cat esti tu plecat? E in siguranta, nu I se va intampla

Devenisem mai sigur pe Jacob ca nu isi va pierde controlul, asa ca ideea nu era deloc proasta. -Voi incerca sa ma gandesc obiectiv la asta. Cat de obiectiv voi putea. Nu e o idee rea. Cand? -Pai as putea sa vin acolo sau e vreo problema? -Nu, e in regula. Oricum as vrea sa am ocazia sa ma iau personal dupa urma.

Zece minute. Sigur. Apoi i-am intins telefonul Bellei, care isi cam pierdea rabdarea stand langa mine fara sa stie ce vorbeam cu Jacob. -Bella? A luat receptorul si l-a pus repede la ureche. -Ce-a fost asta?De asta incerci sa-l convingi?..Roaga-l pe Billy sa se ocupe de asta. Altceva?Ce vrei sa spui cu ,,ma voi ocupa eu de asta? Normal ca nu. Totusi chiar nu ar trebui sa faci nimic..riscant.O sa tin minteVii aici?Jake, chiar nu-mi place ideea ca tu sa te iei dupa.. Si asta a fost tot. -Trebuie sa plec, i-am spus eu Bellei. -De ce? -Pentru ca trebuie sa mai fac niste cercetari. . si pentru ca nu vreau sa ascult gandurile bolnave ale varcolacului, am continuat eu in gand. Ma privi suspicioasa. Capitolul 8 Miros -Nu e ca si cum simt vreu fel de ura fata de el, Bella, e doar mai usor asa pentru amandoi, i-am spus inainte sa ma pregatesc sa ies pe usa. Nu o sa fiu departe. Vei fi in siguranta. -Nu de asta imi fac eu griji. Stiam ca discutia asta nu va tine la nesfarsit, asa ca nu avea rost sa o mai lungesc. I-am zambit cu subinteles. Apoi am tras-o mai aproape de mine si mi-am trecut fata prin parul ei moale. Stiam ca o sa il deranjeze pe varcolac. Am zambit. -Ma intorc imediat Haide, poti sa o faci. Nu sunt decat 3 cuvinte micute, sau 4 sau 5Poate simte la fel ca tine, poate va renunta la lipitoare si va realiza ca esti mai bun ca el. Am izbucnit in ras cand am auzit gandurile prapastioase ale lui Jacob. Pustiul asta se tinea tare. Oare cand ii va ceda rabdarea? -Ce-I asa de amuzant? m-a intrebat Bella nedumerita. Oricum ii va spune el, asa ca nu aveam de ce sa o face u. Asa ca m-am indreptat, alergand, spre padure, fara sa ii raspund. Aveam de gand sa ma plimb cu masina, dar o data ce i-am auzit gandurile lui Jacob, muream de curiozitate sa aud discutia. Asa ca m-am asezat pe un copac si am asteptat sa intre in casa. Era o distanta rezonabila si puteam sa aud foarte bine, fara sa fie nevoie de cine stie ce efort.

nervos.

A ciocanit la usa de doua ori, apoi Bella i-a spus sa intre. Se fastacea si era ,,-Chiar trebuie sa lasi usa descuiata asa? Oh, scuze!

Bella se speriase de intrarea lui brusca si s-a udat toata cu apa si detergent. Tipic pentru ea. -Nu-mi fac griji cu privire la nimeni care s-ar lasa intimidate de o usa incuiata. -Ai dreptate. Haide, trebuie sa iti faci curaj. Incepi o discutie de protocol. Nimic mai usor, gandi el nervos. -Chiar ti-e imposibil sa porti haine, Jacob? Am chicotit. Bella era stanjenita de asta. ,,Asta era singurul lucru la care nu ma asteptam de la ea. Eu ma chinui sa ii spun cat de mult o iubesc, fara sa para penibil, si ea e deranjata de asta.. -Vreau sa spun, nu mai racesti acum. Dar totusi -E mai usor. E penibil. Vorbim despre de ce nu umblu eu cu tricou. -Ce e mai usor? -E destul de enervant sa am si pantalonii cu mine, nu mai zic de o tinuta intreaga. Ce sunt eu, magar de povara? -Ce vrei sa spui Jacob? A intrebat ea suspicioasa. -Hainele mele nu apar si dispar de cate ori ma transform trebuie sa le iau cu mine in timp ce alerg. Imi cer scuze ca imi fac viata mai usoara. Frumos, Bella. Mi-ai stricat tot avantul. -Banuiesc ca nu m-am gandit la asta. -E mai mult decat un moft vestimentar, spuse Jacob aratandu-I Bellei picioarele desculte. E aiurea rau sa cari blugii in gura, continua el. -Te deranjeaza ca sunt gol pe jumatate? Asta e ceva -Nu, a mintit Bella. Stateam acolo si radeam de zdruncinam copacul. Numai Jacob si Bella puteau transforma un moment ca asta intr-o discutie despre varcolaci, haine si caratul blugilor in gura.

Am reusit sa ma opresc din ras, ca sa ma pot concentra sa ascult mai departe. ,,-Pai, presupun ca ar trebui sa ma apuc de treaba. Nu as vrea sa ii dau vreo scuza sa spuna ca trag de timp. La naiba, Jacob. Ai irosit o buna bucata de timp pe niste tampenii. -Jacob, nu e treaba ta sa -Lucrez voluntary aici. Acum spune-mi, unde este mai puternic mirosul intrusului. -Cred ca in dormitor. E mai rau decat ma asteptam. Strigoiul strain a fost foarte aproape. -Dureaza doar un minut, a asigurat-o el. Apoi Jacob a urcat la etaj, a adulmecat mirosul si s-a pregatit mintal pentru declaratia pe care trebuia sa i-o faca Bellei. Avea de gand sa inceapa intr-un mod mai glumet, caracteristic lui. S-a strecurat pe la spatele Bellei. ,,-Bau! -Doamne, Jake! Inceteaza sa mai faci asta. -Scuze. Da la mine. O sa ma revansez. Tu spei, eu clatesc si sterg. -Bine, a fost Bella de acord. -Ei bine, mirosul a fost destul de puternic incat sa-l retin. Apropo, pute camera ta. -O sa cumpar niste odorizant de camera. Am izbucnit din nou in ras. Bella inca nu intelegea ca antipatia dintre vampiri si varcolaci e legata de mirosuri. Va trebui sa ii explic, dar acum nu mai voiam sa ma gandesc la asta. Voiam sa ascult discutia. Era ca o comedie. -Pot sa te intreb ceva? O Doamneputin ajutor? Te rog? -Depinde ce vrei sa stii. -Nu vreau sa fiu ticalos, dar sunt de-a dreptul curios. -Bine, intreaba A inghitit in sec, si a continuat. ,,-Cum esa ai un iubit vampire?

-E minunat. Trebuie sa fie o gluma. Chestiile alea numai minunate nu sunt. -Vorbesc serios. Nut e deranjeaza niciodata ideea? Nu te inspaimanta?. -Niciodata. Bine, Bella era mereu atrasa de monstri. Stiu asta. Dar sa sa ii placaei bine, se pare ca nu inceteaza niciodata sa surprinda. -Altceva? -Ar mai fi ceva..ma intrebam daca..stii tu, l-ai sarutat? -Da. -Bleah. De ce pe el? Chestia aia e rece si dura ca o piatra. Saruta-ma pe mine. Haide, stiu ca o sa ii intrec performanta. Bine, incepea sa devina de la amuzant, extraordinar de enervant. Avea ganduri bolnave. ,,-Fiecare cu ce-I place, spuse Bella. -Nu-ti faci griji cu privire la colti? Poate nu ii spusese. Si poate ca daca ma crede pe mine, o sa se sperie de el. -Mai taci din gura, Jacob! Stii ca nu are colti! -Pe aproape.. Deci nici asta nu functionase. Ei, se pare ca nu mai are niciun rost sa ii spun. O sa stau sa indur. -Pot sa te mai intreb ceva? Din nou, sunt doar curios. -Bine. Am enervat-o. Si cand o sa auda intrebarea, va fi de rau. Dar trebuie sa o intreb. -Ai spus cateva saptamani..Cand mai exact? -Dupa absolvire. Haide, doar ma asteptam la asta. Dar spuse asa, de ea, e foarte foarte dureros -Cat de devreme Apoi Jacob stranse cu putere cutitul in mana si sangele a inceput sa ii

tasneasca din palma. Asta nu o va incanta pe Bella. ,,-AU! La naiba. AU! -Oh, nu, Jacob! Oh, la naiba! Ia asta, infasoar-o in jurul mainii! -Nu e nimic, Bella, nu-ti face griji. -Sa nu-mi fac griji? Ti-ai spintecat mana! E o nimica toata. In cateva minute nu va mai fi nimic. Bella, prapastioasa ca de obicei. -Bella. -Ce? -Arati de parca ai lesina si-ti musti buzele. Opreste-te. Relaxeaza-te. Respira. N-am nimic. Stia ca o deranjeaza sangele, asa ca a incercat sa o calmeze. In sfarsit ceva bun din partea lui. ,,-Nu face pe curajosul. La naiba, uite la ce sa ajuns. De fiecare data cand vreau sa vorbesc cu ea, se intampla ceva. -Hai sa mergem. Te duc eu la urgente. -Nu e nevoie. Incapatanata pana in panzele albe. -Asteapta. Lasa-ma sa ma uit putin la ea. Cum sa nu. Esti mai mult moarta decat vie acum. Bella, Bella. -Ai vreo diploma in medicina si eu nu stiam? -Da-mi doar ocazia sa decide daca trebuie sa ma cert cu tine cu privire la mersul la spital. Bine, stie cum sa santajeze. -Te rog! Nu o cearta! -Daca nu ma lasi sa-ti vad mana ne certam sigur. -Bine. Devenea plictisitor. Voiam atat de mult sa plece. M-am ridicat de pe trunchiul de copac, si am inceput sa merg spre casa Bellei. Era mai bine sa astept acolo. Am mers suficient de incet incat san u dau de banuit in cazul in care cineva ar fi prin preajma. Bella si Jacob erau inca inauntru. Acum eram

suficient de aproape incat sa aud ce spun, fara sa mai fiu nevoit sa citesc mintea complicate a varcolacului. M-am dus la cutia postala. Inauntru era un plic galbui, de marimea unei foi A4. Arata la fel ca plicul pe care il primisem eu, in care fusesem auntat ca am intrat la Dartmouth. Eram mandru de Bella. Reusise. Chiar daca va fi foarte greu sa o conving sa mearga la facultate, merita incercat. Incepuse sa ploua cu picaturi mici. Parul mi se uda incetul cu incetul. Era placut de relaxant sa ma deconectez de toate problemele. Am inchis ochii si tot ce am mai auzit din casa au fost niste suieraturi, pe care nu voiam sa le deslusesc inca. Nu stiu cat timp am stat asa, apoi am auzit usa deschizandu-se. In sfarsitplecase. Credeam ca nu se mai termina o data. In cateva secunde, eram in bucatarie, lasand in urma mea picaturi de apa care curgeau din parul si hainele mele. Cum nu stiam ce se intamplase dupa ce nu ma ascultasem, si cum Bella si Jacob erau in stare de orice, eram putin ingrijorat. -V-ati batut? -Edward! a spus ea, luandu-ma in brate, de parca ne revazusem dupa multi ani. -Buna si tie, am ras eu. Incerci sa-mi distragi cu atentia? Merge de minune. Caldura corpului ei ma facea sa ma simt confortabil, ca intotdeauna. Arsura nu ma mai deranja. Si nu prea mai puteam gandi atat de limpede cand eram atat de apropiati. -Nu, nu m-am batut cu Jacob. Tare. De ce? -Ma intrebam de ce l-ai injunghiat. Nu ca as avea ceva de obiectat, i-am spus eu amuzat, aratandu-I cutitul. -La naiba! Am crezut ca m-am ocupat de tot. Se grabi sa curete cutitul cu inalbitor. Amestecul parfumului ei, sangelui de varcolac si al inalbitorului nu era unul dintre preferatele mele. -Nu l-am injunghiat. A uitat ca avea cutitul in mana. Am chicotit, imagindandu-mi momentul, dar si cat de amuzant ar fi fost daca Bella ar fi facut asta. Adica sansele ca ea sa nu scape cutitul din mana ar fi fost infime. -Nu e nici pe de parte la fel de amuzant cum mi-am imaginat eu. -Fii cuminte, mi-a spus ea Atunci mi-am amintit de corespondenta ei. I-am aratat plicul de acceptare. -Ti-am luat corespondenta. -Ceva bun?

-Eu cred ca da, i-am raspuns la intrebare, punand accent pe fiecare cuvant. A ridicat o spranceana, probabil banuitoare la felul in care spusesem fraza. A luat plicul, si a citit cu ochii mari de uimire adresa imprimata pe plic. Asta era unul dintre putinele lucruri pe care ma asteptam ca Bella sa le faca. Poate ca totusi creierul ei nu functiona chiar atat de ciudat. -Dartmotuh? E vreo gluma cumva? -Sunt sigur ca te-au acceptat. Arata exact ca a mea. -Dumnezeule mare, Edward! ce ai facut? -Am trimis cererea ta, atata tot. Un alt lucru pentru care ma pregatisem. Bella credea ca ii mituisem pe cei de la Dartmouth -N-oi fi eu destul de desteapta sa intru la Dartmouth, dar nici chiar asa de proasta incat sa cred ca am intrat pe bune. -Se pare ca celor de la Dartmouth li se pare ca esti indeajuns de desteapta pentru Dartmouth. A inspirat si expirat timp de 10 secunde, fara sa spuna nimic. Vechiul truc cu calmarea. Parea ca se gandeste foarte profund la ceva anume. -Foarte generos din partea lor. CU toate acestea, fie ca sunt acceptata sau nu, tot mai exista problema minora a taxei de scolarizare. Eu nu-mi permit, iar pe tine nu te las a arunci pe fereastra destui bani sa-ti cumperi alta masina sport doar ca sa ma prefac ca merg la Dartmouth anul viitor. Hm.. deci avea un as in maneca. Oarecum, stiam ca nu aveam cum sa castig lupta asta, dar totusi voiam sa incerc. Nu se stie niciodata. -Nu am nevoie de alta masina sport. Sin u trebuie sa te preface, i-am spus eu morocanos. Un an de facultate n-o sa te omoare. Poate chiar iti va placea. Gandestete putin, Bella. imagineaza-ti cat de incantati vor fi Charlie si Renee.. Pentru o clipa, am crezut ca reusisem. Edward, eu imi fac griji ca nu mai traiesc pana la absolvire, nu mai spun de varea asta sau toamna viitoare. Dar ma inselasem. M-am intristat sa stiu ca Bellei ii era teama. Voiam ca ea sa se simta in siguranta. Am luat-o in brate, incercand sa o fac sa se linisteasca. -Nu o sa iti faca nimeni rau. Ai tot timpul din lume, i-am spus cu vocea calda. -Trimit maine tot ce am in cont la Universitatea din Alaska. Este alibiul de care am nevoie. E destul de departe pentru ca Charlie san u se astepte sa vin in vizita inainte de Craciun. Si pana atunci sunt sigura ca gasesc eu vreo scuza. Stii,

toata chestia asta cu discretia si minciuna ma calca pe nervi. Stiam ca ii era greu sa renunte la Charlie, la cei la care tinea, pentru mine. Nu era pregatita, si nu avea de ce sa faca asta. Se despartea de familia ei mult prea devreme, fara sa fie necesar. Insa respectam decizia ei, oricat de mult m-ar fi durut. -Devine mai usor in timp. Dupa cateva zeci de ani toata lumea pe care o cunosti va fi moarta. Problema rezolvta. Mi-am dat seama cum sunase. Dar era prea tarziu sa imi retrag cuvintele. Bella a treserit. -Scuze, a fost dur din partea mea sa spun asta, am incercat eu sa repar greseala. -Dar totusi e adevarat, spuse ea trista. -Daca rezolv chestia asta cu care ne confruntam acum, imi promiti, te rog, ca te mai gandesti sa mai astepti? am vrut eu sa stiu, dorind sa schimb subiectul care a facut-o pe Bella sa se intristeze. -Nu. -Incapatanata ca intotdeauna. -Da. Inainte sa mai apuc sa spun ceva, masina de spalat facu un zgomot puternic, apoi se opri. -Vechitura inutila, exclama Bella enervata, indreptandu-se spre aparatul cu pricina. nou. A scos prosopul care fusese murdar de sangele lui Jacob, apoi a pornit-o din

-Apropo. Poti sa o intrebi pe Alice ce a facut cu lucrurile mele cand mi-a facut curat in camera? Nu le gasesc nicaieri. atat. Alice si curateniaAlice nu isi facea ordine in propria camera, in a Bellei, nici -Alice ti-a facut curat in camera? -Mda, cel putin asa cred ca a facut. Cand a venit sa-mi ia pijamalele si perna si alte chestii ca sa ma poata tine ostatica. A ridicat tot ce era aruncat pe jos, camasile, sosetele, sin u stiu unde le-a pus. Deloc genul lui Alice. Ci mai degraba al cuiva care nu voia sa lase urme. Am intepenit. Aproape am auzit declicul din capul meu. Nu Alice ii facuse oridine in camera Bellei. Si nici nu era ca sa nu fie lasate urme. Erau lucruri cu mirosul Bellei. -Cand ai observat ca ti-au disparut lucrurile? am spus cu o voce grava. -Cand m-am intors de la presupusa petrecere in pijamale. De ce?

Perioada confirmata. -Nu cred ca Alice a luat ceva. Nici hainele, nici perna. Lucrurile care au fost luate, erau lucruri pe care le-ai purtatatinssau ai dormit pe ele? -Da. Ce este, Edward? Fata ei era ingrijorata si panicata. Nu era singura, as putea spune. Chestia asta era mai serioasa decat credeam. -Lucruri cu mirosul tau. -OH! Vizitatorul meu -Aduna urme, dovezi. Sa dovedeasca faptul ca te-a gasit? am presupus eu. -De ce? -Nu stiu. Dar, bella, jur ca voi afla. Voi afla. Cine sau ce facea asta va plati crunt. Era un juramant facut mie insumi. Pericolul era evident acum, desi nu imi placea sa recunosc. -Stiu asta, a spus ea, odihnindu-si capul pe pieptul meu. A urmat un moment de tacere, in care probabil amandoi ne gandeam la ce avea sa urmeze si cel mai important, cand vom afla ce se petrece cu adevarat. Apoi mi-am simtit telefonul vibrand. -Chiar persoana cu care aveam nevoie sa vorbesc -Carlisle, eu -Edward, asteapta. Uite ce etrebuie sa verifici partea de nord a padurii. E singurul loc in care am uitat sa verificam, cu toata agitatia asta. -O sa verific. Asculta.. se pare ca vizitatorul Bellei nu a fost doar in trecere. Ii lipsesec lucruri pe care le-a purtat, o pernalucruri cu mirosul ei. Ai idee ce ar putea insemna asta? -Nu stiudar intr-adevar trebuie sa avem mai multa grija. Si ceea ce se intampla in Seattle se extinde tot mai mult. Incep sa cred din ce in ce mai mult in posibilitatea ca nu un singur vampir face toate acestea. Lucrurile iau amploare si sunt prea puternice ca sa fie implicata o singura persoana. Poate unul dintre noi ar trebui sa mearga acolo, sa verifice. In ciuda calmului sau nesfarsit aproape Carlisle a vorbit foarte repede, dar totusi clar. Un semn ca si el era agitat, nu era sub nicio forma ceva de neglijat. -Poate ma voi duce, am spus eu, uitandu-ma la Bella. Avand in vedere conditiile de fata, tot ce mai lipsea era sa o las singura acum. Iese din discutie. -Poate nu, m-am razgandit eu. -Atunci voi vorbi cu Emmett. Fratele tau pare sa fie foarte entuziasmat de

situatia asta. Stiam foarte bine cum e Emmett. Lua mereu viata peste picior, desi uneori, se temea. Ascundea asta atat de bine, incat foarte rar puteam citi teama in mintea lui. -Nu-l lasa pe Emmett sa se duca singur, stii cum reactioneaza el. Cel putin roag-o pe Alice sa fie cu ochii in patru. Vedem ce facem mai tarziu. -Bine, ai grija. Apoi am apasat pe tasta de terminare. Noi nu prea obisnuiam sa folosim traditionalele formule de la revedere. Nu din lipsa de respect, ci din comoditate. -Unde e ziarul? -Aa, nu stiu sigur. De ce? -Trebui sa vad ceva. L-a aruncat Charlie deja? Citisem superficial editia de azi din Times, avand in vedere ca nu prea ma interesa ce se intampla in Seattle, atata timp cat vampirii ramaneau acolo, facand victime. Totusi, cantarind teoria lui Carlisle, trebuia sa analizez de-a fir a par situatia. Am tasnit din scaun afara, iar ploaia rece se intetise. Tomberonul era langa usa de la intrare, iar ziarul statea aruncat peste lucrurile vechi de care se descotorosise Charlie. L-am gasit repede, asa ca la fel de repede m-am intors in bucataria mica si slab luminata. Am aruncat ziarul pe masa, apoi am scanat cu privirea articolele. Intr-un final, am dat de buletinul informativ al enevimentelor ce se petreceau in Seattle. Totul se lega. Detaliile se potriveau ca piesele unui puzzle. -Carlisle are dreptatedafoarte ametiti. Tineri si nelinistiti sau o dorinta de moarte? am gandit eu cu voce tare in timp ce calculam majoritatea posibilitatilor. -Devine mai rau, spuse ea, probabil speriata de cresterea numarului de persoane, devenite acum victime. -Iesit cu totul de sub control. Nu are um sa fie opera unui singur vampir nou nascut. Ce se intampla? E ca si cum n-au auzit niciodata de clanul Volturi. Lucru care este posibil, cred. Nimeni nu le-a explicat regulile. Si atunci cine ii creaza? Si de ce? Atatea intrebari fara raspuns..totul in ceata. Erau numai si numai probleme. Probleme pe care, oricum le tratam, duceau la ceva rau, si practic, inevitabil. -Clanul Volturi? strigase Bella, vizibil inspaimantata de acest lucru. Nu o condamnam. Avea dreptate. Implicarea Volturilor nu implica, la radul ei, decat grabirea transformarii ei. Si o intelegeam. Grabirea transformarii intr-un monstru nu era placuta din niciun punct de vedere. -Este genul de situatie pe care ar combate-o fara sa stea pe ganduri nemuritori care ameninta sa ne expuna, i-am explicat eu. Au curatat o mizerie ca asta acum cativa ani in Atlanta si nu era nici pe departe atat de rau ca acum. Vor

intervni curand, foarte curand, in cazul in care nu vom reusi sa gasim o cale sa calmam noi situatia. As prefera sa nu vina ei la Seattle inca. De vreme ce sunt atat de aproapes-ar putea sa vina sa te verifice. La auzul vorbelor mele, spuse prea direct, poate, ochii ei s-au umplut de spaima. -Ce putem face? ma intreba ea, aproape cu frica. -Trebuie sa stim mai multe inainte sa luam o hotarare. Poate daca am putea sa vorbim cu tinerii cestia, sa le explicam regulile, putem sa rezolvam in pace. Asteptam pana vede Alice ce se intamplaNu vrem sa intervenim pana cand nu consideram ca este absolut necesar. La urma urmei, nu este responsabilitatea noastra. Dar e bine ca il avem pe Jasper. Daca avem de- a face cu nou nascuti, el o sa ne fie de ajutor. Complicatiinumai complicatii. De parca nu aveam destule. -Jasper? Cum asa? Povestea lui Jasper era foarte speciala. Nu ne-a spus-o niciodata de la cap la coada, ci doar o parte din ea, cand ne confruntasem cu situatii asemanatoare. -Jasper e oarecum expert in tineri vampiri, a fost tot ce i-am spus eu in legatura cu trecutul lui. -Cum adica expert? -Va trebui sa-l intrebi pe el implica si povestea lui. -Ce aiurea, trase ea concluzia. Am zambit amar. Desi poate nu isi daduse seama, concluzia ei e potrivea in mai multe cazuri. Cam in toate, daca stau bine sa ma gandesc. Viata noastra era aiurea. Noi doi.. la fel. Ca in cartile vechi. Ea, o simpla muritoare se indragosteste de vampirul periculos. Si de aici incep problemele. -Chiar este, nu? E ca si cum suntem atacati de necazuri din toate partile, in ultima vreme. Nu te gandesti vreodata ca viata ta ar fi mai usoara daca nu ai fi indragostita de mine? -Poate. Dar apoi n-ar mai fi cine stie ce viata. Hmmse pare ca altcineva din camera asta poate sa citeasca mintea. Insa chiar nu mai avea rost sa ii expun cat de simpla si normala in cazul in care incluzi cuvantul normal impreuna cu Bella fara mine. Stia, bineinteles. Dar nu voia sa inteleaga. Insa totul devenise mult prea profund ca unul dintre noi sa mai renunte acum. Si asta era aiurea. -Pentru mine, i-am zis repede, incercand sa evit discutia care avea in mod sigur sa urmeze daca nu schimbam subiectul. Si acum, ai ceva sa ma intrebi? Mi-au rasunat in minte ultimele cuvinte ale varcolacului, rostite in gand. Nu voiam neaparat sa le ascult, dar erau strigate atat de tare, incat erau pur si simplu imposibil de evitat.

