Fisa de lectura Moara cu noroc -autor: Ioan Slavici -titlu: Moara cu nororc -specie literara-:nuvela psihologica -anul pulicarii:Nuvela

Moara cu noroc de Ioan Slavici a aparut in volumul de debut Novele din popor, din 1881 -tema operei:Consecintele morale si existentiale ale patimii banului. -motive literare:Momente ale actiunii; motive: a) Motivul cautarii norocului - Ghita si familia lui pleaca din satul in care acesta era cizmar. - Cu toate ca are retineri, Batrana (mama Anei) se muta impreuna cu ceilalti. - Ghita arendeaza carciuma de la Moara cu Noroc. - Catva timp, norocul ii surade si castigul este cinstit. b) Motivul hanului - Asezat intr-o vale, la rascruce de drumuri; - Initial, moara - simbol al macinarii" unor vieti; - inconjurat de spatii goale si drumuri rele"; - Loc al pactului cu personajul demonic. c) Motivul personajului demonic - Lica Samadaul incepe sa vina pe la han. - Ghita ii accepta conditiile, din slabiciune. - Treptat, carciumarul ii devine complice, Motivul destinului - De Paste, Ana ramane cu Lica, la han. - La intoarcere, Ghita o ucide. - Din porunca Samadaului, Ghita este impuscat, iar hanul - incendiat. - Batrana considera ca asa le-a fost soarta. - Urmarit de jandarmul Pintea, Lica isi zdrobeste capul de un copac. -conflict exterior: se demareaza si se sustzine o intreprindere(moara cu noroc) de mare avergura economica (toat lumea era prezenta acolo)intr-o societate ce-si dorea prin tot abandonarea inchistarii de tip feudal. E surprinsa perspectiva dominatziei banului conflict interior:are loc in propria lui consttintza o avalansa de resenimente cu privire la el cel care obisnuai sa fie si ce a devenit acum practic e luat de val in astfel de afaceri dubioase in care se pierde din vedere etica si morala e congregat fara sa vrea,prin natura situatziei la o decadere sufleteasca Personaje: Ghita este unul dintre protagonistii nuvelei, personaj viabil si complex, un tip uman, n care contradictiile se manifesta puternic.Personajul aspira sa-si depaseasca modesta conditie de cizmar, pentru ca monotonia acesteia si saracia l sperie si l ndrjesc, dupa cum i spune soacrei sale: Nu punem pe prispa la soare, privind eu la Ana, Ana la mine si amndoi la copilas, iar dumneata la tustrei --Drama lui e analizata magistral. E sfsiat de dorinta de a avea bani si devine complice cu Lica: se gndea la cstigul pe care-l putea face n tovarasie cu Lica, vedea banii gramada naintea sa si i se mpaienjeneau ochii: de dragul cstigului ar fi fost gata, sa-si puna capul n primejdie --Numai cteodata, cnd noaptea, zgltia vntul moara parasita, locul i parea strain. Presimtirea se ntareste cnd l vede prima data pe Lica si are senzatia ca s-a racit tot trupul. Venirea lui Lica l modifica profund si definitiv, acesta avnd o putere aproape magica -- Dezumanizarea merge att de departe nct Ghita regreta existenta familiei, considernd-o o piedica n calea mbogatirii sale: Pentru prima data, n viata lui ar fi vrut sa nu aiba nevasta si copii. --Zbuciumul sufletesc se accentueaza: simti ca i slabeasc deodata toate puterile, privirile oameinilor ardeau parca si mergea drept nainte fara a ndrazni sa-si ridice ochii