-Am? -Sau poate nu. Am avut senzatia ca ai promis sa-mi ceri voie sa te duci in seara asta la un fel de petrecere cu varcolaci. Am zambit larg, vazandu-i expresia usor iritata cand a realizat ca ascultasem discutia lor din dupa-amiaza asta. Stiam ca Bellei nu ii placea acest lucru. Insa, cand e vorba de Jacob, ma pot abtine foarte greu. -Iar ai tras cu urechea? -Doar putin, la sfarsit, am dres-o eu. -Pai nu aveam de gand sa te mai intreb. M-am gandit ca ai deja destule pe cap. I-am ridicat barbia, pentru a-i intalni privirea. Ochii ei caprui straluceau in lumina camerei. Parea jenata ca imi adusesem aminte. Probabil voia sa lasam totul balta. Dar nu. Are tot dreptul sa faca ce isi doreste. -Ai vrea sa te duci? -Nu e mare lucru. Nu-ti face griji, minti ea in modul caracteristic. Presupunere corecta. Raspuns Bella= da. -Nu trebuie sa-mi ceri mie voie, Bella. Nu sunt tatal tau multumesc Cerului pentru asta, am spus eu dandu-mi ochii peste cap. Poate totusi ar trebui sa-l intrebi pe Charlie. Nici macar nu stiu de ce am mai spus asta. Era de la sine inteles ca Charlie va fi de acord imediat. Dar poate ca inca mai speram ca ea sa nu se duca. Mi-am reprimat gandul asta egoist si posesiv. -Dar stii ca Charlie o sa spuna da. va da. -Da, e adevarat ca stiu mai bine decat majoritatea oamenilor cam ce raspuns

Jacob era preferatul lui. Nu stiu, insa, de ce avea ceva cu mine. Parintii mei erau niste oameni respectabili, cu care se intelegea foarte bine. Nici macar in gandurile lui nu puteam deslusi motivul. Erau impregnate cu antipatie, dar nu si cu motivul lor. Poate era unul dintre acele cazuri in care pur si simplu o persoana nu o suporta pe cealalta, fara vreun motiv. M-am uitat la Bella, si am vazut ca picase adanc pe ganduri. -Bella, am spus eu intrerupand-o din meditare. Am spus ca am de gand sa fiu rezonabil si sa am incredere in judecata ta. Chiar am vorbit serios. Daca tu ai incredere in varcolaci, atunci nu am de gand sa-mi mai fac griji in privinta lor. -Uau! -Si Jacob are dreptate cel putin intr-o privinta: o haita de varcolaci ar trebuie

sa fie suficienta pentru a te proteja o seara. -Esti sigur? -Sigur ca da. Doar ca sper sa nu te deranjeze sa iei niste masuri de precautie. In primul rand, sa ma lasi sa te conduc pana la granita. Si in al doilea rand, sa iei un telefon mobil ca sa stiu cand sa vin sa te iau. I-am privit fata incordandu-se in timp ce ii spuneam dorintele mele de minima siguranta. Dupa cum ma asteptam, Charlie fusese de acord cu mare placere ca Bella sa asiste la focul de tabara din La Push. In mod sigur, Jacob era slabiciunea lui. Si tot pe el, l-ar fi preferat iubitul Bellei. Varcolac vs. Vampir. Premiul- Bella. Stupid, copilaresc. Dar totusi, adevarat. Ca o intrecere intre adolescenti, doar ca unul avea in jur de 100 de ani si era vampir vegetarian, iar celalalt avea 2 metri si ceva inaltime, 40 de grade temperatura si se transforma intr-un caine. Intr-adevar, o competitie stransa. In alta ordine de idei, Bella hotarase sa ii dea motocicleta lui Jacob. Asa era bine pentru toata lumea. Varcolacul isi primea banii, vanzand-o, Bella nu risca sa se accidenteze, eu stau fara griji in privinta asta, cel putin; si Charlie la fel. Insa, ca de obicei, nu putea fi totul atat de simplu. Banuiam ca Bellei ii placea cu motocicleta, asa ca imi parea rau ca trebuia sa renunte la asta de dragul nostru. Asa ca am decis ca putem face asta impreuna, macar asa, fiind in preajma ei, era mai putin periculos. Achizitionasem o motocicleta si, desigur, lucruri pentru mersul cu un astfel de vehicul, pentru ea. Am intrat impreuna in garaj. Ea anliza cu atentie incaperea, dupa ce cobori din masina. -Ce e asta? intreba ea cu vocea usor panicata. -Nimic, i-am spus eu incet, cu capul in pamant. Deci se pare ca surpriza mea nu fusese o idee prea bine. Poate ca intr-adevar isi dorea sa renunte la motocicleta. -Nu mi se pare ca e nimic. Am incercat sa par degajat, in ciuda incordarii pe care o simteam. Am tras adanc aer in piept, apoi am inceput sa ii explic. -Ei bine, nu am stiut daca aveai de gand sa-ti ierti prietenul, sau el pe tine, si m-am gandit ca ai vrea sa conduci o motocicleta in orice caz. Mi s-a parut ca e ceva ce-ti place. M-am gandit sa merg cu tine, daca vrei. Paru sa se gandeasca la ceva, analizand motocicleta argintie, ridul dintre sprancene adancindu-i-se. Arata usor enervata de ceva ce nu reuseam sa-mi dau seama. -Nu voi putea sa tin pasul cu tine, spuse ea intr-un final.

Dintre toate problemele pe care ma asteptam sa si le puna, ea era ingrijorata cu privire la viteza. I-am luat fata in maini si m-am uitat in ochii ei calzi ciocolatii. -Tin eu pasul cu tine, Bella, i-am promis. -Nu ar mai fi distractiv pentru tine. -Ba bineinteles ca va fi, daca suntem impreuna. Stiam cat de cliseic ar suna asta pentru ea. Insa erau singurele cuvinte la care ma puteam limita casa ii spun cat de mult apreciez fiecare clipa petrecuta impreuna. -Edward, incepu ea. Daca ti s-ar parea ca merg prea repede sau ca pierd controlul motocicletei, cei ai face? Am cantarit intrebarea un moment, stiind ca se ascunde altceva in spatele frazei al carei raspuns ar fi fost unul evident. Apoi mi-a picat fisa. -Asta e ceva ce faci cu Jacob. Imi dau seama acum. -E doar ca, ei bine, eu nu-l incetinesc atat de mult, isi gasi ea scuze. As putea sa incerc, presupun. Si-a atintit din nou privirea asupra motocicletei. Isi facea atatea probleme si i se parea totul atat de complicat -Nu-ti face griji, i-am zis eu zambind larg. L-am vazut pe Jasper admirand-o. Poate ca a venit vremea sa descopere si el un nou mod de a calatori. La urma urmei, Alice are noul ei Porsche, acum, am incercat eu sa o linistesc. -Edward, eu Am redus-o la tacere, sarutand-o scurt, insa indeajuns de convingator ca sa se dea batuta si sa inceteze sa se gandeasca la atatea lucruri. -Am spus sa nu-ti faci griji. Dar faci ceva pentru mine? -Ce vrei tu. Ca intotdeauna. Aproape. Bella era incapatanata, asa ca nu ma asculta in toate cazurile. Apoi m-am intins dupa lucrurile pe care i le cumparasem. I-am aratat primul obiect, casca rosie. -Te rog? am spus eu cu o voce mieroasa si cu un zambet pe care stiam ca il placea in mod deosebit. A luat casca din mainile mele, resemnata, scotand un oftat. -O sa arat stupid. -Ba nu, ai sa arati inteligent, am asigurat-o eu. Suficient de inteligenta incat sa nu iti faci rau. Fara tine nu as putea trai. Ai putea sa ai grija de tine. Din nou replici cliseice, am gandit eu, muscandu-mi limba. Din moment ce ma nascusem acum aproximativ 90 de ani, era destul de dificil sa ma dezobisnuiesc,

chiar si cu anii care trecusera de atunci. -OK, bine. Care e celalalt lucru? M-a intrebat, pe fata ei fiind intiparit sentimentul ca se astepta la ceva rau. Of..Nu erau decat o casca si o jacheta de mers cu motocicleta. Chiar trebuie sa faci tu totul din tantar, armasar? -E o jacheta. Am auzit ca e destul de deranjant curentul la drum, nu ca as avea de unde sa stiu. ea. I-am intins si jacheta si am ajutat-o sa o imbrace. Arata chiar foarte bine in -Fii sincer, cat de hidos arat? M-am departat putin de ea, ca sa o pot privi mai bine. Era ca un fotomodel la o sedinta foto cu tema respectiva. Daca stau sa ma gandesc mai bine, mersul cu motocicleta incepea sa imi placa. -Asa de rau, nu? a rostit ea dezamagaita. -Nu, nu, Bella. Sincer sa fiuAratiSexy. -Sigur ca da, a ras ea, probabil convinsa ca voiam doar sa o conving sa o imbrace. -Spui asta doar ca sa le port. Dar e in regula, ai dreptate, e mai inteligent. Presupunere corecta. Din nou. -Esti prostuta. Presupun ca face si asta parte din farmecul tau. Dar trebuie sa recunosc ca are si casca asta dezavantajele ei. I-am scos casca si am sarutat-o lung. Acum nu-mi mai pasa de nimic. Nici de vampiri nou nascuti, nici de motociclete sau petreceri cu varcolaci. Tot ce conta era acum in bratele mele, raspandindu-mi in corp senzatii si emotii de nedescris. Arsura era inca prezenta, ca intotdeauna, in gatul meu. Dar ma obisnuisem de mult timp. Si oricum, ceva legat de Bella nu putea fi niciodata un lucru rau. As fi ars de viu si nu mi-ar fi pasat de durere, atata timp cat Bella era bine, alaturi de mine. Capitolul 9 Detasare Chiar daca Jacob a reusit sa ma enerveze si de data asta cu insistenta gandurilor lui, am decis sa nu ii stric cheful Bellei. Am lasat-o la granita, de unde a preluat-o el. Ca pe un pachet. Era frustrant sa nu imi pot conduce iubita peste tot din cauza acestui pact neneorocit. Bineinteles ca asta nu deranja pe toata lumea. Varcolacul a zambit cu gura pana la urechi cand a vazut-o. Si se parea ca lui i se parea nemaipomenit tratatul. Am oftat, privind pe fereastra mare care dadea inspre padurea verde ca de smarald. Nu era o zi insorita. Norii formau o patura subtire pe cer, indeajuns de bine incat sa pot iesi fara sa fie vreun pericol.

Din plictiseala, am analizat fiecare colt al camerei mele spatioase. Ochii mi-au cazut pe noptiera in care erau cateva bijuterii ale raposatei mele mame pe care le primisem mostenire. Mi-am amintit ca acolo era si un inel. Inelul ei de logodna. Visul meu era ca acest inel sa ajunga candva pe degetul Bellei. Am scos cutiuta neagra si mi-am imaginat-o pe Bella purtandu-l. Era usor ingust, ceea ce imi dadea emotii ca nu s-ar potrivi. Avea o forma de oval, cu diamante colorate prinse in firele din aur alb. -Edward! Ce faci aici? Alice intrase fara sa bata la usa, iar eu eram atat de absorbit de bijuterie incat nu ma mai concentrasem pe nimic altceva. -Alice! i-am strigat eu. Sa nu mai faci asta! M-ai speriat de moarte. A inceput sa chicoteasca cu vocea ei ca de copil, asezandu-se in genunchi langa mine. Ochii ei aurii observara ce tineam in mana. Ce frumosMereu mi-a placut inelul acesta. Tatal tau avea cu siguranta gusturi foarte bune -Da, asa este. -Edward, incepu ea. Intelege-o. Acum e secolul 21. Nu e vorba ca nu te iubeste, tu stii asta mai mult ca oricine. Mai da-i un timp. O sa vezi ca se va rezolva, dar lucrurile sunt un pic mai complicate acum cu problema asta din Seattle. -Mersi, Alice. Mi-a fost dor sa vorbim. Am imbratisat-o frateste. Si-a lipit fata de puloverul meu. -Hei! Ti-am puloverul asta acum un an. Cum il mai porti? Am inceput sa rad copios. Alice era sora mea favorita, chiar daca se purta ca o adolescenta obsedata de shopping. Cu toate necazurile pe care le aveam, si bineinteles ea nu era exclusa de ele, tot mai reusea sa ne faca sa zambim. Am pus inelul inapoi in noptiera. Alice apropa din cap. -Da. Nu acum, nu e momentul. Dar sunt aproape convinsa ca o sa accepte dupa ce se termina chestia asta. gandi ea si imi facu cu ochiul. O iubeam pe Alice, stia mereu cum sa imi faca ziua mai buna. Ar fi fost urat din partea mea sa o rog sa supravegheze granita. Avea si asa prea multe lucruri de care sa aiba grija. Mi-am promis o detasare. Numai azi, numai pentru mine. Fara ganduri negative, fara girji. Am coborat in graba scarile. Restul familiei mele, cu exceptia lui Rosalie si a lui Emmett erau in sufragerie, urmarind un reality show.

Perdeaua alba in camera lui Aliceabajurul portocaliu la Rose.. Domnul Connor- programare la ora 3 pantofii Jimmy Choo, blugii skinny si bluza alba de in rochia aia i-ar sta destul de bine lui Alice Deci niciunul dintre ei nu era atent la televizor. Dar recunonsc ca gandul lui Jasper ma surprins putin. De cand se gandea el la moda? Asta doar dacanu voia sa imi ascunda ceva. El era cel mai retras dintre noi. Avea o minte greu de descifrat. Cu toate ca ne spusese tuturor povestea lui, asta fusese demult. Si atunci nu mi se parea de o importanta cruciala sa retin fiecare cuvant. Stiam ca trebuie sa o mai aud o data ca imi reimprospatez memoria cu privire la vampirii nou nascuti. Insa l-am lasat in pace. Eram sigur ca Jasper ne va repeta ceea ce s-a intamplat, fara sa il rugam noi. Si speram ca si Bella sa auda aceasta poveste. Fara ganduri complicate, fara griji, mi-am reamintit. -Hei Alice! Ce zici de o plimbare? Numai noi doi. Ca pe vremuri. Atat i-a trebuit sa auda. A sarit ca arsa din scaun si ma lua de mana. Am iesit impreuna din casa, oprindu-ne pe scari. S-a concentrat un moment asupra castigatorului micii noastre plimbari. Eu. Ti-am spus eu, ti-am spus eu, fratioare! -Hai sa nu ne grabim! Viitorul e imprevizibil, nu? Da-mi voie sa-l schimb. Apoi ai fugit de langa ea, hotarat sa nu ii las niciun avans. Aveam nevoie de alergat mai mult ca oricand. Probabil era singura modalitate pentru mine sa ma relaxez si sa ma distrez in acelasi timp. Era, asa cum imi placea mie sa il numesc, o a doua mea natura. Vantul racoros imi izbi fata, limpezindu-mi capul. Am inchis ochii un moment, inspirand aerul proaspat de brad. Alice era foarte aproape in urma mea, si am lasat-o sa ma depaseasca. Exista mereu o data viitoare pentru a-i demonstra ca s-a inselat. Tot ce voiam acum era sa stau si sa admir ce e in jurul meu. Aveam foarte putin timp numai pentru mine, asa ca puteam sa profit. M-am intins pe iarba inca uda, si am privit pasarile si norii cenusii miscandu-se in inaltul cerului. Era foarte placut, la fel ca in acea zi in care am adus-o pe Bella pentru prima data in poiana. Simteam aceeasi stare de liniste interioara. Tot ce mai lipsea erau mana ei calda mangaindu-mi palma si aroma ei ametitoare. Apoi am cazut pe ganduri. Nu stiu cat timp. Si nici la ce ma gandisem. Erau atat de multe lucruriunele simple, altele complicate, pe care, dupa ce iesisem din transa mea de reincarcare a bateriilor imi era imposibil sa mi le amintesc. Am deschis ochii larg. Era din nou amurgul.

Apoi am auzit telefonul sunand. Capitotul 10 Revelatie -Buna, lipEdward. Petrecerea s-a terminat, dar Bella a adormit, asa ca nu te ingrijora. Am avut eu grija sa nu pateasca nimic. -Era si timpul. Vin acum, am spus eu nerabdator. Eram deja la masina, apraope sa pornesc motorul. -Mda, cu place Nu l-am mai ascultat. Kilometrajul arata deja 100 km/h. Voiam atat de mult ca ea sa fie langa mine, sa ii simt caldura corpului ei fragil. Nici macar nu imi dadusem seama cat de tarziu se facuse. Cand deschisesem ochii dupa mult timp in poiana, pentru o secunda am crezut ca era amurgul, asa cum era in amintirea mea. Dar ma inselasem. Un vampir cu iluzii optice, cine ar fi crezut? Copacii zburau pe langa mine cu repeziciune, peisajul se schimba pe masura ce ma apropiam mai mult de La Push. Doua faruri puternice goneau negura noprii la cincizeci de metri mai incolo. Am incercat sa ma apropii insa nu am reusit pe cat imi doream eu Granita nenorocita. Am iesit din masina, ne mai putand suporta incaperea mica si inghesuita. Miam masat tamplele, incercand sa ma linistesc, insa niciun efect. Ii puteam vedea pe Bella si pe Jacob in maisna lui rosie. -Somn usor, Bells. Nut-i face griji pentru nimic o sa te veghez eu la noapte. O sa am grija de tine mereu. Nu te voi parasi niciodata, iti promit. -Nu, Jacob. Odihneste-te, o sa fiu bine. -Sigur, sigur. Asta s-o crezi tu, Bella. Nu o sa las nimic rau sa ti se intample. Ai auzit, lipitoare? Daca o vei rani din nou

Stiam ca Jacob va face tot posibilul de fiecare data sa imi reaminteasca acea greseala stupida pe care o facusem. Stiam cel mai bine ca era printre putinele lucruri pe care nu mi le voi putea ierta toata eternitatea. Dar remuscarile mele imi erau de ajuns? Chiar trebuia sa imi reimprospateze memoria de fiecare data? Aa, bineinteles, era in interesul lui. Numai pe asta se baza. Ca o puteam comite din nou. Apoi am vazut-o pe Bella coborand din masina, impleticindu-se in intuneric de parca ar fi fost beata. Parcurgea distanta aceea atat de incet

Avea cearcane pronuntate la ochi si era vizibil extenuata. Dar pe mine ma multumea gandul ca o am aproape si ca stiu ce face. -Bella, am strigat-o eu. Am luat-o in brate la granita. Stiam ca locul meu era alaturi de ea, si cu fiecare clipa petrecuta impreuna, deveneam tot mai convins de asta. M-am simtit atat de usurat si de fericit, de parca tot raul din lume disparuse, si eram doar noi doi pe Pamant. 100 de ani. Atat mi-a luat sa o gasesc. Insa eram sigur ca vom mai petrece impreuna inca alte sute, drept compensatie. -Buna, Iarta-ma ca am intarziat. Am adormit si -Stiu, mi-a explicat Jacob, i-am spus, incercand sa ii dau de inteles ca nu e nevoie sa vorbeasca acum daca nu vrea. Am luat-o catre masina, si in timp ce mergea, am observat ca ii era frig. -Esti obosita? Pot sa te tin in brate. Asta nu ajuta prea mult, dar in momentul de fata nu prea stiam ce sa fac sa se simta mai confortabil. -Sunt bine, se scuza ea repede. -Hai sa te duc acasa si sa te bag in pat, am decis eu ca aceasta ar fi cea mai buna alegere. Te-ai distrat? -Mda a fost uimitor, Edward, incepu deodata entuziasta. Mi-ar fi placut sa poti si tu sa vii. Nici nu pot sa explic. Tatal lui jacob ne-a spus toate legendele vechi si a fostmagic. Asta m-a facut sa imi para rau ca ma gandisem ca ea sa nu se duca. La urma urmei, cu tot stresul din ultima vreme, distractia era bine-venita. Ma bucuram foarte tare ca Bella se distrase. Nu conta in ce companie sau imprejurari. -Va trebui sa imi povestesti tot, i-am zis eu, impartasindu-i entuziasmul. Cand vei fi odihnita. -Nu o sa povestesc cum trebuie, a fost tot ce a reusit sa rosteasca, intr-un cascat. Am ajutat-o cu grija sa inre in masina si i-am pus centura. Am aprins farurile si am pornit. Bella se intoarse cu fata la geam, spre locul unde statuse Jacob pana acum doua secunde si i-a facut cu mana. Apoi si-a proptit capul de geam si a adormit din nou, foarte profund. Am dat drumul la Cd-player si i-am pus cantecul ei de leaga. Atunci se relaxa vizibil. Stiam ca o deranja sa merg prea tare, nu ca ar fi fost vreo problema acum, cand dormea. Dar am preferat sa pastrez viteza rezonabila de 75 km/h. Tot restul drumului a ramas nemiscata. I-am tinut mana intr-a mea. Acum

distanta dintre La Push si Forks nu mi se mai parea deloc enervanta. De fapt, as fi facut si ocolul Pamantului in conditiile astea. Am oprit in fata casei ei. -Hei, somnoroaso. E timpul sa te trezesti, i-am soptit in timp ce ii sarutam delicat buzele. -Mmm, a fost tot ce a reusit sa zica. Mi-a incolacit gatul cu bratele ei, prelungind momentul. Mi-a muscat usor buza de jos, apropiindu-se mai mult de mine. Isabella Swan, asta e prea de tot. Am chicotit incet. -OK, nu spun ca nu mi-ar conveni de minune ca asta sa dureze mult mai mult, dar Charlie se uita chiar in clipa asta la noi, pe fereastra. Si nu e prea incantat, sa stii, am murmurat cu gura pe obrazul ei. -Oo, a exclamat rusinata, inrosindu-se, pastrand din nou intre noi o distanta rezonabila. -Nu-ti face griji. Vin cat pot de repede, i-am zis in soapta la ureche. Si a iesit din masina, impiedicandu-se de cateva ori, cu inima tresaltandu-i, pana a reusit sa intre in casa. Am ras cu zgomot in masina, sunetul izbindu-se de geamuri, in timp ce am luat-o din loc, de data asta cu o viteza mai mare, spre casa Cullen. Bella era aplecata pe geam, chinuindu-se sa descifreze ceva in intuneric. Probabil pe Jacob. El incerca sa faca exact acelasi lucru, doar ca, spre deosebire de ea, cu succes.

Vezi, Edward? Ma cauta. Pe mine. Am refuzat sa ii ascult mai departe gandurile zgomotoase. Pentru ca stiam ca sunt mereu despre aceleasi lucruri. Incepuse sa ploua destul de tare. M-am apropiat de geamul ei, si dintr-o saritura, Bella era deja in bratele mele, tremurand de firg. -E Jacob acolo? fiind prima intrebare adresata de cum ajunsesem in camera. -Da, undeva pe acolo. Si Esme este in drum spre casa. -E asa de frig si ud. E o prostie. Am ras incet, cifulindu-i parul in joaca. -Numai tie ti-e frig, Bella. Am lasat-o sa se intinda pe pat. Inca ii mai era foarte frig, asa ca am invelit-o cu doua

paturi, ca sa nu simta temperatura corpului meu. Ochii ii erau din ce in ce mai grei, si in scurt timp, adormi. I-am cantat melodia preferata, incercand sa ii fac somnul mai dulce. Mi-am odihnit capul pe umarul ei, inspirandu-i parfumul florar. Atentia mi-a fost atrasa de bine-cunoscutul volum La rascruce de vanturi, deschis a mia oara pe patul ei. Niciodata nu reusisem in incercarile mele sa inteleg cartea aceasta. Am citit fragmentul care imi atrasese atentia. ,,De aici poti vedea deosebirea dintre sentimentele noastre: daca el ar fi fost in locul meu, si eu in al lui, cu toate ca-l urasc cu o ura care mi-a inveninat viata, niciodata nas fi ridicat mana impotriva lui. Ma poti privi cu neincredere daca-ti place! Eu nu i-as fi interzis niciodata sa o vada, atata vreme cat ea ar fi dorit acest lucru. Dar in clipa in care nu i-ar mai fi pasat de el, i-as fi smuls inima lui Linton si i-as fi baut sangele! Pana atunci insa si daca nu ma crezi, nu ma cunosti pana atunci as fi murit incetul cu incetul, fara sa ma fi atins macar de un fir de par din capul lui. Si atunci mi-am dat seama cat de bine se potrivea asta cu ce simteam eu. Stiam ca nu numai siguranta Bellei in preajma lui Jacob ma interesa, desi nu voiam niciodata sa recunosc. Stiam ca eramgelos. Gelozia e pentru persoane nesigure. Doar ca eu nu eram nesigur pe Bella, ci pe mine insumi. Gandul ca el e cu ea si o atinge, cu acele lucruri in minte, ma sfasia pe dinauntru. Era mult mai dureros sa stiu ca o pot pierde pe Bella fara ca eu sa fi gresit cu ceva. Durea si nu aveam ce sa fac. Am strans-o mai tare in vrate, incercand sa ii ofer cat mai multa afectiune. Era ca acel sentiment cand iubesti pe cineva atat de tare, si oricat de mult timp petreci cu acea persoana, nu ii vei putea oferi niciodata toata iubirea ta, Nu pentru ca nu ai vrea, ci pentru ca nu exista suficiente cuvinte, si nici gesturi. Bella se foi in imbratisare, ascunzandu-si fata la pieptul meu. -Te-am trezit? am intrebat-o, aruncand pe jos romanul ca sa fac mai mult loc. -Nu. Am visat urat. -Vrei sa imi povestesti si mie? i-am spus, mangaindu-i obrajii, incercand sa o linistesc. Stiam ca vorbitul despre cosmaruri ajuta, dar era posibil ca in cazul ei sa nu functioneze. Bella nu se incadra niciodata in cazurile ,,majoritarea oamenilor. -Sunt prea obosit. Poate maine dimineata, daca mai stiu ce am visat. Am ras la verificarea gandului meu. -Maine dimineata, am fost eu de acord. -Ce citeai? -La rascruce de vanturi, am recunoscut. Am simtit cum isi arcuieste o spranceana.

-Parca nu-ti placea cartea. -Ai lasat-o deschisa, am inceput eu. In plus, cu cat petrec mai mult timp cu tine, cu atat mai multe sentimente umane par sa inteleg mai bine. Descopar ca il inteleg pe Heathcliff asa cum nu am crezut ca e posbil pana acum. Trebuia sa recunosc, imi era frica pentru sentimentele mele. Imi era teama ca asta sa nu ajunga prea departe. Unii isi doreau sa nu moara niciodata. Eu voiam doar sa fiu alaturi de Bella pentru totdeauna. La ce buna eternitatea daca nu esti fericit? Nu ar fi fost decat secole de tortura. -L-am subestimat. E un personaj foarte complex, de fapt. -Mm, murmura ea pe jumatate adormita. Zorii zilei erau sosisera deja. Vantul batea usor pe fereastra deschisa, iar asta a facut-o pe Bella sa se zgribuleasca putin. Asa ca am invelit-o mai bine. Nu avusese o noapte prea linistita. Inca era obosita cand s-a trezit. -Buna dimineata, frumoaso, am intampinat-o eu. -Foarte, foarte buna, murmura somnoroasam, sarutandu-ma. -Cum ai dormit? Desi stiam foarte bine -Nu prea bine. Dar multumesc. M-am uitat la ea nedumerit, cu ochii mari, nestiind despre ce vorbeste. -Pentru ce? am vrut eu sa stiu. fata. -Pentru ca esti mereu aproape cand am nevoie de tine, spuse, mangaindu-mi

Nu i-am spus nimic. Am imbratisat-o, fericit ca mai existase o dimineata in care ea sa se trezeasca la pieptul meu. Insa nu puteam sa neg ca eram neincrezator. Nu stiam cat va mai putea dura asta. Daca as fi putut sa plang, o lacrima sarata s-ar fi scurs acum de pe obrazul meu rece. Timp In timp ce Bella era la trigonometrie, iar eu impreuna cu sora mea aveam ora de spaniola, un gand indraznet ii trecu prin minte lui Alice. Edward! Edward! Ghici ce idee mi-a venit. Ca sa o rasplatim pe Bella pentru biletele acelea la concert.

Doamna Goff nu era atenta, si oricum nu ar fi putut auzi discutia dintre mine

si Alice. -La ce te gandesti, Alice? Ce-ar fi saIi organizam o petrecere surpriza! Imediat dupa ce Alice rostise acele cuvinte, o mica scena cu Bella tipand la mine si la sora mea i se derula in cap. -Nu cred ca e o idee prea buna, am chicotit eu. Alice se imbufna imediat. -Dar Bella a reactionat asa numai pentru ca nu i-am spus nimic. Cunoscandute pe tine, stiu ca o petrecere e inevitabila, dar daca i-ai spune, probabil nu va fi chiar asa de rau, i-am zambit, incercand sa ii ridic moralul.