de la pamnt. --prabusirea este completa, patima pentru bani l roade pe dinauntru, distrugndu-l: Banii primiti de la Lica erau pe masa; ar fi vroit sa-l ia si sal arunce, nsa el nu putea, se gndea ct ar fi trebuit sa munceasca pentru ei si nu-l lasa inima sa-i dea din mna. Structura personajului este sintetizata astfel de Pintea: Multe ar fi de facut, numai daca n-ai fi att de prost, ca sa-l acoperi, cnd vrei sa-l surpi pe Lica. Ana personajul feminin principal. Portretul ei fizic reverbat de barbatul care o iubeste, sculpteaza n cuvinte un model clasic al feminitatii: Ana era tnara si frumoasa si subtirica, Ana era sprintena si mladioasa. --Desele vizite ale lui Lica la Moara o fac pe Ana sa fie muncita de gnduri grele care o mbatrnesc oarecum ntr-un singur ceas.nstrainarea ei de Ghita se accentueaza pe masura ce prietenia dintre cei doi barbati se leaga mai puternic. -- Lica are asupra ei puterea unei vraji. Sensibila, fragila, vazndu-si barbatul nstrainndu-se de ea, Ana se va ntoarce spre pacat cu o forta egala cu cea a puritatii ei anterioare, o forta devastatoare, care o face sa afirme: Tu esti om Lica, iar Ghita nu e dect muiere mbracata n haine barbatesti. Disperarea Anei se mistuie n suflet si rareori cuvintele i vin pe buze: Tu ma omori Ghita, ma seci de viata, ma chinuiesti, ma lasi sa ma omor eu din mine. -- Cutremurat din strafunduri, sufletul ei se ofileste, vaznd si ntelegnd ca sotul ei face afaceri necinstite cu Lica si femeia ncearca sa afle singura adevarul: Trebuie sa aflu adevarul, de dragul copiilor mei, daca nu de alta! Lica Samadaul:- locul n care vine Ghita este un topos al ispitei, legat de taina pacatului, iar reprezentantul acestei lumi este Lica Samadaul. --portrerul fizic al lui Lica Samadaul e pretext de vesnica pendulare ntre exterior si interior: Lica e un om la 36 de ani, nalt, uscativ si supt la fata, cu mustata lunga, cu ochii mici si verzi si cu sprncenele mpreunate la mijloc; Lica era porcar, nsa cei ce poarta camata subtire si alba cu floricele, pieptar cu bumbi de argint si bici cu codurisca de os mpodobit cu flori. Impresia generala este de noblete ciudata, diabolica. El apare la Moara ntr-o postura statuara ca un stlp de piatra, raspndind o stranie atractie prin privirea pierduta n vnt. --Autocaracterizarea scoate la iveala ntunecimi ale sufletului: Eu sunt Lica Samadaul Multe se zic despre mine Tu vezi un lucru ca umblu ziua-n amiaza mare si nimeni nu ma opreste-n cale sa ma duc n oras si stau de vorba cu domnii; voi fi facut ce voi fi facut, dar am facut asa ca oricine poate sa creada ce-i place, nsa nimeni nu stie nimic. Subiectul:Aciunea se desfoar pe parcursul unui an, ntre dou repere temporale cu valoare religioas: de la Sfntul Gheorghe pn la Pate, iar n final, apa i focul purific locul. Alctuit din 17 capitole, nuvela are un subiect concentrat, cu deschideri bogate. Nuvela debuteaz cu un precept moral izvort din nelepciunea btrneasc rostit de mama-soacr, ce are n nuvel rolul corului din tragedia antic greac: - Omul s fie mulumit cu srcia sa, cci, dac-i vorba, nu bogia, ci linitea colibei tale te face fericit". Btrna este adepta pstrrii tradiiei, n timp ce Ghi, capul familiei, dorete schimbarea, bunstarea material. Cizmar srac, dar onest, harnic i muncitor, Ghi ia n arend crciuma de la Moara cu noroc, pentru a ctiga rapid bani. Iniial, crciumarul nu este un om slab, ci dimpotriv, i asum responsabilitatea destinului celorlali. EXPOZIIUNEA Crciuma de la Moara cu noroc este aezat la rscruce de drumuri, izolat de restul lumii, nconjurat de pustieti ntunecoase. n expoziiune, descrierea drumului care merge la Moara cu noroc i a locului n care se afl, fixeaz un peisaj - cadru obiectiv al aciunii: De la Ineu drumul de ar o ia printre pduri i peste arini, lsnd la dreapta i la stnga satele aezate prin colurile vilor. Timp de un ceas i jumtate drumul e bun; vine apoi unpripor, pe care l urci, i dup ce ai cobort iar n