Mda..Dar Edward! O petrecere surpriza e distractiva. Nu inteleg de ce nu ii plac lucrurile astea. Parca ar fi trebuit sa se nasca ea in secolul 20, nu noi.

-Surioara, trebuie sa te conformezi. Daca fratele tau inconstient s-a indragostit de o muritoare, cred ca mai ai de suportat asta o perioada buna de timp. Clopotelul suna pentru a treia oara si toti elevii au iesit din clasa. Era ultima ora, asa ca eu si Alice ne-am indreptat catre clasa de trigonometrie s-o asteptam pe Bella. Dupa un minut, iesi din sala, usurata ca ziua de scoala se terminase. -Hei, am intampinat-o eu, sarutand-o scurt pe buze. Cum a mers? -Ca de obicei. Examenele se apropie si profesorii ne bombardeaza cu teme suplimentare. -Sunt sigur ca o sa te descurci de minune. Mereu faci asta. -Mereu esti prea indulgent cu mine, zise ea, razand. -Aa, Bella Cred ca Alice are sa iti spuna ceva. Am vazut cum i s-a schimbat dispozitia. Se incrunta. -Ce este, Alice? Mersi mult, fratioare -Ei bine -Haide! Nu-mi poti face asta. -Am prevazutBine. Edward ma pune sa fac chestia asta. Dar chiar am

prevazut ca vei fi mai suparata daca te voi lua prin surprindere. -Pe intelesul meu, va rog? -Nu fi copil. Fara crize, ii spuse ea ca un ultim advertisment de dinaintea furtunii. Chiar nu stiam la ce sa ma astept din partea Bellei de data asta. Dar din cate o cunosteam, nu o prea credeam in stare sa faca o scena in parcarea liceului. -Acum chiar ma tem. -Deci vei primi vreau sa spun ca vom primi-o petrecere de absolvire, incepu Alice nesigura daca sa mai continue. Nu ai de ce sa sari ca arsa. Dar am vazut ca teai fi isterizat daca urma sa organizez o petrecere surpriza, zise ea in timp ce incercam sa o ciufulesc intr-un mod specific fratesc, incercand sa ii arat Bellei ca nu e chiar asa de grav, din moment ce eu puteam fi relaxat sau incercam sa fiu. -Dar nu e mare lucru. Promit, termina Alice. I-am privit chipul dezamagit, si obosit sa mai gaseasca un contra argument. Minunat. Acceptase mai bine decat ma asteptam. -Mai are rost sa ma cert cu tine? O intreba ea pe Alice, stiind ca nu mai are nicio sansa. -Deloc. -Bine, Alice. Voi fi acolo. Si voi uri fiecare minut din ea. Promit. Sau poate nu acceptase deloc. Se conformase doar. Yey!!! Petrecere, petrecere! Oo, am atatea de facut! Edward, trebuie sa ne grabim. Trebuie sa organizez totul. Ca de fiecare data, se entuziasma foarte usor numai la auzul ideii unei petreceri, ca sa nu mai vorbim si de pregatirea uneia. Alice era ca o bomba cu ceas. -Asa te vreau! Apropo, imi place la nebunie cadoul meu. Nu ar fi trebuit. -Dar nu am luat nimic, spuse ea nedumerita -Oh, dar stiu asta. Dar vei lua. Alice si Bella erau la poli opusi. Desi erau prietene bune, intre personalitatile lor era o diferenta ca de la cel la pamant. -Incredibil. Cum poate fi cineva atat de mic atat de enervant? am necajit-o eu pe sora mea. -E un talent, imi intoarse ea vorba. -Nu mai puteai sa astepti cateva saptamani inante sa-mi spui chestia asta? Acum o sa fiu stresata tot acest timp.

Eu si Alice ne-am uitat nehotarati unul la altul. Probabil Bella voia sa spuna zile, nu saptamani. -Bella, stii ce zi e azi? -Luni? O, doamne. Edward. Cand ai verificat ultima oara cat de bine sta Bella cu notiunea timpului? M-am uitat la ea, dar nu parea deloc contrariata sau dezorientata. Nici macar nu stiam ce zi credea ea ca e azi. -Da. Este lunisi suntem in patru, ii spuse Alice, aratandu-i data absolvirii, la doar o saptamana distanta. ea? Brusc, fata Bellei se albi, si privirea ii deveni disperata. Ce e in neregula cu -Suntem in patru? Iunie? Sunteti siguri? Probabil asta intra in top 10 reactii neobisnuite Bella. Oamenii nu fac un soc cand le spui ce zi este. Trebuia sa fie cu siguranta ceva la mijloc. Ceva ce, in momentul de fata, imi scapa. -Nu se poate! Cum s-a intamplat asta? Vocea ei era stinsa, dar si panicata. N-a mai scos un cuvant tot drumul spre casa. Parea blocata intr-o transa, dar n-am oprit-o. Am lasat-o sa continue cu-ce avea in minte-. La un moment dat trebuia sa isi revina. Nu? Am ajutat-o sa intre in masina. Era acolo doar fizic. Psihicin alta parte. Nu-mi dadeam seama ce se intampla cu ea. Si deveneam din ce in ce mai ingrijorat ca ar putea deveni ceva grav. Atat de mult sa o fi suparat petrecerea? Oh Alice si incapatanarea ei. -Vezi ce ai facut? i-am soptit surorii mele. Tu si petrecerile tale Nu stiu de ce te lamentezi atata. Nu e din cauza petrecerii. Daca ar fi reactionat asa din cauza ei, as fi vazut. Asa ca, te rog sa te controlezi.

Am pornit motorul. Bella se uita pe geam, dar fara sa vada ceva anume. Privea in gol. Am incercat sa o sperii, conducand cu viteza, insa nu avu nicio reactie. Bine, astea devenea serios. Am lasat-o pe Alice acasa, si ne-am indreptat inapoi in Forks, spre casa Swan. In momentul de fata, blestemam motivul din cauza caruia nu ii puteam citi mintea Bellei. -Bella, am strigat-o eu. Dar nu imi raspunse. Privea in continuare pe fereastra, fara vreo expresie ce denota vreun sentiment dupa care ma puteam ghida. Am parcat in fata casei ei. I-am insins mana sa coboare din masina, dar paru ca nu ma observa, si isi continua drumul spre casa, mergand foarte hotarata, de

parca ne-am fi certat. Intr-o clipita am fost in urma ei, i-am deschis usa, si ne-am asezat pe canapea. Evita sa ma priveasca. Se uita mereu la fereastra. Trecusera 10 minute. Tacerea asta ma speria de moarte si am decis ca e timpul sa fac ceva. I-am luat fata in maini si am privit-o direct in ochii ei inexpresivi in momentul asta. -Imi spui te rog la ce te gandesti? Inainte sa innebunsec. Atunci ochii ei nu mai erau inexpresivi. Firca se strecurase in privirea ei, dando de gol. -Buzele tale sunt albe ca varul. Vorbeste Bella. -Data m-a prins cu garda jos. Asta e tot, zise ea cu vocea ragusita. Nu stiu exact ce sa fac.. ce sa-i spun lui Charlie..ce sa spuncum sa Nu mai avea putere sa vorbesca despre asta. Desi suna ciudat, era o usurare ca nu era ceva mai grav. Si daca nu stia cum sa se desparta de familia ei, atunci termenul se amana. Ceea ce imi convenea de minune. -Nu are nicio legatura cu petrecerea?, am intrebat-o eu. -Nu, dar mersi ca mi-ai amintit. I-am analizat chipul in continuare, incercand sa ma concentrez pe ochii ei, cand am intrebat-o. -Ba sunt, minti ea. Trebuie sa fiu, spuse cu un oftat de resemnare. O vedea ca pe un sacrificiu si eu nu voiam asta. Nu voiam deloc asta. -Nu trebuie sa fii nimic, i-am reamintit. -Victoria, Jane, Caius, cine o fi fost in camera mea! Rostise acele nume cu frica. -Cu atat mai multe motive sa asteptam. -Nu are nicio logica, Edward! I-am strans si mai mult fata in maini, si mi-am ales cuvintele potrivite ca sa incerc a mia oara sa o conving ca trebuie sa mai astepte. -Bella, am inceput eu cu vocea domoala. Niciunul dintre noi nu a avut de ales. Ai vazut ce s-a intamplat cu noimai ales cu Rose. Ne-am chinuit toti, incercand sa ne impacam cu ceva asupra caruia nu am avut niciun control. Nu voi permite sa fie la fel si pentru tine. Tu vei avea posibilitatea sa alegi. Am tras adanc aer in piept, sperand sa se mai gandeasca. De fiecare data cand ii explicam, motivul era acelasi. Insa mereu gaseam cauze diferite. De asta nu voiam sa se grabeasca. Era prea mult pentru ea.

-Am ales deja. -Nu iei decizia asta pentru ca ti-a ajuns cutitul la os. Vom rezolva problemele si eu voi avea grija de tine, am zis exasperat de incapatanarea ei. Cand vom termina cu asta si nu-ti va mai forta nimeni mana, abia atunci vei decide daca mi te alaturi, daca vei mai vrea. Dar nu de frica. Nu vei fi obligata sa faci asta. -Carlisle mi-a promis. Dupa absolvire. -Nu inainte sa fii gata, am contrazis-o eu. Si in mod sigur nu in timp ce te simti amenintata. Era tot ce ii mai trebuia. Dupa ce ca trebuia sa se desparta de cei dragi pentru mine, pentru ca se incapatana cu desavarsire sa fie transformata, acum credea ca e grabita de circumstante. -Gata, am linistit-o, sarutandu-i fruntea. Nu mai ai de ce sa iti faci griji. -Nimic cu exceptia sortii implacabile. -AI incredere in mine. -Am, ma asigura. Dispozitia i se mai schimba putin, era mai vioaie. -Pot sa te intreb ceva? -Orice, i-am spus. Am privit-o cum isi musca buza de jos. Semn de nervozitate. -Ce-i iau lui Alice pentru abslovire? -Parea ca ne iei la amandoi bilete la concert. Insa nu aceasta era intrebarea pe care voia sa mi-o puna. Probabil ceea ce incercase sa faca putea functiona cu cineva care nu o cunostea atat de bine ca mine. -Corect! Concertul din Tacoma. Am vazut anuntul in ziar saptamana trecuta si m-am gandit ca e ceva ce v-ar placea, de vreme ce ai spus ca e un CD bun. -E o idee minunata. Multumim. -Sper ca nu s-au vandut toate biletele. Am observat cum incerca sa devieze de la subiect, sperand foarte tare sa nu ii pun nicio intrebare Slabe sanse. -Intentia conteaza. Dintre toti, eu stiu asta. Aveai de gand sa ma intrebi altceva, i-am reamintit eu. -Te pricepi oleaca.

-Am multa experienta in cititul chipului tau. Intreaba-ma, i-am zis cu o vocea calda. -Tu nu vrei ca eu sa fiu vampir. Am suras. -Nu, nu vreau. Asta nu a fost o intrebare, am observat eu. -Ei bine imi faceam griji cu privire la motivul pentru care simti asta Am facut ochii mari de uimire. Binece ii mai trecea prin minte de data asta? -Iti faceai griji, am intrebat-o eu cu o voce surprinsa. -Imi spui si mie motivul? Adevarul adevarat. Fara sa-mi crut sentimentele. Ceea ce faceam noi se putea numi leapsa cu intrebari. Insa am decis sa intru in joc. Cine stie cand imi va folosi? -Daca-ti raspund la intrebare, imi vei raspune si tu la una? Poate chiar acum. Bella dadu din cap, fara sa imi intalneasca privirea, de parca ar fi avut o importanta mai scazuta daca se comporta asa. Parea, fara motiv resemnata. -Ai putea sa traiesti mult mai bine, Bella, am inceput. Stiu ca tu crezi ca eu am suflet, dar eu nu sunt prea convins de asta si ca sa-l risti si pe al tau Sa permit eu asa ceva sa te las sa devii ce sunt eu numai ca sa nu te pierd eu este cel mai egoist lucru pe care mi-l pot imagina. Eu vreau mult mai mult decat orice, pentru mine. Dar pentru tine, vreau mult mai mult. Mi se pare o crima sa te pun sa faci asta. Este cel mai egoist lucru pe care l-as face vreodata, chiar daca apuc sa traiesc vesnic. Daca ar exista vreo cale ca eu sa devin om pentru tine as plati orice pret. De fiecare data cand ii spuneam sutele de motive pentru care ea nu trebuia sa se transforme in vampir, o mica speranta incoltea in mine. Care, bineinteles nu dura mai mult, pana la urmatoarea replica a Bellei. Imi facusem de foarte multe ori reprosuri din pricina ca eram egoist. Daca reuseam de la inceput sa imi reprim aceasta trasatura pe care nu monstrul o detinea, ci omul din mine, odata cu apropierea de Bella ea era acum in siguranta, fara un vampir nebun in orasul din apropiere, omorand oamnei ca sa creeze o armata de nou nascuti. -Deci.. nu e ca si cum te temi ca ezita ea, nu ma vei mai placea la fel de mult cand voi fi diferita cand nu voi mai fi moale si calda si nu voi mai mirosi la fel? Tu chiar vrei sa ma tii langa tine indiferent cum ma transform? Am pufnit, fara sa fiu amuzat in vreun fel. Ei bine, auzisem multe la viata mea, adica existenta viata incepuse dupa Bella. Dar asta era unul dintre cele mai nefondate motive pe care le avea sa fie ingrijorata. Apoi am inceput sa rad, probabil de penibilul situatiei. Oare cate cupluri de adolescenti discuta despre cat de umani sunt vampirii in esenta, despre casatorie la 18 ani, si lupte cu nou nascuti? Nu prea multi, in mod sigur.

-Tu iti faceai griji ca nu te voi mai placea? am spus putin indignat. Bella, pentru o persoana atat de intuitiva, pricepi atat de greu unele lucruri! Nu cred ca iti dai seama cat de usor va fi pentru mine, Bella, atunci cand nu va mai trebui sa ma controlez tot timpul sa nu te ucid. Sunt, in mod sigur, lucruri care-mi vor lipsi. Ca de exemplu acesta. I-am atins obrazul fin si cald, apoi mi-am imaginat pielea ei rece sub mana mea. Un lucru destul de greu, pentru ca Bella se inrosise din cauza atingerii mele reci. -Si sunetul inimii tale, am continuat cu o amaraciune ascunsa. Este cel mai important sunet din lumea mea. M-am obisnuit atat de mult cu el acum , incat as putea jura ca il aud de la kilometri intregi distanta. Sunetul inimii ei imi parea mult mai frumos decat orice opera de-a lui Debussy. Era muzica mea. Muzica in care ma refugiam ori de cate ori voiam. -Dar nimic din toate acestea nu conteaza. Asta, i-am zis, punandu-mi palmele pe obrajii ei delicati. Tu. Iata tot ce vreau sa pastrez. Tu vei fi mereu Bella mea, doar ca vei trai vesnic. Si nu o spuneam decat sa o linistesc sau sa o conving pe ea. O spuneam pentru ca eram cu adevarat convins de asta. Bella va ramane Bella pe vecie. Am strans-o in brate, multumit. Pentru ca si ea paru la fel de convinsa ca mine, cand ii spusesem cat de complexe sunt sentimentele mele. Apoi mi-am amintit de intrebarea pe care voiam sa i-o pun. Stiam ca nu avea sa ii placa, dar trebuia sa aflu. -Acum imi raspunzi si tu la intrebare? La fel, fara sa imi cruti sentimentele? -Sigur, spuse ea uimita, probabil pentru ca nu-si mai aducea aminte de intrebarea mea. Ce voiai sa stii? -Nu vrei sa fii sotia mea, am spus ezitand, aproape cu frica de reactia ei. Inima ei sari o bataie, apoi o lua la goana. Se foi in bratee mele, dandu-mi de inteles ca o pusesem in incurcatura. -Asta nu a fost o intrebare, trase ea de timp. Stiam ca nu vrea sa raspunda. I-am luat mana, si m-am jucat cu degetele ei lungi si suave. Am inghitit in sec, ca un baiat care o invita pe fata pe care o iubeste la prima lor intalnire, fara sa stie ce sa ii spuna. -Eram ingrijorat cu privire la motivul pentru care simti asa. -Nici asta nu este o intrebare. -Te rog, Bella? am implorat-o eu. Desi Alice imi spusese motivul pe care il banuia ea, eu trebuia sa aud asta de la ea. Poate ca pusese pe primul loc transformarea ei, si fiind atat de preocupata, nu se mai obosea cu casatoria. Dar eu imi doream asta. Si voiam sa stiu de ce ea nu.

-Adevarul? zise ea intr-un final, oftand adanc. -Sigur. Pot sa suport, orice ar fi. -O sa razi de mine. -Sa rad? Nu-mi pot imagina una ca asta.Era un moment din care nici macar Emmett nu putea face o gluma pana acum. Bine, daca se straduia -O sa vezi, ma avertiza OK, bine! Stiu ca tie ti se va parea o gluma, dar e pe bune! Este atat dedede jenant! Isi ascunse fata in pipetul meu, de rusine. Ce poate fi jenant la o casatorie dintre doi oameni care se iubesc atat de mult? -Nu te inteleg, am recunoscut eu. -Nu sunt genul acela de fata, Edward, incepu sa imi explice. Genul acela care se marita imediat ce termina liceul ca o tarancuta fraiera care a fost lasata gravida de iubitul ei! Iti dai seama ce ar crede oamenii? Iti dai seama in ce secol suntem? Nu se mai casatoreste lumea la optsprezece ani! Cel putin nu oamenii destepti, responsabili, maturi! Nu aveam de gand sa fiu genul acela de fata! Nu asta sunt eu Deci Alice avusese dreptate. Si Bella se temea pentru ca lumea ar crede despre ea ca a cazut in plasa unui baiat care a santajat-o sa se culce cu ea, automat, dovada de iresponsabilitate si naivitate. Probabil m-ar fi necajit cu asta luni intregi daca auzea. I-am multumit lui Dumnezeu ca eu sunt cel cu cititul gandurilor. Insa trebuie sa recunosc ca Bella refuza casatoria din motive pe care eu nici macar nu le banuiam. Din cauza gurii lumii. Oameni, care, in cateva zeci de ani, vor fi morti. -Asta e tot? am intrebat-o. -Nu e suficient? Spuse ea uimita, aproape asigurandu-ma din priviri ca nu o voi mai face sa imi mai spuna inca o data ceea ce o rusina atat de tare. mine? -Nu e ca si cum eraimai nerabdatoare sa fii nemuritoare decat sa fii cu

-Edward! Si eu care am rezut mereu ca esti mult mai destept decat mine, reusi sa spuna intr-un final, din cauza crizei de ras pe care i-o declansase banuiala mea gresita. Am strans-o in brate, amuzandu-ma si eu alaturi de ea. Ca intr-o comedie in care actorii se confrunta cu tot felul de probleme, apoi totul se termina cu bine la inceput si toata lumea e fericita. -Edward, eternitatea fara tine nu are niciun rost. Eu nu as vrea sa traiesc nici o zi fara tine. -Asta da usurare, am spus eu, zambind. -Oricumasta nu schimba nimic. Ii puteam intelege motivele pana la urma. Oamenii asa erau creati. Sa se preocupe mereu de viata lor sociala, se tem sa fie singuri, exclusi cu vreun motiv

anume. -E bine sa te pot intelege, totusi, i-am explicat. Si chiar iti inteleg perspectiva, Bella, serios, am asigurat-o, crezand ca cineva nascut in secolul trecut putea intelege probleme adolescentine. Dar mi-ar placea foarte mult sa te gandesti si tu la a mea. Vezi tu, Bella. Eu am fost mereu genul acela de baiat, am spus, zambind la termenul pe care il utilizase ea. In lumea mea, eu eram deja barbat. Nu-mi cautam dragostea nu, eram mult prea inversunat sa devin soldat; nu ma gandeam la nimic altceva decat la gloria idealizata a razboiului cu care ii pacaleau pe posibilii recruti -, dar daca as fi gasit-o Era sa spun daca as fi gasit pe cineva, dar mi-am dat seama ca nu e corect. Daca te-as fi gasit pe tine, nu am nicio indoiala cum as fi procedat. Am fost genul acela de baiat, care imediat ce mi-as fi dat seama ca tu esti cea pe care o caut s-ar fi asezat intr-un genunchi si ti-ar fi cerut mana. Te-as fi vrut pentru o eternitate, chiar si cand cuvantul acesta nu avea chiar aceleasi conotatii. Mi-am incheiat declaratia cu zambetul ei preferat, privind-o fix in ochi, dorind sa ii pot transmite emotiile pe care le simteam eu imaginandu-mi cat de frumos ar fi fost un moment ca acela. putin? -Respira, Bella, i-am reamintit eu. Poti sa vezi lucrurile si prin ochii mei, macar

-Chestia este, Edward, ca in mintea mea, conceptele de eternitate nu sunt nici reciproc exclusive si nici reciproc cuprinzatoare. Si de vreme ce traim in lumea mea, poate ca ar trebui sa ne luam dupa obiceiurile de acum, daca intelegi ce vreau sa spun, incerca sa ma convinga. -Dar, pe de alta parte, in scurt timp vei lasa de tot timpul in urma. Deci de ce ti-ar afecta decizia atat de mult obiceiurile unei culturi de tranzitie, am incercat sa ripostez, aducand argumente, contrazicand-o. -Stii vorba aia cand esti la Roma sa te porti ca romanii? mi-o intoarse ea, fara sa renunte. -Nu trebuie sa spui astazi da sau nu, Bella. Oricum e bine sa intelegi lucrurile din ambele perspective, nu crezi? Asa cum o faceam eu. Dar perspectiva mea imi convenea mult mai mult. Nu implica asteptare. Pentru cineva care avea eternitatea la dispozitie, eram o fiinta destul de nerabdatoare, foarte, chiar, cand e vorba de cineva atat de important cum era ea pentru mine. -Deci conditia? intreba ea fara sa continue. -Este inca valabila, am completat in locul ei. Imi parea destul de rau ca privea casatoria ca pe o conditie. Mi-ar fi placut la nebunie sa fie macar pe jumatate la fel de entuziasmata ca si mine. Daca era asa, probabil in dimineata urmatoare eram intr-un avion spre Las Vegas, daca reuseam sa trecem de Alice. -Chiar inteleg ce vrei sa spui, Bella, dar daca vrei sa te schimb chiar eu -Pa-ram-pam-pam Canta marsul nuptial din Visul unei nopti de vara, cu o nota mai sus decat trebuia.

Noaptea trecu lipsita de evenimente si linistita. Ma indreptam spre casa, ca sa ma pregatesc de scoala, si deodata mi-a venit o idee. Poate ca era in sfarsit timpul ca Bella sa auda povestea lui Jasper. Poate asta o va pregati pentru ce avea sa urmeze. Am calcat acceleratia, grabindu-ma sa aflu si parerea fratelui meu. Cand am intrat pe usa, nimeni nu ma baga in seama, cu exceptia lui Jasper, care simti ca ma preocupa ceva.

Ce este, Edward?

Un moment, m-am gandit sa mergem la etaj sa discutam, insa mi-am dat seama ca nu ar fi fost de niciun folos. In casa asta nu putea sa cada niciun ac, fara ca cineva sa auda. Restul familiei mele se uita la starea vremii pe CNN. Probabil de plictiseala. Cu un meteorolog personal in familie, postul de stiri nu era prea eficient. -Stii, Jasper. Ma gandeam sa o aduc pe Bella ca sa auda si ea o povestea ta. Ceilalti isi indreptara privirile catre noi. Pe fata lui Esme se citea ingrijorare. Fiule, nu crezi ca e prea mult pentru Bella? Stiu ca vrei sa fie pregatita, dar -Nu, mama. Vreau sa afle. Ca sa stie la ce sa se astepte. Apoi si-au luat ochii de la mine, pentru ca ei stiau foarte bine despre ce era vorba in istoria celui mai nou membru al familiei noastre. -Bine, Edward. Dar daca se sperie, nu imi asum nicio responsabilitate. -In regula, am ras si l-am batut prieteneste pe spate. Ne vedem imediat. Am urcat in camera mea. Mi-am ales din dulap o camasa albastra si blugii mei negri in care ma simteam foarte confortabil. Ajunsesem in fata casei Swan, si, din instinct, mi-am ridicat pumnul in aer sa bat la usa. Dar apoi m-am gandit mai bine. Poate Bella manca sau ceva de genul asta, si nu mai era nevoie sa se ridice. Am deschis usa fara sa ciocan. In camera de zi nu era nimeni, deci mai mult ca sigur manca in bucatarie. Bella citea foarte concentrata un articol al ziarului Times, si nu m-a auzit intrand. Se comporta foarte ciudat, si o expresie de firca ii era intiparita pe chip. -Bella? am salutat-o eu, vorbind incet. A tresarit deodata, cu inima batandu-i nebuneste. M-am dus spre ea, incercand sa o linistesc. -Te-am speriat? Iarta-ma. Nu am batut

-Nu, nu. Ai vazut asta? Arata cu degetul spre ziarul de pe masa, inca speriata. -Nu am vazut inca ziarul de azi. Dar stiam ca devine din ce in ce mai rau. Va trebui sa facem ceva repede. I-am strans mana ferm, incercand sa o incurajez. Insa nu ma puteam incuraja nici pe mine. Stiam ca avea sa urmeze ceva rau. Ceva foarte rau. -Alice ce spune? In ultimele zile, nu vorbisem prea mult cu Alice, dar gandurile ei imi spuneau mult mai multe decat imi putea vorbi. Era destul de deprimata. -Asta e problema. Nu vede nimic..desi ne-am concentrat de vreo sase ori ca sa verificam. Incepe sa-si piarda increderea. Are senzatia ca ii scapa prea multe zilele astea, ca este ceva in neregula. Ca poate isi pierde puterea de a vedea. -Se poate asa ceva? intreba Bella uimita. -Cine stie? Nu a facut nimeni vreun studiu..dar sincer sa fiu ma cam indoiesc. Lucrurile astea tind sa se intensifice odata cu trecerea timpului. Uita-te la Aro si la Jane, spre exemplu. -Atunci care este problema?, vru sa stie. Cel care facea asta isi alesese foarte bine armele. Facuse ca puterile surorii mele sa nu fie de niciun folos -Cred ca este o profetie care trebuie sa se indeplineasca. Noi tot asteptam ca Alice sa vada ceva ca sa putem plecaiar ea nu vede nimic pentru ca noi nu vom pleca pana cand ea nu vede ceva. Asa ca nu are cum sa ne vada acolo. Poate ca va trebui sa actionam pe nestiute. -Nu, refuza ea categoric. -Vrei sa mergi neaparat azi la scoala? Mai sunt vreo doua saptamani pana la examene; nu au ce sa ne invete nou. Speram sa fie de acord. In fond, putina deconectare de scoala nu face rau nimanui. Si Bella nu fusese niciodata intruchiparea expresiei ,,elev care refuza cu vehementa chiulitul. -Cred ca pot sa supravietuiesc o zi fara scoala. Ce facem? Zise entuziasmata. Probabil se asteptase la ceva relaxant, numai doi doi, insa nu era momentul potrivit. Si eu simteam nevoia de putina relaxare, dar nu aveam timpul necesar, din pacate. -Vreau sa vorbesc cu Jasper, i-am spus hotarat. A fost de acord imediat. Nu fusese niciodata prea apropiata de Jasper. Pana si Rosalie vorbise mai mult cu ea. Problema era ca Jasper nu era un tip foarte sociabil, si schimbarea regimului de viata nu il ajuta prea mult. Probabil Bella intelesese, pentru ca nu ma intrebase decat foarte rar ceva despre el.

Cand am ajuns acasa, Esme, Carlise si Jasper stateau pe canapeaua din piele din fata televizorului, urmarind acelasi post ca mai devreme. Ei.. pe cine avem noi aici. Lume noua, fratioare? ma intampina Emmett la intrare. Dintre toti, Emmett era cel mai relaxat. Niciodata preocupat de ceva anume, trata viata in majoritatea timpului ca pe o gluma. Si, sincer sa fiu, nu l-as fi vazut pe fratele meu mai mare in postura unei persoane serioase, oricat de mult s-ar fi straduit. -Hei, Edward. O faci pe Bella sa chiuleasca? glumi cu vocea lui sonora, clara, cu un timbru mai gros. -Amandoi chiulim, i-am reamintit eu. Cum se poate? Stii, o zi la liceu poate fi foarte importanta pentru un om. Poate se serveste la cantina pizza cu ton, si Bella nu va fi acolo ca sa prinda momentul. -Da, dar pentru ea e prima data cand face liceul. Ar putea sa piarda ceva important, ma ironiza cu voce tare, alegandu-si alte cuvinte, care transmiteau, insa, acelasi mesaj. L-am ignorat, stiind foarte bine ca putea continua asa la nesfarsit. Am scos ziarul din buzunarul interior al hainei, si i l-am aratat lui Carlsle. -Ai vazut ca se gandesc la varianta criminalului in serie? -CNN are doi specialisti care dezbat de dimineata posibilitatea asta, zise Carlise dezamagit de cat de departe de adevar se aflau de adevar specialistii. -Nu putem lasa lucrurile sa mai continue, am zis eu. Trebuia sa facem ceva inainte sa fie prea tarziu. Mi-am aruncat ochii prin camera, pentru ca familia nu era completa. Apoi am zarit-o. Alice statea pe scari, chinuindu-se pana la epuizare sa vada ceva. -Hai sa mergem acum, vorbi Emmett incantat. M-am plictisit de moarte. Edwardnu vad nimic. Imi pare asa de rau. Stiu ca sunteti cu totii dezamagiti de mine. Chiar imi pare cu adevarat rau.

Alice scoase un sunet dispretuitor la adresa ei. OK. Ce se intampla aici? -Ce pesimista e, mormai Em, auzind-o pe Rose venind. -Va trebui sa mergem odata si odata, am fost eu de acord cu el. Rose aparu in camera, coborand scarile. Fusese curioasa, auzind de la etaj discutia noastra. O scana pe Bella intr-o fractiune de secunda, fara ca ea sa isi dea seama, apoi isi muta privirea in alta parte.

-Sunt ingrijorat, incepu Carlisle. Nu ne-am mai implicat niciodata in astfel de lucruri. Nu e treaba noastra. Noi nu suntem familia Volturi. Am tresarit scurt la auzul numelui. Minunat, tot ce ne mai lipsea acum era o vizita din partea lor. Si cu Bella in chinuri groaznice timp ce trei zile, aveam tot tacamul complet. -Nu vreau ca familia volturi sa vina aici, am refuzat eu. Ne da mult mai putin timp sa reactionam. -Dar toti oamenii aceia nevinovati din Seattlesopti Esme. Nu e drept sa ii lasam sa moara asa. Era un chin. Noi nu eram singurii afectati de problema asta. Zeci de familii isi plangeau acum rudele moarte, si nu se putea face nimic. Si pana acum nu imi trecuse asta prim minte. Ce mai urma? Mi-am lasat privirea trista in pamant. -Stiu, ofta Carlisle. Edward.. e un plan. Lucrurile merg conform lui. Oamenilor aceia li s-a pus streangul de gat de cum acel vampir a luat hotararea dementa sa creeze armata asta. -Oh.. Nu m-am gandit la asta. Inteleg. Ai dreptate, asa trebuie sa stea lucrurile. Ei bine, asta schimba totul, i-am spus taios lui Jasper, aproape reprosandu-i ca gandea atat de indiferent cu privinta la soarta acelor persoane. Care ar putea fi scopul? Ne spune si noua cineva despre ce vorbiti? gandi Emmett.

-Ce tot aiureaza acolo? il intreba Alice pe Jasper, dupa ce venise langa ceilalti. Jasper analiza pe fiecare din camera, fiind atent mai mult la Bella. -Esti derutata, ii sopti el. M-am apropiat mai mult de el, stiind ca avea sa inceapa sa spuna povestea. -Toti suntem derutati, ii lua Emmett apararea. -Tu-ti permiti sa ai rabdare. Si Bella ar trebui sa inteleaga asta. E una de-a noastra de-acum. Cat de multe stii tu despre mine, Bella? o intreba el un moment mai tarziu. -Nu prea multe, vorbi ea incet, intimidata de atentia pe care i-o acorda toata lumea. Edward, nu i-ai spus nimic? Chiar nimic?

-Nu, i-am raspuns eu la gand. Sunt sigur ca intelegi de ce nu i-am spus povestea aceea. Dar presupun ca acum trebuie sa o auda. Jasper dadu din cap aprobator. Bella il analiza atent, urmarindu-i fiecare miscare. Fratele meu isi sufleca maneca puloverului, si si-a lasat una din nenumaratele lui cicatrice dobandite intr-un mod nu prea obisnuit. Bella se uita uimita la semnul de pe mana lui. -Oh. Jasper, ai o cicatrice exact ca a mea, spuse ea, intinzand mana, descoperindu-si incheietura. -Am multe cicatrice ca a ta, Bella, vorbi el, in timp ce isi ridica maneca mai sus, dezvaluind o portiune mai mare din piele, brazdata de cicatrice de diverse forme. Arata similar modului in care arata un geam inghetat, cu model. -Jasper, tie ce ti s-a intamplat? intreba Bella, speriata de data aceasta, facand ochii mari. M-am apropiat mai mult de fratele meu, gata sa ii ascult din nou povestea. Capitolul 12 Nou-nascuti -Am crezut ca interpretez semnele gresit. Pentru ca unde este motivul? De ce ar crea cineva o armata in Seattle? Nu exista precedente acolo si nici dorinta de razbunare. Nu are sens nici din punctul de vedere al cuceririi; nu pretinde nimeni suprematie acolo. Vampirii strabat in trecere orasul, dar nu este nimeni care sa lupte pentru el. Nu ai de cine sa-l aperi. Dar am mai vazut asta si nu exista alta explicatie. O armata de vampir nou-nascuti bantuie prin Seattle. As zice ca sunt mai putin de douazeci. Partea urata este ca nu sunt antrenati deloc. Cine i-a facut, le-a dat drumul pur si simplu. Situatia se va inrautati si nu va mai dura mult pana cand vor interveni cei din familia Volturi. Sincer sa fiu, ma mir ca au permis sa se intample asta atat de mult timp. Prezenta Volturilor ma speria ingrozitor, poate chiar mai mult decat armata de nou nascuti. Pentru ca in mod sigur o vor cauta si pe Bella. Mi-am scuturat capul la gandul ca ea ar putea pati ceva din cauza lor. Nici macar nu concepeam cu adevarat asa ceva. -Ce putem face? interveni si Carlisle. -Daca vrem sa evitam implicarea familiei Volturi, atunci va trebui sa ii distrugem pe nou nascuti si inca foarte repede. Eu pot sa va invat cum, spuse el cutremurandu-se. Stiam ca nu ii facea placere si ca nu dorea pentru nimic in lume sa se repete istoria. -Celor tineri nu le pasa de discretie, continua el. Dar noua va trebui sa ne pese. Acest lucru ne va impune niste limite pe care ei nu le au. Poate vom putea sa-i ademenim in afara. Stiam ca de cele mai multe ori, rezolvarea unei probleme aparent dificila, este o rezolvare simpla, m-am gandi eu, in incercarea de a gasi o solutie. Si poate ca

regula asta se verifica si in cazul de fata. -Poate nu va fi nevoie, am vorbit eu sec. I-a mai trecut cuiva prin cap ideea ca singura amenintare posibila din zona care ar atrage dupa sine crearea unei armate suntem.. noi? Am rostit ultimul cuvant, vocea spargandu-mi-se la final. Am simtit un declic in mintea fiecaruia din camera. Jasper parea surprins, iar ochii lui Esme se marisera de spaima. Nici macar nu trebuia sa le citesc mintea ca sa stiu ce gandea fiecare. -Si familia Tanyei este aproape, a zis ea incet, refuzand sa creada ca ne aflam in vreun pericol. Esme fusese intotdeauna cea mai pacifista dintre noi, accepta orice atata timp cat noi eram fericiti si nu existau divergente in familie. -Nou nascutii nu devasteaza Anchorage, Esme, i-am taiat-o. Cred ca trebuie sa luam in calcul posibilitatea ca noi suntem tintele, am continuat cu parerea mea. -Nu vin dupa noi. spuse Alice. Apoi se opri un moment, in minte derulandu-i-se scene pe care nu le mai vazusem vreodata. Lupta, retragere, sange, mult sange. Sangele era singurul element comun al viziunilor ei. Sange si foc. -Ce-i asta? am intrebat eu banuitor. Ce-ti aduci aminte? -Nu mare lucru. Nu reusesc sa vad o imagine clara cand incerc sa inteleg ce se intampla, nimic concret. Dar tot am strafulgerarile astea ciudate. Nu e destul sa pricep ceva. E ca si cum cineva se tot razgandeste si trece de la un plan la altul atat de repede incat nu pot sa vad nimic cum trebuie. -Indecizie? Intreba Jasper -Nu stiu.. Apoi in capul meu totul s-a facut foarte clar. -Nu indecizie. Cunoastere. Cineva care stie ca nu poti vedea nimic pana cand nu se ia o decizie. Cineva care se ascunde de noi. Cineva care se joaca cu golurile din viziunile tale. Simteam o ranchiuna fara margini fata de Volturi. Nu era posibil sa fi creat haosul asta doar ca sa ajunga la Bella sau ca sa aiba si mai multa putere cu mine si cu Alice alaturi. . Atatia oameni ucisi, pentru putere. -Cine ar sti asta? -Aro te cunoaste la fel de bine cum te cunosti chiar tu. Puterea lui Aro ii fusese de foarte mare ajutor intotdeauna pentru orice voia sa obtina. -Dar as vedea daca s-ar hotari sa vina

-Doar daca nu au vrut sa isi murdareasca mainile. -O favoare, isi dadu si Rose cu parerea, vorbind pentru prima data in seara aceea. Cineva din Sudcineva care a avut deja probleme cu respectarea regulilor. Cineva care ar fi trebuit sa fie distrus primeste o a doua sansa daca se ocupa de aceasta mica problemaAsa s-ar explica reactia inceata a familei Volturi. Am fost putin uimit, avand in vedere ca Rose nu prea obisnuia sa se bage in treburile astea. Atata timp cat era bine si in siguranta, nu ii pasa. -De ce? intreba Carlisle. Nu exista niciun motiv pentru ca Volturi sa -Ba da, l-am intrerupt eu. Ma mir ca s-a ajuns la asta atat de curand, pentru ca celelalte ganduri erau mai puternice. In mintea lui, Aro m-a vazut pe mine de o parte a lui si pe Alice de partea cealalta. Prezentul si viitorul, omniscienta totala. Puterea acestei idei ii lua mintile. M-as fi gandit ca i-ar fi luat mai mult timp sa renunte la acest plan voia lucrul acesta atat de mult! Dar s-a gandit si la tine, Carlisle, la familia noastra, care este tot mai puternica si mai mare. Gelozia si teama: tu ai nu mai mult decat are el, dar totusi lucruri pe care el le vrea. A incercat sa nu se gandeasca la asta, dar nu a putut sa isi ascunda complet dorinta. Ideea de a taia competitia de la radacina a ramas prezenta; in afara de a lor, familia noastra este cea mai mare pe care au gasit-o vreodata Niciodata nu m-as fi vazut in Volterra, insetat in permanenta, cu ochii rosii, secati. Acela nu eram eu. Sau cel putin, nu ce as fi vrut sa fiu, pentru ca nu eram foarte constient de cum eram eu defapt. Parerile erau impartite. Carlisle interveni. -Sunt prea dedicati misiunii lor. Nu ar incalca ei insisi regulile. Ar contraveni eforturilor lor de pana acum. -Isi spala ei pacatele dupa aceea, am spus eu rece. O dubla tradare. Nu pateste nimeni nimic. Edward, nu -Nu, Carlisle are dreptate, isi continua Jasper cu voce tare gandul. Familia Volturi nu incalca regulile. SI, in plus, e mult prea murdar. Aceasta persoana, aceasta amenintare- habar nu au ce fac. As baga mana in foc ca sunt incepatori. Nu pot sa cred ca familia Volturi este implicata. Dar se va implica. In aer se simtea incordarea. -Atunci sa mergem, izbucni Emmett. Ce mai asteptam? Din vocea lui Emmett se distingea entuziasmul. El lua totul ca pe o provocare, ca pe un joc. Poate ca ar trebui sa incercam, fiule. Propunerea lui Jaspere interesanta. Gandi Carlisle privindu-ma. Am aprobat din cap. -Va trebui sa ne inveti, Jasper. Cum sa-i distrugem.

Nimeni nu era mai afectat de ce avea sa urmeze decat Carlisle. El detesta violenta, chiar si verbala. Trebuia sa se simta groaznic acum ca stia ca va fi nevoit sa ucida. Ii citeam durerea din ganduri, si ma simteam oarecum vinovat de intamplarile de fata. Daca nu o duceam pe Bella la jocul ala nenorocit de baseball.. daca as fi putut reusi sa plec inainte ca relatia noastra sa inceapa -Vom avea nevoie de ajutor, spuse Jasper. Crezi ca familia Tanyei este dispusa sa ne ajute? Inca cinci vampiri maturi ar insemna un ajutor enorm. Si apoi ar fi un mare ajutor sa-i avem pe Kate si Eleazar de partea noastra. Ar fi aproape usor cu ajutorul lor. Cel care vorbea acum era soldatul, luptatorul Whitlock, nu Jasper Cullen. Deja se vorbea despre cum vom actiona. Se trecuse peste faptul ca vor muri atatia oameni. -Ii vom intreba, raspune Carlisle, luand telefonul din mana lui Jazz. Trebuie sa ne grabim. A tastat repede numarul pe care il stia de mult pe dinafara. -Buna Tanya. -Hei, Carlis -Nu am timp. Iarta-mi nesabuinta, dar avem probleme. O armata de nou nascuti. In Seattle. Vor veni aici mai mult ca sigur, nu stim cu exactitate ce urmaresc. In mod cert trebuie sa scapam de ei, inainte ca lucrurile sa scape de sub control. Noi vom incepe sa ne pregatim. Ne intrebam daca ne-am putea baza pe ajutor din partea voastra -Aa.. stii, Irina este destul de afectata de moartea lui Laurent, nu a putut sa treaca peste. -Oh. Nu ne-am dat seama ca..Irina simtea asa.

Clocoteam de furie. Din cauza acelui vampir nenorocit, nu puteam actiona cum trebuie. -La naiba. La naiba cu Laurent, sa ajunga in iadul cel mai adanc unde-i este locul, l-am blestemat eu cu voce tare. -Laurent? Intreba Bella surprinsa de numele pe care il mentionasem. Nu i-am raspuns, eram inca atent pe discutia pe care o purta Carlisle la telefon cu cei din Denali. -Si, sincer, nici macar nu vrea sa auda de asta. Ii este foarte rau. Fara ea, nici noi nu credem ca am putea participa la lupta. Este atat de inversunata pe varcolaci. Ii uraste din tot sufletul. Daca lupta ii include si pe ei ca tinte, atunci este posibil sa ne mai gandim. -Nici nu incape indoiala. Avem un pact. Nu l-au incalcat si nici noi nu vom face asta. Imi pare rau sa aud astaEvident. Va trebui sa ne descurcam singuri.

Atatia oameni nevinovati, unii transformati in monstri, altii ucisi de acestia. Familii distruse erau cuvintele care rasunau in mintea lui Carlisle. -Care-i problema, ma intreba in soapta Emmett, vazand si el cat de rau se simtea tata. -Irina era mai atasata de prietenul nostru Laurent decat stiam noi. Ii uraste pe lupi ca l-au distrus pentru a o salva pe Bella. Vrea Ochii mi s-au oprit pe chipul Bellei, de teama ca ceea ce spuneam ar putea sa o afecteze in vreun fel. -Continua, ma indemna ea, cu vocea retinuta. -Vrea razbunare. Sa distruga haita. Ne-ar sprijini daca noi le-am da permisiunea. -Nu! a tipat ea, expresia calma de mai devreme schimbandu-se brusc cu una de spaima. -Nu-ti face griji, am linistit-o eu. Carlisle nu ar fi niciodata de acord cu asa ceva. Si nici eu, am spus, chiar daca stiam ca mi-era greu sa recunosc. Nu il simpatizam pe Jacob, dar Bellei ii pasa. Laurent si-a cautat-o cu lumanarea, si inca le mai sunt dator lupilor pentru interventia lor. -Asta nu e bine, vorbi si jasper. Avem sanse egale intr-o eventuala lupta. Noi le suntem superiori in ceea ce priveste abilittile, dar ei ne depasesc ca numar. Am castiga, dar cu ce pret? Tonul ii era plin de regret si tristete. In acel moment, fiecare dintre noi se intreba daca vom reusi toti sa facem fata viitorului. Si in ce consta el, mai exact? Nici asta nu stiam. Capitolul 13 Declaratie Asistam la o cearta despre petrecere, din nou. Sora mea Alice si cu Bella erau la poli opusi in privinta asta. Eu ma uitam la ele, fara sa zic vreun cuvant, lasandu-le sa se descarcesau, sa se enerveze mai rau. Incredibil ce probleme erau inaintea unei lupte cu o armata de vampiri -Doar nu vorbesti serios! Ti-ai pierdut complet mintile. Asta era partea in care Bella incerca sa o faca pe Alice sa anuleze petrecerea. -Poti sa spui ce vrei despre mine, refuza sora mea cu incapatanare. Petrecerea este inca valabila. Bella se inrosise la fata de furie, ramanand pentru un moment fara cuvinte. -Of, calmeaza-te, Bella! Nu avem nici un motiv sa nu ne vedem de planul nostru. Si in plus, deja am trimis invitatii.e -Dar..tueuesti nebuna! Cum am spus, fara cuvinte.

Edward, sa nu indraznesti sa te bagi. Stiu ca ii dai dreptate. Dar sa nu aud o soapta, gandi Alice cand ma vazu pe cale sa vorbesc. Am tacut, hotarat sa nu ma amestec. Jucam rolul insignificant de privitor. vii. -Deja mi-ai cumparat cadoul, o santaja ea. Nu trebuie sa faci nimic decat sa

-Avand in vedere situatia prin care trecem, o petrecere nu este cel mai potrivit lucru. In urma unei discutii in familie, am decis ca lupta nu era un lucru foarte grav. Si cu ajutorul din partea prietenilor lui Jasper, trebuia sa fie chiar simplu. Ma bucuram ca aveam sansa ca in sfarsit sa eliminam o parte majora din problemele noastre. Dupa rezolvarea cazului asta, ne ramanea inca ceva: Victoria, care din nu stiu ce motiv, iesise din viziunile lui Alice, intr-un mod subit. Insa Bella nu era chiar de acord cu modul in care tratam noi situatia. Ii era frica( pe buna dreptate, si in sfarsit). Se temea ca unul dintre noi avea sa pateasca ceva. Bineinteles ca si asta era posibil, dar sansele erau destul de mici. -Situatia prin care trecem se numeste absolvire, iar petrecerea este un lucru atat de potrivit incat a devenit aproape demodat., incerca Alice sa schimbe subiectul. -Alice! Da, Bella. Macar o data poti sa te prefaci si tu ca nu observi

Trase adanc aer in piept. -Sunt cateva lucruri pe care trebuie sa le punem la punct si asta va dura putin. Daca tot stam aici si asteptam, am putea foarte bine sa ne bucuram de lucrurile frumoase, ii explica ea. Nu termini liceul o singura data. Bella ii arunca o privire urata, probabil gata sa o contrazica cu nenumaratele dati cand terminase Alice liceul. -Prima oara, rectifica, atunci cand ii observa expresia. Nu mai apuci sa mai fii om, Bella. Este o sansa pe care o intalnesti o data in viata. Am tresarit la spusele ei. M-am uitat in jur sa vad daca asculta cineva, apoi am privit-o pe Alice cu subinteles. Insa ea mi-a scos limba ca un copil de gradinita. Calmeaza-te. Crezi ca cineva din cantina ar fi interesat de ce au de vorbit ciudatii Cullen?

Am ignorat-o, si mi-am privit tava cu mancare in continuare si am tacut. -Ce lucruri mai trebuie puse la punct, intreba Bella, de data asta cu fata spre mine.

Am inghitit in sec, fara sa o privesc in ochi. Acum sa te vedem, domnule Cullen. Crezi ca sa ii explici unei fiinte umane cum sta treaba cu vampiri nou-nascuti e o nimica-toata? Poftim, te vei descurca de minune, ma incuraja Alice, foarte incantata. -Jasper crede ca avem nevoie de ajutor. Avea expresia ,,Si eu cred la fel. Dar inainte sa zica ceva, am continuat. -Familia Tanyei nu este singura optiune pe care o avem. Carlisle incearca sa dea de niste vechi prieteni, iar Jasper ii cauta pe Peter si pe CharlotteS-a gandit sa vorbeasca si cu Maria, am spus incet, precaut sa nu o sperii din nou, aducand vorba de povestea lui Jasper, care o inspaimantase destul de rau. Dar nimeni nu prea vrea sa ii implice pe cei din sud. Nu ar trebui sa fie prea greu sa ii convingem sa ne ajute. Nimeni nu vrea o vizita din Italia. -Dar acesti prieteninu vor fivegetarieni, nu? -Nu, i-am raspuns. Trebuia sa recunosc ca nu prea ma gadisem la Bella si la nomazi in acelasi timp, deci nu luasem in calcul posibilitatea ca ei sa se intalneasca. Alice imi citit ingrijorarea de pe chip. -Sunt prieteni. Totul va fi bine, ii spuse Bellei, dar mai mult pentru mine. Nu-ti face griji. Si oricum Jasper trebuie sa ne predea cateva cursuri despre eliminarea nounascutilor. La auzul cuvintelor ce erau legate de eliminarea problemelor, am simtit o usurare enorma. -Cand plecati? Intreba Bella putin ingrijorata. -O saptamana. Ar trebui sa fie suficient. Expresia Bellei se schimba, iar ochii ii parura ingrijorati dintr-o data. -Arati cam verde, Bella, observa si Alice. Am strans-o in brate, ca sa ii ofer sentimenul de siguranta. I-am vorbit calm. -Va fi bine, Bella. Ai incredere in mine. Am vazut cum si-a dat ochii peste cap. Apoi se incrunta, ridul dintre sprancene devenind mai vizibil. Dupa un timp de gandire, paru de parca ii venise o idee. -Cautati ajutor, incepu ea incet, numai pentru noi, ca sa nu auda ceilalti. -Da, spuse Alice, privindu-ma. Am dat din cap, in semn ca nu stiu despre ce vorbea. -As putea sa ajut eu.

Cand am auzit, am strans-o din reflex si mai tare de brate. Nu era nici locul nici momentul potrivit sa avem din nou discutia despre transformare. Am incercat sa ma calmez, tragand mult aer in piept. Da o armata de nou-nascuti, si un om care e pe cale sa devina unul, in chinuri groaznice timp de 3 zile. Ce zici de asta, fratioare? Exces de adrenalina, sau sa lovit cu capul de ceva?