vale, trebuie s faci popas, s adapi calul ori vita din jug i s le mai lai timp de rsuflare, fiindc drumul a fost cam greu iar mai departe locurile sunt rele". Semnele prsirii anticipeaz destinul tragic al familiei: vechea moar cu lopeile rupte i cu acopermntul ciuruit de vremurile ce trecuser peste dnsul!", cele cinci cruci care vestesc pe drume c aici locul e binecuvntat, deoarece acolo unde vezi o cruce de aceste a aflat un om o bucurie ori a scpat altul de o primejdie". Simetria incipitului cu finalul se realizeaz, prin descrierea drumului. Simbolistica iniial a drumului se completeaz, n final, cu sugestia drumului vieii care continu i dup tragedia de la Moara cu noroc: Apoi ea lu copiii i plec mai departe". Subiectul nuvelei l constituie etapele i efectele nfruntrii dintre protagonist, Ghi, i antagonist, Lic. Ghi se dovedete la nceput harnic i priceput, iar primele semne ale bunstrii i ale armoniei n care triete familia nu ntrzie s apar: Smbt de cu sear locul se deerta i Ghi, ajungnd s mai rsufle, se punea cu Ana i cu btrna s numere banii, i atunci el privea la Ana, Ana privea la el, amndoi priveau la cei doi copilai, cci doi erau acum, iar btrna privea la cteipatru i se simea ntinerit, cci avea un ginere harnic, o fat norocoas, doi nepoi sprinteni, iar sporul era dat de la Dumnezeu, dintr-un ctig fcut cu bine". INTRIGA Apariia lui Lic Smdul la Moara cu noroc, un personaj ciudat, carismatic, eful porcarilor i al turmelor de porci din mprejurimi, tulbur echilibrul familiei. Personajul este portretizat de narator: Lic, un om ca de treizeci i ase de ani, nalt, usciv i supt la fa, cu mustaa lung, cu ochii mici i verzi i cu sprncenele dese mpreunate la mijloc. Lic era porcar, ns dintre cei care poart cma subire i alb ca floricelele, pieptar cu bumbi de argint i bici de carmajin [...]". Orgoliul lui Lic e unul de stpn care nu doar i subordoneaz oamenii, dar se substituie destinului lor. Lic i impune nc de la nceput regulile: Eu sunt Lic Smdul... Multe se zic despre mine, multe vor fi adevrate i multe scornite. [...] Eu voiesc s tiu totdeauna cine umbl pe drum, cine trece pe aici, cine ce zice i cine ce face, i voiesc ca nimeni n afar de mine s nu tie. Cred c ne-am neles!". Ana, nevasta lui Ghi, intuiete c Lic este un om ru i primejdios". Cu toate c i d seama c Lic reprezint un pericol pentru el i familia lui, Ghi nu se poate sustrage influenei malefice pe care acesta o exercit asupra lui, i nici tentaiei mbogirii. DESFURAREA ACIUNII Mai nti, Ghi i ia toate msurile de aprare mpotriva lui Lic: merge la Arad s-i cumpere dou pistoale, i ia doi cini pe care i asmute mpotriva turmelor de porci i angajeaz nc o slug, pe Mari, un ungur nalt ca un brad". ns din momentul apariiei lui Lic, ncepe procesul iremediabil de nstrinare a lui Ghi fa de familie, proces analizat cu miestrie de Slavici. Devine de tot ursuz", se aprindea pentru oriice lucru de nimic", nu mai zmbea ca mai nainte, ci rdea cu hohot, nct i venea s te sperii de el, iar cnd se mai juca, rar, cu Ana, i pierdea repede cumptul i-i lsa urme vinete pe bra. Devine mohort, violent, i plac jocurile crude, primejdioase, are gesturi de brutalitate neneleas fa de Ana pe care o ocrotise pn atunci, se poart brutal cu cei mici. La un moment dat, Ghi ajunge s regrete c are familie i copii, pentru c nu-i poate asuma total riscul mbogirii alturi de Lic. Prin intermediul monologului interior sunt redate frmntrile personajului: Ei! Ce s-mi fac?... Aa m-a lsat Dumnezeul.. Ce s-mi