Nu mai voiam sa ii mai ascult gandurile. Nu mai voiam sa se mai aduca in discutie vreodata transformarea ei. Dar prezentul si viitorul erau foarte diferite de ceea ce voiam eu. -Chiar nu ne-ai fi de ajutor. -De ce nu? o contrazise Bella cu un ton nevinovat. Opt sunt mai multi decat sapte. Si avem timp mai mult decat suficient. -Nu exista suficient timp sa te facem pe tine sa fii de ajutor, Bella, incerca Alice sa o convinga. Nu-ti aduci aminte cum i-a descris jasper pe cei tineri? Nu ai fi buna de lupta. Nu ai putea sa iti controlezi instinctele si vei fi o prada usoara. Si apoi Edward se va pute in pericol in incercarea de a te proteja. Bella ofta resemnata, rezemandu-se de scaun si incrucisandu-si nemultumita bratele la piept. Mi-am relaxat stransoarea din jurul ei, si i-am soptit la ureche. -Nu pentru ca ti-e frica, i-am amintit. Imi aparura deodata in minte imagini cu Renee sunand ca sa anuleze vizita in Forks. M-am uitat nedumerit la Alice. -Oh..Urasc momentele cand oamenii imi spun in ultima clipa ca nu mai vin. Asta inseamna ca acum lista de invitati este de saizeci si cinci, facu ea un calcul in minte. -Saizeci si cinci! Exclama Bella furioasa, cu ochii mari de uimire. -Cine nu mai vine? Am intrebat eu. -Renee? -Poftim? Renuntase la tonul de exasperare din voce, parand mai linistita. -Avea de gand sa iti faca o surpriza de absolvire, dar a intervenit ceva. Vei avea un mesaj de la ea cand vei ajunge acasa. Am privit-o cum s-a relaxat, rasufland usurata. Nu intelegeam motivul pentru reactia ei brusca, dar acum parea chiar putin multumita. Bella isi lasa ghiozdanul pe canapeaua din sufragerie si se indrepta catre telefon, care inregistrase mesajul de la Renee. Asculta fericita fiecare cuvant din

apelul pe care eu deja il invatasem din mintea lui Alice. Ca vampir, retineam exact vorbele sau gandurile reproduse de persoana respectiva, si tonul cu care au fost spuse, nu numai mesajul pe care il transmiteau. -Ei bine, cu una am rezolvat, rasufla ea usurata. -Care una? Am intrebat-o, nestiind la ce se refera. -O persoana din cauza careia nu mai trebuie sa imi fac griji ca va fi ucisa saptamana asta. Tipic pentru Bella. Ea lua lucrurile prea in serios cand nici macar nu era nevoie. In situatia asta, ei bine, era cam de 10 ori mai rau. Era o persoana foarte matura pentru varsta ei. Uneori mi-as fi dorit sa riste putin. -De ce nu luati tu si cu Alice chestia asta in serios? Este o situatie grava. I-am zambit, amuzat de vorbele ei. Credea ca eu si Alice nu eram seriosi? Siar fi schimbat cu siguranta parerea daca l-ar fi vazut pe Emmett, entuziasmat ca un copil la prima lui lupta pe terenul de joaca. -Ai incredere, am incurajat-o. -Minunat, bombani ea nemultumita ca intotdeauna de spusele mele, atunci cand purtam discutii in contradictoriu. Nu se puteau numi certuri, pentru ca nu era atat de rau. Apoi, timp de 10 minute am privit-o pe Bella vorbind la telefon cu mama ei. Adica nu era chiar o discutie, pentru ca Renee vorbea, iar Bella aproba cand era cazul. Dupa ce a auzit pentru a treia oara povestea lui Phil, scuzele mamei ei, si i-a urat sanatate tatalui ei vitreg, la sfarsit, a asigurat-o ca ii va povesti detaliat totul despre petrecere, absolvire si despre cum mai decurgea relatia noastra. In toate aceste 10 minute, am ascultat rabdator discutia si m-am jucat cu parul ei matasos. Cand se uita la mine, obrajii ei capatau nuanta trandafirilor rosii. Era atat de adorabila cand rosea De indata ce convorbirea se termina, se intinse nerabdatoare catre mine si ma saruta. Am luat-o in brate si am asezat-o pe dulapul liber din bucatarie. Buzele ei se miscau foarte entuziasmate pe ale mele, in timp ce isi incolaci mainile si picioarele in jurul ei, incercand sa ma tina prizonier acolo. Inima ii batea cu repeziciune, iar fata ii era fierbinte. Inainte sa se ajunga prea departe, m-am eliberat din stransoarea ei slaba, pe care se chinuia mult prea mult sa o mentina ferma. Era enervata si nemultumita. Am inceput sa rad, vazandu-i expresia fetei, in timp ce m-am sprijinit de dulapul alaturat. -Stiu ca tu crezi ca ma controlez perfect, dar nu e chiar asa, i-am reamintit. -As vrea eu, ofta ea cu regret, inca bosumflata, si vizibil suparata. Voiam sa deviez de la subiect, dar nu aveam cu ce sa incep. In afara de

-Maine dupa scoala, am inceput, deja regretand ca am adus vorba de asta, merg la vanatoare cu Carlisle, Esme si Rose. Numai cateva ore ne tinem aproape. Alice, Jasper si Emmett ar trebui sa fie in stare sa aiba grija de tine. Imi parea rau pentru ca a doua zi avea examenele la istorie si la matematica, si nu imi puteam petrece prea mult timp cu ea. Si al doilea motiv pentru care regretam preferam, sau incercam, sa nu mi-l amintesc. Bineinteles ca esuam lamentabil. Cineva cu blana si ganduri zgomotoase. Da, ati ghicit. Corcitura Jacob Black. -Ah, mormai ea. Uras sa fiu dadacita. -E temporar, am asigurat-o. -Jasper se va plictisi. Emmett va face glume pe seama mea, imi enumera ea motivele nemultumirii ei. -Se vor purta cat mai bine posibil, i-am promis. Stiam ce urmeaza, asa ca m-am pregatit cat puteam de bine pentru ca fata mea sa ramana cu aceeasi expresie nonsalanta ca inainte. -Stiinu am mai fost in La Push de la petrecerea aceea la gratar. In acel moment, cand am observat cu cata speranta spusese acele cuvinte aproape ca o rugaminte, am simtit cum ma rupeam in mii si mii de bucatele. -As fi in siguranta acolo, rasuci ea si mai mult cutitul in rana. Mi-am folosit toata puterea pe care o detineam in acel moment sa nu strig, sa nu reactionez violent si sa o sperii. -Probabil ca ai dreptate, a fost tot ce am putut sa zic, in ciuda a ceea ce simteam. M-a surprins chiar si pe mine cat de calm a reusit sa-mi sune vocea. Blestemam ziua in care o lasasem pe Bella. O blestemam in cele mai cumplite feluri. Era numai vina mea ca se ajunsese pana aici. Ca lasasem sa se ajunga pana aici. -Ti-este sete deja? Ma intreba, incercand sa schimbe subiectul. Eram sigur ca nu ma daduse de gol nicio emotie, dar ea ma cunostea foarte bine. Mi-a mangaiat urma incercanata de sub ochi, care inca aveau culoarea auriului. -Nu chiar, am recunoscut eu. Vrem sa fim cat mai puternici se poate. Poate ca vom mai vana pe drum, in cautare de o prada mare. -Asta va face mai puternici? I-am analizat cu atentie chipul. Stiam cat de mult o indispuneau discutiile de genul asta, asa ca nu voiam sa inrautatesc situatia. Dar pe fata ei nu se citea decat curiozitate. Asa ca am decis sa continui. -Da, am spus, ezitand. Sangele uman ne face cei mai puternici, desi doar din

punctul de vedere al inversunarii. Jasper s-a gandit sa trisam oricat de mult ar uri ideea, gandeste practic , dar nu va veni cu propunerea asta. Stie ce va spune Carlisle. M-am uitat din nou la ea, dar in ochii ei nu era nici urma de frica sau acuzare. Ma asteptam sa imi reaminteasca importanta stilului nostru ne viata, sau ceva de genul asta. Dar de data asta, nimic. Era lipsita de expresie. -Ar ajuta? -Nu conteaza. Nu vom schimba ceea ce suntem. Nu aveam chef sa ma contrazic cu asta, asa ca am trecut peste. Evident ca de asta sunt ei atat de puternici. Nou-nascutii sunt plini de sange uman, de sangele lor care reactioneaza la schimbare. Ramane in tesuturile lor si le da putere, i-am explicat. Corpul lor il foloseste incetul cu incetul, asa cum a spus jasper, iar puterea incepe sa scada dupa un an. -Cat de puternica voi fi eu? Ma intreba ea cu subinteles. Am ranjit, amuzat de imaginea neindemanaticei Bella, transformata intr-un vampir cu forta letala. -Mai puternica decat mine. -Mai puternica decat Emmett? Vru sa stie, nevenindu-i sa creada, uimita de-a binelea. -Da, i-am spus, aproape razand. Fa-mi o favoare si provoaca-l la o partida de skandenberg. Va fi o experienta benefica pentru el. M-am abtinut din nou sa nu rad. Aveam deja in cap expresia fetei lui cand avea sa fie batut de o vampirita nou-nascuta. Skandenbergul intra in lista primelor lucruri pe care trebuia sa le faca Bella odata transformata. Incepu si ea sa rada. Avea sa fie mai uimita decat Emmett cand isi va da seama cata forta va avea. Dupa ore, am condus-o pe Bella la granita, apoi trebuia sa plec la vanatoare. Macar atat trebuia sa ma lase sa fac, desi eram convins ca imi va face mai mult rau, cand voi auzi gandurilem-am rezumat la cuvantul ,,deranjante ale lui Jacob. -Ce-ai facut la examene?, am intrebat-o pe Bella, rupand tacerea. -La istorie a fost usor, dar nu sunt la fel de sigura si de matematica. Mi s-a parut prea logic totul, deci probabil ca am picat, trase ea concluzia. -Sunt convis ca te-ai descurcat de minune, am incurajat-o. Sau, daca intradevar esti ingrijorata, as putea sa il mituiesc pe domnul Varner sa-ti dea zece. -Aaa, mersi, dar nu. Am ras zgomotos. Bella fusese intotdeauna o adepta a corectitudinii. Nu ma lasa sa ii daruiesc nimic, ca sa nu mai vorbim de taxe de scolarizare si restul. Apoi, dintr-o data, in fata mea aparu o masina rosie veche, si odata cu ea,

ganduri deranjante. Slava Domnului, Bella. In sfarsit, credeam ca nu mai apari. Buna si tie, Edward Am parcat incet masina, resemnat. -Ce s-a intamplat? ma intreba ea inainte sa iasa. Haide, vino. Lasa-l pe el. NU te merita. Iti voi demonstra cat de mult te iubesc, vei vedea. Fiecare cuvant in plus, era ca un cutit infipt in inima. Daca el ii spunea, si ea accepta Mi-am scuturat capul la gandul acesta. -Nimic, i-am raspuns rece, in timp ce ma uitam spre Jacob, dandu-i un advertisment din priviri. Ce-i? Ooo ti-e teama sa nu o pierzi, nu-i asa lipitoare? Probabil trebuia sa te fi gandit la asta inainte sa o lasi ranita in halul ala Continua sa ma tortureze cu imagini din acea perioada nenorocita. Bella plangea, ochii ei aratau obositi, sfarsiti, tristi. Iar el era alaturi de ea, imbratisand-o si stergandu-i lacrimile. As fi preferat de o mie de ori sa ma chinuie Jane decat sa privesc asta, si sa stiu ca eu sunt raspunzator. -Doar nu-l asculti pe Jacob, nu? ma acuza ea. -Nu e usor sa ignori pe cineva care striga in gura mare. -Oh! Si ce striga el in gura mare, vru ea sa stie. -Sunt ferm convins ca-ti va raspunde chiar el. Apoi, claxona enervat de doua ori, facandu-i semn Bellei sa se grabeasca. -Ce nepoliticos, am mormait eu. -Asa este Jacob Apoi iesi din masina, indreptandu-se catre masina rosie. Pe fata lui se intinse un ranjet larg, satisfacut. Tot ce voiam in momentul ala, era sa plec, sa ma ascund, sa nu mai stiu de nimeni si de nimic. In toata viata mea, un singur lucru ma speria si ma facuse sa ajung in halul acesta: gandul ca am pierdut-o definitiv pe Bella. Nu o acuzam, pentru ca nu era vina ei. Era numai nenorocita mea de vina. A mea. Iar acum priveam consecintele prostiei mele. Am intors masina, si m-am indreptat catre Forks, apasand acceleratia spre un loc unde puteam fi singur. Mi-am reprimat un strigat, privind in gol pe parbrizul masinii, facand fata durerii care ma sfasia pe dinauntru.

Capitolul 14 Pariu In drumul spre casa, mii de ganduri si indoieli imi treceau prin cap. Unele de care nici macar nu voiam sa imi aduc aminte, ca sa nu mai pomenesc de posibilitatea ca s-ar putea intampla. Imi aminteam de pasii ei grabiti catre el, zambetul lui multumit privind-oMiam inchis ochii, incercand sa mi le sterg din minte pe toate. M-am straduit sa ma concentrez la drum, la verdele de nuante diferite, pe care le vazusem de atatea ori incat stiam unde se afla fiecare. Am tras adanc aer in piept, de mai multe ori. Asta ma ajuta putin, insa nici pe jumatate de cat aveam eu nevoie. Nu aveam deloc dispozitia sa merg la vanatoare, dar daca continuam sa ma comport asa, aveam sa ma dau de gol mai mult decat era necesar. Si singurul lucru de care mai aveam nevoie acum erau predicile lor. Eram atat de incarcat de emotii, nenumarate temeri, toate diferite, si nu stiam cum sa ma descarc. Aveam nevoie sa ii strang trupul cald si fragil la pieptul meu, aveam nevoie sa fie langa mine, sa imi promita ca nu ma va parasi niciodata. Ea. Doar ea putea sa ma faca sa ma simt o fiinta vie, sa pot sa uit de toate macar putin. Acum, ca nu imi era alaturi, ma simteam pustiit. Si nu faceam decat sa ma las prada indoielilor si nesigurantei mele. Peisajul incepea sa se schimbe, semn ca ma apropiam de intrarea in Forks. Mi-am aruncat ochii prin masina si am observat un obiect mic si negru in spatiul din fata locului pasagerului. Era telefonul Bellei. -Minunatam mormait, maraind scurt, sunetul rasunand in incaperea mica. Acum nu mai puteam sa dau de ea pana cand nu ma suna sa vin sa o iau de acolo. Cat de mult se mai putea inrautati ziua de azi? Nu gaseam nicio portita de iesire din situatia asta nenorocita care devenea mai greu de scos din radacini in fiecare zi. Odata intrat in micul univers verde, zeci de voci rasunau in capul meu. De parca nu era destul de zgomotoasa si confuza mintea mea, fara altele cu grijile lor. Era frustrant sa nu te poti refugia niciodata in propria persoana, unde majoritatea oamenilor se simteau cel mai in siguranta. Dar a trebuit sa imi amintesc din nou ca nu eram om, in ciuda lucrurilor care pacaleau pe oricine, chiar si pe mine uneori. Am parcat in fata casei, fara sa ma mai obosesc sa duc masina in garaj. La urma urmei, este cateva ore aveam sa o folosesc din nou. Oreparea cat o eternitate. Si speram ca totul sa fie in regula si sa nu innebunesc pana atunci. Carlisle si Rose erau concentrati in ceea ce faceau, adica asa voiau ei sa para. Imi aruncau ocheade scurte pline de ingrijorare si de mila. Uram sa starnesc mila. Eram dezgustat de mine insumi ca eram slab, ca nu puteam face fata la un lucru, care, in aparenta, parea usor de suportat. Mai ales pentru un vampir. Aici se contraziceau cele doua parti din mine. Cea umana, pe care speram sa se mai

gaseasca inca inauntrul meu, si cea nemuritoare. Desi ma straduisem sa par in largul meu, esuasem lamentabil, si nu am pacalit pe nimeni. Nici macar nu stiam de ce ma mai straduiam. Esme se apropie de mine si imi mangaie parul cu aceeasi afectiune materna ca intotdeauna. Va fi bine, mi-a spus cu un zambet. Nu am vorbit, pentru ca nu stiam daca eram in stare, sau cum va suna vocea mea. Asa ca am dat scurt din cap o data. Apoi a alergat sa ii prinda din urma pe ceilalti. Prezenta ei reusea sa ma calmeze de fiecare data, macar putin. Orele treceau la fel de greu ca zilele, iar fiecare secunda ramasa ma tortura ca picatura chinezeasca. Festinul se rezumase momentan la doua caprioare mature si un pui. Am baut sangele cald si sarat, care imi aluneca pe gat, facandu-ma sa ma simt mai bine. Puteam sa gandesc mai limpede acum, pentru ca nu mai eram insetat deloc. Dar am continuat sa beau, pana cand am simtit ca nu mai puteam inghiti niciun strop. Mi-am lins buzele de sangele ramas. Ma simteam mai satul ca niciodata, ca atunci cand am intalnit-o pe Bella pentru prima oara. Si ca atunci cand fugisem ca un las in Denali, speriat de mica fata cea noua cu par saten, ale carei ganduri erau o enigma pentru mine, la fel ca in ziua de azi, la fel ca intotdeauna. Motorul Volvo-ului torcea pe drumul inapoi catre Forks. Nu vorbisem de mult timp, si nici nu simteam nevoia. Suportasem prea mult zgomot pentru nimic. Intotdeauna fusesm tipul ciudat si singuratic, pe care toata lumea il privea pe ascuns, oriunde mergea. M-am uitat la ceas, numarand orele care trecusera. Putine, in comparatie cu lucrurile care imi invadau mintea. Cum nu puteam sa vorbesc cu Bella, trebuia sa ii fac o vizita lui Charlie ca sa iau numarullui Jacob. Ceva imi spunea ca zilele in care varcolacul si viitorul meu socru ma vedeau, nu erau unele dintre cele mai bune pentru ei. Am ranjit, hotarat sa nu las corcitura aia sa obtina ce vrea, cel putin, nu asa usor. In fond, Bella ma iubea pe mine. El era prietenul ei cel mai bun. Deocamdata. Si imi promisesem ca voi face tot posibilul ca situatia sa ramana asa. Mi-am simtit telefonul vibrand in buzunarul blugilor. Am tresarit cand am vazut numarul. -Bella? am spus eu, rasufland usurat, si vorbind pentru prima oara. Ai lasat telefonul iarta-ma. Pentru ce naiba imi ceream scuze? -Te-a lasat Jacob acasa? m-am straduit sa nu-i rostesc numele cu repulsie. Ca sa nu o supar, nu din cine stie ce consideratie fata de el.

Insa eram atat de fericit sa o aud din nou si sa stiu ca si ea ma voia, incat nu imi mai pasa de el. -Da, confirma ea. Vii sa ma iei, te rog? ma ruga cu o voce aspra, enervanta. -Imediat. Ce s-a intamplat? am intrebat-o suspicios. -Vreau sa se uite Carlisle la mana mea. Cred ca mi-am rupt-o. Nu m-am panicat prea tare pentru ca lucrurile astea erau tipice pentru Bella. Nici ea nu era ingrijorata in privinta asta, ci mai degraba enervata, dintr-un motiv pe care nu il stiam. -Ce s-a intamplat? Probabil cazuse pe undeva sau alunecase. -L-am lovit pe Jacob, spuse cu mandrie. Niciodata nu fusesm mai incantat ca ma inselasem cu privire la modul in care se ranise. Poate eram paranoic si nesigur si nu se intamplase niciunul din lucrurile la care ma gandisem acum ceva timp. Cuvintele lovit si paranoic mi se pareau frumoase acum. -Buun.. am laudat-o eu. Desi imi pare rau ca te-ai ranit. -As fi vrut eu sa-l ranesc pe el, a oftat nemultumita. Nu i-am facut niciun rau. -Pot sa repar eu asta, m-am oferit, mai mult decat incantat, in timp ce zambeam. -Speram ca ai sa zici asta. Am asteptat o secunda ca sa imi dau seama daca glumea sau vorbea serios. In tonul ei nu se distingea niciun pic de umor, asa ca am luat-o ca pe ceva serios. Dar nu prea ii statea Bellei in obicei sa vorbeasca asa. -Nu e genul tau sa spui din astea. Ce a facut atat de grav? -M-a sarutat, spuse furioasa. In acel moment am simtit si eu furie clocotindu-mi prin vede, prin fiecare por al pielii. As fi putut folosi expresia cu clocotitul sangelui, dar nu eram o persoana care poseda asa ceva. Mi-am reprimat un marait, apasand mai tare pe acceleratie, in drumul spre casa ei. -Cainele mai e acolo?, am intrebat eu cu sila despre el. -Da, imi raspunse sec. -Sunt chiar dupa colt, i-am spus, apasand pe butonul rosu dupa aceea, deja zarindu-i casa.

Am franat puternic pe strada. Am asteptat in fata usii, auzindu-i pasii pe lemnul podelei. -Da-mi sa vad, i-am zis. I-am luat mana si i-am palpat-o cu degetele. Sub piele se simtea osul care nu era in pozitia potrivita. Iar incheietura ii era umflata. Insa am incercat sa o ating cu multa grija, ca sa nu o doara mai mult. -Cred ca ai dreptate, e rupta. Sunt mandru de tine. Ai pus ceva forta in lovitura asta, am felicitat-o, zambindu-i strengareste. -Cata am avut. Se pare ca nu indeajuns de multa. Era dezamagita ca nu reusise sa pocneasca un varcolac la fel de solid cat un vampir. Amuzant. -Ma ocup eu de asta, i-am promis. Mi-am dres vocea, strigandu-l pe Jacob, fara sa tradez vreun sentiment de furie. Gata, gata nu te stresa atata. Doar pentru ca nu este blocata in timp ca tine nu inseamna ca nu are voie sa vada ce ii place si ce nu.

In casa mea nu va avea loc o bataie. Ce ar crede cei de la sectie.?

-Nu vreau batai pe aici, ati inteles? Desi vorbi la plural, Charlie ma fixa doar pe mine cu privirea. Pot sa ma duc sa imi pun insigna daca asta-mi va face cererea mai oficiala. -Nu va fi necesar, l-am asigurat, fara sa il privesc. L-am scanat din cap pana in picoare pe Jacob, care parea foarte satisfacut de el insusi. De ce dracului era multumit cand stia ca obtinuse ce voia cu forta, ca unul dintre acei obsedati? -De ce nu ma arestezi pe mine, tata? Eu sunt aiai care imparte pumni in stanga si in dreapta. Devenea ridicol. Chiar trebuia amestecat si Charlie in chestia asta? De parca un vampir si un vacolac bolnav nu erau de ajuns. -Vrei sa depui acuzatie, Jake? -Nu. Sunt dispus sa rezolv asta oricand. Nu vei putea sa obti niciodata acelasi efect asupra ei. I-a placut.. dar nu vrea s-o recunoasca de fata cu tine. Chiar nu intelegi ca nu exista comparatie intre mine si tine? Atat de mult te doare adevarul?

Am pufnit dezgustat. Copil prost. De ce sa o fortez pe Bella sa faca ceva ce nu vrea, pentru orgoliu? -Tata, nu ai pe aici vreo bata de baseball pe undeva in camera? Vreau sa o imprumut pentru un minut, intreba Bella, privindu-l amenintator- daca ea putea fi asa, dar se straduia pe Jacob. -Gata, Bella! o avertiza Charlie. -Hai sa mergem sa se uite Carlisle la mana ta inainte sa ajungi la puscarie, iam spus, luand-o de dupa umeri, conducand-o pana la usa. -Bine, ofta ea, parand ca si cand trebuia sa plece de la o petrecere. Am iesit impreuna din casa, spre masina mea care inca avea motorul pornit si usile deschise. Pana la urma, cine sa fure un Volvo in Forks? Era cel mai pasnic oras din care vazusem vreodata. Am auzit pasi in urma mea. -Ce faci? Esti nebun? -Lasa-ma o clipa, Charlie. Nu-ti face griji, vin imediat. Bine, hai sa discutam asta fara specatori nedoriti. Care e de fapt problema ta? L-am lasat in pace si am ajutat-o pe Bella sa urce in masina. I-am aruncat o privire, incercand sa ii zic ca nu e nimic in neregula. Apoi m-am intors cu fata spre trotuar, unde ma astepta varcolacul. -Nu am sa te ucid, pentru ca lucrul acesta ar supara-o pe Bella. -Nu stiu ce sa spun, spuse ea. Statea cu capul scos pe geamul deschis al masinii, urmarindu-ne discutia. -Te-ar deranja maine dimineata, am asigurat-o eu, vorbindu-i bland si mangaindu-i fata calda cu degetele. Daca ii mai faci rau vreodata, am inceput cu fata catre Jaco si nu-mi pasa a cui a fost vina; nu-mi pasa daca se impiedica pur si simplu sau daca ii cade un meteorit din cer in cap daca mi-o dai inapoi intr-o conditie mai putinperfecta decat i-am lasat-o, vei alerga cu doar trei picioare. Intelegi corcitura? Ma simteam ciudat sa vorbesc despre Bella de parca ar fi fost vreo proprietate privata, dar altfel nu prea puteam sa ii explic cainelui ce vreau de fapt. -Cine crezi ca mai vine aici? Am ignorat-o pe Bella, pentru ca stiam mai bine decat ea insusi ca il va ierta. Insa advertismenul meu ramanea inca valabil. -Si daca o mai saruti vreodata, iti voi rupe eu falca in locul ei, i-am zis,

incheindu-mi atentionarile. -Si daca vrea ea? Imi arunca el motivul in fata, mandru ca gasise o portita de scapare. -Daca asta isi doreste ea, atunci eu nu ma voi opune, i-am spus, ridicand din umeri si incercand sa par relaxat. Desi muschii mei incepeau sa se incordeze putin. Ai putea totusi sa astepti pana iti spune ea ca vrea, in loc sa ai incredere in propria interpretare a limbajului trupului dar e fata ta. -Ai vrea tu, i-a taiat-o Bella. In mintea lui bolnava se derulau aceleasi imagini, scena sarutului. Bella statea neclintita, asteptand ca el sa se opreasca, insa corcitura continua si mai entuziasmat decat inainte, gandindu-se cat de minunat ar fi sa isi intemeieze o familie si sa isi fie alaturi unul altuia. -Da, ar vrea, i-am confirmat. -Ei bine, daca ai terminat sa imi rascolesti prin cap, spuse Jacob, dandu-si seama ca ii citeam mintea, de ce nu te duci sa ai grija de mana ei? Am ranjit. Reusisem sa il enervez, ceea ce era un mare pas inainte. -Inca ceva. SI eu voi lupta pentru ea. Ar trebui sa stii asta. Nu iau nimic de bun si voi lupta de doua ori mai mult decat tine. -Bun. Nu are niciun haz sa bati pe cineva care nu lupta, imi arunca el vorbele, crezand ca ma jigneste in vreun fel. Insa acuzatiile lui erau nefondate. Am luptat pentru Bella din prima secunda. Am lupatat sa o tin in viata, in siguranta, mai mult decat oricine. -Ea este a mea. Nu am spus ca voi lupta corect -Nici eu. -Succes atunci, i-am spus cu o voce rece. -Da, fie sa castige cel mai bun barbat. M-am abtinut sa nu rad la auzul fatalizarii ultimului cuvant. El era foarte departe ca macar sa duca la sfarsit cerintele ce trebuiau indeplinite ca sa devii un barbat. Apoi ma ignora, uitandu-se fix la Bella. -Sper sa se vindece repede mana ta. Chiar imi pare rau ca te-ai ranit. Ea isi intoarse fata in pamant, fara sa ii spuna nimic. Trecuse foarte mult timp de cand Bella fusese asa de suparata. Si speram ca ea sa nu il ierte asa de usor. Recunosc. -Cum te simti? Am intrebat-o. -Suparata.

-Ma refeream la mana ta, i-am spus chicotind. -Am avut rani si mai grave, zise indiferenta. Pe ea nu o deranja rana, ci modul in care le dobandise, si situatia. Mi-am adus aminte de ranile grave pe care le suferise. Toate din cauza mea. -Adevarat, am recunoscut oftand. Minute mai tarziu, o discutie in contradictoriu ma intampina, in loc de urarea Bun venit acasa. -Eu pariez pe cel putin 20. Crede-ma, sunt total lipsiti de autocontrol. Cand simt aroma, cedeaza fara sa stea pe ganduri. Si la cum e Bella, care nu se poate tine nici o zi pe picioare fara sa pateasca ceva, cred ca va fi slaba, indiferent cat de mult se chinuie Edward. Nu o sa poata sa stea langa ea tot timpul. -Ai incredere, bro. Va rezista. Imi faci cinste cu un grizzly daca am dreptate. -S-a facut. Epoca Stateam in acea incapere micuta, cu o persoana ale carei ganduri ma amuzau intotdeauna, si cu alta a carei minti era un secret pentru mine. Distractiv, ar spune unii. Charlie imi arunca tot drumul priviri prin oglinda retrovizoare a masinii lui de politie. Insa Bella, care de obicei incerca sa destinda atmosfera cat eram doar noi trei de fata, ramase tacuta, avand in poala roba galbena si uitandu-se la mainile ei. Din cauza prezentei lui Charlie, nu era posibil sa o intreb ce era in neregula, fara ca el sa banuiasca ceva. Masina intra alene in parcarea liceului si nimeri exact in singurul loc de parcare care avea o groapa destul de adanca pe parea soferului. Ghinionul era ereditar? Am iesit, aproape rasufland usurat ca pot respira aer proaspat. -Te simti bine? am intrebat-o eu pe Bella in timp ce o ajutam sa coboare. -Am emotii, spuse ea cu vocea agitata, aproape rosind. -Esti atat de frumoasa! Am admirat-o. Chiar trebuia sa ii multumesc lui Alice inzecit pentru toate hainele minunate pe care i le daruise. Si mi-a nimerit si punctul slab: albastru. Heei e fiica mea. Macar pentru o zi, incearca sa te abtii. Fara sa mai apuc sa spun nimic, Charlie se baga intre noi si o lua pe Bella de dupa umeri. Insa de indata ce se uita la ea, chipui i s-a inmuiat. -Ai emotii?

-Nu chiar, ii raspunse cu un ton plat. Bella..Bella. Nici macar in ziua absolvirii nu incetezi sa te mai comporti ca un adult. Va avea sa iti fie mai usor in viitor. -Bella, e mare lucru. Termini liceul. Te asteapta viata reala acum. Facultate. Locuitul pe cont propriu..Nu mai esti o fetita. Desi parea un tip dur, Charlie devenea un mielusel in momente dinastea cu Bella. O iubea mai mult ca orice pe fiica sa, si nu avea sa treaca foarte usor peste faptul ca nu mai are foarte mult timp de petrecut alaturi de ea. M-au cuprins remuscarile din nou.. pentru ca trebuia sa o indepartez de toate astea, de viata ei alaturi de cei dragi, ca sa fie in sigurata. Si ei, si ea. -Tata. Nu-mi deveni sentimental acum, se planse Bella. -Cine-i sentimental? Acum spune-mi de ce nu ai emotii? Ca majoritatea parintilor, pe Charlie il deranja cand i se observa slabiciunea, asa ca incerca sa isi puna din nou masca de tata durera de apreciat efortul, insa nu prea ii iesea. -Nu stiu, tata. Cred ca inca nu-mi dau seama bine ce se intampla sau ceva de genul asta. -E bine ca Alice da petrecerea asta. Ai nevoie de ceva sa te puna pe picioare. -Sigur. O petrecere este exact ce am eu nevoie. Inca speram ca Alice nu inrautatise situatia cu decoratiunile, desi la cat era de entuziasmata, ma indoiam. Va fi o noapte lunga. Charlie fusese nevoit sa ne lase singuri la usa din spate a salii de sport. Inauntru era atata forfota incat cu greu chiar si un vampir se putea deplasa. SI atatea ganduri triste, fericiteAs fi vrut sa taca toti odata. Domnul Varner imi arata directia spre locul meu. Trebuia sa ne aranjam in ordine alfabetica. Insa lipsea cineva. La litera C, eram singurul Cullen. Alice nu era de gasit. M-am uitat din nou prin camera, am ascultat fiecare voce, dar niciuna nu era a ei. Daca asta era din cauza ca a fost prea ocupata cu pregatirile, vom avea o discutie serioasa. Ce frumoasa e!

Te rog spune-mi ca nu e adevarat. Ce dracu cauta Jacob aici? O zi fara varcolaci.. atata voiam. Chiar ceream prea mult? Bella era langa cei cu litera S, ascultand palavrageala Jessicai Stanley, fara sa arunce vreo privire spre locul unde statea el. -Alice Cullen! Directorul strigase numele surorii mele, insa ea tot nu aparuse.

Deodata, isi facu drum prin multime sa isi ia diploma. M-am concentrat pe gandurile sale, insa tot ce ii trecea prin minte era Imnul de Lupta al Republicii, tradus in araba. Apoi limbajul coreean pentru surdo-muti. Isi lua diploma si o zbughi pe usa imediat. N-am apucat sa o intreb nimic. -Edward Cullen. Felicitari, baiete. -Multumesc, domnule Greene doamna Cope. Prea tanar, prea tanar! Se pare ca doamna Cope inca mai avea dificultati de coerenta in prezenta mea. Banuiesc ca va fi un lucru bun plecarea, pana la urma, pentru mai multe persoane. M-am sprijinit de un perete, dandu-mi din ochi snurul galben al tocii. Dragut, inca una la colectie. Am privit-o pe Bella cum isi primeste diploma, pe fundal auzindu-se felicitarile prea entuziaste ale unuia dintre membrii familiei Black. Dupa ce toata lumea fusese strigata, veni momentul in care lumea isi arunca palariile . Zeci de puncte galbene erau in aer o secunda mai tarziu. Familiile elevilor incepeau sa vina spre copii lor, cu felicitarile specifice evenimentului. M-am dus catre Bella, luand-o de mijloc. -Felicitari, i-am urat eu. -Aaa, mersi. Era inca nervoasa, cautand peste tot cu privirea. -Nu mi se pare ca ti-au mai trecut emotiile, am observat. -Inca nu de tot. -De ce iti mai faci griji? Din cauza petreceri? Nu va fi asa groaznic. Cred Chiar nu intelegeam de ce Alice isi blocase mintea ca sa nu pot sa imi dau seama la ce se gandea. Atat de tare sa fi exagerat cu pregatirile? -Probabil ca ai dreptate, imi spuse absenta, inca uitandu-se disperata prin camera mult mai aglomerata ca mai devreme. -Pe cine cauti? Am vrut eu sa stiu. -Alice unde e? -A fugit imediat ce si-a luat diploma, i-am raspuns pe un ton ingrijorat. Ce putea sa fie atat de important si sa imi ascunda acest lucru? Pana la urma tot aveam sa aflu. Am privit spre usa salii de sport inca o data, in speranta ca va aparea. -Iti faci griji cu privire la Alice? ma intreba ea. -Aaaa

Nu stiam ce sa ii raspund, pentru ca nu stiam daca imi faceam griji, sau eram doar frustrat ca nu intelegeam ce se intampla. -La ce se gandea, oricum? Ca sa te tina departe de gandurile ei. Ma privi o clipa, apoi isi dadu seama ca se daduse de gol. I-am aruncat o privire ascutita. -Traducea Imnul de Lupta al Republicii in araba, daca tot ai intrebat. Dupa ce a terminat cu asta, a trecut la limbajul coreean pentru surdo-muti. Rase fara sa fie amuzata. -Presupun ca asa ceva chiar i-ar tine mintea destul de ocupata. -Tu stii ce-mi ascunde, i-am taiat-o eu. -Sigur ca da, doar mie mi-a venit ideea. Am asteptat sa continue, insa Charlie deja venea spre noi. Si-a muscat buza. Era agitata. -Cunoscand-o pe Alice, probabil ca va incerca sa iti ascunda asta pana dupa petrecere. Dar din moment ce eu sunt pentru anularea petrecerii ei bine, sa nu-ti iesi din minti, indiferent ce este, da? Intotdeauna este bine sa stii cat mai mult posibil. Trebuie sa ajute cumva. Incepea deja sa ma sperie. Ce dracului se intampla aici? -Despre ce vorbesti? -Doar sa fii calm, in regula? Am dat din cap, fara sa spun nimic. -Cred ca te inseli ca suntem atacati din toate partile. Impresia mea este ca suntem atacati dintr-o singura partesi de fapt cred ca numai eu sunt tinta. Se leaga totul, trebuie sa fie asa. Strainul din camera mea era un test, adversarii nostri dorind sa afle daca poate cineva sa ajunga in preajma mea. Trebuie sa fie aceeasi persoana care se tot razgandeste, iar nou nascutii si furatul hainelor mele toate merg mana in mana. Mirosul meu este pentru ei. Dar nimeni nu vine dupa voi, nu intelegi? Asta e bine Esme si Alice, Carlisle, nimeni nu vrea sa le faca lor rau. Cum de nu ma gandisem la asta. Avea dreptate. Nenorocita asta de poveste se lega. Simteam ca nu mai am aer, ca nu ma mai pot misca si ca picioarele imi erau grele ca plumbul. SI cum putea ea sa vorbeasca atat de usor despre asta. Era viata ei in pericol, si ei ii pasa doar de siguranta noastra. Avea ceva la cap? -Calmeaza-te. -Bella! Felicitari, fatat tatii! Minunat. O persoana fata de care trebuie sa fiu calm, sau el va fi cel care va crede ca am ceva la cap.

Dar nu imi dadeam seamace vampir voia sa sa ii faca rau unei fete de 50 de kilograme, impiedicate si fragile? Ce pericol reprezenta ea pentru ei? O auzeam pe Bella vorbind cu tatal ei de parca eram cu capul sub apa. Bratele imi erau rigide in jurul ei, pentru ca ii simteam caldura corpului ei mic. Cum era posibil asa ceva? De ce? Cum de nu ne dadusem sema pana acum? Bineinteles, eu eram mult prea ocupat sa fiu gelos pe un varcolac. Vampir tampit. -Vii si tu, Edward? mine. A trebuit sa astept doua secunde ca sa imi dau seama ca Charlie vorbea cu Spune ca Lodge nu iti placespune ca nu iti place.

Pentru prima oara, eram recunoscator pentru gandurile lui Charlie. Daca nu se gandea la Lodge, nici macar nu stiam despre ce vorbeau.Pe langa astea, tot ce imi mai trebuia era sa ma prefac ca imi place vreo delicatesa pe care avea Charlie sa ma oblige sa o inghit. -Nu, multumesc, l-am refuzat. -Ai planuri cu parintii tai? -Da. Ma scuzati Nu mai puteam sta nici macar o secunda in sala aia aglomerata. Imi era de ajuns mintea mea. M-am strecurat prin multime, aproape alergand sa ies de acolo. Am realizat dintr-o data ca Bella era in foarte mare pericol, si noi eram prea putini sa o protejam. Si aveam prea putin timp, pentru ca lucrurile nu puteau continua asa la nesfarsit. Aerul era incarcat, se simtea umezeala si stiam ca trebuie sa inceapa ploaia. Lodge era la 10 minute distanta pentru mine, asa ca m-am gandit ca nu ar strica sa supraveghezde la distanta. Localul era foarte aglomerat, ca de fiecare data cand aveau loc astfel de ocazii. Jumatate din scoala era aici, iar parintii si elevii vorbeau atat de tare, incat nu prea intelegeai mare lucru. Bella si tatal ei stateau cu spatele la fereastra mare de sticla. Charlie era euforic si parea foarte incantat de ceea ce servea. Facea conversatie cu parintii lui Tyler, care stateau alaturi. Nu am vazut-o pe Bella miscandu-se, asa ca am presupus ca nu avea pofta de mancare. Nimeni nu ar fi avut, dupa tot ce se petrecuse. Ma intrebam numai daca nu isi facea griji pentru propria-i siguranta. Maca un pic, ca sa imi demonstreze ca nu ii functiona creierul atat de ciudat pe cat credeam eu. Timpul trecea greu, iar ea nu facea decat sa taca si sa asculte conversatiile din jurul sau. Nu fusese niciodata o fata care dorea sa fie in centrul atentiei, si toti erau nerabdatori in legatura cu petrecerea de dupa, deci puneam pariu ca se simtea destul de neconfortabil.

Intr-un sfarsit, multumesc lui Dumnezeu ca stomacul lui Charlie a spus stop, s-au ridicat de la masa dupa ce au platit. In timp ce el isi lua la revedere de la toata lumea, Bella o lua inainte spre masina. Se sprijini de portiera din stanga. De intata ce m-am asigurat ca nu era nimeni prin preajma, m-am dus la ea si am strans-o puternic in brate, sarutandu-i buzele cu inversunare. -Ce faci? -Nu prea grozav, am recunoscut eu. Dar ma pot stapani. Imi pare rau ca mam pierdut cu firea atunci. -E vina mea. Ar fi trebuit sa astept. -Nu. Era ceva ce trebuia sa stiu. Nu pot sa cred ca nu mi-am dat seama! Miam reprosat eu. -Ai multe pe cap! -Si tu nu? Bine, bine. hai sa terminam si cu Cheful asta de la Cullen-i. Charlie iesise din restaurant si se indrepta catre masina. Din fericire nu apuca sa ne vada. Am sarutat-o scurt de la revedere, fara sa ii mai las ocazia sa imi raspunda. -Vine Charlie. -Ii zic sa ma lase la tine. -Sunt pe urmele voastre, am asigurat-o eu, apoi m-am ascuns in intuneric. Cullen. Am vegheat drumul masinii de politie a lui Charlie pe tot drumul spre casa

Sa inceapa petrecerea Capitolul 16 Alianta Am vazut-o iesind din masina de politie a lui Charlie. Trase adanc aer in piept, si se intoarse cu fata catre casa pe care sora mea Alice pusese stapanire. Cum putea o fiinta atat de fragila ca Bella sa starneasca lupte cu nou nascuti? Si eu care credeam ca oamenii sunt usor de inteles. -Bella? am strigat-o eu coborand in graba scarile verandei. I-am cuprins trupul cald si firav in bratele mele puternice si mi-am lipit buzele de ale ei. Imi era atat de teama ca ar putea sa se intample ceva ce ar fi putut din nou sa ne desparta. Gandul acesta ma facu sa o sarut cu mai multa inversunare, de parca m-as fi chinuit sa absorb cat mai mult din ea, sa o pastrez alaturi de mine. Apoi ea se retrase din imbratisarea mea. Facea rareori asta, sau aproape deloc.

-Hai sa terminam odata cu petrecerea asta stupida, incerca ea sa schimbe subiectul, fara ca macar discutia sa fi inceput. Dar Bella ma cunostea bine, si eu la fel, pe ea. I-am cuprins fata in maini. -Nu voi permite sa ti se intample nimic, i-am spus, incercand sa o fac sa fie sigura de asta, asa cum eram si eu. -Nu-mi fac atatea griji pentru mine. Bineinteles ca nu. -Oare de ce nu ma mir? Am tras aer in piept, asa cum facuse ea mai devreme, inspirand aerul curat al brazilor, amestecat cu aroma dulce a Bellei. -Esti gata sa petreci? am tachinat-o eu. Inca nu stiam cam ce efect va avea asupra ei petrecerea pregatita de sora mea. I-am deschis usa. Ea a ramas nemiscata in prag, cu o expresie uimita, aproape socata. -Incredibil, fusese tot ce reusi sa zica. -Alice e Alice. Bella analiza cu atentie incaperea. Alice era inca absorbita de pregatiri si ingrijorata ca nu ii ramasese timp. -Edward! ma striga ea din capatul camerei, de langa amplificatorul de sunet. Am nevoie de sfatul tau. Le dam ceva ce cunosc deja si cu care se simt bine, sau le educam gustul in muzica? Cunoscandu-i pe adolescentii din liceul Forks, o auditie cu Debussy nu era tocmai potrivita pentru o petrecere de asolvire. -Lasa-i cu ce le place, am sfatuit-o eu. Nu poti sa-i educi intr-o singura noapte. Apoi Alice incepu sa faca ordine prin Cd-uri. Bella nu facea nimic decat sa priveasca. Trebuia sa recunosc, imi era teama ca Alice mersese prea departe cu toate astea. Petrecerea era exact opusul Bellei. -Cred ca nu-s imbracata potrivit, spuse intr-un final, observand tinuta excentrica a surorii mele. -Esti imbracata perfect, am asigurat-o, privindu-i pielea alba pusa in valoare de albastrul acela care imi placea atat de mult. -Ai sa fii asa, interveni Alice. -Mersi. Chiar crezi ca o sa vina oamenii? Tonul vocii ei era plin de speranta. Absenta liceenilor era cel mai bun lucru la care se astepta Bella. Spera ca ciudatii de Culleni sa ii fi speriat in ultima clipa si sa fuga mancand pamantul. Dar nu era asa, din pacate pentru ei. Toti erau atat de

curiosi, incat petrecerea era subiectul principal despre care se vorbise in ultima vreme la scoala. -Toata lumea o sa vina. Sunt mori de curiozitate sa vada interiorul casei misterioase si izolate a familiei Cullen, i-am spus eu. -Minunat, ofta ea resemnata. Nici macar in propria-mi casa nu imi permiteam sa o las nesupravegheata pe Bella. Dupa ce am luat-o cu mine sa ii cautam pe Carlise si Jasper despre teoria ei si despre cum va trebui sa actionam impotriva nou-nascutilor. Jasper isi facea probleme cu privire la numarul lor, credea ca nu suntem suficienti. In ultima vreme, fratele meu fusese agitat, si lucrul asta o nelinistea si pe Bella. Apoi am auzit ganduri zgomotoase de afara. Invitatii sosisera. -Hei, crezi ca au de baut? Adica, doctorul Carlise nu le-ar fi dat voie, dar sunt majori. Oricum, sper ca Mike a adus ceva. -Taci din gura. Asta e prima si ultima oara cand asistam la o petrecere in casa Cullenilor si voi va ganditi la bautura? Suna la usa. Bella era aproape usurata ca nu trebuia sa mai asiste la discutia dintre mine si Carlise si Jasper. Alice se duse sa le deschida. Jessica Stanley intra prima, iar lasul de Newton se ascundea in spatele ei. Erau si Tyler, Conner, Austin, Lee, Samantha.. si fata aceea intepata, Lauren, care abia astepta sa gaseasca vreun cusur al petrecerii. Daca Alice ar fi stiut asta, ar fi reununtat la instinctele umane impotriva cuiva care ii punea la indoiala priceperea in organizari de petreceri. Pe buzele fiecaruia era conturat un O, cand au zarit interiorul decorat al casei. Si ceilalti membri ai familei erau prezenti, gata sa isi joace rolul. Bella era ocupata sa ii intampine, sa vorbeasca si sa rada fortat cu toti invitatii. Daca ma intrebai pe mine, isi juca partea perfect. Nimeni nu ar fi banuit ca se intampla ceva ciudat, nu ca i-ar fi pasat cuiva defapt. Singurul care inca ma calca pe nervi era Newton, care o urmarea pe Bella la orice miscare si avea ganduri nu tocmai crestine. Daca l-ar fi auzit Jessica Multumesc Domnului ca fata aceea scapase de pasiunea pentru mine. Gandurile ei deranjante erau in top 10, dupa cele ale lui Mike. In fine, toti se bucurau de muzica, dansau, discutau, iar fetele barfeau despre cat de bine iesise decorul si toate astea care le interesau pe adolescente. Erau o gramada de oameni, si nu eram sigur daca Bella ii cunostea intr-adevar pe toti. Nu avu timp sa intre in panica, nu avu timp sa manance sau sa isi faca griji. Trebuia sa vorbeasca si sa para ca se simte bine. Presimteam ca petrecerea asta avea sa fie mult timp subiect de discutie in Forks. Nici ca se putea mai bine pentru Alice, care radia de fericire si avea un ranjet pana la urechi. In tot acest timp, am stat langa Bella, tacand si ascultand discutiile si gandurile. Majoritatea erau invidiosi, dar Bella nu prea isi dadea seama de treaba asta. Apoi, imagini cunoscute si incetosate aparura in mintea unei persoane din camera. Un adolescent uman nu avea cum sa isi imagineze lupte cu vampir, deci viziunile erau ale lui Alice. Mi-am desprins bratul de talia Bellei.

-Stai aici, ma intorc imediat, i-am spus eu. M-am departat de ea si de Jessica, si am luat-o spre bucatarie. Trebuia sa vorbesc cu Carlisle. Imediat. Apoi i-am intalnit ochii panicati ai lui Alice, fara sa mai fie nevoie de ceva ca sa imi dau seama. Minunat, un varcolac exact la locul potrivit. Mai bine nici ca se putea. Bella paru sa isi dea seama de greseala pe care o facuse. Alice se departa de ea, lasand-o sa raspunda la usa. Avem probleme, gandi Alice. De parca eu nu stiam asta. Imaginile acelea mi se derulara in minte de nenumarate ori pana cand am ajuns la usa biroului lui Carlise. Armata de nou-nascuti era gata. Si veneau dupa ea. Am incercat sa ma calmez, dar in momentul asta nu stiam cam ce putea sa ma faca sa ma linistesc. Venirea lor era prea curand, iar noi habar nu aveam ce sa facem. Eram depasiti numeric. Am intrat fara sa bat. Carlisle statea in scaunul lui de piele neagra, calm si relaxat ca intotdeauna. -Edward. S-a intamplat ceva, fiule? -Daca s-a intamplat ceva? Alice..Alice a vazut Nu puteam sa spun asta cu voce tare fara sa trebuiasca sa fac cateva pauze. -Ei vin. Dupa Bella. Nu a mai fost nevoie sa ii spun la care ei ma refeream, pentru ca intelesese deja. Carlise se albise si mai tare decat era, si a inceput sa gesticuleze agitat din maini. OK, daca si el reactiona asa, care era momentul in care intram cu totii in soc? Auzeam cum Bella discuta agitata cu Jacob, Quil si Embry, exasperata sa ne gaseasca pe vreunul dintre noi. I-am auzit si pasii mici lui Alice urcand pe scari. O clipa mai tarziu, usa se deschise. -Stii deja, nu? l-a intrebat ea pe Carlisle, uitandu-se cand la mine, cand la el. -Da. Edwarddecizia e luata. Vad totul foarte clar. Trebuie sa facem ceva sa ii impiedicam. O oricare schimbare, cat de mica, i-ar putea da peste cap. -Vreti sa incetati cu comunicarea voastra speciala si sa imi spuneti si mie ce se intampla? Carlise devenea din ce in ce mai nervos, si comunicarea speciala dintre mine si Alice nu prea parea sa ii calmeze nervii. -Alice se gandeste sa colaboram cu varcolacii.

-Hei, dar nu asta am spus -Stiu la ce te vei gandi chiar inainte sa stii tu. Recunoaste, ideea ti se pare buna. -Si tie nu? Am tacut un moment, gandindu-ma si la aceasta posibilitate. Ei erau puternici, si nu ne facea rau deloc sa avem cateva intariri. Era o idee al naibii de buna. Si putea chiar sa functioneze daca adolescentii varcolaci rebeli nu opun rezistenta pentru ca li s-ar parea jignitor sa lupte alaturi de vampiri. Un zambet larg mi s-a intins pe fata. -Vezi, ti-am zis eu ca o sa iti convina. -Edward, sa stii ca nu e rau deloc. Tonul lui Carlise era schimbat. Acum vorbea calm, ca si cand nimic nu l-ar fi deranjat mai devreme. Uneori imi doream sa fiu ca el. Pentru ca, desi posibilitatea ca varcolacii sa refuze era mica, eu inca imi mai faceam griji. Imi era atat de frica pentru Bella, ca i s-ar fi putut intampla ceva. Alice ranjea larg, cu ochii stralucindu-i de incantare. Nu stiam daca sa ma sperii sau sa ma bucur ca sora mea avea reactia asta. Am aruncat o privire daca pot sa spun asa in mintea ei. Imaginile se schimbasera brusc. -Vor fi de acord, spuse ea si mai entuziasmata. Aparura imagini noi, mai incetosate, dar care puteau fi distinse. Erau luati prin surpirndere si nu stiau ce strategie sa aplice. -Ma duc sa le spun. Nu mai e nevoie sa te anunt ce vor spune, nu? zise ea cu subinteles, in timp ce topaia afara din camera. Carlisle schita un zambet , si imi facu semn sa stau jos. L-am auzit tragand aer in piept, apoi zise: -Si cand te gandesti ca toate astea au pornit de la un simplu joc de baseball si de la o fiinta umana care nu cantareste mai mult de 55 de kilograme -Ironic, nu? -Dacine ar fi crezut? Nici macar tu, daca as fi stiut toate astea dinainte, si ti-as fi spus. -Stii cum se spune, mai intai trebuie sa te arzi ca sa te feresti de foc. Incep sa cred ca nimeni nu ia in considerare sfaturile bine intentionate atata timp cat nu ii convin. -Adevarat. Apoi am tacut amandoi. Nu prea aveam ce sa ii spun lui Carlise despre mine, sau

despre Bella, pentru ca stia deja cam tot ce se poate. Mi-am amintit de varcolaci, asa ca mi-am focalizat atentia pe discutia lor. Tata intelesese si facu in continuare liniste.

-Nu, nu va fi egala. -Excelent! Bineinteles, totul a disparut pur si simplu. Ce nepotrivit, dar, avand in vedere situatia, accept. Ai auzit asta, Edward? Totul e stabilit. Respira, fratioare. Va fi bine. Bella va fi bine. Nu fusesem niciodata mai multumit de intunericul din mintea lui Alice. Stiam ca se vor implica si varcolacii. Asa, victoria era mai mult ca sigur a noastra. Am zambit larg. -Au acceptat? Intreba Carlisle, mai mult din politete, pentru ca stia deja, observandumi reactia. -Da. Da, au acceptat. In acelasi timp ca si mine, tata rasufla usurat. Si cand credeam ca cei din familia Cullen stiau tot despre toateSe pare ca nu e niciodata prea tarziu sa inveti cate ceva. O colaborare cu varcolacii avea sa fie, ei bine, cel putin interesanta Capitoul 17 Instructiuni

In timp ce motorul Volvo-ului torcea silenios pe sosea, Bella rupse tacerea: -Cred ca a fost cea mai lunga petrecere din istorie, se planse ea in drumul inapoi spre Forks. Nu am vrut sa ii spun cat au durat nuntile lui Rosalie si Emmett, ca sa nu o sperii mai tare. Suportase destul de mult pentru o seara, avand in vedere ca nu la orice petrecere de absolvire se pun la cale planuri de lupte. Asa ca nu mai avea niciun rost sa ii spun ca a avut noroc pentru ca Alice fusese prinsa cu supravegheatul prietenilor nostri din Seattle. -E gata acum, am linistit-o, luand-o de mana. A tresarit putin la atingerea mea rece, ca intotdeauna. Oricat de des ii spuneam ca totul avea sa fie bine, parea exact singura persoana care nu putea fi convinsa nici in ruptul capului. Ii era frica, si nu pentru ea, asta era cel mai ciudat. Ii era frica pentru noi, ca am putea pati ceva. Dar asta era imposbil, acum cu varcolacii. Pustii aia erau aproape la fel de puternici la vampirii, si alianta noastra era de neinvis.

Aproape tot drumul a tacut, fara sa spuna ceva in legatura cu lupta. Ma intrebam daca stia ca eu ii analizam de fiecare data reactiile. Apoi, vocea ei rasuna din nou in mica incapere. -Ma iei cu tine la noapte. M-am uitat la ea. Cearcanele incepeau sa se contureze in jurul ochilor ei ciocolatii. Ai fi spus ca era una dintre noi acum. -Bella, esti epuizata, am incercat eu sa o conving. -Crezi ca as putea sa dorm? -Este un experiment. Nu sunt sigur daca va fi posibil sa cooperam. Nu te vreau la mijloc. Inca eram nesigur in legatura cu varcolacii. Puteau sa isi piarda controlul, la fel si noi. Nimic nu era exclus in situatia de fata. Dar cunoscand-o pe Bella, orice ziceam se intorcea impotriva mea la fel de repede. -Daca nu vrei tu sa ma iei, il sun pe Jacob. Bineinteles Jacob. Cum ziceam impotriva mea. Incredibil cat de departe putea sa ajunga ca sa obtina ce isi doreste. Pana la urma, de ce ma mai surprinde? Ea a fost cea care aproape s-a sinucis ca sa imi auda vocea mea nenorocita macar pentru ultima oara. Nu i-am raspuns. Am luat curba, apoi casa lui Charlie aparu dupa colt. Lumina era aprinsa, dar Charlie nu era treaz. Ii auzeam sforaitul de la intrare. -Ne vedem sus, a zis ea indata ce am oprit motorul. Ea se indrepta catre usa, iar eu am ocolit casa pana am ajuns in fata geamului ei deschis. Am sarit, si in secunda urmatoare eram in camera ei. Nu m-am asezat pe pat, ca de obicei. M-am dus catre balansoarul de lemn din coltul camerei. Charlie era acum in camera lui, dormind la fel de profund. Am asteptat-o pe Bella sa se schimbe de hainele daruite de Alice. -Vino aici, mi-a zis, luandu-ma de mana, spre pat. Am simtit salteaua moale sub spate, iar Bella se ghemui foarte repede la mine in brate. Inca speram ca va adormi si va uita de toate belele astea. -Te rog sa te relaxezi, i-am spus eu, intuind ca inca isi mai facea probleme cu privire la ce avea sa se intample. -Sigur. -O sa fie bine, Bella. Simt eu, am asigurat-o din nou. Am simtit cum respiratia ii incetinea. SI pentru ca nu a spus nimic sa ma contrazica, mi-am dat seama ca era pe punctul de a adormi. M-am gandit un moment daca sa o las sa adoarma sau nu. Nu avea sa ma ierte prea usor daca o lasam singura, asa ca i-am zis.