fac dac e n mine ceva mai tare dect voina mea? Nici cocoatul nu e nsui vinovat c are cocoae n spinare". Datorit generozitii Smdului, starea material a lui Ghi devine tot mai nfloritoare, numai c omul ncepe s-i piard ncrederea n sine. Tocmai de aceea devine tot mai atent la imaginea pe care lumea o are despre el. Cu toate acestea, nelegerea dintre el i Lic, marcheaz pentru Ghi nceputul obinuirii cu rul. i ndeamn soia s joace cu Lic, aruncnd-o definitiv n braele acestuia, distruge imaginea pe care ceilali o aveau despre el, ajungnd s fie implicat n furtul de la arenda i n uciderea unei femei i a unui copil. Reinut de poliie, lui Ghi i se d drumul acas numai pe chezie". Axa vieii lui morale se frnge i, ntr-o scen de un patetism sfietor, i cere iertare Anei: - Iart-m, Ano! i zise el. Iart-m cel puin tu, cci eu n-am s m iert ct voi tri pe faa pmntului...". n alt rnd, srutnd pe unul dintre copii, le spune: Srmanilor mei copii, voi nu mai avei, cum avuseser prinii votri, un tat om cinstit. Tatl vostru e un ticlos". Prin faptul c jura strmb la proces, acoperindu-i nelegiuirile lui Lic, Ghi devine complice la crim. Hotrte totui s-l dea n vileag pe Lic, cu ajutorul lui Pintea. Nu este sincer ns nici cu Pintea i acest lucru i va aduce pieirea. i va oferi dovezi jandarmului despre vinovia lui Lic, numai dup ce i va putea opri jumtate din sumele aduse de acesta. De fapt, greeala lui Ghi este c nu reuete s fie onest pn la capt nici fa de Lic, nici fa de Pintea. PUNCTUL CULMINANT Ghi ajunge pe ultima treapt a degradrii morale n momentul n care, orbit de furie i dispus s fac orice pentru a se rzbuna pe Lic, i arunc soia, la srbtorile Patelui, drept momeal, n braele Smdului. Sper pn n ultimul moment ca se va produce o minune i c soia va rezista influenei malefice a acestuia. Dezgustat ns de laitatea lui Ghi, care se nstrinase de ea i de ntreaga familie, ntr-un gest de rzbunare, Ana i se druiete lui Lic deoarece, n ciuda nelegiuirilor comise, Lic e om", pe cnd Ghi nu e dect muiere mbrcat n haine brbteti". Dndu-i seama c soia l-a nelat, Ghi o ucide pe Ana. La rndul lui, Ghi este ucis de Ru, din ordinul lui Lic. Iar Lic, pentru a nu cdea viu n minile lui Pintea, se sinucide izbindu-se cu capul de un copac. Sancionarea drastic a protagonitilor e pe msura faptelor svrite"(Pompiliu Mareea, Ioan Slavici, Editura pentru Literatur, Bucureti, 1968) DEZNODMNTUL Un incendiu teribil mistuie crciuma de la Moara cu noroc n noaptea de Pati i singurele personaje care supravieuiesc sunt btrna i copiii, fiinele cu adevrat morale i inocente din carte. Nuvela se ncheie n mod simetric cu nceputul, prin vorbele btrnei care pune ntmplrile pe seama destinului necrutor: Simeam eu c nu are s ias bine; dar aa le-afost dat". Critici literare:-Slavici n-a uitat niciodata ca debutul sau literar a fost un act al vointei lui Eminescu, expresia unei intuitii straine de el insusi. Eminescu vedea in Slavici altceva si mai mult decat era ele insusi in stare sa vada. Cum se spune, i-a fortat mana ; nu pentru a-l abate de la rostul sau, ci pentru a-l reda acestui rost ( Lucian Raicu ) - Samadaul Lica este un hot si un ucigas, acoperit de persoane tari, interesate sa aiba un om cu experienta. Carciumarul Ghita se asaza in drumul pocarilor, unde se castiga bani multi si se pune la mijloc, intre ordinea juridica a satului si legislatia mutuala a hotilor. Drama lui complexa este analizata magistral.

( George Calinescu ) - E inainte de toate un autor pe deplin sanatos in conceptie ; problemele psihologice pe care le pune sunt desemnate cu toata finetea unui cunoscator al naturii omenesti ; fiecare din chipurile cari traiesc in novelele sale e nu numai copiat de pe ulitele impodobite cu arbori ale satului, nu seamana in exterior cu taranul roman, in port si in vorba, ci cu fondul sufletesc al poporului, gandesc si simt ca el. ( Mihai Eminescu )