-Asculta-ma, Bella. Va fi usor. Nou-nascutii vor fi complet luati prin surprindere. Habar nu au de existenta lupilor, asa cum nu stiai nic tu la inceput. Am vazut cum se comporta in grup, din cate isi aminteste Jasper. Sunt ferm convins ca tehnicile de vanatoare ale varcolacilor vor functiona fara cusur in lupta cu nounascutii. Si daca reusim sa ii despartim si sa ii derutam, nici n-o sa avem toti ce sa facem. Cineva va trebui sa stea pe tusa, am glumit eu. Am analizat ceeea ce spusesem cu o secunda in urma, si chiar si pe mine m-ar fi convins. I-am asteptat raspunsul, care veni cu un minut dupa aceea. -Floare la ureche, zise ea murmurand. Nici macar nu mai credeam ca isi amintea pentru ce confirma. Era prea usor ca sa o fi convins deja. -Ssss.Vei vedea. Nu iti face griji acum. Am inceput sa ii cant cantecul ei preferat, dar nu am simtit nicio schimbare. Nu voiam sa o trezesc, asta in caz ca adormise. Apoi am vazut-o cu coada ochiului clipind. Chiar voia sa mearga, la cat de obosita era, reusise sa se mentina treaza. -Esti sigura ca nu vrei sa stai si sa adormi? Ma privi taios. Asa ca m-am dat batut si am luat-o in brate, sarind de la fereastra. Am luat-o la goana prin padure, relaxandu-ma si lasand aerul proaspat sa ma relaxeze. Ea inca ma tinea strans de umeri, rezemandu-si capul de spatele meu. Am marit viteza, crezand ca asta o sa o bucure si o sa o faca sa termine odata cu grijile astea care erau pe punctul de a ma aduce in pragul disperarii. In camp, Cullenii stateau discutand despre tot felul de nimicuri. Bella chiar era foarte stresata de chestia asta. Emmett se amuza din nou de felul meu de a o transporta pe Bella. Chiar nu pricepea ca totul nu mai este asa de usor si pentru oameni. Insa l-am ignorat, deoarce chiar daca l-as fi mustrat sau ceva, nu s-ar fi schimbat. Era Emmett. -Stii ce cred eu? Ma intrba ea intr-un final Am ras zgomotos, parandu-mi-se mai amuzant decat era. Probabil eram singurul om ma rog- vampir, care isi petrecea o buna bucata de timp incercand sa o inteleaga, fara succes insa. -Nu. Ce crezi? -Cred ca totul se leaga. Nu doar cele doua, ci toate trei. M-am incruntat, incercand sa imi dau seama despre ce vorbeste. -M-ai pierdut. -Trei lucruri rele s-au intamplat de cand te-ai intors, incepu ea. Foarte incurajator, mi-a venit sa ii zic. Dar nu voiam sa fiu nesimtit si sa o ransesc din nou. Asa ca am lasat-o sa continue. -Nou nascutii din Seattle, strainul din camera mea si Victoria care s-a intors sa

ma caute. -De ce crezi asta? am intrebat-o, dorind sa stiu de ce pusese la un loc toate aceste lucruri. -Pentru ca sunt de acord cu Jasper familia Volturi tine la regulile lor. Probabil ca ar face oricum o treaba mai buna. Mai tii minte cand o urmareai pe Victoria anul trecut? -Da. Nu am fost foarte bun. Am incercat sa nu ma gandesc la cea mai urata perioada din viata mea, concentrandu-ma doar la intrebarea ei. -Alice a spus ca erai in Texas. Ai uramarit-o acolo? -Da. Hmm Nu stiam ca Bella discutase atat de multe cu sora mea despre unde imi petrecusem eu timpul pentru ca nu se putea folosi cuvantul a trai.- in perioada aceea. -Vezi? Poate ca acolo i-a venit ideea. Dar ea habar nu are ce face, asa ca nou nascutii sunt de necontrolat. -Numai Aro stia cel mai bine cum functioneaza viziunile lui Alice, am contrazis eu teoria ei, care, sa fiu sincer, incepea sa se lege. -Aro stia cel mai bine, dar cumva Tanya si Irina, si restul prietenilor din Denali stiau suficient? Laurent a locuit la ei o buna bucata de vreme. Si daca era inca indeajuns de prietenos cu Victoria sa-i faca servicii, de ce nu i-ar fi spus tot ce stia? Nu vorbea deloc in dodii. Era foarte logic ceea ce spunea. Laurent nu s-ar fi dus degaba in Denali, doar pentru ca se simtea singur. Urmarea ceva. Si daca nu era atat de insetat incat sa o poata trada pe Victoria cand s-a intalnit cu Bella in poiana, cine stie ce s-ar fi intamplat acum. Era prima data cand aproape ca ii multumeam lui Dumnezeu pentru existenta varcolacilor si pentru setea unui vampir care sa il faca atat de vulnerabil. -Hmmm este posibil. Eu inca mai cred ca este mai probabil ca familia Volturii dar teoria ta pare verdicta. Teoria ta se muleaza perfect pe personalitatea Victoriei. A aratat inca de la inceput un dr remarcabil pentru autoconservare. In orice caz, scenariul asta nu ar pune-o deloc in pericol in fata noastra in cazul in care sta bine ascunsa si ii lasa pe nou nascuti sa faca ravagii aici. Si poate nici familia Volturi nu reprezinta o mare amenintare pentru ea. Poate ca se bazeaza pe victoria noastra, insa nu fara pierderi grave. Dar nu doreste sa supravetuiasca cineva din mica ei armata pentru a sta drept marturie impotriva ei. De fapt, daca raman supravietuitori, pariez ca planuieste sa ii distruga chiar eaSi totusi, trebuie sa fi avut cel putin un prieten putin mai matru. Nici un nou nascut proaspat nu l-ar fi lasat in viata pe tatal tau. Victoria isi putea face alt partener inca de acum un an, ca sa o ajute. Si acest partener ar fi putut, cu mult efort, sa reziste tentatiei de a-l ataca pe Charlie atunci. Insa in orice caz, oricine ne-ar ataca, va fi la fel de surprins de colaborarea cu varcolacii. Am avea aceeasi sansa la victorie, indiferent de inamic. -Este foarte posibil, i-am spus eu. Cu toate acestea, trebuie sa fim pregatiti

pentru orice pana cand vom sti sigur. Esti foarte perspicace azi, am laudat-o eu. Este impresionant. -Poate ca reactionez pur si simplu la locul acesta. Ma face sa ma simt ca si cum ar fi pe aproape ca si cum m-ar vedea acum. Am adulmecat aerul, putin panicat, parasit de ratiunea ca Victoria nu ar fi putut sa fie aici fara a fi observata. Dar gandul ca Bella ar fi fost in vreun pericol ma facea sa ma asigur si atunci cand nu era cazul. -Nu se va atince niciodata de tine, i-am promis. Am scanat intunericul profund, cautand orice urma. Tot ce am simtit a fost mirosul groaznic de caine ud, semn ca erau aproape. Mirosul ma facu sa am o grimasa scarbita. -Si totusi.. ce n-as da sa o am aproape pe Victoria si pe oricine s0ar gandi vreodata sa iti faca rau. Sa am ocazia sa pun chiar eu capat la astea. Sa o termin cu mainile mele de data asta. Mi-am dat seama ca tonul meu fusese plin de ranchiuna si de furie, iar ea se cutremura la auzul vorbelor mele. Am luat-o de maini, incercand sa o fac sa ma ierte pentru lipsa de control pe care o avusesem mai devreme. Eram la cel mult 10 metri de familia mea, si am putut sa o vad pe Alice suparata, ca si cand tot binele din lume disparuse. Insa toata panica ce incepuse sa ma cuprinda se evapora imediat. Un ranjet mi se intinse pe fata. -S-a intamplat ceva cu Alice, ma intreba Bella? Am chiciotit, si i-am spus: -Varcolacii sunt pe drum, asa ca ea nu vede ce se va intampla. Daca voiai sa o enervezi pe Alice, ii aduceai un varcolac in preajma. Era foarte frustrata si cand nu vedea bine ceea ce se va intampla si fara un varcolac in preajma, insa sa nu vada nimic era un adevarat calvar pentru ea. Am auzit injuraturile soptite pe care le atibuia pe rand fiecarui membru din haita, insa Bella nu paru sa observe. -Hei, Edward! Hei Bella! Te va lasa si pe tine sa exersezi, ne intampina Emmett, glumet ca intotdeauna. Enervant de glumet. -Te rog, Emmett, nu ii da idei, am marait eu scurt la el. Bella chicoti, iar fratele meu rase cu toata puterea. -Cand sosesc oaspetii nostri? Vorbi Carlise pentru prima oara in acea noapte. M-am concentrat un moment, incercand sa ignor mirosul ce devenea din ce in ce mai puternic. -Peste un minut si jumatate, am dat eu pronosticul. Dar va trebui sa traduc. Nu au suficienta incredere in noi sa isi foloseasca forma umana. Carlise paru ca intelege.

-Le este greu. Sun recunoscator ca vin oricum. Bella ma stranse de mana ma tare, ca sa ma faca sa imi indrept atentia asupra ei. -Vin ca lupi? Am dat din cap o data, intrebandu-ma daca i-a vazut vreodata in acest fel. Pentru ca nu parea asa de socata, am presupus ca da, insa nu de prea multe ori. In timp ce ii analizam fata, in camp, aparura mergand in sir indian 10 varcolaci Un moment.. zece?! Cum dracului erau atat de multi. M-am intors repede catre Carlise. -Pregatiti-va. Ne-au tras pe sfoara. Alice se incrunta, uitandu-se sovaielnica la mine: -Ce vrei sa spui? I-am aratat locul unde erau cele 10 perechi de ochi stralucitori. Bella se uita disperata in acel loc, ingustandu-si ochii, insa nu reusea sa vada nimic. -Ce este, ma intreba ea. Nu vad nimic. -S-a marit haita, i-am soptit la ureche. Desi ma asteptam sa reactioneze urat, Bella a dat din cap scurt si nu a mai spus nimic. Apoi pe masura ce inaintau, deveni si ea la fel de uimita ca noi toti. -Fascinant, am murmurat eu doar pentru mine. -Bine ati venit, vorbi Carlise cu lupul. Eu aveam onorabilul rol de translator. Adrenalina la greu. Am vorbit, plictisit de cele ce se petreceau: -Multumim, l-am citat eu pe Sam. Vom privi si vom asculta, dar nimic mai mult. Asta e maximul pe care-l putem cere de la autocontrolul nostru. Am sasait, putin furios. Chiar nu puteau face ceva mai util? Puteam sa le dam o caseta video cu scheme de lupta, daca era nevoie. Nu erau nevoiti sa vina aici doar pentru asta. -Este mai mult decat suficient. Fiul meu Jasper are experienta in domeniu. Ne va invata cum lupta ei, cum pot fi infranti. Sunt convins ca veti putea aplica ce va spune el la propriul vostru stil de vanatoare? -Sunt diferiti de voi? Am vorbit eu din nou in locul lui Sam. -Sunt toti foarte noi, ii lamuri Carlise. Sunt copii, intr-un fel. In seara asta sunt 20. Zece pentru noi, zece pentru voi. Numarul lor poate scadea. Cei noi se lupta intre ei.

Jacob nu isi putea ascunde entuziasmul si lasa sa ii scape un marait de fericire. Spune-le ca putem sa luam mai mult noi, daca e prea mare efortul pentru noi. -Suntem dispusi sa luam mai mult decat partea noastra daca este nevoie, lam tradus eu pe Jacob, cu frazele putin mai controlate decat cele unui adolescent la prima sa bataie. -Vom vedea cum decurg lucrurile, ii linisti Carlise. -Stiti cand sau cum vor sosi?, gandi Sam -Vor veni peste munti in 4 zile, dimineata tarziu. Pe masura ce se vor apropia, Alice ne va ajuta sa le interceptam calea. -Multumim pentru informatii. Vom sta cu ochii in patru. Apoi lupii se lasara cu botul pe labe, la pamant, gata sa urmareasca ceva actiune. Iar eu speram sa face ceva mai palpitant toata noapte decat sa traduc gandurile unor varcolaci. Capitolul 18 Simularea Timp de 2 secunde se asternu o liniste deplina. Se auzeau doar bataile inimii Bellei si ale varcolacilor. I-am analizat expresia lui Jasper, incercand sa ghicesc ce avea de gand sa faca. Dar el facu un pas in fata, de parca el ar fi fost cel care putea sa citeasca gandurile. -Carlise are dreptate, spuse Jasper cu spatele la vizitatorii nostri, care il incomodau in mod vizibil. Vor lupta ca niste copii. Cele mai importante doua lucruri pe care trebuie sa le tineti minte este sa nu-i lasati sa isi puna bratele in jurul vostru si sa nu ii ucideti in modul clasic. Pentru asta sunt toti pregatiti. Atata timp cat ii atacati dintr-o parte si continuati sa va miscati, vor fi mult prea derutati ca sa mai reactioneze eficient. Puteam urmari din nou imaginile atat de vechi din mintea lui Jasper. Miscarile erau complexe, dar nu imposibil de executat. Lui Emmett i s-ar fi parut ziua sa norocoasa daca ar fi avut ocazia sa se afle in fata unei asemenea provocari. -Emmett? Vorbi Jasper. Am ranjit scurt, observand entuziasmul de pe fata fratelui meu. Cei doi s-au asezat in mijlocul spatiului delimitat de vampiri si varcolaci, pentru ca toata lumea sa poata urmari. -OK, incep cu Emmett. El este cel mai bun exemplu al unui atac nou nascut.

Hei fu tot ce gandi Emmett, vizibil jignit. -Voi incerca sa nu rup nimic, il bombani el pe Jasper. -Ma refeream la faptul ca Emmett se bazeaza pe puterea lui. El este foarte direct intr-un atac. Nici nou-nascutii nu vor incerca ceva subtil. Mergi pe ucisul usor, Emmett. Mi-am indreptat spatele, si mi-am ingustat ochii spre locul unde se desfasura simularea. Chiar nu mai vazusem niciodata asa ceva si cu siguranta avea sa fie cel putin interesant. -Acum incearca sa ma prinzi, il instrui Jasper mai departe. Si apoi a inceput. M-am uitat cu coada ochiului la Bella, care se uita disperata sa vada ceva. Probabil tot ce reusea sa zareasca erau culorile hainelor lor. Emmett se repezi violent la Jasper, si daca nu stiam ca era doar un exercitiu, mi-ar fi fost greu sa cred ca ceea ce urmaream nu era o lupta in adevaratul sens al cuvantului. Insa Emmett era prea brutal si solid pentru Jasper, care se misca cu repeziciune, aproape facandu-se nevazut. O singura clipire si nu i-ai mai fi vazut. Am incercat sa memeorez totul, pentru ca, asa cum spusese si Jazz, nou nascutii actionau ca Emmett. Si avea sa imi fie de ajutor toata chestia asta. Iar in secunda urmatoare, frutuna se opri. Jasper il prinse pe Emmett intr-o stransoare din care nici macar el nu putea iesi, simuland o muscatura rapida. Emmett injura, iar publicul din spatele lor scoase maraituri entuziaste. -Inca o data, se ruga el. Nu de data asta, bro. -E randul meu, am spus, facand un pas in fata. Bella ma stranse de mana, uitandu-se ingrijorata spre mine, apoi spre Jasper. -Imediat, spuse fratele meu. Vreau sa ii arat Bellei ceva, zise, apoi ii facu semn lui Alice sa vina langa el. Stiu ca iti faci griji in privinta ei, continua el. Vreau sa iti arat ca nu este necesar. Apoi Alice si Jasper isi luara pozitiile de lupta, iar dansul incepu. Era diferit fata de lupta cu Emmett. Alice era atat de mica si de rapida, incat abia o puteai urmari. Si tot ce facea era sa isi miste picioarele in fata si in spate, evitandu-l pe Jasper, care incerca sa o prinda. Tot ceea ce reusea Jazz sa prinda era doar aerul din pacate, pentru ca Alice era mereu cu o secunda inaintea lui. Intr-un tarziu, rasul ca de clopotel al lui surorii mele se auzi, iar ea statea cocotata in spatele lui Jasper. -Te-am prins, rase ea din nou. -Pe bune ca esti un monstrulet infricosator, confirma partenerul ei de lupta. -E randul meu, am spus inca o data, de data aceasta ducandu-ma langa Jasper. Alice imi lua locul langa Bella in mai putin de o secunda.

Si eu, la randul meu, am ajuns in locul cu pricina tot in mai putin de o secunda. Am tras aer in piept, deruland in minte toate scenele pe care le vazusem pana acum. Avea sa fie usor, practic gandurile lui erau ale mele. M-am aruncat spre el, atacandu-l dintr-o parte, asa cum a sugerat, insa ma bloca imediat. Am marait scurt. Am incercat sa il atac din spate, insa nu am avut timp, pentru ca el imi atincipa miscarea. Niciunul nu reusi sa prinda pe celalalat. In urmatoarele minute am incercat sa gasim portite de scapare din mintea altuia, inzadar insa. Carlise isi drese glasul, dandu-ne de inteles ca jocul s-a terminat. -Inapoi la treaba, consimti Jasper. Sa zicem ca e remiza. Apoi urmara Carlise, Rose, Esme, si la insistentele lui repetate de nerefuzat, din nou Emmett. Intr-adevar, era putin ciudat sa ii vad luptandu-se intre ei, dar nu ma prezentam nici pe departe cum era Bella. Se uita ingrozita, inchizand ochii la fiecare miscare mai brusca. Am avut un reflex de a o linisti, dar mi l-am invins, pentru ca eu nu voi fi in fiecare secunda a vietii ei alaturi de ea, si trebuie sa invete sa faca fata. Mi-am indreptat din nou atentia catre perechile care se luptau: Carlise si Jasper, Rosalie si Jasper, Esme si Jasper si in final Emmett cu Jasper. I-am simtit capul Bellei sprijinindu-se de umarul meu incordat, apoi i-am auzit respiratia incetinind -Mai avem putin si gata, i-am spus. Si, de parca m-ar fi auzit, pentru a treia oara in acea seara, Jasper confirma: -Vom mai face asta si maine. Sunteti bine-veniti sa observati din nou. Da Mi-am amintit ca trebuie sa fac din nou pe interlocutorul. -Da. Vom fi aici, l-am citat eu pe Sam. Of asta devenea chiar dezgustator. Adica, fiti seriosi.. In fine. -Haita crede ca ar fi de ajutor sa se familiarizeze cu mirosurile fiecaruia dintre noi ca sa nu faca greseli mai tarziu. Daca am putea sa stam nemiscati, le-ar fi mai usor. -Sigur, spuse Carlise. Orice aveti nevoie. Orice aveti nevoiesa fii umplut de bale de varcolac era exact ce NU aveam nevoie. Apoi Bella isi ridica capul de pe umarul meu, fiind brusc interesata de ceea ce se intampla. Nu vreau sa cred ca motivul varcolacilor o interesa atat de mult.. dar ce stiu eu, doar e om. Lupii au pasit in sir indian, iar vizibil cel mai puternic era Sam, urmat de pustiul ala, Jacob. Am privit-o pe Bella cu coada ochiului, incercand sa imi dau seama

daca era speriata sau incantata. Nu mi-am putut da seama. Apoi, varcolacii trecura pe langa noi, adulmecandu-ne. Am chicotit, gandinduma cat de furioasa avea sa fie Alice cand va realiza cat timp si parfum ii va trebui sa scape de mirosul ala. Un moment mai tarziu, Jacob se uita fix in ochii Bellei, care il observau de ceva timp. Apoi tipul a facut cel mai jalnic lucru deschise botul, aratandu-si dinti, apoi limba lui atarna pe o parte, ca si cand ar fi ras. OK, daca asta nu o sperie pe Bella, nu stiu ce ar fi putut. Dar ea a inceput sa rada sa rada. Jacob se indrepta spre ea, dand din coada. A trecut pe langa haita si pe langa noi, si s-a oprit chiar in fata ei. Bella l-a mangaiat pe blana rosiatica, cu o expresie curioasa pe fata. Si el ii linse brusc fata, de la barbie pana la frunte. Asta era mai dezgustator decat sa mananci gratar. Frate.. chiar a facut asta? l-am auzit pe Emmett mormaind in gand. Nu, Bella. Gandeste-te la miros, gandeste-te la miros, se ingrijora Alice, asa cum presupusem mai devreme. Chiar nu stiam ce e de facut in situatia asta. Bella nu facea decat sa rada, si intr-un fel, si Jacob la fel. Toti cei prezenti ii fixau cu privirea, intrebandu-se probabil, ca si mine, ce dumnezeului faceau acolo. Dupa aceea, lupii parura vizibil iritati de comportamentul membrului haitei lor. Insa Jacob nu avea de gand sa plece prea curand, din nefericire pentru cei cu mirosul ascutit. Ceilalti lupi plecra spre padure. Dar el ramase langa Bella. Incercand cat puteam de mult sa ignor prezente care nu erau din aceeasi rasa cu noi, i-am spus Bellei: -Esti gata sa pleci? Cum adica? Parca ai spus ca ramane aici. Daca pleaca ea, plecati toti, nu?

-Nu am pus la punct toate detaliile inca, i-am raspuns lui Jacob care isi baga coada unde nu-i fierbea oala. La propriu. Este mai complicat de atat. Nu-ti face tu griji; voi avea eu grija sa fie sigur. -Despre ce vorbiti? vru sa stie Bella, care se uita pe rand la amandoi, nestiind ce sa creada. -Discutam o strategie. Uite ce e, nu stiu tu, dar eu sunt satul de toata chestia asta cu translatorul. Nu am ajuns inca atat de rau incat sa las o lipitoare sa vorbeasca pentru mine. Spune-i ca vin imediat.

Bineinteles ca vii. -Asteapta! Striga Bella dupa el, cu mainile intinse. De ce dumnezeului tinea mainile intinse? Era destul de evident faptul ca nu prea putea sa prinda nici o fiinta umana, de varcolaci nici nu mai merita sa aducem vorba. -De ce a plecat? Am zambit sec. -Se intoarce. Vrea sa poata sa discute chiar el. Era mai putin stresant faptul ca nu trebuia sa il aud vorbind precum o moara hodorogita. Insa toate lucrurile bune se sfarsesc, din pacate. Bella isi propti capul de umarul meu, lasandu-se cu toata greutatea. Era cu siguranta obosita. Si in loc sa fie in pat, la caldura, ea statea cu mine si cu inca o haita de varcolaci sa punem la cale modul in care un vampir ticnit planuia un macel pentru Forks. In timp ce stateam acolo asteptand, isi facu din nou aparitia Jacob, pe jumatate dezbracat ca de obicei. Multumesc lui Dumnezeu ca Bella nu era genul care sa se uite dupa baietii cu muschi, altfel nu as fi avut nicio sansa sa concurez cu pustiul asta. Traversa in fuga terenul, fara ca vreun alt amic din haita sa i se fi alaturat intre timp. Erau cu totii niste lasi, privind din padure. -OK, strigoiule. Ce e asa de complicat? Jacob, Jacob. Cat imi lipsise tonul asta autoritar. -Trebuie sa ma gandesc la fiecare posibilitate. Daca reuseste cineva sa iti scape? -OK, atunci las-o sa ramana in rezervatie. Oricum ii punem pe Collin si pe Brady sa ramana. Va fi in siguranta acolo. Mult mai in siguranta, continua el in gand, stiind ca voi prinde expresia cu subinteles. -Despre mine vorbiti?, spuse Bella mahnita. -Vreau doar sa stiu ce are de gand sa faca cu tine in timpul luptei, ii explica el. Poate ca uitasem sa ii specific Bellei si amanuntul asta. Oricum, Jacob era aici pentru mine sa ii explice cu tactul de care dadea dovada de fiecare data. Stia cu siguranta cum sa isi aleaga cuvintele. -Nu poti sa ramai in Forks. Stiu unde sa te caute acolo. Daca scapa cineva pe langa noi? am incercat eu sa ii spun, sperand din tot sufletul ca Jacob nu o sa se bage si de data asta.

-Si Charlie? icni ea, inspaimantata, aruncandu-ne priviri disperate. -Va fi cu Billy. Daca tata va trebui sa omoare pe cineva sa il aduca acolo, o va face. Probabil nu va fi asa greu. Este sambata asta, nu? E meci. -Sambata asta? Ei, la naiba. S-a zis cu cadoul tau de absolvire. Am chicotit scurt. Un concert era cu siguranta un bun mod sa te relaxezi inainte de o bataie buna. -Intentia conteaza. Poti sa dai altcuiva biletele. -Angela si Ben. Cel putin asa pot sa-i scot din oras. Naiva de Bella. Pariez ca daca ar fi putut, ar fi cumparat bilete la concert intregului oras doar ca sa ii tina in siguranta. -Nu poti sa evacuezi pe toata lumea. Pe tine te ascundem ca o masura de precautie. Ti-am mai spus nu vom avea acum nicio problema. Nu vor fi suficienti ca sa ne distreze pe toti, i-am repetat a mia oara. -De ce nu o lasam in La Push? Intrerupse din nou Jacob, venind cu o sugestie care nici macar nu mi-ar fi trecut prin minte. Serios, tipul era un geniu. -S-a plimbat mult prea mult de colo-colo. A lasat urme meste tot. Alice nu vede decat vampiri foarte tineri care vin la vanatoare, dar in mod clar cineva i-a creat. Exista cineva mai experimentat in spatele la toate astea. Oricare ar fi el sau ea toate astea ar putea fi o diversiune. Am spus ea pentru a nu neglija complet teoria Bellei. Daca stateam sa ma gandesc, existau sanse de 50 la suta ca Victoria sa ne faca o vizita. -Alice va vedea daca se decide sa o caute chiar el, dar noi am putea fi foarte ocupati in momentul cand va fi luata aceasta decizie. Poate ca se bazeza cineva pe asta. Nu pot s-o las intr-un loc in care a fost cu regularitate. Trebuie sa fie greu de gasit, in caz de ceva. Nu sunt foarte multe sanse sa se intample asta, dar nu risc, am continuat eu. Simteam ca Bella nu era foarte incantata de deciziile mele din ultima vreme, dar pentru ca ma invatasem minte, acum suflam si in iaurt. Nu permiteam sa o atinga nimeni. Nu dupa tot ce patise din cauza mea. -Nu fac decat sa fiu exagerat de prudent, i-am promis, ghicindu-i reactia. Hei.. ma asculti, lipitoare? Uita-te la mine. Mi-am indreptat atentia catre Jacob, care avea in mod evident nevoie de ea. -Ascunde-o aici, imi zise el, aratand spre muntele acoperit de padurea deasa. Sunt un milion de posibilitati locuri in care oricare dintre noi ar fi la cateva minute de ea daca ar avea nevoi. Am scuturat convins din cap, in semn de dezacord. -Mirosul ei este prea puternic si in combinatie cu al meu iese in mod special in

evidenta. Chiar daca as duce-o acolo, tot as lasa urma. Urma noastra se afla pe tot lantul muntos, dar in combinatie cu mirosul Bellei, ar atrage atentia. Nu stim exact ce cale vor alege, pentru ca nici ei nu stiu incca. Daca dau de mirosul ei inainte sa dea de noi Am lasat fraza neterminata pentru ca toti trei stiam ce s-ar fi putut intampla. -Intelegi dificultatile? I-am zis ironic lui Jacob. -Trebuie sa existe o cale sa mearga, se incapatana el. Am luat-o mai strans pe Bella in brate care in mod vizibil era epuizata. Trebuia sa ajunga acasa repede, altfel ar fi adormit chiar acolo. -Trebui sa te duc acasa. Esti epuizata. Si Charlie se va trezi in curand -Asteapta o clipa. Mirosul meu va dezgusta pe voi, nu? intreba Jacob de parca nu stia raspunsul. -Hmm, nu chiar asa rau. Uite. Ce ar fi sa o ascund eu. Asa mirosul ei nu ar fi descoperit, pentru ca al meu ar fi mult prea puternic. Cineva ar putea sta cu ea pana se termina totul.

-Tot ce-i posibil. Jasper? Teoria era interesanta. Dar bineinteles Jasper trebuia sa isi spuna cuvantul. El era cel care avea experienta in domeniu. In regula, fratioare, am putea-o face. -OK, Jacob. Vezi, stiam eu. Intotdeauna e o cale. Trebuia sa recunosc ca isi mai castigase o bila alba. Era o idee destul de buna care in lipsa de altceva putea fi salvarea noastra. -Vom vedea daca pot sa iti schimb mirosul destul de mult incat sa iti putem ascunde urma, i-a explicat Jacob. Trebuia sa facem un experiment, ca sa vedem daca avea sa mearga. Iar eu ma rugam ca Bella sa nu lesine de oboseala. -Va trebui sa il lasi sa te ia in brate, Bella, am spus eu, incercand sa imi ascund aversiunea fata de lucrul asta. -Mirosul Bellei este mult mai puternic pentru mine cred ca ar fi un test mai concludent daca ar incerca altcineva. L-am privit pe Jacob disparand cu Bella in padure. Jasper si Alice se luasera dupa ei, incercand sa distinga mirosul.

Dupa cateva minute, se intoarsera, la fel ca si Jacob si Bella. -Ei bine, am intrebat eu nerabdator sa mai citesc vreun gand. -Atata timp cat nu pui mana pe nimic, Bella, nu-mi pot imagina pe cineva care si-ar baga nasul indeajuns de aproape de acea urma ca sa-ti simta mirosul. -Un succes clar, dadu Alice verdictul. Si iata-ne cu totii, salvati de ideea unui varcolac inteligent. Enervant, dar inteligent. Avea sa fie distractiv. Capitolul 19- partea 1 Fusese o noapte agitata, iar Bella era dovada vie a acestui lucru. Dupa ce in sfarsit reusisem sa o fac sa adoarma pentru ca imi era teama ca ar fi putut lesina daca nu ar fi facut-o cat de curand a trebuit sa o ascult toata noaptea cum dorea sa se ofere drept momeala in luptea ce avea sa urmeze. Dormise mult. Era aproape dupa-amiaza cand a inceput sa dea primele semne de constienta. -Edward? m-a strigat ea, inca dezorientata. -Chiar esti treaza de data asta? am intrebat-o eu, incercand sa imi dau seama daca era din nou o alarma falsa si va trebui din nou sa o conving ca nu eram in mijlocul unei lupte. -IhiAu fost multe alarme false? -Ai fost foarte nelinistita ai vorbit toata ziua? S-a ridicat brusc in fund, aproape nevenindu-i sa creada. -Toata ziua? intreba, apoi se uita pe fereastra ca sa se convinga. -Ai avut o noapte lunga, am incercat eu sa o linistesc. Ti-ai castigat dreptul sa petreci o zi in pat. -Uau! Paru putin confuza. Probabil ii era foarte foame. -Vrei sa iti aduc micul dejun la pat? m-am oferit. -Il aduc eu. Tot trebuie sa ma ridic si sa ma misc putin. Ce fata ar refuza un mic dejun la pat? Oare de ce naiba ma mai intrebam? Raspunsul era clar: Bella. Am tinut-o de mana tot drumul spre bucatarie, asigurandu-ma ca nu o sa se impiedice sau ceva de genul la cat era de debusolata. Am privit-o cum isi punea biscuitii in prajitor. Mirosul era dezgustator. Imi intorcea stomacul pe dos cand ma gandeam ca trebuia sa manance aia. -Oh, arat groaznic! a exclamat ea, analizandu-si reflectia din metalul prajitorului. Intradevar, era ciufulita si incercanata, dar in niciun caz Bella nu putea fi definita cuvandului groaznic. Bineinteles, nu exista absolut nicio modalitate prin care as fi putut sa o conving de asta. -A fost o noapte lunga, i-am zis din nou. Ar fi trebuit sa ramai aici si sa dormi. -Sigur ca da! Si sa pierd totul. Ar cam fi timpul sa te obisnuiesti cu ideea ca fac parte din familie acum.

-Probabil m-as putea obisnui cu ideea, i-am zis, zambind si privind-o cum mananca. In timp ce a ridicat mana, am vazut o bratara atarnand de incheietura ei. Avea si un talisman, in forma de lup, sculptat in lemn. Un efect reusit. Bineinteles, persoana de la care provenea mi-a trezit repulsia fata de micuta figurina. -Imi dai voie? am intrebat-o eu, indinzand mana. -Aaa, sigur. Mi-am trecut mana pe sub bratara cu talisman si am cantarit micul lup. Am privit-o si pe Bella, care era incordata si oarecum speriata. De ce naiba ii era frica? Doar nu credea ca as face ceva rau obiectului. Daca se gandea la asta, nu ma cunostea mai deloc. Dar bineinteles, cum nu stiam, m-am rezumat doar la presupuneri. -Deci sa inteleg ca Jacob Black are voie sa iti dea cadouri, am constatat eu, fara ca macr sa o acuz. Stia foarte bine la ce ma refeream. Facuse atata circ in legatura cu cadourile, iar pe acesta il accepta atat de usor -Si tu mi-ai dat cadouri, mi-a amintit ea, incercand sa se eschiveze. Stii ca imi plac darurile facute de mana. Am stat o clipa pe ganduri, gandindu-ma daca as avea ceva de genul sa-i ofer. Bineinteles ca aveam. -Ce parere ai despre cadourile mostenite? Sunt acceptabile? -La ce te referi? Intreba ea suspicioasa. -La bratara asta. O vei purta mult? Bella ridica din umeri. Desi probabil ar fi fost normal sa fiu gelos, nu eram. Asta se intampla numai cand ii auzeam gandurile bolnave, imbuibate cu hormoni adolescentini ale lui Jacob. Era neplacut, vulgar si nesanatos. -Pentru ca nu vrei sa-i ranesti sentimentele, am sugerat eu subtil, lasand loc de interpretare arbitrara. -Sigur, cred ca da. -Atunci nu crezi caeste corectdaca as avea si eu o mica reprezentare? -Reprezentare? -Un talisman ceva care sa iti aduca aminte si de mine, i-am soptit. -Tu esti tot ce am. Nu am nevoie de nimic care sa imi aduca aminte. Stiam ca avea sa cedeze. Era doar o mica inimioaradin diamant. Dar ea nu avea de unde sa stie asta. Asa ca probabil nu ar fi considerat nimic ciudat in asta. -Daca ti-as da si eu ceva, ai purta? Am insistat. -Ceva mostenit? Verifica ea. -Da, ceva ce am de o vreme. Am zambit cat am putut de convingator, asteptand sa cedeze.

-Orice te face fericit, renunta ea. -Ai observat nedreptatea? Pentru ca eu sigur am observat-o, i-am spus eu, incercand ca vocea sa nu imi sune acuzator, in zadar insa. -Ce nedreptate? -Toata lumea reuseste sa scape cu bine daca iti da cadouri. Toata lumea, in afara de mine. Mi-ar fi placut sa iti iau un cadou de absolvire, dar nu am facut-o. Stiam ca te-ai fi suparat mai mult decat ar fi facut-o altcineva. Este absolut nedrept. Ce ai de spus in apararea ta? -E usor, zise, apoi zambi siret. Tu esti mai important decat toata lumea. Si tu mi te-ai daruit pe tine. Deja este mai mult decat merit si orice mi-ai darui nu face decat sa sublinieze si mai mult dezechilibrul intre noi doi. Bineinteles. Vechea problema ea muritoare si eu perfect si frumos Oare avea sa isi scoata vreodata ideea asta stupida din cap? -E ridicol felul in care ma privesti, i-am zis eu, dandu-mi ochii peste cap. Restul micului dejun continua in liniste, pana cand telefonul imi vibra in buzunar. -Ce este, Alice? am raspuns eu, dupa ce m-am uitat la numarul apelantului. -Hei Edward. Nu stiu daca Bella ti-a adus la cunostinta asta, dar domnisoara are de gand sa se ofere drept momeala. Are o idee fixa in cap cu o sotie a unui Alfa a nu stiu cui trib si crede ca asa ne va salva pe toti. Ai putea tu sa ii scoti din cap chestia asta, cat de subtil cu putinta? -M-am cam prins de chestia asta. A vorbit in somn. Apoi Bella rosi, ca si cand nu ar fi fost destul loc in pamant in care sa intre de rusine. -Ma ocup eu, i-am promis lui Alice. Ar fi ceva ce-ai vrea sa discuti cu mine? i-am spus Bellei, imediat dupa ce am inchis telefonul, pe un ton dezaprobator. A ramas pe ganduri un moment. Parea sa analizese tot ceea ce auzise si la ceea ce se gandise, ca sa imi ofere o varianta rezonabila. Se uita la mine, tuguindu-si buzele. -Mi-a placut ideea lui Jasper, recunoscu ea intr-un tarziu. Mi-a scapat un marait, pe care am incercat sa il inabus in gat. -Vreau sa te ajut, insista ea. Trebuie sa fac ceva. -Nu ne-ai ajuta cu nimic daca te-ai pune in pericol, i-am adus eu argument. Pur si simplu iesea din capacitatea mea de a intelege. Cum putea sa vrea sa riste ceva atat de pretios ca propria-i viata, cand eu ii spusesem de nenumarate ori cat de usor va fi si apoi totul avea sa fie bine. Desi o iubeam pe Bella pentru tot ce e ea, partea asta imi cam facea zile negre cateodata. -Jasper crede ca da. Este domeniul lui de expertiza. I-am aruncat o cautatura urata, incercand sa o fac sa renunte la asta o data pentru totdeauna. -Nu poti sa ma tii departe, ma ameninta ea. Nu am de gand sa ma ascund prin padure in timp ce voi toti va asumati riscuri pentru mine. Am incercat sa imi ascund un zambet, gandindu-ma la cat de naiva putea fi cateodata. -Alice nu te vede in poiana, Bella. Te vede impiedicandu-te prin padure in cautarea noastra. Nu vei putea

sa ne gasesti, nu vei face decat sa imi iei mie si mai mult timp sa te gasesc dupa aceea. -Asta pentru ca Alice nu l-a luat in calcul pe Seath Clearwater, zise ea, incercand sa isi tempereze furia din voce. Daca l-ar fi luat in clcul pe Seth, evident ca nu ar fi putut sa mai vada nimic. Dar se pare ca el vrea sa fie acolo la fel de mult ca si mine. Nu ar fi prea greu sa il conving sa imi arate drumul. Simteam cum ma enervam cu fiecare secunda in care o auzeam ca vorbeste. Am tras o data adanc aer in piept, incercand astfel sa nu imi canalizez toata furia asupra ei. -Da, ar fi putut sa meargadaca nu mi-ai fi spus. Acum o sa il rog pur si simplu pe Sam sa ii dea lui Seth anumite ordine. Oricat de mult ar vrea, Seth nu va putea sa ignore o astfel de interdictie. Bella continua sa zambeasca. Stiam ca in spatele acelui zambet se ascundea o minte care cauta zeci de portite de scapare. -De ce i-ar da Sam aceste ordine? Daca ii spun eu cum ar ajuta daca as fi si eu acolo? Pariez ca Sam ar prefera sa imi faca mie un serviciu in loc sa iti faca tie. -Poate ai dreptate. Dar sunt sigur ca Jacob ar fi la fel de inversunat sa ii dea aceleasi ordine. Am privit-o cum se schimba la fata. O invinsesem. -Jacob? -Da. Jacob este al doilea la conducere. Nu ti-a spus niciodata asta? am intrebat eu usor sarcastic. Si ordinele lui trebuie urmate. Mi-am lasat un zambet larg sa mi se intinda pe fata, ca dovada a victoriei. -Am tras cu ochiul aseara in mintea haitei. A fost mai bine decat daca m-as fi uitat la o telenovela. Habar n-aveam cat de complexa este dinaminca in cazul unei haite atat de mari. Infulenta individului impotriva unui psihic multipluAbsolut fascinant, i-am zis eu, incercand sa o distrag de la subiect. Dar ea se uita urat la mine, dandu-mi de inteles ca nu imi mergea asa de usor. -Jacob are multe secrete, i-am zis eu, ranjind. Nu mi-a raspuns, insa a continuat sa se uite urat la mine. -De exemplu, l-ai observat pe lupul gri mai mic de seara trecuta? A dat teapana din cap, ca si cand ar fi fost foarte suparata pe mine. Am chicotit. Era haioasa cand se enerva. -Isi iau legendele atat de in serios! Se pare ca sunt lucruri pentru care nici una dintre povestile lor nu-i pregatesc. A oftat, ca si cand s-ar fi dat batuta din nou. Imi placea asta. O Bella fara prea multe idei fixe pe care le repeta de nenumarate ori este ceva bun. -OK, am muscat momeala. Despre ce vorbesti? -Ei au crezut mereu fara sa sovaie ca numai nepotii directi ai lupului original au puterea sa se transforme, am inceput eu sa ii explic. -Deci s-a schimbat cineva care nu este descendent direct? -Nu. Ea este descendent direct in toata regula, am lamurit-o eu. -Ea? Am incuviintat din cap.

-Te stie. Numele ei este Leah Clearwater. Ochii i se facura mari de uimire, nevenindui sa creada. Oare cati dintre adolescenti aveau discutii de genul asta? -Leah e varcolac? tipa ea. Cum? De cat timp? De ce nu mi-a spus Jacob? vorbi ea prea repede. Am incercat sa ii aranjez intrebarile astfel incat sa pot sa raspund la toate dintre ele. -Sunt lucruri pe care nu au voie sa le spuna. De exemplu, numarul lor. Dupa cum am mai spus, cand Sam da un ordin, haita nu poate pur si simplu sa il ignore. Jacob a avut foarte mare grija sa se gandeasca la alte lucruri in preajma mea. Dar bineinteles, dupa seara trecut a iesit totul la iveala. Bieninteles ca Jacob se gandea la altceva. La cum ar arata Bella dezbracata, cum ar fi sa o sarute, si lucruri mult mai neortodoxe. Pariez ca nu ii fusese prea greu sa tina departe secretul. -Nu pot sa cred. Leah Clearwater!, a fost tot ce a mai spus. Tacu o clipa, incercand sa isi aminteasca ceva. Ma frustra ingrozitor ca nu puteam tine pasul cu ea si cu gandurile ei. -Biata Leah, sopti ea in cele din urma. -Le face viata extraordinar de neplacuta. Nu sunt sigura ca merita mila ta, i-am spus, lipsit de compasiune, spre deosebire de Bella. Leah era o fiinta enervanta, preocupata de propria persoana si atat. Ceva la ea imi amintea intr-o mare masura de Rosalie. Nu multi o suporta. -Ce vrei sa spui? vru Bella sa stie. -Este si asa de greu pentru ei sa-si impartaseasca toate gandurile. Majoritatea incearca sa coopereze, sa usureze situatia. Cand unul dintre membri devine rautacios, este dureros pentru toata lumea. Capitolul 19 partea a II-a Are motive, continua ea sa ii ia apararea. Da, stiu, i-am spus. Dorinta aceea de nestapanit de a fi cu cineva este unul dintre cele mai ciudate lucruri pe care le-am vazut in viata mea si, crede-ma, am intalnit multe chestii ciudate. Felul in care Sam este legat de Emily a lui este imposibil de descris sau ar trebui sa spun Sam al ei, Sam chiar nu a avut de ales. Situatia asta imi aduce aminte de visul unei nopti de vara cu tot haosul creat de vrajile de dragoste ale zanelor..e ceva magic. Este aproape la fel de puternic ca ceea ce simt eu pentru tine, i-am spus, zambind cald. Biata Leah!, continua ea. Dar ce vrei sa spui cu rautacioasa?

Bella era una dintre cele mai interesate persoane de viata si gandurile haitei. Probabil ea chiar era atrasa de chestiile cu monstri. Aduce mereu la suprafata lucruri la care ar prefera sa nu se gandeasca. Spre exemplu cu Embry. Ce-i cu Embry?

Acum 17 ani, mama lui s-a mutat din rezervatia Makah, cand era insarcinata cu el. Ea nu este din Quileute. Toata lumea a presupus ca l-a lasat pe tatal lui in urma in rezervatia Makah. Si apoi Embry a intrat in haita, m-am oprind eu, lasand sa se inteleaga de la sine. Inca ma intrebam cine ar putea fi fratele vitreg al lui Embry. Era totul atat de incurcat si de complex incat puteam petrece o zi intreaga doar gandindu-ma la lucrurile astea intrigante.

-Si? Intreba Bella. Pierdut in ganduri, mi-a trebuit o secunda ca sa imi dau seama despre ce era intrebarea. Nu prinsese aluzia mea. Asa ca am inceput sa ii explic calm. Deci principalii candidati sa ii fie tata sunt Quil Ateara Senior, Joshua Uley sau Billy Black, toti trei fiind bineinteles casatoriti la vremea respectiva. Nu!, icni ea, vizibil socata.

Poate..poate mai bine trebuia sa evit partea asta. Dar in fond, intrigile erau cea mai buna parte. Acum Sam, Jacob si Quil se intreaba fiecare cine este frate vitreg cu Embry. Tuturor le place sa creada ca este Sam, din moment ce tatal lui nu a fost niciodata un model. Dar indoiala persista. Jacob nu a putut sa il intrebe niciodata pe Billy chestia asta. Uau. Si ai aflat toate astea intr-o singura seara?

Mintea haitei este fascinanta. Toti gandesc impreuna si separat in acelasi timp. Sunt atatea lucruri de citit. Trebuia sa recunosc, regretam putin ca petrecusem doar o singura seara cu toti. Erau multe alte lucruri de aflat, interesante, si care ar putea rezolva multe enigme. Dar bineinteles, lucrurile interesante nu sunt niciodata suficiente ca sa iti satisfaca curiozitatea. Haita este fascinanta, am fost eu de acord. Aproape la fel de fascinanta ca tine cand incerci sa imi distragi atentia. Puteam sa jur ca uitase de asta. Pana si eu fusesem prins in joc, incat aproape uitasem de asta. Aproape Am incercat sa imi canalizez atentia pe ceea ce aveam de zis. -Trebuie sa fiu si eu in poiana, Edward. -Nu, am refuzat categoric. Pe fata ei nu s-a citit nici disperare, exasperare sau renuntare. Doar se gandea foarte profund la ceva anume. Si deodata, in ochii ei am putut vedea vinovatia, rusinea, care au facut-o sa isi plece capul spre masa. OK, uite ce e, Edward. Uite care e chestiaDeja am innebunit o data. Imi cunosc limitele. Si nu voi putea suporta sa pleci din nou. Mi se frangea inima sa o vad asa, suferind in tacere, facandu-si griji pentru mine in fiecare clipa. Simteam nevoia sa o protejez. Eram in stare sa fac orice mi-ar fi stat in putinta ca sa o ajut pe Bella, sa fiu alaturi de ea. M-am indreptat spre ea, si am strans-o puternic in brate, mandaindu-i fata si umerii. O atingere brutala din partea mea si ar fi putut fi moarta. Asta ma facea sa ma gandesc la cat era de fragila si la cat de mare nevoie avea de cineva care sa o protejeze.

Stii ca nu este asa, Bella. Nu voi fi departe si se va termina totul repede, am incercat eu sa o incurajez. Nu pot suporta, a spus din nou. Nu pot suporta sa nu stiu daca te mai intorci sau nu. Cum trec eu prin asta, indiferent cat de repede se termina? Avea dreptate intr-un fel. Riscam, si ea stia asta. Ma putea pierde, stiam de asemenea si sentimentul asta. -Va fi usor, Bella. Nu ai niciun motiv sa te temi. -Niciunul? -Niciunul, mi-am intarit eu ideea. -Si toata lumea va fi bine? -Toata lumea, am repetat. -Deci nu exista niciun motiv sa vin si eu in poiana? -Evident ca nu. Alice tocmai mi-a spus ca au ajuns la nouasprezece. Vom putea sa le venim de hac cu usurinta. Stiam ca pentru ea, o lupta ca aceasta ar fi putut fi considerata mortala, aproape fara supravietuitori, dar asta pentru ca ea nu stia cat eram de puternici atunci cand ne permiteam acest lucru, fara sa fim nevoiti sa ne menajam ca sa nu ne pierdem controlul. Lupta era in natura noastra. -Corect ai spus ca este asa de usor incat cineva poate sta pe tusa, a repetat ea, si am simtit ca propriile mele cuvinte se intorc impotriva mea. -Da, am fost eu de acord. De ce sa neg? Avea dreptate. Si stia al naibii de bine cum sa ma aduca unde voia ea. -Atat de usor incat ai putea tu sa stai pe tusa? Spuse, cu vocea stinsa, uitandu-se fix la masa, evitandu-mi privirea. Probabil nu intelesem niciodata ca pana acum adevaratul sens al expresiei Cel mai mare dusman ai putea fi chiar tu. Dar ii abandonam. Erau familia mea. Se bazau pe mine. Deci ori e una, ori alta. Ori pericolul este mai mare decat vrei tu ca eu sa stiu, caz in care ar fi mai bine sa fiu si eu acolo si sa ajut cat imi sta in putinta. Sauva fi atat de usor incat vor putea sa se descurce fara tine. Care sa fie? continua ea sa resuceasca cutitul in rana. Era printre cele mai grele decizii din viata mea. As putea chiar sa compar asta cu cat de greu imi fusese sa extrag veninul din Bella la muscatura lui James. Cum puteam eu acum sa aleg intre familie si ea. Bella era fiinta pentru care traiam si eram fericit, dar ei..familia mea, Carlisle, Esme, Alice, Rosalie, Jasper..ei imi fusesera alaturi decenii intregi.

-Imi ceri sa ii las sa lupte fara ajutorul meu? am spus eu incep. -Da. Sau sa ma lasi sa fiu acolo. Ori una, ori alta, atata timp cat suntem impreuna. La dracu, Bella. La dracu. Cum putea sa fie atat de iresponsabila? Cum putea sa ma convinga sa fac asta? O iubeam si stia bine asta. Nu faceam altceva decat sa incerc sa o protejez, asa cum stiam mai bine. Am tras adanc aer in piept, apoi am lasat aerul sa iasa usor din plamani. I-am inconjurat fata fierbinte cu mainile, incercand sa ii descifrez privirea. Ochii ei caprui ciocolatii erau impregnati cu vina si ezitare. Aproape imi frangeau inima. In regula. Am cautat din nou in buzunarul lateral al pantalonilor mei dupa telefon. Alice. Ai putea fi putin dadaca pentru Bella? Trebuie sa vorbesc cu el.

Desigur Edward. Nu stiu cat or sa fie de incantati, a zis sora mea cu regret in voce. Puteam sa ma simt mai vinovat de atat? Ce vrei sa ii spui lui Jasper? m-a intrebat Bella, dupa ce am terminat convorbirea. Vreau sa discutposibilitatea sa stau pe tusa, am spus eu, aproape inecanduma cu propriile cuvinte. Imi pare rau, isi ceru ea scuze.

Intr-adevar ii parea. Stiam ca ura sa faca asta, dar trebuia sa se gandeasca la ce era mai bine pentru ea. Puteam intelege asta. -Nu-ti cere scuze, i-am zis zambind, incercand sa o fac sa se simta mai bine. Sa nu te temi niciodata sa spui ce simti, Bella. Daca asta este ce ai tu nevoieTu esti prioritatea mea. Nu am vrut sa sune asa adica sa trebuiasca sa ma alegi pe mine, si nu familia ta. Stiu asta, am asigurat-o. Si in plus, nu asta mi-ai cerut. Tu mi-ai dat doua alternative cu care puteai supravietui. Asa ar trebui sa functioneze compromisul. Ofta incet, apoi isi sprijini capul de pieptul meu, aproape extenuata. -Multumesc, a soptit. Oricand, i-am spus, sarutandu-i crestetul capului. Orice.

As fi vrut ca timpul sa se opreasca atunci pentru noi. Sa stam pe vecie acolo, in bucataria calda a lui Charlie, imbratisati, fara sa mai trebuiasca sa facem nimic altceva in plus.

Apoi, ca si cand as fi avut o recapatare subita de memorie, am intrebat-o: -Cine e a treia nevasta? -Poftim? m-a intrebat nedumerita. - Mormaiai ceva aseara despre o a treia nevasta. Restul avea putin sens, dar aici m-ai pierdut. Am simtit-o tresarind. Aha. Aaa, da, se balbai ea. E doar una dintre povestile pe care le-am auzit la gratar in seara aceea. Cred ca m-a influentat, spuse nonsalanta, ridicand din umeri. Nu stiam de ce vorbea asa de ciudat, dar probabil avea sa mai dureze ceva pana sa aflu, pentru ca Alice aparu in pragul usii pe neasteptate. - O sa pierzi toata distractia, a bombanit ea. - Buna Alice, am salutat-o. Da, da. Buna si tie. -Ma intorc mai pe seara. Ma duc sa rezolv asta cu ceilalti, sa reorganizam lucrurile, iam spus, imediat dupa ce am sarutat-o de ramas bun. Nu ai mare lucru de organizat. Le-am spus deja. Emmett e incantat. Mersi mult, am zis enervat, atat de incet incat sa nu auda Bella.

N-ai pentru ce, gandi ea, chicotind complice.